GHISE, ULTIMUL SOLDAT JAPONEZ

Într-o similitudine perfectă cu soldaţii japonezi care negau evidenţa pierderii războiului, senatorul Ghişe nu se dă bătut în lupta contra lui Băsescu.

Privind numărul de circ pus în scenă de penibilul domn Ioan Ghişe, care propunea ieri Parlamentului să continue lupta pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu chiar şi după verdictul Curţii Constituţionale de invalidare a referendumului, nu poţi să nu te întrebi ce-au învăţat politicienii noştri din lecţiile istoriei. Una dintre acestea este că orice război are un sfârşit şi că, atunci când nu mai ai nicio şansă de-a învinge, trebuie să ceri pacea.

Sigur, conflagraţiile din ultimul secol ne-au arătat că, pe măsură ce confruntările devin tot mai distructive, combatanţii sunt din ce în ce mai puţin dispuşi să-şi accepte înfrângerea. În epoca modernă, pare de neconceput să ridici, ca odinioară, steagul alb deasupra cetăţii. Acum, bătăliile se poartă până la exterminare - fie a duşmanului, fie a propriilor forţe.
La finele Primului Război Mondial, ziarele vremii consemnau povestea romanţată a maiorului Hermann Detzner, ultimul ofiţer german care se preda după încheierea oficială a ostilităţilor. Personajul, trimis să apere colonia din îndepărtata Nouă Guinee, cutreiera prin insulă când i-a ajuns la urechi vestea capitulării Germaniei. De la semnarea armistiţiului, pe 11 noiembrie 1918, într-o pădure din nordul Franţei, trecuseră aproape două luni până când, în primele zile ale noului an, Detzner a decis să depună armele în prezenţa trupelor aliate.

A urmat cel de-al Doilea Război Mondial căruia nu i s-a pus punct în mai 1945 decât în Europa. La celălalt capăt al lumii, operaţiunile dintre beligeranţi aveau să înceteze abia trei luni mai târziu, pe 15 august, când Împăratul Hirohito anunţa, printr-un mesaj radio, capitularea Japoniei. Pentru câteva zeci de soldaţi japonezi însă bătălia nu se terminase. Ascunşi în jungla filipineză sau indoneziană, unii dintre aceştia şi-au păstrat poziţiile până în anii '80.

Cel mai cunoscut este cazul lui Hiroo Onoda, un fost ofiţer de informaţii din armata imperială, care a rezistat până în martie 1974. Interesant este că, în cele aproape trei decenii scurse de la sfârşitul războiului, el a refuzat să dea crezare fluturaşilor aruncaţi din avion pentru a-l convinge să se predea, pe motiv că sunt o diversiune. A fost nevoie ca fostul său comandant să se prezinte la faţa locului şi să-l elibereze de îndatoririle militare. Astfel, Onoda putea spune, fără riscul de-a greşi, că n-a cedat niciodată în faţa inamicului!
Într-o similitudine perfectă cu soldaţii japonezi care negau evidenţa pierderii războiului, senatorul Ghişe („Ionică", după numele său de turnător la Securitate) nu se dă bătut în lupta contra lui Băsescu. Îl doreşte demis cu orice preţ. I s-au alăturat, pentru câteva clipe, alţi doi parlamentari la fel de penibili: fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, şi trubadurul social-democrat Victor Socaciu, ale căror prestaţii frizează patologicul. De undeva, din spatele sălii, auzim vocea înfundată, venind parcă din criptă, a bătrânului bolşevic Ion Iliescu: „Victorie sau moarte!"
AUTOR SABIN ORCAN
SURSA ADEVARUL 

LOVITURA DE STAT A ESUAT. URMEAZA APOCALIPSA ECONOMICA

De luni, Crin Antonescu pleacă acasă, iar Victor Ponta se apucă să buchisească parametrii economici ai guvernării sale. Sau cel puţin aşa vor arăta lucrurile dacă România se va comporta ca un stat de drept.

