vineri, 29 iunie 2012

ANARHIE SI ABUZ DE PUTERE

Guvernul Ponta a reusit in mai putin de doua luni sa sperie orice om de buna credinta, dispus sa crediteze o vreme noua putere cu un cec in alb. Ne confruntam deja cu doua situatii gravissime - cazurile  MOF si ISC - plus o invitatie la anarhie prin boicotarea Curtii Constitutionale. In primele doua cazuri putem suspecta in mod legitim utilizarea discretionara a puterii in scopuri personale, pentru a face scapati oameni cu probleme majore de integritate, inclusiv pe seful Guvernului. Invitatia la anarhie lansata de premierul Victor Ponta prefateaza declansarea actiunii de suspendare a presedintelui, in tentativa USL de preluare a puterii totale in Romania.

Inventarul cazurilor grave suspecte de abuz de putere incepe cu prima zi de guvernare. Pe 8 mai, in prima sedinta de guvern, Guvernul Ponta decide sa treaca Inspectoratul de Stat in Constructii de la Ministerul Dezvoltarii in directa subordonare a Guvernului. Mai are astazi cineva dubii ca Victor Ponta stia exact ce face, ca toata actiunea a fost premeditata intr-o incercare de a-l scapa pe Adrian Nastase de condamare? Mai crede cineva in inocenta premierului dupa ce l-ati vazut tipand pe scarile spitalului Floreasca celebrul "Basescule, esti fericit", sugerand astfel ca presupusa tentativa de sinucidere ar fi rezultatul unei condamnari politice? Putem trage concluzia de aici ca Victor Ponta a simtit inca din prima zi de guvernare ca e datoria lui sa-si scape maestrul, coordonatorul sau in furt, sa-l scape din ghearele dictatorului. Se mai indoieste cineva astazi, dupa dramoleta sinucigasului ratat, ca totul a fost o farsa lametabil pusa in scena cu ajutor institutional (ministri, politisti, medici)?

Miercuri, 27 iunie, Guvernul Ponta trece prin ordonanta de urgenta (unde-o fi urgenta) Monitorul Oficial de la Parlament in directa subordonare, la fel cum a procedat cu ISC-ul. Cu miscarea asta, Ponta a impuscat doi iepuri. L-a scapat pe Dan Voiculescu de procesul de la Inalta Curte si s-a salvat pe sine de Consiliul care urma sa-i judece plagiatul. (Detalii aici si aici). Daca n-ar fi avut control total pe data publicarii unor acte oficiale, existau doua riscuri majore. Unu: Demisia lui Dan Voiculescu risca sa nu intre in vigoare la timp pentru a stopa procesul la Inalta Curte. Doi: Ordinul de ministru prin care s-a blocat Comisia reunita vineri sa judece plagiatul lui Ponta risca sa opereze legal abia dupa pronuntarea unui verdict, adica tardiv. Putea risca Victor Ponta? Nu putea, prin urmare a trecut la fapte. Avem in acest moment toate motivele - faptele vorbesc singure - sa credem ca a utilizat puterea in scopuri personale. Iar complicii sai se numesc Ioan Rus, ministru de interne in cazul tentativei de favorizare a infractorului Nastase si Liviu Pop, ministrul educatiei, cel care a intervenit brutal prin ordin de ministru pentru a-si apara seful de un iminent verdict de plagiat.

Aceste doua gesturi institutionale socante (jongleriile MOF si ISC) se incadreaza lejer la abuz in serviciu sau favorizarea infractorului, fapte penale, comise pe fata, in total dispret fata de opinia publica. Procurorul Ponta stie bine ce a facut, stie ca s-a transformat in avocatul borfasilor. Procurorul este perfect constient ca a furat munca altora, din moment ca impiedica disperat aflarea adevarului, indiferent uzand in mod scandalos de toate parghiile puterii de care dispune ca un vechil. La fel cum, cel care se pretinde seful celui mai cinstit guvern, aparatorul legalitatii si ordinii institutionale are in clar reprezentarea raului produs cand submineaza autoritatea Curtii Constitutionale. Anul trecut, cand il critica pe seful statului ca nu respecta deciziile Curtii, califica cu gura lui aceasta atitudine anarhie.

Complicele premierului Ponta in actiunea de subminare a ordinii institutionale se numeste Andrei Marga, ministru de externe. Presedintele Traian Basescu sustine ca este impiedicat in exercitarea atributiilor sale, o acuzatie fara precedent. Cu tot gradul ei de subiectivism, exprima totusi o realitate pe care doar cei de rea credinta refuza sa o accepte. Probabil ca actiunea de suspendare a presedintelui va debuta in forta saptamana viitoare. In absenta unor motive constitutionale, va fi pur si simplu inca un mare abuz, inca un pas spre anarhie. Asta nu-i revolutia bunului simt, seamana mai degraba a revolta in penitenciar. E revolutia hotilor prinsi in flagrant.

Discipolul si-a invins maestrul (aflat in puscarie). Guvernul Ponta a reusit sa se impuna ca putere abuziva, anti-democratica si anarhica mai repede decat Guvernul Nastase, caruia i-au trebuit totusi patru ani sa ingrozeasca lumea occidentala. Cel putin Nastase avea oroare de anarhie. Pana si coruptia din vremea sa era sistemica, ceea ce presupune o anumita ordine si disciplina in furt.
AUTOR DAN TAPALAGA
SURSA www.hotnews.ro 

miercuri, 27 iunie 2012

SINUCIDEREA CA OPERATIE DE MARKETING POLITIC

Reamintesc: La puțin timp după evenimentele din decembrie 1989, mi-am exprimat în scris, ca gazetar, îndoiala față de ceea ce autorii loviturii de stat, în frunte cu Ion Iliescu, înfățișau drept rezultatul unei revolte spontane. După debarcarea Guvernului Roman prin mineriada din septembrie 1991, am scris negru pe alb că ne-am aflat în fața unei lovituri de stat mascate sub o mișcare violentă de protest social.
N-am crezut o clipă în autenticitatea scenei din 2 octombrie 2004, în care Traian Băsescu plîngea de i se zguduia cosița că Theodor Stolojan se retrăsese din cursa prezidențială.

