Germania 1933. Asta mi-a ţâşnit în minte la auzul ştirii că ministrul
Educaţiei, Pop, desfiinţează comisia de analiză a doctoratelor cu 24 de
ore înainte ca aceasta să se pronunţe asupra acuzaţiilor de plagiat
aduse premierului Ponta. Aşa proceda guvernul nazist al noului cancelar,
Adolf Hitler, bazându-se pe sprijinul popular: desfiinţa pe loc orice
organism statal sau persoană care nu striga suficient de repede „Heil!”.
Şi asta se întâmplă după ce Comisia de Etică, aşteptată să se pronunţe
în cazul de plagiat al fostului ministru Mang, a fost schimbată. După
ce ministrul Justiţiei, Corlăţean, a acuzat de incompatibilitate membri
ai Curţii Constituţionale, imediat ce această instanţă a decis că la
Bruxelles e constituţional să meargă preşedintele, nu premierul.
Sunt semne imposibil de confundat ale totalitarismului – noi nu polemizăm, noi te desfiinţăm.
Ca să-ţi dai pe loc seama că e vorba de un plagiat primitiv în „teza”
lui Ponta nu e nevoie să fii expert, jurist, nu ştiu ce specialist, cum
repetă în neştire diversioniştii de serviciu. E suficient să fii o
gospodină sau un şcolar care ştie să scrie şi să citească. Practica de
veacuri a plagiatului presupune plasarea unor fragmente de lungime
rezonabilă, fără ghilimele şi trimiteri la subsol, în textul, totuşi,
al celui care semnează cartea. Or, în acest sens, V. Ponta nici măcar
n-a plagiat – nişte slugi, eventual universitare, i-au xeroxat pur şi
simplu zeci de pagini întregi din alte cărţi.
Dar pot să înţeleg că până acum un cetăţean al acestei ţări alegea să
rămână relativ indiferent faţă de hoţia lui Ponta – „Domne, e ştiinţă
înaltă acolo, legi, drept, documente, doctori, ce ne pricepem noi, să
zică specialiştii”. În schimb, a aştepta ca guvernul să-ţi mai dea nişte
bani la pensie sau la salariu şi a te face că nu vezi sfidarea
monstruoasă a democraţiei şi bunului simţ la care se dedă actuala putere
înseamnă să fii cârdaş de gloată, nu cetăţean al unei ţări.
Cât îi priveşte pe cei ce se străduiesc public cu servilism, tupeu sau
disperare să camufleze această ruşine naţională numită doctor Ponta văd
că nu sunt conştienţi sau puţin le pasă că V. Ponta nu va fi o veşnicie
prim-ministru şi că se compromit definitiv în faţa istoriei – care nu
poate fi desfiinţată ca o comisie.
AUTOR CRISTIAN TUDOR POPESCU
SURSA www.gandul.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu