MERITA VICTOR PONTA TITLUL DE DOCTOR IN DREPT?

Vestile bune par sa-l copleseasca in ultima vreme pe primul-ministru al Romaniei.

Ministerul Educatiei si-a asumat public decizia de a nu-i retrage titlul de doctor, ignorând dovezile clare de plagiat si consfintind sufocarea autonomiei universitare. Sa nu uitam ca afirmatia publica a neretragerii titlului de doctor vine ca urmare a cererii Universitatii din Bucuresti pe care, iata, o vedem pusa la colt, pentru amestec in treburile statului. Caci vezi, draga doamne, nu avea competenta sa se pronunte asupra retragerii unui titlu academic pe care ea insasi l-a emis.
In ciuda plagiatului evident, sondajul “Barometrul de opinie publica – Adevarul despre România” comandat de “Adevarul ” si realizat de INSCOP Research, il da in acest moment pe Victor Ponta invingator, indiferent de candidatul impotriva caruia ar concura pentru functia de presedinte al Romaniei. Potrivit acestui sondaj, romanii par a-i da dreptate lui Victor Ponta insusi care, in decembrie 2012, dupa alegeri, spunea cu satisfactie: ” Asa suntem noi, plagiatorii, mai votati, ce sa facem, decat ceilalti, cu usturoiul”.
Cum sa intelegem toate aceste lucruri ? Pana la urma, merita sau nu merita Victor Ponta titlul de doctor in drept ?

Ca sa raspundem acestor intrebari e nevoie sa intelegem mai intai ce este meritul si cine-l legitimeaza intr-o societate. Trebuie astfel sa mentionam ca meritul nu e un dat, nu e stabilit de cineva dinafara si impus tuturor, el este o constructie sociala. Cu alte cuvinte meritul este ceea ce societatea româneasca defineste, masoara si legitimeaza ca atare. Meritul definit si legitimat social devine principiu fundamental intr-un sistem de recompensa numit meritocratie (fiecaruia dupa cât merita).
E insa iluzoriu sa vorbim de meritocratie si de merit fara a preciza cu mai multa claritate ce se afla exact in spatele acestor notiuni, mai precis cine anume masoara ceea ce intelegem prin merit.
In societatile moderne, scoala e prima institutie care e legitimata social sa furnizeze unitatea de masura a meritului. Iar institutia scolara masoara meritul in functie de efortul depus pentru a realiza o anumita activitate.

In problema plagiatului pe care incercam sa o intelegem aici intalnim diferite forme a ceea ce am numit institutie scolara in sens larg cum ar fi universitatea sau specialistii români si straini care s-au pronuntat clar asupra acestei probleme. Ne mai intalnim si cu reprezentarea plagiatului in alte societati, cum e cea germana, de exemplu. Pentru toti acestia, meritul e masurat in functie de efortul depus pentru a realiza o teza de doctorat. Plagiind sau, altfel spus, copiind de la altii inseamna ca nu ai depus efort suficient, iar in plus, fiind vorba despre furt intelectual, ai incalcat si un principiu de moralitate.

Pentru a masura insa meritul in acest fel si a dezvolta asemenea reprezentari despre sistemul meritocratic de recompensa e nevoie sa ai incredere in scoala si in valorile pe care aceasta le promoveaza. Or, in Romania, institutia scolara este discreditata: “scoala scoate tâmpiti”, iar universitatile sunt “fabrici de diplome”. Cu alte cuvinte, in ochii românilor institutia de invatamant nu este legitima sa produca masura de efort care sa defineasca ce inseamna merit sau nemerit.
In aceste conditii, in Romania, o asemenea masura de efort in baza careia se apreciaza meritul este stabilita fie de putere, fie de hazard. Cu alte cuvinte, meritocratia de tip scolar (bazata pe principiul fiecaruia dupa efortul depus) e inlocuita la români de meritocratia politica (fiecaruia dupa câta putere are) si de meritocratia aleatorie (fiecaruia dupa cât noroc are).