Sînt și acum convins de adevărul celor pe care le-am spus chiar în zilele care au urmat  plînsului  în direct și la oră de vîrf, scoţîndu-i din minți pe propagandiștii portocalii:
A fost o nemaipomenită  manevră electorală.
M-am numărat printre puținii jurnaliști care n-au crezut în afacerea cu ziariștii răpiți din 2005.
 Am scris un lung serial de articole, bazat pe documente, în care demonstram făcătura.
Aceste poziții publice față de ceea ce la un moment dat, sub puterea emoției naționale de tip latin, dar și sub puterea implicării presei în chibițăreala politică, se manifesta   drept  ceea ce Ignacio Ramonet numea dictatura consensului, mi-au adus de fiecare dată strașnice bastoane pe spinare de la opinia publică inflamată pentru scurt timp, de la politicieni, ba chiar și de la confrați.

Eu însă am continuat și voi continua să pun la îndoială autenticitatea multor evenimente spectaculoase de pe scena noastră publică martor, deoarece știu imensa disponibilitate a politicienilor de a meșteri diversiuni prin care proștii sînt trași  pe sfoară.
Și această suspiciune programatică a mea își are temeiul într-un sentiment despre care am mai scris:
Spaima că undeva, în laboratoarele de manipulare ale ștabilor, companiilor și partidelor, niște inși își freacă mîinile, zicînd:
Le-am tras-o și de data asta!
Am șovăit să mă pronunț asupra celor întîmplate cu Adrian Năstase miercuri, 20 iunie 2010.
După ce s-a dezvăluit, chiar de polițistul care a fost cu el în încăpere, că Adrian Năstase  și-a schimbat singur cămașa, după ce mi-am reamintit imaginea de pe targă a fostului premier – cea de bărbat cu fularul de lux legat într-un nod de dandy - dar mai ales, după ce i-am surprins, în Salvarea care-l duce la penitenciar, binecunoscutul surîs diabolic, pe care i l-am întîlnit de zeci, sute de ori, în cei 22 de ani activitate publică a domniei sale, simt nevoia să scriu negru pe alb:
Am asistat la o premieră în viața românească postdecembristă: Sinuciderea ca operație de marketing politic.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA www.evz.ro 

vineri, 22 iunie 2012

II VA GRATIA PARLAMENTUL USL PE NASTASE SI VANTU?

Dramatică, dar și penibilă prin rezultatul ei aproape „manelist”, tentativa ratată de suicid a lui Adrian Năstase a declanșat printre colegii săi de partid un veritabil „tsunami” de compasiune lacrimogenă. Preschimbați într-un cor antic de babe bocitoare, membrii de vază ai USL au început să-și dea cu părerea, în fel și chip și pe toate vocile, despre nenorocirea care s-a prăbușit brusc peste capul fostului premier. Și, cu mult înainte ca vechiul lor tovarăș Năstase  să fi apucat să facă măcar o secundă de pușcărie, bravii noștri politruci  aflați acum la putere au început să se dea peste cap, doar-doar or găsi niște soluții juridice care să-l scape de „zeghe” pe mult prea sensibilul Adrian.
Dincolo de penibila încercare de a scăpa de pușcărie, chiar și așa ratată, încercarea lui Năstase de a-și lua viața ar fi trebuit să fie tratată cu discreție și de ce nu, fără nici o tentă politică. Nu a fost să fie așa. Venit intempestiv, împreună cu Daciana Sârbu, în miez de noapte, la Spitalul Floreasca, premierul Ponta nu a ratat ocazia de a sări, hodoronc-tronc și în felul său specific, la gâtul președintelui. Chestionat de ziariști, el a spus, miercuri noapte, că medicii au situația sub control și că va aștepta pe parcursul întregii nopți vești despre starea lui Adrian Năstase. Apoi, s-a întrebat plin de niște subînțelesuri pe care doar el l-a priceput, dacă președintele Traian Băsescu este fericit de această situație. Ca și cum Băsescu i-ar fi pus lui Năstase pistolul în mână și i-ar fi apăsat pe trăgaci. Bineînțeles că pentru Premierul „Cârlan” nu a contat nici cât negru sub unghie faptul că președintele a telefonat la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov unde s-a interesat de starea lui Adrian Năstase după ce acesta a fost internat de urgență la Floreasca, în urma deja celebrei tentative de suicid.
Veniți parcă în  pelerinaj la „Sfintele Moaște”, alți politicieni și-au dat și ei cu părerea despre justiția haină care l-a determinat pe Năstase  să încerce să-și curme viața. Uitând și ea că sentința definitivă pronunțată de instanța supremă l-a preschimbat pe Adrian Năstase într-un deținut de drept comun, Corina Crețu,  europarlamentar PSD, a declarat că gestul lui Năstase, la care ea se aștepta, a fost făcut din demnitate față de umilințele pe care le-a îndurat în ultimii șapte ani.  Iar președintele PNL, Crin Antonescu, nu s-a sfiint să „pluseze” patetic: „Eu din nopțile din 13-15 iunie nu am mai avut astfel de nopți”.  Venit și el în pelerinaj „de partid” la Spitalul Floreasca, Liviu Dragnea, secretarul general al PSD a făcut un apel la membrii partidului să fie solidari cu Adrian Năstase, apreciind că gestul acestuia dovedește că fostul premier se consideră nevinovat. Dar în privința unei eventuale cereri de grațiere, a spus că PSD nu va merge cu mâna întinsă la Băsescu. Mai mult decât atât, Dragnea a susținut că exprimă opinia tuturor membrilor de partid: „Vorbesc oficial în numele PSD, mă adresez membrilor PSD din toată țara și simpatizanților noștri. În primul rând, vreau să le cer tuturor să dea dovadă de unitate, vorbim din punct de vedere uman, trebuie să fim alături de Adrian Năstase care trece prin momente cumplite și alături de familia lui. Nu comentăm decizia judecătorească, nu comentăm conținutul hotărârii judecătorești, dar trebuie să fim alături de un om care a fost un lider-simbol al acestui partid, unul dintre cei mai importanți lideri politici ai României”.Și tot el a fost cel care, poate că fără să vrea, a aruncat o umbră de neîncrederea asupra sincerității gestului comis de Adrian Năstase. Concret Dragnea a condamnat faptul că „adversari" ai fostului premier încearcă să acrediteze ideea că acesta și-ar fi înscenat tentativa de suicid: „Constat un lucru cutremurător, adversarii lui Adrian Năstase care își exprimă de câteva ore, și aseară, și azi-noapte și azi dimineață, ura față de acesta. Este inuman să încerci să spui că cineva și-a înscenat sinuciderea. Este inuman să dorești moartea unui om. Este inuman ce se întâmplă, faptul că în ultimele ore am văzut o dorință de sânge ce contrazice profund tradiția creștină a poporului român”.