Pentru că tentativa de lovitură de stat poate fi considerată în mod oficial eşuată. În special prin efortul instituţional al unor structuri importante într-un stat de drept, în ciuda voinţei unor oameni politici. Acum, numai nişte inconştienţi ar continua şicanele prin jocul cvorumului sau cel al publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial. Personal dau foarte puţin credit acestei posibilităţi, dar dinamica politicii dâmboviţene ne-a arătat că meandrele concretului depăşesc puterea noastră de prognoză. Vorba lui Ion Iliescu: "Pus astfel în lumină, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului".

Reîntoarcerea la o atmosferă mai calmă ne va da răgazul unei priviri mai atente asupra a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Mai ales vom putea contempla prăpastia ce se cască sub economia României. Am tot arătat modul în care presa străină, în special cea economică, a prezentat evoluţia ultimelor şase săptămâni. Nu are rost să reiau articolele din The Economist, Financial Times, Le Monde, Frankfurter Allgemaine Zeitung, Wall Street Journal şi câte şi mai câte, pentru că ele au avut acelaşi efect: îndepărtarea investitorilor serioşi de România. Toate aceste articole, câteva sute în ultimele două luni, au fost rodul strategiei produse de minţile înfierbântate de la Bucureşti. Care vor trebui făcute responsabile pentru ceea ce va urma.

Avem deja primele semne. Rectificarea bugetară ne-a dat primele frisoane. Creşte deficitul bugetar, iar inflaţia a atins 3,5 la sută. Ţinta de 2,3 la sută asumată de guvernul Boc în privinţa creşterii economice a fost înjumătăţită de guvernul Ponta. Dar şi această prognoză pare foarte optimistă până la sfârşitul anului, un zero mare cât roata carului fiind colacul de salvare al guvernului. Vreţi să căutăm şi semne bune? Au crescut încasările la bugetul de stat din impozitele pe salarii, arieratele au o tendinţă de reducere. Contrabalansăm printr-un eşec total la atragerea fondurilor europene.

România domină ultimul loc în clasament la nivelul Uniunii Europene, dar nu vă aşteptaţi ca vreunul din miniştri cabinetului Ponta să aducă vorba de acest lucru. Erau curajoşi doar în opoziţie, când înfierau cu mânie proletară incapacitatea guvernului Boc. Acum tac mâlc, preferând discuţiile despre referendum. Majorările salariale promise de USL vor fi date în detrimentul investiţiilor care sunt reduse spre nivelul unei specii pe cale de dispariţie. Nu trebuie uitat şi fondul de rezervă aflat la dispoziţia primului- ministru, care a fost umflat cu peste 320 de milioane de lei, o sumă numai bună de împărţit în campania electorală.
Că doar nu aţi crezut că Ponta şi Antonescu, când îl acuzau pe Boc de aceleaşi practici, se vor ţine de promisiunea de a proceda altfel?! Personal îmi pare rău că nu se pot aloca direct din bugetul de stat nişte bani şi către contul lui Crin Antonescu, pentru a nu-l văduvi de plăcerea împărţirii "dividendelor" guvernării.
Urmează trei luni de aceeaşi politică ameţită, în care vom vedea cum rezerviştii lui Dogaru vor primi pensiile majorate, Dan Voiculescu va pune mâna pe Loteria Naţională şi pe ce-o mai vrea el, Relu Fenechiu şi Dan Ruşanu vor "organiza" privatizările, iar Liviu Dragnea îi va strânge periodic pe cei 40 de preşedinţi de consilii judeţene pentru a mârâi în cor la Victor Ponta şi Florin Georgescu. După care începe căderea…
Vom putea contempla îndelung prăpastia ce se cască sub economia României.
AUTOR DAN ANDRONIC
SURSA www.evz.ro 

CU DEDICATIE PENTRU USL

ILIESCU, CONSTANTINESCU, BASESCU SI EREDITAREA COMUNISTA

Nu trece o zi fara ca Ion Iliescu sa nu se manifeste public cu ale sale arhi-cunoscute reflexe comuniste. Forma mentala a acestui om, manicheista si exclusivista, este marcata inexorabil de vechile sale pasiuni, atasamente si mai ales fobii. Intre acestea, dispretul pentru lege si statul de drept.

