Sub presiunea publică și cea a opoziției, ministrul Educației Ioan Mang
s-a înduplecat ieri să își dea demisia. Cel supranumit „greu de demis”
nu a mai rezistat deficitului de imagine creat de plagiat grosolan din
lucrarea sa
de doctorat și și-a anunțat demisia după ce Ponta trimisese după el
„portăreii” de la Academia Română. Într-o conferință de presă ținută
ieri, Ponta a anunţat că Ioan Mang a solicitat să fie eliberat din
postul de ministru al Educaţiei, cerere pe care a acceptat-o pentru a-i
permite acestuia ca, fără presiunea portofoliului, să "restabilească
adevărul" în urma acuzaţiilor de plagiat. Interimatul la conducerea
ministerului va fi asigurat de către ministrul delegat pentru Dialog
Social, Liviu Pop, urmând ca în termenul legal de 45 zile să fie
nominalizat un alt ministru. Liviu Pop este un sindicalist al FSLI, fapt
ce demonstrează încă o dată că sindicatele din România se află în
siajul PSD. Mai precis al clasei politice și servesc mai puțin
interesele oamenilor pe care îi reprezintă și cărora li se pretinde o
cotizație lunară abuzivă. Tocmai într-un astfel de scandal este implicat
și FSLI-ul lui Liviu Pop, după ce în toamna anului trecut Ministerele
Educației și cel al Administrației și Internelor au interzis o practică
ce devenise regulă în relaţia dintre unităţile de învăţământ, angajaţii
acestora şi sindicate.
Pop, un agramat avid după bani
Potrivit
ordinului de atunci, unităţile de învăţământ nu mai au aveau voie să
reţină automat cotizaţiile sindicale din salariile cadrelor şi nici
ratele acestora la Casele de Ajutor Reciproc sau la bănci. Practic,
acest ordin le-a luat pâinea de la gură sindicatelor care au strâns
averi colosale din astfel de cotizații impuse muncitorilor pe care îi
reprezintă. Mai mult, Liviu Pop este unul dintre sindicaliștii care a
acționat în instanța statul român din această cauză. Curtea de Apel
București a respins la începutul acestui an cererea de suspendare a
executării unor acte ce scot de pe statul de plata cotizația de sindicat
a profesorilor. Aproximativ 23.000 de cadre didactice plăteau cotizație
la sindicat, suma totala virata direct în bugetele sindicatelor fiind
anul trecut de aproape 70 de milioane de lei. Liderii de sindicat sunt
nemulțumiți de modificarea inițiată de Ministerul Educației, întrucât de
acum înainte vor fi nevoiți sa-i convingă pe oameni ca merita banii
respectivi, iar organizațiile concurente vor lupta pentru fiecare
posibil membru cotizant. Din această categorie de „nemulțumiți” a făcut
parte și Liviu Pop, care acum este instalat de PSD în această funcție.
Liviu Marian Pop, profesor şi lider al Federaţiei Sindicatelor Libere
din Învăţământ, ministru delegat pentru Dialog social şi nominalizat
interimar pentru portofoliul Educaţiei după demisia ministrului Ioan
Mang, acuzat de plagiat, a avut, în 2010, un venit de patru ori mai mare
de la sindicat decât de la catedra de matematică a liceului la care
predă. Totodată. Pop a scris greşit, atât în CV-ul postat pe blogul
personal cât şi în declaraţia de avere din 2011, numele academicianului
inginer Anghel Saligny, care dă numele liceului la care este profesor de
matematică de şapte ani, Colegiul Tehnic "Anghel Saligny", folosind doi
de "y". Între "competenţele" şi "abilităţile sociale" ale sale, Pop
enumeră spiritul organizatoric, "receptivitatea şi flexibilitatea la
nou", faptul că este "uşor adaptabil" şi respectuos cu cei cu care
lucrează. Am putut observa „adaptabilitatea” sa foarte lesne când din
sindicalist a devenit cu acte în regulă doar un instrument politic.