Soluții juridice

Apoi, pe parcursul zilei de ieri a devenit din ce în ce mai clar că multă lume caută o soluție pentru a-l scăpa pe Năstase de contactul „intim” cu  pușcăria. După cum era și de așteptat, primii care au promis că vor face tot posibilul să-l ferească pe Adrian Năstase de spectrul pușcăriei au fost chiar avocații lui, cei care l-au reprezentat în toate fazele juridice ale procesului „trofeul Calității”. Astfel, avocatul Ion Cazacu a anunțat că apărătorii lui Năstase vor depune, joi, o cerere de amânare a executării pedepsei, motivată de condițiile extraordinare în care se află fostul premier, condiții ce s-ar putea răsfrânge în mod negativ și asupra familiei acestuia. „Vom depune la Tribunalul București o cerere în acest sens, în acord cu dispozițiile Codului de procedură penală”. Totuși avocatul Cazacu a precizat că amânarea executării pedepsei în cazul clientului său poate fi cerută o singură dată, pentru o perioadă de maximum trei luni.

Grațiază-l „Măi dragă”  

Bineînțeles că Ion Iliescu, actualul președinte de onoare al PSD, nu putea să rateze, nici el, ocazia de a-și da cu părerea despre cazul lui Adrian Năstase. Uitând că, pe vremuri, fusese extrem de deranjat de comportarea  „Arogantului”, bătrâna „Cucuvea” a declarat: „Fiecare este responsabil în fața legii, indiferent de statutul pe care îl are, dar actul de justiție trebuie să fie corect și fundamentat. Toți oamenii sunt supuși legii, dar și justiția și cei care aplică legea trebuie să o facă cu grijă. Eu nu pot să judec pe fond, pentru că nu cunosc toate elementele care au fost la mâna judecătorilor, dar mi se pare că a fost un act nedrept, care lansează dubii asupra acestei sentințe. Chestia asta cu amestecul politic e ceva inevitabil în societatea româneasca, dar nu acesta este elementul esențial”. El s-a lăudat că, dacă ar mai fi ocupat fotoliul de la Cotroceni ar fi găsit el o rezolvare a „cazului Năstase”: „Cred că da, l-aș fi grațiat. Dar în ecuație mai trebuie să intre cineva despre care nu vreau să spun nici o vorbă”. Cine ar putea fi acel „cineva” la care se referă Iliescu? Probabil că Traian Băsescu, de la care ar fi de așteptat să dea un decret de grațiere. Adică un demers similar cu cel pe care l-a făcut el însuși atunci când l-a grațiat și l-a pus în libertate pe Miron Cozma. Un decret pentru care tot el, Ion Ilici Iliescu a trebuit să-l îndrepte cumva, după ce o țară întreagă l-a huiduit ca la ușa cortului.

Hai să vedem ce spune legea!

În conformitate cu Art. 1 din Legea nr. 546/2003,  „Grațierea este măsura de clemență ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanță ori în comutarea acesteia în una mai ușoară”. Iar  Art.2 spune că „Grațierea poate fi acordată individual, prin decret al Președintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituția României, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție”. Iată că, legea spune clar că, în cazul în care  Președintele nu-l grațiază printr-un decret individual, sarcina de a-l scăpa pe Năstase de pușcărie poate fi rezolvată chiar de către prietenii săi politici din Parlamentul în care au o majoritate zdrobitoare. Așadar, dacă-l vreți liber pe Năstase, dragi useliști puneți mâna și scoateți rapid din joben o „Lege organică” referitoare la o grațiere colectivă. Ei hai, că acum sunteți „fără număr, fără număr” și puteți. Cu atât mai mult că, printr-o grațiere colectivă aveți ocazia  să împușcați mai mulți iepuri dintr-un singur foc (să ne scuzați domnule Năstase că vorbim de glonț în fața împușcatului). Și astfel să-i  puneți în libertate și pe câțiva intre prietenii voștrii care lâncezesc sau vor lâncezi  după gratii. Concret, “Art. 12. al Legii 546/2003, spune că „Grațierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracțiunile pentru care au fost pronunțate”. Iar  Art. 13. – (1) zice că „Grațierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanță pentru fapte săvârșite anterior datei prevăzute în legea de grațiere”. Păi dacă vă mișcați „mai cu talent”, și treceți în legea organică și infracțiunea de șantaj, prin același decret de grațiere îl puteți scăpa de la  „brutărie”, și pe Sorin Ovidiu Vântu, cel trimis ieri, „la răcoare”, tot printr-o sentință definitivă. Hrebenciuc știe cum să tragă sforile pentru ca Parlamentul să voteze o lege organică prin care să-i grațieze pe bunii săi prieteni Năstase și Vîntu. Reamintim că mai există un precedent, petrecut în vremea guvernării Năstase (ce vremuri!). În 2002, Parlamentul dominat  de PSD a adoptat Legea 543 prin care au fost grațiate colectiv toate pedepsele până la cinci ani de închisoare inclusiv, precum și pedepsele cu amenzi. Dacă atunci s-a putut e greu de crezut că nu se va reuși acum , când partidul lui Ponta, premierul celui mai cinstit guvern din istorie , se bate cu pumnul în piept că poate adopta orice lege dorește în Parlament. Prin urmare,  așteptăm cu interes să vedem dacă pesediștii chiar mor de dragul lui Năstase și sunt gata să adopte o lege organică, lege care ar putea purta numele fostului premier, acest Antoine de Saint Exupery al României, după cum la descris, inutil, unul dintre avocații săi, în pledoaria finală.