Toti presedintii post-decembristi au provenit din PCR. Diferentele sunt insa notabile: Ion Iliescu a fost un important demnitar de partid, ideolog de frunte si conducator al UTC (ministru pentru problemele tineretului). A jucat un rol nefast in epurarile anti-studentesti atat in 1958-1960, cat si in 1968. De asemenea, a fost arhitectul restauratiei neo-comuniste de dupa revolutia anti-totalitara, deci anti-comunista, din decembrie 1989. Posibilitatea ca Ion Iliescu sa invete politic a fosta ratata, din vina sa. De fapt, nu a acceptat niciodata, in chip sincer, pluralismul politic si ideologic. In decembrie 2006, alaturi de Vadim Tudor si Voiculescu, s-a opus cu maxima duritate condamnarii dictaturii comuniste. A servit statul de nedrept comunist, ii repugna statul de drept post-comunist.


Profesorul universitar Emil Constantinescu nu a detinut niciodata o functie in nomenclatura comunista, dar a fost, un timp, secretar al Comitetului de partid din Facultatea de Geologie. La capitolul decomunizare, a facut declaratii splendide, dar niciodata nu a actionat pentru o condamnare oficiala, in fata Parlamentului, a regimului ilegitim si criminal. De aici si un fel de ranchiuna la adresa lui Traian Basescu care a facut ceea ce multa lume asteptase de la anti-comunistul Constantinescu.

Capitan de nava in marina comerciala, Traian Basescu nu a detinut funcii in aparatul de partid si nu a fost un propagandist comunist. A fost membru PCR, unul dintre cei aproape 4 milioane de membri de partid. Speculatiile adversarilor sai politici privind prezumtive legaturi cu Securitatea pe vremea cand a fost seful Agentiei Navale din Anvers nu au fost probate cu documente si raman tributare unui partizanat propagandistic. A avut o cariera profesionala in Romania comunista, supravietuind, ca atatia altii, fara a face concesii majore.


Odata ajuns presedinte, Traian Basescu a fost confruntat cu presiunile societatii civile pe linia decomunizarii. Initial sceptic (si nu doar el, dar si consilierul sau politic, dl Claudiu Saftoiu), a acceptat, in martie 2006, infiintarea Comisiei Prezidentiale. Treptat, a ajuns la concluzia ca proiectul sau politic (modernizarea institutionala, statul de drept, eradicarea coruptiei, politica externa euro-atlantica) convergea cu decomunizarea. Confruntarea cinstita si dezinhibata cu trecutul traumatic este o conditie pentru dezvoltarea unei democratii robuste, in care legile sa fie respectate, iar individul sa nu se simta neputincios in raport cu felurite actiuni abuzive.


Membru de frunte al clasei politice post-decembriste, cu ale sale caracteristici, Traian Basescu a trecut, dupa alegerea ca presedinte, printr-un proces de reinventare, ori, cu un termen mai pretentios, de transfigurare (unii i-ar spune metamorfozare). A decis sa actioneze ca un sef de stat veritabil, in virtutea unor principii, nu ca parte unui grup de presiune cu interese mafiotice. Ruptura nu doar cu niste oameni, dar, mult mai important, cu niste cutume, cu metehnele nomenclaturiste, a dus la reactiile ultragiate venite din zonele peneliste si pesediste. A urmat razboiul dintre Basescu si oligarhia transpartinica. Traian Basescu si-a depasit in chip radical ereditatea comunista.


Am mai spus-o, paralela ar putea fi, din punct de vedere psihologic, cu toate distinctiile necesare, cu ceea ce poate fi numita transformarea printului Hal in Henric al V-lea, geneza conducatorului de stat. Doar ca adversarii lui Traian Basescu nu se numesc Falstaff, ci Iliescu, Voiculescu, Ponta, Antonescu, Fenechiu etc Disperarea si furia acestor oameni frizeaza patologicul.