AUTOR DRAGOS STANCULESCU
SURSA CURENTUL
Guvernul
Ponta mi se părea a nu se supune nici unei logici. Pensionari expiraţi,
dătători din clanţă la televiziunile lui Dan Voiculescu – Andrei Marga (66 de ani), Mariana Câmpeanu (64 de ani), Mircea Diaconu (63 de ani) – şedeau alături de înviaţi din morţi din punct de vedere politic – Ioan Rus, Dan Nica. Persoane fără nici o expertiză în domeniu – Andrei Marga (la Externe), Corina
Dumitrescu (la Educaţie), Titus Corlăţean (la Justiţie), şedeau umăr la
umăr cu tehnocraţi gen Leonard Orban, Vasile Cepoi, Florin Georgescu.
Fără
nici o noimă prin raportare la administrarea unei ţări, mi se păreau
nume pentru care se înfiinţaseră ministere aberante (Victor Alistar, ministru delegat al primului-ministru pe probleme de strategii guvernamentale şi transparenţă şi relaţii cu societatea civilă, bîr!) sau pentru care se rupseseră în două ministerele (Victor Paul Dobre la Administraţie)
M-am grăbit, în emisiunea Ultimul cuvânt
de pe B1 TV de marţi seara, să declar că pare un guvern făcut pe
bancheta din spate a maşinii. Pe şoselele noastre mâncate de gropi, e
practic imposibil să nu-ţi sară condeiul dacă vrei să notezi ceva.
Lista, făcută împreună cu Crin Antonescu – potrivit mărturiilor lui
Victor Ponta – pe bancheta din spate a maşinii, a suferit de salturile
imprevizibile ale stiloului. A doua zi au prins să curgă informaţiile.
Daniel
Constantin, ministrul Agriculturii, ar urma să fie parte într-un proces
cu statul al Stăpânului său, Dan Voiculescu, cel care l-a împrumutat
deja cu sute de mii de euro. Mircea Diaconu, de la Cultură, a fost
declarat incompatibil de ANI şi e urmărit de Parchet, culmea! pentru
conflicte de interese în administrarea unei instituţii de cultură.
Corina
Dumitrescu de la Educaţie e în proces cu ministerul Educaţiei Naţionale
ca reprezentantă a industriei de diplome a României; Titus Corlăţean,
ministrul Justiţiei, a declarat, în 28 martie 2012, că procurorul care
l-a trimis pe Adrian Năstase în judecată ar trebui împuşcat. Tot Titus
Corlăţean a atacat în chip susţinut DNA, ANI, Justiţia în general,
pentru anchetarea sau condamnarea marilor corupţi. Chiar dacă nu fără
aerul de giumbuşlucar, de care n-a putut să scape nici prin desemnare,
Victor Ponta ne-a prevenit că s-a preocupat de imaginea viitorilor
miniştri. Am putut crede o clipă că nu ştia de cruntele conflicte de
interese care definesc pe mulţi dintre cei propuşi de domnia sa pentru
fotoliul de miniştri.
O minimă înţelepciune îţi spune că e catastrofal să porneşti la drum cu un Cabinet alcătuit din inşi cu tinichele de coadă.
E
prea dură experienţa de ministru pentru ca încă din debut un demnitar
să aibă imaginea publică făcută şvaiţer. Din acest punct de vedere,
Victor Ponta îşi dovedea lipsa de experienţă în materie. Nu era o bilă
albă, dar, la o adică, având în vedere iureşul cu care se năpustise
peste el fericirea desemnării, mai era de înţeles. A venit însă
incredibila declaraţie a lui Crin Antonescu, potrivit căreia ştia de
conflictele de interese ale lui Mircea Diaconu, dar că pe el îl doare-n
fund de deciziile ANI. Să ne lămurim!
Agenţia Naţională de
Integritate a fost înfiinţată, la solicitarea Uniunii Europene, pentru a
veghea la integritatea politicienilor români.
Printre multele
trişerii balcanice la care apelează politrucii noştri pentru a se
ghiftui cu banii Statului, se numără şi conflictul de interese.
ANI
a fost clădită pentru ca demnitarii şi parlamentarii să nu-şi mai
promoveze nepoatele, nevestele sau să sugă în acelaşi timp de la două
ţâţe ale Bugetului.