Presa externă îl compară pe Năstase cu Bettino Craxi, condamnat și el pentru corupție
Informația potrivit căreia fostul premier Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu doar câteva ore înainte de a ajunge la pușcărie a  făcut rapid înconjurul lumii.  Prezenți la fața locului, jurnaliștii AFP l-au văzut pe Năstase în timp ce era scos pe targă, inconștient și transportat la spital. Explicând pe scurt detaliile dosarului în care Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare, ziariștii AFP au făcut o comparație între acesta și fostul președinte al Consiliului italian, Bettino Craxi, condamnat definitiv la închisoare în anii 90, în diferite dosare, demnitar care a părăsit Italia exact pentru a nu-și ispăși pedeapsa.
Ulterior știrea AFP a fost preluată de marile publicații franceze, începând cu Le Monde, Le Parisien sau Liberation, care au prezentat cazul în detaliu. Agenția belgiană Belga, a precizat că Năstase va fi operat pentru a i se extrage glonțul rămas în zona gâtului, în timp ce site-ul elvețian swissinfo.ch a precizat că fostul premier este oficialul politic cu cel mai înalt rang condamnat până în prezent pentru fapte de corupție în România postcomunistă. Iar Reuters, după ce a prezentat în detaliu cazul în care a fost condamnat Adrian Năstase, precum și tentativa lui de suicid a apreciat că decizia Curții Supreme care l-a condamnat pe fostul premier să ispășească doi ani de închisoare, i-a surprins pe mulți care credeau că politicienii sunt deasupra legii în România. În plus agenția a subliniat că „Eșecul de a combate corupția endemică a împiedicat accesul României și Bulgariei, cele mai noi și cele mai sărace state membre UE, la spațiul Schengen”. Iar Associated Press a apreciat că sentința de condamnare a lui Adrian Năstase este un semnal trimis Uniunii Europene, care a cerut României să combată corupția endemică. Decizia Curții Supreme, care a menținut sentința inițială, a trimis însă unde de șoc în întreaga țară, susține AP, amintind că Năstase este cel mai important politician român condamnat după 1989.
AUTOR VASILE SURCEL
SURSA CURENTUL

joi, 21 iunie 2012

PONTA, BABY-FACE KILLER

Cinci saptamini la Palatul Victoria au fost suficiente pentru ca Victor Ponta sa dinamiteze unul din singurele asset-uri ale Romaniei: credibilitatea. Credibilitatea greu recistigata in urma unor reforme dureroase si deseori nedrepte pentru multi contribuabili satui de aroganta fostului guvern portocaliu. Ponta a reusit in doar cinci saptamini sa spulbere aceasta credibilitate: contrareforma in educatie, dinamitarea imaginii unor ministere prin numirile controversate de ministri, scandalul ICR, scandalul privind reprezentarea la Consiliul European, propriul scandal cu plagiatul. Si ultima decizie, probabil cu cel mai mare impact economic, impingerea spre insolventa a Hidroelectrica. Cel mai tinar premier din istoria Romaniei, cu figura sa inocenta, s-a dovedit un baby-face killer pentru imaginea tarii pe care o guverneaza.

Sa le luam pe rind.

Hidroelectrica:

Decizia (neanuntata public) a conducerii Hidroelectrica de a cere insolventa companiei a fost o surpriza uriasa pentru toti cei implicati: FMI, Banca Mondiala, creditori, parteneri comerciali. Unda de soc s-a propagat imediat dupa ce marile agentii de presa au difuzat stirea ca o companie-fanion a Romaniei, cu o uriasa cifra de afaceri, care urma sa fie listata pe bursa, va intra in insolventa. Si nu la cererea vreunui creditor, ci la cererea conducerii.

Intrarea in insolventa are impact major si asupra bancilor - vezi ce spune seful Bancpost, unul dintre creditorii Hidroelectrica.

Moody's a reactionat imediat si a retrogradat cu 4 trepte ratingul companiei, scumpind astfel finantarea de care are nevoie Hidroelectrica.

Dar semnalul cel mai dur trimis catre exterior e urmatorul: statul roman e imprevizibil (nu-si respecta acordurile cu finantatorii) si incapabil sa-si gestioneze acele companii cu potential major si active valoroase.

Iar scuza ca intrarea in insolventa reprezinta unica sansa de a scapa de contractele cu "baietii destepti" e stravezie: nu poti pune pe butuci un mamut energetic pentru un astfel de motiv. Daca esti manager bun, gaseste solutii, asa cum te-ai laudat in campania electorala.

Semnalele legate de posibila modificare a Codului Muncii:

De doua saptamini se discuta in spatiul public despre o posibila relaxare a Codului Muncii. Sindicalistii vorbesc incontinuu despre propunerile lor, iar Guvernul le cinta in struna, trimitind la intilniri ministrii Muncii si al Dialogului Social. Intoarcerea la un cod care limiteaza flexibilitatea, da drepturi nelimitate salariatilor si sugruma angajatorii e privita ca o potentiala catastrofa atit de companiile care sint in piata, cit si de posibilii investitori. Marile confederatii patronale trimit semnale disperate catre Guvern, constiente ca intoarcerea la un cod cvasi-socialist ar scadea si mai mult competitivitatea business-urilor.