AUTOR VLADIMIR TISMANEANU
SURSA hydepark.ro

PARLAMENTUL - ZID IN FATA JUSTITIEI

Pe zi ce trece Parlamentul, prin noua majoritate parlamentara uslamista, demonstreaza tuturor oamenilor civilizati ca ceea ce scriu pe blog, de atita amar de timp, tinde spre adevarul absolut. Noua clasa politica ce a pus laba pe Romania ne vrea in afara spatiului european. Este singura sansa ca cei mai mari hoti, banditi si corupti ai Romaniei sa scape de bratul lung al Justitiei.
Ultima dovada este tergiversarea parlamentarilor, intarita de declaratii politice uslamiste de tip Voicu-PNL, in a da “verde” procurorilor pentru inceperea urmaririi penale a lui Dobre liberalul, fost nr. 2 la Interne, omul care a blocat CCR si Romania pentru inca o luna, prin falsul pe care l-a trimis Curtii Constitutionale in ceea ce priveste “negarantarea” numarului de votanti!

Din sursele mele, Dobre a fost impins sa semneze hirtia care a mai nenorocit o data Romania dupa ce a primit asigurari ferme ca procurorii NU vor fi lasati sa-l ancheteze! Adevarul e ca daca Dobre isi va da drumul la gura, speriat de anii grei de puscarie, criza politica se va rezolva in 5 minute, avind in vedere numele grele pe care le va turna! Nu ne va fi suficient numarul de procurori pentru a-i “racorii” pe toti cei implicati in prabusirea Romaniei.

Am totusi o mica satisfactie. Multi oameni de afaceri, citiva intelectuali plus ambasadori, care rideau de “pesimismul” subsemnatului, au astazi niste fiori pe spinari! Cind vorbeam in 2010 despre absenta presei independente ca vulnerabilitate a Statului credeau ca doresc sa imi fac reclama! Sau ca umblu dupa insigne! Imi raspundeau ca exista atitia jurnalisti independenti! Unde?! In baie?! Unde sa replice un ziarist liber daca nu are ziar sau televiziune care sa il gazduiasca?! Pe internet?! Hai sa fim seriosi, internetul e gonflat de tot felul de escroci doritori de bani! In realitate, maxim 15% dintre romani acceseaza netul in mod frecvent! Si sint oameni cu multi neuroni, care oricum inteleg ce se intimpla, chiar daca nu dau click.

Presa independenta inseamna organizatii independente, ziare sau televiziuni detinute de oameni independenti care traiesc din tiraj sau audienta si nu din interese politice sau din banii statului. Din pacate, nici Traian Basescu si nici sistemul imunitar al Romaniei nu au inteles nimic din ce le spunea un ziarist curat, cu 20 de ani de lupte grele si rani serioase! Hai sa fim iubiti, noi romanii adevarati! Macar fiindca noi platim “distractia”!
AUTOR RADU MORARU
SURSA www.nasul.tv 

SA MA DUC, SA MA ZBAT SA MUSC, SA RUP

Stenograma videoconferinţei PNL de vineri, 3 august, a scos la iveală nu doar încercările stupide ale lui Varujan Vosganian de a scoate din listele de alegători cel puţin 1,4 milioane de oameni, pentru a face cvorum unui referendum eşuat.

Întâlnirea, la care a participat şi preşedintele interimar al României, Crin Antonescu, i-a dat ocazia şi lui Mircea Diaconu să-şi exprime frustrările, bine garnisite cu angajamente caragialeşti şi cu lamentări de femeie neglijată.