O dată recunoscută ca instituţie a statului de drept, deciziile ANI se respectă, indiferent că unora li se par abuzuri.
Iată
însă că un politician şi nu un ţâşti-bâşti, ci copreşedintele Alianţei
de guvernare, candidatul la preşedinţia ţării, declară fără să-şi
înghită limba că el nu ţine cont de decizia ANI în cazul lui Mircea
Diaconu.
Şi deodată, m-am luminat! Există o logică în alcătuirea
acestui Guvern.Guvernul Victor Ponta a fost alcătuit în aşa fel încât
să sfideze Justiţia din România.
Cazurile denunţate de presă
vizează persoane care, judecând după raporturile lor cu instituţiile
statului de drept, erau incompatibile cu postul de demnitar.
Punându-le
pe lista noului Cabinet, Victor Ponta a ţinut să dea naţiunii un
semnal: Puţin ne pasă de Justiţia română. Acum îi arătăm fundul. Mâine,
o punem cu botu’ pe labe. USL nu numai că a acceptat, dar s-a şi pretat
la tot soiul de acrobaţii josnice pentru a prelua guvernarea cu şapte
luni înainte de alegeri. Mulţi s-au mirat de o asemenea decizie. Prin
rămânerea în funcţie a guvernului MRU, USL îşi asigura o victorie
zdrobitoare la scrutinul din decembrie 2012.
Cu o victorie nu
numai numerică, dar şi calitativă (biruinţa în alegeri îţi dă sprijinul
necesar transpunerii unor proiecte de anvergură), USL putea să guverneze
fluierând.
Normal ar fi fost ca USL să ceară alegeri anticipate. N-a făcut-o.
A
preferat obţinerea unei majorităţi printr-o negustorie ruşinoasă,
dintre cele care au loc, de obicei, în iarmaroc, nu în faţa, ci în
spatele tarabelor, departe de ochii lumii.
Mulţi s-au întrebat: Ce a împins USL la preluarea Puterii?
Răspunsul
ni-l dă punerea în chip ostentativ pe lista Guvernului dinadins a unor
persoane în conflict cu Justiţia. De fiecare dată în anii
postdecembrişti când s-a dat publicităţii lista unui nou Guvern, presa a
semnalat pete suspecte în biografia propuşilor.
Guvernul Victor Ponta constituie însă o premieră: Persoane de pe listă sunt în conflicte făţişe cu Justiţia!
Marea
problemă a USL o constituie independenţa Justiţiei. Anchetele DNA i-au
neliniştit pe toţi penalii din USL. ANI, DNA, Parchetul General n-au
ţinut cont de faptul că suspectatul era primar de mare oraş, preşedinte
de CJ, ministru sau fost prim-ministru. Acestei obrăznicii trebuia să i
se pună capăt!
Investigaţiile ANI, anchetele DNA, unele decizii
corecte ale instanţelor i-au îngrijorat pe toţi cei care şi-au făcut
averile din afaceri cu statul, din conflicte de interese, din licitaţii
cu cântec, într-un cuvânt, din jefuirea neruşinată a ţării.
Până
în noiembrie 2012 mai sunt şase luni. Timp suficient pentru ca Justiţia
să se pronunţe în dosarele grele ale unor grofi USL precum Dan
Voiculescu. Timp suficient ca alţi şi alţi penali să intre în vizorul
ANI, al DNA, al Parchetului, într-un cuvânt al Justiţiei române.
Se
cerea ca preluarea Puterii să fie urgentată, pentru ca mafioţii să fie
scoşi basma curată de instanţele intimidate de Programul USL de
sprijinire a corupţiei. Se cerea ca preluarea Puterii să fie urgentată
pentru ca DNA, ANI să stea în banca lor, puse cu botul pe labe. Desigur,
acest lucru se va îndeplini pe deplin prin numirea lui Titus Corlăţean
la Justiţie, o personalitate de tip figurină de marmeladă, ascultătoare,
creaţie colectivă a corupţilor din PSD.
Desemnarea drept
miniştri a unor persoane aflate în conflict cu legea e semnalul că
Guvernul penalilor a început ofensiva împotriva Justiţiei.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA www.evz.ro