Combinatia otravita dintre putere si hazard din sistemul meritocratic legitimat de români face ca raspunsul la intrebarea din titlu sa fie urmatorul: Da, Victor Ponta isi merita titlul de doctor deoarece neincrederea românilor in educatie i-l legitimeaza din plin. Are multa putere, dupa cum arata sondajele. Si mai are si destul noroc. Deocamdata.
AUTOR ADRIANA GORGA
SURSA contributors.ro 

CAND SE SPARGE USL SAU DESPRE FEUDALIZAREA ROMANIEI

Ceea ce ţine USL împreună nu sunt nici interesul naţional, nici comandamentele bunei guvernări, nici setea neostoită de putere a liderilor săi şi în niciun caz ameninţarea din partea unei Opoziţii care se luptă încă să cuprindă pe de-a-ntregul semnificaţia alegerilor şi a faptului că nu mai este la putere. Ceea ce ţine USL să nu se destrame sunt interesele personale ale celor compun actuala coaliţie de guvernare. Rezultatul împărţirii puterii între grupuri de interese economice este feudalizarea actulului de guvernare. USL se va destrăma în momentul în care graniţele acestor feude vor fi încălcate de PSD.

Să nu ne facem iluzii! Guvernul Ponta II, aşa supradimensionat şi superbirocratizat cum este, nu s-a format din nevoia de simetrie structurală cu Comisia Europeană sau cine mai ştie ce alt nonsens insolent invocat de Victor Ponta drept motiv. Guvernul Ponta II este rezultatul unei atente şi grijulii împărţiri a Puterii pe criterii clientelare între PSD, PNL şi Dan Voiculescu unde "atenţia şi grija" se referă la atenţia lui Ponta de a nu scăpa total controlul asupra unor sectoare esenţiale ale economiei şi societăţii şi grija PSD de a-şi păstra pârghiile care îi vor permite, la un moment dat să preia întreaga putere în stat.

Imperativele actualei guvernări nu sunt nici ideologice, nici economice, nici naţionale, nici europene. Sunt electorale şi de pradă. Cei care îşi imaginează că USL este cu adevărat o alianţă stânga-dreapta îşi iau, pur şi simplu dorinţele drept realitate politică şi riscă să parieze pe o guvernare profund viciată încă de la naştere. Proba este simplă. Aşa cum arată proiectul de buget, PNL ar trebui să spună "mulţumim frumos, dar noi n-avem nicio legătură cu genul acesta de politici şi ne retragem". Pentru că dacă PNL ar fi un partid liberal aşa cum se pretinde şi ar fi expresia politică a clasei de antreprenori privaţi şi a profesiilor liberale, atunci ar trebui să se indigneze în faţa acestui buget pentru că de-acum realitatea nu mai poate fi ascunsă: Guvernul Ponta II a pornit la vânătoare de investitori privaţi, care vor fi principalii purtători ai poverii fiscale a guvernării actuale şi principalele ei victime. Faptul că guvernul nici măcar nu a încercat să pună pe masa de discuţii cu FMI problema reducerii CAS, singura măsură care ar fi putut stimula activitatea antreprenorilor şi crearea de locuri de muncă dar a ales în schimb să crească salariul minim şi să crească taxele demonstrează că guvernul priveşte antreprenorii privaţi în primul rând ca surse de bani la buget. Nici salariul minim, nici cresterea impozitelor in agricultura, nici suprataxele din domeniul energiei şi al resurselor minerale nu fac nimic să uşureze viaţa întreprinzătorului privat, ci dimpotrivă, caută să-l stoarcă de bani pentru nevoile bugetului. Or, când prezumtiva ta bază electorală este luată la ţintă de un guvern populist, atunci firesc ar fi să te lupţi pentru oamenii pe care pretinzi că îi reprezinţi. PNL nu numai că nu se retrage de la guvernare, dar se îngroapă şi mai mult în tranşeele Puterii. De ce? Pentru că nu soarta întreprinzătorilor privaţi este grija cea mare a PNL ci exploatarea cât mai eficace, în beneficiul grupurilor de interese pe care le reprezintă a feudelor pe care le-au primit la împărţeala guvernului.