Doamnelor şi domnilor, vă rugăm să cuplaţi centurile de siguranţă, urmează stenograma!
Mircea Diaconu: De ce m-ai pus pe mine vicepreşedinte aici?
Crin Antonescu: Cum să te pun eu?
Mircea Diaconu: Păi, tu m-ai pus. În intervalul ăsta atât de acut şi de nu ştiu ce, dacă nu mă suna domnul Chiţoiu de câteva ori... nu ştiu, parcă mă simţeam pe undeva disperat. Voiam să lupt, să muncesc, n-aveam cu cine.
Relu Fenechiu: Dar eu nu te-am sunat de mai multe ori?
Mircea Diaconu: Şi tu m-ai sunat.
Relu Fenechiu: Păi, vezi? Nu te-am pus la treabă?
Mircea Diaconu: Prea puţin, prea puţin. Vorbesc foarte serios.
Crin Antonescu: Chiţoiu, Fenechiu... Puţini oameni sunt sunaţi de ăştia trei - Ruşanu, Chiţoiu, Fenechiu -, pe cuvânt. Deci, dacă te-au sunat ăştia trei, eşti tare, crede-mă! Eşti mare.
Mircea Diaconu: ... Vorbesc foarte serios, am avut sentimentul că nu sunt chiar vicepreşedinte, din moment ce nu e atât de mare nevoie de mine - să mă duc, să mă zbat, să muşc, să rup, să... tot ce trebuie.
Cât de mic poate fi, ca om, un actor de talia lui Mircea Diaconu! Intervenţia acestuia îi arată disponibilitatea de politruc fără limite. Să se ducă, să se zbată, să muşte, să rupă, să... tot ce trebuie. Şi toate astea - nu într-un film, ci pe scena politico-mediatică. Domnul Diaconu a fost, parcă, ministrul Culturii... Incompatibil, e drept, dar a fost.

Mircea Diaconu este expresia desăvârşită a compromiterii artistului în politică. Puţini reuşesc să se cufunde în ridicol cu atâta voluptate. E nevoie, totuşi, de doi paşi: 1. să te avânţi pe scena politică; 2. să accepţi rolul de activist, care presupune - vorba aia - tot ce trebuie: minciună, gălăgie, demagogie, obrăznicie, neruşinare... E ceva să te faci de râs seară de seară - şi asta la Antena 3, nu la Teatrul de Comedie! Un Victor Rebengiuc, de exemplu, n-ar fi acceptat niciodată un rol atât de degradant, bazat pe scenariul parvenirii.
Să mă scuze maestrul Rebengiuc că am îndrăznit o asemenea comparaţie, dar mi-a fost la îndemână. Nu pot uita sulul de hârtie igienică întins mâncătorilor de rahat de la Televiziunea Română, pe 23 decembrie 1989. La acea oră, Mircea Diaconu făcea manevre mortale cu trupele de Securitate, pe la TVR-Băneasa-Otopeni. S-a dus, s-a zbătut, a muşcat, a rupt, a... tot ce trebuia.
Mă tem că, de data asta, ar fi nevoie de mai multă hârtie igienică decât în decembrie '89. Şi, poate, de nişte procurori hotărâţi să asculte şi vocile morţilor...
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSAADEVARUL 

VOCEA LUI RUS SI VOCEA RUSIEI

Din ziua declanşării loviturii de stat – luni, 2 iulie 2012 –, România a intrat într-o evoluţie extrem de periculoasă. De ieri – joi, 2 august 2012 –, statul român se află în colaps.

Catastrofa democraţiei româneşti este un eşec al întregii Europe, incapabilă să dejoace planurile puciştilor de la Bucureşti şi să ţină piept influenţei agresive a unui mare imperiu de la Răsărit: Rusia post-sovietică.
Situaţia este înfiorătoare: preşedintele ales, Traian Băsescu, a fost suspendat pentru maximum 30 de zile, dar - deşi nedemis - este ţinut departe de Palatul Cotroceni cel puţin două luni şi jumătate. În acest timp, primele trei funcţii în statul român sunt deţinute de trei uzurpatori: Crin Antonescu (interimar la Cotroceni), Petru Filip (interimar la Senat) şi Valeriu Zgonea (recent numit la Camera Deputaţilor).

Instabilitatea ne-a costat, în luna iulie, câteva miliarde de euro, dintre care circa 1,2 miliarde de euro au fost plătite, în plus, doar de către românii care au credite în euro, dolari sau franci elveţieni, urmare a deprecierii accentuate a leului. Luni, imediat după rezultatele parţiale de la referendum, care anunţau revenirea lui Traian Băsescu în fruntea statului, leul s-a apreciat brusc cu 1,3%, salt nemaiîntâlnit din 2008 încoace. Ieri, prelungirea suspendării lui Băsescu a dat o nouă lovitură monedei naţionale: minus 0,5%.