Aminarea calendarului de numire a managerilor privati:

Marile companii de stat isi asteapta si acum managerii privati promisi de Guvern in acordurile cu FMI, BM si CE. Le-a intirziat cit a putut si guvernul Boc, le intirzie acum si Guvernul Ponta. Nimeni nu mai discuta despre ele, au iesit complet de pe agenda. Inca un semn de neseriozitate.

Resursele naturale:

Populismul din Opozitie s-a mutat instantaneu in agenda Guvernului:
- Rosia Montana a fost pusa pe hold pina la calendele grecesti
- Chevron si alti potentiali investitori sint amenintati cu un moratoriu-frate-cu-moratoriul-bulgaresc
- companiile petroliere (citeste Petrom) sint amenintate cu taxarea suplimentara a veniturilor

Toate aceste amenintari cu iz de santaj dau si ele un semnal catastrofal in exterior: daca tot esti un Guvern prieten cu Greenpeace, WWF si Remus Cernea, macar asuma-ti un refuz clar. In locul deciziei (oricare ar fi ea), vedem un joc de-a soarecele si pisica, in dauna unor companii cu oarece greutate.

Scandalurile de imagine:

Semnalele enumerate mai sus sunt cu siguranta receptionate, analizate corect si probabil, contracarate, cu discretie, in lumea businessului, a parteneriatelor strategice, fara tambalau public, dar cu consecinte negative pentru Romania, intr-un orizont de timp greu de apreciat acum.

In schimb, scandalul plagiatelor are cel mai mare impact in plan intern. Cind doi ministri ai Educatiei pleaca pentru ca au mintit, iar premierul insusi tine prima pagina in toata lumea cu un scandal de plagiat, imaginea e facuta tandari. Credibilitatea Guvernului, si odata cu ea a intregii tari e pusa la indoiala.

Scandalul incompatibilitatilor e si el in floare: dupa avertismentul cu Victor Alistar, Ponta s-a incapatinat sa-l tina ministru pe Mircea Diaconu, aflat in plin proces cu ANI. L-a pierdut si a iesit din Guvern pe usa din dos. Reactia lui Ponta? O numeste la Ministerul Educatiei pe Ecaterina Andronescu, si ea in proces pe acelasi motiv. O consecventa remarcabila...

Contrareforma in educatie:

Cele cinci saptamini au insemnat un potop de schimbari si semnale halucinante in Educatie, sistemul care tocmai trecuse printr-o reforma apreciata de toti partenerii externi si care adusese o boare de credibilitate intr-un domeniu infestat de interese de clan. Iata cele mai importante lovituri:
1. Reintroducerea retinerii cotizatiilor sindicale pe statul de plata al profesorilor
2. Schimbarea fara nici un motiv a membrilor Consiliului de Etica (care judeca sesizarile de plagiat)
3. Majorarea numarului de locuri la doctorat si in invatamintul superior (spre deliciul fabricilor de diplome)
4. Atacul frontal in Justitie la clasificarea universitatilor (spre multumirea acelorasi fabrici de diplome)
5. Amanarea contractarii serviciilor marilor edituri stiintifice, ceea ce a lasat cercetatorii romani fara acces la articolele stiintifice internationale
6.  Renuntarea la licitatii pentru achizitionarea de mobilier la clasa pregatitoare si transferarea banilor si a responsabilitatii achizitiilor catre directorii de scoli.

Vendete politice:

Premierul Ponta si-a facut mina schimbarilor politice cu citiva secretari de stat (lucru absolut firesc la schimbarea unui guvern). Marile lovituri au venit repede. Au fost vizate ICR, IICMER, Arhivele Nationale si alte institutii care au avut ghinionul de-a fi conduse de oameni apropiati de Traian Basescu sau PDL. In cazul scandalului ICR, reactiile vehemente interne si externe au fost acoperite doar de magnitutinea scandalului de plagiat al premierului Victor Ponta.

Tot la vendete politice trebuie inclus si scandalul Adrian Grajdan - Inspectoratul de Stat in Constructii - Trofeul Calitatii, o jalnica tentativa de a-l exonera pe fostul premier Nastase de raspundere in dosarul aflat pe rolul Inaltei Curti. Chiar daca Victor Ponta s-a dezis repede de Grajdan, ramine un mare semn de intrebare legat de modul in care acesta a aterizat la ISC tocmai cind premierul decisese sa treaca institutia in subordinea sa.

Ultimul mare scandal de imagine este legat de reprezentarea Romaniei la Consiliul European. Incapatinarea cu care premierul isi asuma rolul reprezentarii, fara a cere insa o decizie cu efecte juridice de la Parlament, arata mai degraba o tactica de hartuire a inamicului de la Cotroceni. Rezultatul? O zarva la care partenerii europeni, prinsi intr-o criza fara sfirsit, se uita cu dezgust si totala lipsa de intelegere.

Iar in tot acest timp, premierul cu fata imberba calca peste cadavrele institutiilor, ministerelor si companiilor sacrificate in marsul spre cistigarea alegerilor din toamna. Premierul Ponta s-a transformat intr-un baby-face killer.
AUTOR CRISTIAN PANTAZI
SURSA hotnews.ro 

sâmbătă, 16 iunie 2012

USL NE-A FURAT PANA SI AMINTIREA MINERIADEI DIN 1990

14 iunie 1990. Bucureştiul – un oraş de pe continentul zis şi al Luminilor – e devastat de hoardele de minieri conduse de ofițeri de Poliție și agenți ai Serviciilor Secrete, vopsiți pe față, ca picții de dincolo de Zidul lui Hadrianus, pentru a părea abia atunci ieșiți din abataj.
Ceambulurile minereşti au fost ridicate din Valea Jiului şi năpustite asupra Capitalei de chiar şeful statului de atunci, Ion Iliescu, pentru a administra o lecţie celor care nu recunoşteau, în scris sau prin viu grai, că-l iubesc.