Astfel, grupul de interese financiare din jurul lui Dan Radu Ruşanu va exploata feuda ministerului de Finanţe, grupul de interese din jurul lui Relu Fenechiu va exploata feuda de la ministerul Transporturilor iar grupurile de interese din zona energiei vor exploata feuda lui Varujan Vosganian de la Ministerul Economiei. Acest proces de feudalizare a puterii nu este nou în România. El a început în guvernarea Tăriceanu - Năstase era mult prea autocrat ca să cedeze felii întregi de putere către baroni, fapt care i-a şi adus execuţia din Noaptea Cuţitelor Lungi - şi a fost perpetuat sub guvernarea PDL, când miniştrii ajunseseră să fie numiţi de baronii din teritoriu. Acum, fiind vorba de o coaliţie, feudalizarea Puterii este doar mai vizibilă. Nemulţumirea PNL este în altă parte.
Practic, cu excepţia lui Voiculescu la Agricultură, nimeni din membrii non-PSD ai actualului guvern nu are control absolut pe un sector. Ponta a avut grijă să îşi plaseze proprii oameni care să-i secondeze pe penelişti şi, acolo unde nu a fost posibil, a spart pur şi simplu ministerele creând instituţia ministrului delegat. Astfel, nici Vosganian, nici Fenechiu nu par să fie prea încântaţi de ministerul condus de Dan Şova, pe care Sorin Ioniţă îl numeşte Ministerul Parteneriatelor Public Privat sau Ministerul Marilor Ţepe. Ţepe sau nu, este vorba de o halcă foarte suculentă pe care Ponta le-a tras-o peneliştilor de sub nas şi a dat-o în administrare celui mai de încredere om al său. La fel, o fi domnul Chiţoiu ministrul finanţelor, dar stăpânul bugetului este Liviu Voinea, alt om de încredere al lui Ponta. Practic, în condiţiile în care PDL a devenit aproape complet irelevant în jocurile de putere, balanţa în exercitarea puterii este asigurată de controlul reciproc la care se supun unul pe celălalt PNL şi PSD.

Că este vorba de interese de grup imediate, o doveşte şi asaltul dat de PNL&Voiculescu asupra Justiţiei, a CSM, a procurorilor şi a Agenţiei Naţionale de Integritate precum şi chemările la o nouă suspendare a lui Băsescu venite din partea lui Voiculescu şi Frunzăverde. Ponta nu s-a alăturat acestui asalt decât parţial, dar nu pentru că s-ar fi îndrăgostit subit de Băsescu, de DNA sau de ANI, ci pentru că are nevoie de preşedinte şi instituţiile anti-corupţie pentru a-i ţine în şah pe Voiculescu şi Antonescu. Însă în momentul când va masa suficiente trupe şi va câştiga fidelitatea celorlalţi stăpâni de feude pentru a da asaltul final la capatul caruia să cucerească întreaga Putere, atunci va fi şi mat.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA

DE CE ESTE PUTREDA DREAPTA!

Sunt şi voi rămâne un om de dreapta.

Urmăresc cu maxim interes, de câteva zile, dezbaterea privind viitorul dreptei, soarta PDL şi a celor două partide mai mici, PNŢCD şi FC. Discuţiile sunt absolut inerente, iar de necesitatea unei opoziţii credibile nu are rost să mai vorbim! Deocamdată, opoziţia este sedată, amorfă şi dezmembrată. Nu a reuşit să organizeze în timp util o conferinţă de presă, să opună programului Victor Ponta o strategie coerentă, să prezinte cetăţenilor o alternativă, să împingă în spaţiul mediatic un economist care să se ia la harţă cu cifrele „Bugetului cetăţeanului”. Dar altceva vreau să semnalez. Dreapta are un ghinion incredibil în România post-revoluţionară, din simplul motiv că nu a renăscut natural. Nu are o fundaţie, o temelie credibilă.