Se anunţă vremuri cumplite pentru economia românească şi, implicit, pentru nivelul de trai al românilor. Ieri, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, a lansat un apel disperat la calmarea scenei politice. „În iunie, rata anuală a inflaţiei a crescut la 2,4%. Pe plan extern, se constată deteriorarea situaţiei la nivel global. Această evoluţie, suprapusă persistenţei tensiunilor politice interne, generează ieşiri de capital. Ele se manifestă pe mai multe canale: o parte din titlurile de stat româneşti, aflate în posesia nerezidenţilor, au fost vândute. Mişcarea a avut proporţii pentru economia României - câteva miliarde de lei - şi influenţează piaţa valutară şi cotaţiile leului", a spus Isărescu. Dar puciştii n-au urechi să-l audă.

Urechile lor sunt orientate, probabil, să capteze mesajele (indicaţiile?) lansate în eter de Vocea Rusiei, post de radio finanţat de Guvernul de la Moscova. De exemplu: „Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist" (luni, 30 iulie). Sau, în aceeaşi zi: „Imixtiunea externă ar putea fi invocată pentru a justifica validarea referendumului de către Curtea Constituţională chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă".

Pentru „ziariştii" de la Vocea Rusiei, îndepărtarea lui Traian Băsescu din fruntea statului român pare să fi devenit un obiectiv major. Coincidenţă: aceeaşi înverşunare, cu acelaşi obiectiv, o arată şi puciştii din troika Antonescu-Ponta-Voiculescu! Şi nu doar pentru că în guvern se află un ministru cu numele de Rus. În fond, ce a făcut acesta? Negând joi un document oficial pe care-l emisese atât miercuri, cât şi în săptămâna dinaintea referendumului (cel care confirma că numărul de alegători români este de 18.292.514), a complicat decizia Curţii Constituţionale, punând astfel umărul la desăvârşirea loviturii de stat. Vocea lui Rus şi Vocea Rusiei - e şi asta o coincidenţă...

Traian Băsescu a fost comparat de multe ori, în mod absurd, cu Nicolae Ceauşescu. Abia acum se profilează prima asemănare reală: nici unul, nici celălalt n-a ţinut cont de forţa distrugătoare a Moscovei.
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSA ADEVARUL 

SE ASCUT CUTITELE IN PNL

Perioadă de tolerare a ambițiilor autocrate ale lui Crin în interiorul PNL pare să fie pe sfârșit. Eșecul USL, alianță pe care în special Crin Antonescu și-a dorit-o alături de PSD, este ultima picătură care umple paharul liberalilor. După ce încă de la locale în interiorul PNL s-a resimțit o puternică tendință de rebeliune a „fracțiunii Chiliman”, mămăliga este tot mai aproape se explodeze în curtea liberalilor care s-au săturat să fie o remorcă a PSD și mai ales să fie părtaș la un eșec politic. Bașca, unul realizat în condițiile unui abuz de putere fără precedent în România de după 1989. Ieri dimineață, atât Relu Fenechiu, cât și Cristian Adomniței au decis să demisioneze de la vârful PNL deoarece au recunoscut că nu au putut mobiliza mai bine lumea la urne, în condițiile în care Moldova a fost dintotdeauna un fief al PSD. Ulterior, Fenechiu a făcut ca fost premier liberal Tăriceanu-Răzgândeanu și a revenit asupra deciziei în logica unei presiuni puse pe Crin pentru ca acesta să demisioneze. El a precizat că nu şi-a dat demisia din funcţiile deţinute în partid, dar că este dispus că facă acest lucru în cazul în care colegii săi din BPC consideră că rezultatele obţinute la referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu nu au fost satisfăcătoare.  „Eventuala mea demisie repre­zintă un angajament politic strict între mine şi Partidul Naţional Liberal. Sunt dispus să fac acest pas dacă conducerea partidului consideră că rezultatele obţinute la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu nu au fost satisfăcătoare“, precizează Fe­nechiu, care a coordonat cam­pania PNL pentru referendum, într-o declaraţie scrisă. Relu Fenechiu a menţionat, luni seară, la Digi 24, că a spus că, în condiţiile în care Traian Băsescu va reveni la Cotroceni, el va demisiona din toate funcţiile de conducere din PNL. La fel, în  data de 12 iulie, Relu Fenechiu declara că, în condiţiile în care Traian Băsescu nu va fi demis la referendum, el îşi asumă că a greşit declanşând referendumul împotriva şefului statului şi va demisiona din toate funcţiile deţinute în partid. Dar memoria sa e scurtă și în bună tradiția liberală a răzgândirii, acesta a renunțat la promisiunile electorale. De asemenea, vicepreşedintele PNL Varujan Vosganian a declarat, ieri, că decizia de a părăsi viaţa politică nu poate fi luată sau supusă propriei conştiinţe de către Crin Antonescu decât după o soluţionare finală în ceea ce priveşte referendumul. El a precizat că, pe fond, decizia lui Antonescu este una personală, care, în aprecierea sa, trebuie să rămână personală.