Minerii erau înarmați cu lămpașe, bîte și topoare.
Ridicau lămpaşul pentru a vedea dacă în privirile tale se citește  dragostea deplină faţă de Ion Iliescu.
Dacă se citea o dragoste doar parțială, te pomeneai cu o bîtă pe spinare.
Dacă nu se citea nimic,  te pomeneai cu un topor în cap.
Au trecut de atunci 22 de ani.
Pentru mult  mai puţin făcut concetățenilor lor, şefi de stat din Africa sau chiar şefi de trib din junglă au făcut ani grei de închisoare.
Ion Iliescu n-a făcut o zi de puşcărie.
A băut, a mîncat, a defecat şi – dacă ar fi să-l credem pe fostul său consilier, Eugen Mihăescu – a dat poalele peste cap la tot ce-a fost parte femeiască la Cotroceni.
Cu excepţia maşinilor de scris, desigur, dat fiind că acestea sînt îndeobște  din tablă.
Ne mai rămăsese, totuşi, o mîngîiere.

În fiecare an, de 14 iunie, Ion Iliescu se ascundea.
Să nu-l găsească presa şi să-l întrebe despre mineriada din 1990.
Anul acesta, de 14 iunie, Ion Iliescu nu s-a mai ascuns.
A venit ţanțoş și țopăitor la Palatul Parlamentului, unde PSD își benchetuia victoria asupra poporului român.  
Presa, care l-a văzut, s-a năpustit asupra lui, să-i afle și să-i soarbă părerile despre actualitatea politică, servite în binecunoscutul limbaj de activist de raion.
Nimeni n-a cutezat să-l întrebe de mineriada din 14 iunie 1990.
Explicabil.
Parvenit la Putere, USL-ul celor doi nepoței ai lui Ion Iliescu- Victor Ponta şi Crin Antonescu- ne-a furat pînă și amintirea mineriadei din 1990.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA www.evz.ro 

miercuri, 13 iunie 2012

BOC SI UDREA - RESPONSABILI PENTRU DEZASTRUL PDL LA ALEGERILE LOCALE

Zilele acestea avem parte de numeroase analize pe marginea eșecului usturător al PDL la alegerile locale, cel mai adesea responsabilii pentru dezastru fiind căutați în afara partidului. Ba că e de vină criza cu valul de politici restrictive, ba că e de vină Ungureanu pentru că a pierdut guvernarea etc. Fuga de responsabilitate e de regulă sport național în România, iar liderii PDL nu fac excepție. Președintele PDL Emil Boc, a declarat cu seninătate, luni seara, după ce a răsuflat ușurat în urma câștigării mandatului de primar la Cluj, că dacă ar fi pierdut Primăria ar fi demisionat din PDL, dar acum, fiind victorios n-o mai face.  "O să fiu primarul clujenilor, așa cum am primit onoarea votului cetățenilor din oraș. Sunt președintele PDL, rămân în această funcție. Dacă aș fi pierdut primăria, primul gest pe care l-aș fi făcut ar fi fost acela de a demisiona din fruntea PDL". Problema e că domnia sa nu e șef la organizația PDL Cluj, ca să se raporteze  la eșecul sau succesul acestei organizații la alegerile locale. Emil Boc este președintele PDL, partid care a suferit un eșec dureros la alegerile de duminică, contabilizat de datele oficiale de la BEC într-un procent de 15% . Acest procent se traduce prin câștigarea a două consilii  județene și a circa 500 de primării. Prin comparație, USL a câștigat 18 consilii județene și vreo 1650 de primării. Or, dacă acest scor  în alegeri obținut de PDL în timpul mandatului de președinte al lui Emil Boc nu-l determină pe acesta să-și asume responsabilitatea rezultatului dezastruos e clar că există o problemă de percepție a realității la nivelul partidului. De altfel, toate declarațiile date luni seara de Emil Boc merg către această constatare. "Rezultatul PDL merge în direcția pe care ne-o dorim, adică un trend care să ne ducă spre un 20-30% la parlamentare".

Optimismul președintelui PDL este total nejustificat, cel puțin în acest moment, în care partidul a pierdut în fiefurile sale tradiționale , iar lideri marcați ai democrat-liberalilor, precum Gheorghe Flutur sau Ioan Oltean au pierdut aproape totul în fața tăvălugului USL.

Dezastrul PDL de duminică putea fi anticipat încă din luna mai a anului trecut, când Emil Boc, cu sprijinul Elenei Udrea, a obținut încă un mandat în fruntea partidului, deși era cât se poate de clar că problemele de la guvern nu-i vor lăsa răgaz pentru partid, iar din această ecuație va pierde doar partidul, fapt demonstrat de votul de duminică. Personajul din umbră care a tras sforile pentru realegerea lui Boc în fruntea PDL a fost chiar Elena Udrea, care a „cumpărat“ practic voturile organizațiilor inventând PNDI, program prin care primarilor li s-au promis investiții pe care nu le-au mai văzut  niciodată. Minciuna însă a funcționat , iar Boc a fost reales în fruntea PDL cu un scor confortabil și cu o echipă de conducere aleasă aproape după chipul și asemănarea doamnei Udrea, cu mici excepții. S-a vorbit încă de atunci că echipa câștigătoare a lui Boc este echipa pierzătoare pentru PDL, iar votul de duminică nu face altceva decât să confirme afirmațiile de atunci.