Cu scuzele de rigoare pentru ţărăniştii talibani, PNŢ-ul nu a fost niciodată în perioada interbelică un partid de dreapta. Dimpotrivă, striga stânga în el, iar programele agricole ale lui Ion Mihalache, doctrina economică a lui Virgil Madgearu au situat PNŢ-ul pe partea stângă a eşicherului politic! Dizidenţii naţional-ţărănişti, cu o singură excepţie - Al Vaida-Voevod au alunecat spre stânga radicală, cot la cot cu bolşevicii. Discursul anti- comunist violent de după ‘89, cât şi fructificarea electorală a zecilor de ani de temniţă nu sunt suficiente pentru o cristalizare doctrinară.
Singurul care a înţeles acest lucru, şi care a dorit să dea partidului o identitate, a fost Corneliu Coposu, care a adaugat partidului istoric particula de CD (creştin-democrat). Şi care a înţeles – e drept, la presiunile lui Ioan Alexandru, Iftene Pop, Liviu Petrina – că doctrina agrară şi mândria regional - ardelenească nu sunt teme politice în secolul XX. În cazul PD-ului, lucrurile sunt mult mai simple. Strivit de un gigant FSN/PDSR/PSD şi-a căutat un loc în dreapta. Din necesităţi politice, din instinctul de conservare, de supravieţuire. Nu din suflet, nu din conştiinţă. Ca să fim oneşti până la capăt, în 1989, dreapta supravieţuia doar în rândul foştilor deţinuţi politici, a supravieţuitorilor legionari şi în grupul mistic al regretatului Ioan Alexandru. Restul au fost nişte imitaţii jalnice!
O dreaptă autentică are la bază, are drept fundament doctrina creştină, filonul religios. Nu poţi vorbi de dreapta, de tradiţie, dacă nu te raportezi la Creator, la divinitate, la rânduiala lumii. Altfel rişti să creezi o „dreaptă” sterilă, o „dreaptă franceză” castrată de ideologie şi care are, ca singur argument, în absenţa lui Dumnezeu, emigraţia masivă!

Spun cu durere în suflet că dreapta a plecat cu stângul încă din anii ‘90. Cu părere de rău, la rece, trebuie să spun că mult mai la dreapta – deşi nu total autentic – s-a comportat PUNR-ul, o formaţiune politică născută în laboratoarele Cotrocenilor lui Ion Iliescu şi a serviciilor de informaţii de atunci. Rebrenduirea PNŢ a însemnat, pe plan politic, pierderea fiefului electoral transilvănean, dar şi al celui răgăţean. În Transilvania a apărut PUNR-ul, iar în vechiul regat, agrarienii lui Victor Surdu, PDAR!

Fără valorile creştine înscrise şi asumate în program, dreapta nu are nicio şansă. Va rămâne un club de elită, un cerc de gânditori dotaţi, dar niciodată un partid de masă, o formaţiune de substanţă. Drumul dreptei se confundă, sau, hai să spunem, ar trebui măcar să fie măcar paralel cu cel al Bisericii Creştine, indiferent de denominaţiunile sale. Dreapta nu poate să fie atee! Altfel e doar o dreaptă stângistă, o „dreaptă” puţin mai rezonabilă decât bolşevismul! Fără fundaţia creştină, dreapta nu are nicio şansă şi e sortită pieirii!
AUTOR FLORIN BICHIR
SURSA www.evz.ro 

URMEAZA ALTE COMPROMISURI?