Adomniței demisionează

Nu același lucru l-a făcut însă fostul ministru al Educației, Cristian Adomniței. Preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Cristian Adomniţei, a declarat marţi ieri că a demisionat din Biroul Politic Central al PNL. Cristian Adomniţei, care este şi liderul filialei municipale Iaşi a PNL, a spus că astfel şi-a respectat promisiunea făcută la începutul campaniei pentru referendum în cazul în care Iaşiul nu se va plasa între primele cinci judeţe din ţară în ceea ce priveşte prezenţa la vot. 'Acest lucru neîntâmplându-se, merg până la capăt cu demersul meu. Nu pot să nu observ şi să mulţumesc tuturor ieşenilor, ca şi tuturor românilor, pentru mesajul lor foarte clar, cele 7,5 milioane de români care i-au spus domnului Băsescu că trebuie să părăsească Preşedinţia României. Mă aştept ca acest lucru să se întâmple cât mai repede. Domnul Băsescu nu mai poate, prin impostură şi imoralitate, şi mai nou fără legitimitate, să mai conducă această ţară', a declarat Adomniţei.

Tensiuni interne

Mișcările centrifuge în interiorul PNL au început să devină vizibile încă din ajunul alegerilor locale, acolo unde Crin a avut grijă ca toți locotenenții săi să-și primească tainului.
Surse din  PNL susțin că  există deja un nucleu închegat în jurul acestei aripi „dizidente” care vrea ruperea pactului cu USL în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare de la finele toamnei. Acum este și momentul prielnic pentru convocarea unui congres extraordinar prin care Crin să fie înlăturat iar PNL să poată pregăti un alt drum pentru acest partid. Atacurile asupra politici duse de Crin au continuat și săptămâna trecută, înainte de referendum. Atunci, primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, i-a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui interimar al PNL, Daniel Chiţoiu, în care îi cere să spună dacă, în numele partidului, a semnat un document ce prevede „desfiinţarea unor instituţii democratice fundamentale ale statului român“. Chiliman amintea atunci că principiile şi valorile libertăţii şi ale demo­craţiei, asumate şi promovate de PNL, pentru care atât de mulţi români şi-au sacrificat vieţile, „nu se negociază“, ci „se afirmă şi se respectă“, în orice situaţie, „fie ea şi de război politic“ şi, mai ales, „indiferent de interesele politicianiste ale unora sau altora“. În replică, Crin Anto­nescu, a comentat ulterior, la Realitatea TV, despre scrisoarea trimisă de către primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, conducerii PNL, privind acordul semnat cu partenerii sociali.Crin și exprimat atunci speranţa că Andrei Chiliman va fi dat afară din PNL. Acest lucru nu s-a întâmplat iar rolurile sunt pe cale să se schimbe conform informațiilor noastre.
AUTOR DRAGOS STANCULESCU
SURSA CURENTUL