Boc a pierdut țara , Udrea Capitala

Cea mai importantă pierdere a PDL la alegerile locale de duminică este cu certitudine la nivelul Capitalei. Bucureștiul a devenit roșu, după 20 de ani și din cauza Elenei Udrea, nu doar a crizei, având în vedere modul în care a gestiona întregul proces electoral, de la desemnarea cu întârziere a candidaților la  organizarea campaniei. Scorul dezastruos din București, de la alegerile locale, unde PDL ar fi putut cu ușurință să fie întrecut și de PPDD, se datorează probabil și promovării rapide a doamnei Udrea , de la rolul de aplaudac al elicopterului premierului în funcție Adrian Năstase la aterizare în  Delta Dunării , la rolul de consilier prezidențial în 2005, când era și crâșmărița în Dorobanți cu prietena sa Narcisa Georgescu și la dubla calitate de ministru și președinte al organizației PDL București. Mai mult, preocupată în mod firesc de conducerea Ministerului Dezvoltării, Udrea a delegat  atribuțiile sale de șef al PDL  București către buna sa prietenă Ana Maria Topoliceanu , care, potrivit informațiilor noastre,  se ocupa de treburile  partidului în paralel cu dirijarea câștigătorilor licitațiilor la Compania Națională de Investiții și cu rezolvarea problemelor prietenului său de suflet, Horațiu Țica. În acest context, picătura care a umplut paharul dezastrului a fost blatul patronat de PDL București la alegerile locale. A fost vizibil cu ochiul liber că această campanie s-a desfășurat  într-o atmosferă generală de non combat la nivelul primelor două formațiuni care chipurile s-au bătut între ele pentru voturile bucureștenilor. La fel ca în proverbul românesc „câinele care latră nu mușcă“, și  liderii politici cu declarații sforăitoare au rămas în sfera non combat-ului politic, fapt vizibil de la o poștă. Întârzierea în desemnarea unui contracandidat viabil și cu șanse reale în fața lui Sorin Oprescu, a fost primul semn de întrebare care s-a ridicat privind strategia PDL București la alegerile locale din acest an. Așa cum a declara chiar Băsescu, cel care l-a bătut de două ori pe Oprescu în București, actualul edil putea  fi învins, cu condiția să-l ataci acolo unde-l doare cel mai tare:la proiecte. Practic Oprescu nu ar niciun proiect important început și terminat de el în Capitală, doar țepe cu ceasuri de aur, rațe mandarine de sute de mii de euro și alte „realizări“ de acest gen. În acest context, în  loc să vină cu un candidat  credibil, serios, capabil să demonstreze neputința și nepriceperea lui Oprescu, PDL București l-a aruncat în lupta electorală pe măscăriciul Silviu Prigoană, reprezentat, cum altfel, cu pliciul devenit celebru în urma scandalurilor sale conjugale.

Candidatura lui Prigoană, anunțată pe ultima sută de metri înainte de debutul campaniei electorale, într-un heirupism politic greu de înțeles pentru un partid care dorește să câștige o bătălie electorală importantă nu a făcut  decât să confirme că de fapt PDL a mimat confruntarea electorală. Miza blatului? Păstrarea intereselor de afaceri ale clientelei politice a PDL, plus ceva șefii importante de comisii la nivelul primăriilor. Și, nu în ultimul rând, negocierea protecției afacerilor care, la nivelul Capitalei sunt multicolore, indiferent de primarul de sector care le păstorește.

Tactica de non-combat practicată de PDL București a dat rezultatele scontate, iar Capitala a devenit , cu ajutorul neprecupețit al PDL București și al Elenei Udrea, roșie precum trandafirii PSD, spre marea mulțumire a lui Ion Iliescu. Probabil nici în visele sale cele mai frumoase nu spera să vadă vreodată steagul PSD pe  cea mai importantă redută a rezistenței antipesediste: Capitala. Ce-i drept, după ce și-a adus aportul la această realizare măreață a PSD , Elena Udrea și-a dat demisia din funcția de președinte al PDL București. Pentru modul în care a desemnat candidații la alegerile de duminică doamna Udrea are cu siguranță ușa deschisă la USL și, de asemenea poate să bată cu  succes și la ușa UNPR. Prietenii știu de ce!
AUTOR IULIA NUELEANU
SURSA CURENTUL 

marți, 12 iunie 2012

CE AU INVATAT DE LA EMIL BOC CANDIDATII PDL CARE ACUZA ACUM ''VOTUL POLITIC''

„Am pierdut pentru că s-a votat politic!" Aceasta este explicaţia în spatele căreia se ascund deja cei mai mulţi dintre candidaţii PDL la primării şi consilii judeţene care au înregistrat eşecuri în alegerile de duminică. Probabil că unii au dreptate. Pentru alţii este doar o scuză ridicolă.

Cu câteva zile înainte de alegeri, într-o anumită conjunctură privată am avut prilejul să stau la masă cu doi candidaţi ai PDL. Unul, primar în exerciţiu al unei comune, se pregătea să obţină detaşat al treilea mandat, cu o majoritate confortabilă de peste 80%. Celălalt vroia să câştige primăria unui oraş reşedinţă de judeţ condus în ultimii 20 de ani doar de PSD. Într-o atmosferă relaxată, cei doi vorbeau depre motivele pe care le-ar avea alegătorii să-i voteze. Primarul de comună spunea că nu are nici o grijă în condiţiile în care tocmai semnase recepţia unei investiţii de peste 2 milioane de euro, pe bani europeni, în localitatea pe care o conducea: apă curentă, canalizare, staţie de epurare etc. Pentru comuna respectivă o asemenea lucrare ar fi fost până nu demult de domeniul SF. „Marele meu regret este că puteau şi alţi primari PDL să facă astfel de proiecte şi ar fi fost şi ei acum siguri pe victorie!" „Ce i-a oprit?", l-am întrebat pe gospodar. „Păi, cei mai mulţi nu se pricep, iar altora le-a fost pur şi simplu frică să semneze un contract de câteva milioane de euro."
 În timp ce micul primar de ţară îşi baza optimismul politic pe propriile realizări, candidatul PDL pentru primăria oraşului vorbea exclusiv despre calcule. „Dacă reuşim să ne scoatem oamenii la vot, câştigăm. Pe cifre vorbesc. Totuşi, noi, PDL, am salvat această ţară, sunt mulţi oameni conştienţi de asta. Din păcate, există şi foarte mulţi care se uită la Antena 3 şi care nu sunt de aceeaşi părere", spunea candidatul. Din câte am înţeles, omul vroia să ajungă primar doar pentru că făcea parte dintr-un partid care a fost la putere şi care într-un anumit moment a luat decizii guvernamentale bune. El, în schimb, nu prea avea mare lucru de spus despre propria persoană (în ciuda sloganului folosit în campanie - „Om bun"). Poate doar faptul că fusese prefect şi subprefect PSD, fără nici o realizare concretă, iar din 2008 era senator PDL, funcţie din care se remarcase doar pentru câteva contracte de milioane de euro încheiate de firmele sale (trecute pe numele mamei) cu ministerul condus de Elena Udrea.

Rezultatele de duminică au arătat, în mod logic, faptul că primarul de ţară a câştigat detaşat al treilea mandat, în timp ce candidatul de la oraş s-a clasat pe locul al patrulea, cu un scor aflat foarte aproape de marja de eroare.

Este adevărat că în mare măsură votul de duminică a conţinut în el o apreciabilă doză de sancţiune electorală. La fel de adevărat este că în multe situaţii PDL a mizat pe oameni nepotriviţi. Ce argumente ar putea avea acum foşti primari în exerciţiu precum Cristian Poteraş de la sectorul 6 sau Liviu Negoiţă de la sectorul 3 să dea vina pentru pierderea alegerilor doar pe scăderea partidului în încrederea electoratului? Au făcut ei ceva semnificativ pentru primării în ultimul mandat ca să mai merite încă unul? Sau cum ar putea să vorbească Silviu Prigoană despre votul politic în condiţiile în care chiar şi în campanie acesta i-a luat în balon pe bucureşteni folosind un slogan idiot („Plici de aici!")?

În schimb, despre cum se poate învinge un vot politic poate vorbi în acest moment Emil Boc, oficial câştigător al alegerilor pentru Primăria Cluj. Premierul cel mai înjurat din istoria României, omul care probabil a strâns cea mai mare ură populară din cauza măsurilor de austeritate pe care a fost nevoit să le adopte din fruntea Guvernului se întoarce în fruntea oraşului în care şi-a început cariera politică. De ce? Explicaţia poate fi simplă: un bun primar va fi tot timpul votat. Chiar şi în condiţiile unui vot politic negativ.
AUTOR GABRIEL BEJAN
SURSA ROMANIA LIBERA

vineri, 1 iunie 2012

DE CE CRED CA PONTA IL IUBESTE (IN TAINA) PE BASESCU

Urmăresc aproape cu milă eforturile lui Victor Ponta de a se preface că-şi respectă promisiunea făcută aliatului Antonescu şi de a declanşa alegeri prezidenţiale anticipate.
De când a ajuns la Palatul Victoria, preşedintele PSD pare un om chinuit. Uitaţi-vă la mimica sa de câte ori este asaltat de presă: îşi suge buzele după fiecare întrebare şi are o privire de om hăituit. Ultima sa preocupare, acum, când are în faţă perspectiva îngrozitoare a unei crize economice majore, generată de situaţia din Grecia, este să intre într-un război stupid cu Traian Băsescu, pentru a-l salva pe Crin Antonescu.
Adevărul este că nu există absolut nici un argument raţional pentru ca PSD, în frunte cu Ponta, să-şi dorească schimbarea lui Băsescu. Preşedintele Traian Băsescu stă în poziţie de ghiocel, închis în Palatul Cotroceni şi înghite toate insultele pe care adversarii săi le lansează fără ruşine. Este un spectacol jenant şi umilitor, Băsescu realizează asta mai bine decât oricine şi cred că dacă va mai avea ocazia să se răzbune o va FACE CU TOATA URA de care este capabil. În orice caz, acum şi încă multe luni de acum încolo, nu cred că şeful statului va ataca guvernul USL. Impresia mea este că a învăţat şi el proverbul chinezesc: "Stai pe malul râului şi aşteaptă să vezi trecând cadavrul duşmanului tău". Vine criza din Grecia peste România şi atunci Băsescu va discuta în alţi termeni cu Hrebenciuc, Marga şi toţi ceilalţi...În al doilea rând, din punct de vedere electoral, mă îndoiesc că suspendarea şefului statului ar aduce vreun câştig electoral celor din USL, la parlamentarele din noiembrie. Nu cred că vreun alegător al acestei alianţe va vota cu altcineva supărat că Băsescu nu a fost rapid executat în piaţa publică.

Singurii interesaţi de schimbarea lui Băsescu sunt Dan Voiculescu şi clientul său Crin Antonescu. Voiculescu nu este animat de nimic altceva decât de ură. Vrea să arate că el a câştigat până la urmă bătălia cu preşedintele României. Vis de mogul, ce să-i faci. Antonescu este disperat pentru că fiecare zi de guvernare înseamnă mai puţine voturi la prezidenţiale. Pentru el există două variante: fie intră foarte repede în prezidenţiale, cel târziu în iunie 2013, fie va fi obligat să intre în opoziţie în 2014, pentru a ajunge şeful statului. Ultima variantă este foarte riscantă şi are nenumărate necunoscute, inclusiv opoziţia propriului partid.
În schimb, Ponta nu are nici un interes să înlocuiască un Băsescu cuminte şi temător cu un Antonescu avid de putere, încărcat de frustrări şi care va dori să încalece guvernul cât de repede posibil. Deja se simte o tensiune şi o poziţionare a celor doi lideri ai USL – vezi şuturile pe care Ponta le-a tras liberalilor Nicolăescu şi Vosganian. Iar preşedintele PNL ştie foarte bine de ce oamenii săi au primit ministerele economice (minus Finanţele), iar PSD le-a luat pe cele care fac dosare: liberalii sunt invitaţi la borcanul cu miere, pentru ca amicii social-democraţi să aibă pe cine plimba cu cătuşe la mâini prin faţa camerelor de luat vederi, dacă va fi nevoie.

Îmi amintesc cu plăcere de vizita secretă pe care familia Ponta a făcut- o la Cotroceni, în 2008. A urmat o perioadă de tensiuni, dar, ştiind cât de tare te poate enerva Crin Antonescu, cred că sentimentele pro- Băsescu ale tânărului lider PSD se pot aprinde din nou...
AUTOR MIRCEA MARIAN
SURSA www.evz.ro