Aflam, sa recunoastem, deloc cu uimire, ca ex-senatorul György Frunda, din 1990 incoace in toate cele cinci legislaturi in Parlamentul Romaniei, din partea UDMR, preferatul domnului Victor Ponta, a devenit consilierul personal pe probleme juridice si ale minoritatilor al premierului Romaniei. Vazandu-l asa de abatut, de daramat ca, la alegerile din 9 decembrie, n-a obtinut voturile necesare pentru a-si continua statul in Parlament, ca senator udemerist, premierul Ponta i-a sarit, repede, in ajutor, intinzandu-i o mana prieteneasca, romaneasca, cu toate stiutele dovezi ale pornirilor antiromanesti din trecut ale udemeristului György Frunda. Oare nu el era cel care clama, ca in Parlamentul Europei el reprezinta interesele UDMR, nu ale Romaniei?! Nu tot el era de parere ca solutia pentru asa-zisul Tinut Secuiesc este autonomia? Ca autonomia nu inseamna si federalizarea Romaniei, stat national unitar! Chiar sa nu fi aflat Victor Ponta inca spusele romanului: lupul isi schimba parul, dar nu si naravul?!

Romanul patit, de atatea ori incercat de ale vietii valuri care s-au napustit asupra lui, dandu-l de toti peretii existentei lui mereu involburate, are o spusa cu samburele ei de intelepciune: tot raul, spre bine si adevar! Adica, un rau care lasa, cu timpul, loc adevarului. Un rau, fara de care nu ai putea deslusi binele unui viitor fapt implinit. Si, uite asa, incetul cu incetul, adevarul, ca untdelemnul, iese la iveala. Abia acum, odata cu trecerea timpului, se confirma multe din cele abia intuite de romanul mereu inselat, mereu mintit de politica oficiala din 1990 incoace. Mai cu seama, abia acum romanul isi da seama ca au existat si exista, intre PSD si UDMR, acele intelegeri subterane, tinute in mare taina, intre un partid (PSD) - e adevarat, cel mai mare si mai puternic din Romania – si struto-camila UDMR, nici uniune culturala, nici partid inregistrat, conform Legii Partidelor Politice, la Tribunalul municipiului Bucuresti! Abia acum romanul afla de intelegerile secrete, date in vileag si de György Frunda, intre USL (Uniunea Social-Liberala) si UDMR, inca inainte de alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. Dar sa vedem care-i adevarul. "UDMR a publicat, joi (n.a. – 3 ianuarie 2013), pe site-ul formatiunii, acordul de colaborare, semnat la 1 octombrie 2012, intre USL si UDMR, prin care cele doua formatiuni politice se angajau sa constituie, dupa alegerile parlamentare, din 9 decembrie, o alianta politica, parlamentara si guvernamentala” (newsletter@machiavelli.ro). Acesta-i adevarul! Asa se explica multe, desi unele intelegeri din umbra au fost categoric negate, la vremea respectiva, de unii lideri ai PSD, in care USL s-a gandit la un "aliat” de dupa alegeri, pentru orice eventualitate. Asa se explica darea in vileag a unui scenariu de culise, de catre premierul Victor Ponta, de fapt, o dare in petic, la cateva minute doar dupa anuntarea primelor rezultate ale alegerilor parlamentare, imediat dupa ora 21 din seara acelei zile de 9 decembrie 2012! Va mai amintiti? Iesind pe posturile televiziunilor, aflat la Targu Jiu, premierul, in loc sa multumeasca romanilor pentru rezultatul de exceptie, realizat prin voturile lor (de fapt, un vot popular, negativ, contra lui Traian Basescu si PDL, pentru seria de gafe comise!), dumnealui dadea, spectaculos, cu parul in balta, stropindu-si si dezamagindu-si, total si sfidator, electoratul, anuntand ca el (nu invers!) i-a telefonat presedintelui UDMR, Kelemen Hunor, felicitandu-l pentru "victoria” in alegeri, cu 5%, a struto-camilei, invitand la guvernare UDMR, tocmai dusmanul traditional, mai ales al romanilor ardeleni. Cum, adica? Tu, cel puternic (atunci avea deja 62%!), te inchini strutocamilei cu doar 5% (m-as indoi!), invitand-o la guvernare? Mai altfel spus, in seara aceea mergea muntele la Mahomed, nu Mahomed la munte. O rusine! Oare s-a gandit el, Victor Ponta, ce au spus, in sinea lor, romanii? "Daca avea de gand sa bata palma cu UDMR, cu care Victor Ponta anunta, la luarea puterii de catre USL din mana Guvernului Ungureanu, ca nu va face cu ea nicio intelegere, de ce premierul n-a spus-o inainte de alegeri? Oare care ar fi fost rezultatul votului?” – se intreba un roman ardelean, revoltat de gafa premierului. Pana la urma, Victor Ponta a renuntat la gandul ticalos al unei guvernari cu UDMR, sub presiunea romanilor lucizi si, mai ales, a unei parti a presei careia premierul, dupa aceea, ii arunca vini si aspre reprosuri.

Ca acele intelegeri, stabilite inca dinainte de alegerile locale, au existat, ca acele sfori secrete, trase din culise, de mahari din PSD, erau reale, o spunea, senin, dupa 9 decembrie 2012, chiar Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, seful de campanie al partidului la alegerile parlamentare, ajuns, apoi, vicepremier al Romaniei. El, cu gurita lui, afirma, spre stupefactia PNL, tovarasul de guvernare, ca intelegerile au existat "cu mult inainte de alegeri”! Quod erat demonstrandum! Confirma acest amar adevar si felul in care au fost constituite Consiliul Judetean Mures si Consiliul Local Targu-Mures, cand (se vorbeste despre "un ordin dat de sus”) USL a dat mana cu UDMR, desi avea si alte posibilitati sa formeze, in cele doua consilii, o majoritate romaneasca, nu o alianta toxica, precum cea existenta! Totusi, ce se ascunde in spatele acestui nou compromis: numirea lui György Frunda, consilier personal al premierului? Exista si posibilitatea alegerii unui consilier al ministrului dintre reprezentantii celor 18 minoritati nationale aflate in Parlamentul Romaniei! De ce domnul Ponta n-a apelat la ei? De ce tocmai de la UDMR? Sa fi existat, oare, din nou, acea voce "de sus”, acel ordin de prin curtile occidentale? Nu stim. N-avem dovezi. Banuim doar. Un analist politic avizat intuia, mai zilele trecute, in felul lui, motivul acestor, surprinzatoare uneori, numiri, chiar a posibilitatii reluarii unor tratative secrete din partea PSD cu UDMR. Adevarul e ca Uniunea Social-Liberala incepe sa cam scartaie din toate partile. Multi se intreaba chiar cat va dura coabitarea aceasta. Dovezi sunt aprigele lupte din interiorul USL pentru posturile de ministri, urmate de frustrari, de nemultumiri si regrete. Se stie bine ca PNL, prin Crin Antonescu, a protestat impotriva oricarei incercari de participare a UDMR la guvernare. Si bine a facut! In cazul unei posibile viitoare rupturi, Victor Ponta isi ia, inca de pe acum, masurile de precautie! Aducerea UDMR la guvernare, prin acesti primi pasi ai concesiilor, devine, astfel, o posibilitate. Pe la noi nimic nu mai mira pe nimeni. Replicile dure ale sefului struto-camilei, Kelemen Hunor, indreptate impotriva lui Crin Antonescu si PNL, socheaza prin obraznicia lor. Precum multe spune si atacul aceluiasi Hunor la adresa PC, partid numit "tumoarea canceroasa a politicii romanesti”. Iar toate acestea spun ceva. Dar sa nu anticipam si sa asteptam!

Firesc este sa ne intrebam: ce urmeaza dupa acest pas al numirii lui György Frunda in functia de consilier personal al primului ministru al Romaniei? Gurile rele spun, iar sursele vin din interiorul USL, ca, in cazul acceptarii la guvernare a UDMR, ex-senatorul Frunda ar fi devenit ministru al Justitiei ! O spun unii dintre cei aflati la guvernare, iar de unde nu-i foc, nici fum nu iese! N-a fost sa fie asa. Acum macar consilier al premierului sa fie! Asadar, ce va urma? Probabilitati exista, ele au fost abordate in presa, in analizele unor specialisti in domeniu. Pe primul loc, asa dupa cum se si anunta, imediat dupa alegeri, ar fi modificarea Constitutiei Romaniei, mai cu seama a alineatului 1 al articolului 1: "Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, cuiul sacaitor din talpa UDMR si a dusmanilor nostri. Calculele sunt simple: in momentul in care nu mai este "stat national unitar”, conform articolului 1, din Legea fundamentala a tarii, Romania devine stat multinational, cu toti cei 89% romani. Deci, mai usor de rupt, de federalizat si de realizat autonomii teritoriale pe criterii etnice, de tipul asa-zisului Tinut Secuiesc. O temere care-l determina pe presedintele fondator al PC, Dan Voiculescu, sa declare, la 3 ianuarie a.c., ca "articolul 1 din Constitutie nu este negociabil”, lucru comunicat UDMR, care l-a infuriat, la culme, pe Kelemen Hunor.

Se pregateste, oare, sub poala acestui nou inceput de cedari si compromisuri, acceptarea Legii Statutului Minoritatilor Nationale? Mai precis a unei legi doar pentru o singura minoritate, cea maghiara, nu pentru cele 18 minoritati parlamentare, care nu au de revendicat nimic intr-o Romanie devenita model european pentru rezolvarea problemelor minoritare. Votarea acestei legi este echivalenta cu acceptarea autonomiei, pe criterii etnice, pe teritoriul Romaniei! UDMR face presiuni continue pentru noua regionalizare a Romaniei, in varianta proprie a acceptarii unei macroregiuni creionate pe granitele trasate in urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, formata din judetele Harghita, Covasna, Mures, Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj, Maramures, Satu-Mare, cu o microregiune alcatuita din Harghita, Covasna, Mures, o resuscitare a defunctei Regiuni Autonome Maghiare. Intr-acolo bate gandul lor nemernic. Toate acestea, ascunse in spatele unor planuri rocambolesti de destructurare a statului national, unitar, roman!

Daca va fi sau nu dupa poftele unora, timpul le va lamuri pe toate. Deocamdata, UDMR, gratie mainii intinse de premierul Victor Ponta, face alti pasi, pasii aceia "mici” care au adus, din 1990 incoace, atata profit politic UDMR, spre guvernare. "Eu mi-am asumat, de data aceasta, ca premier, raspunderea!” – clama el. Da, asa este, el si-a asumat raspunderea, ca prim-ministru! Dar care-i parerea romanilor? Asta nu-l intereseaza?! Sau nu conteaza?! Deocamdata, primul pas spre guvernare al struto-camilei s-a facut deja prin numirea lui György Frunda consilier personal al premierului Ponta, prin numirea lui Karoly Andras György secretar de stat la Ministerul Educatiei Nationale, carora li se adauga si Beatrix Gered, numita ca sefa a Institutului National de Statistica. Zadarnic zice premierul: "Numirea ca presedinte al INS, a doamnei Gered Beatrix, nu a fost influentata de UDMR, iar aceasta numire nu inseamna ca Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania a intrat la guvernare!”. Sa fim seriosi! Dar ce, oare, poate sa insemne? Este doar inceputul!
AUTOR LAZAR LADARIU
SURSA cuvantul-liber.ro