PONTA AR BATE PALMA SI CU AL QAEDA DACA ASTA II ADUCE VOTURI

Parteneriatul cu exaltatul Mircea Dogaru este unul dintre lucrurile pe care nu le faci niciodată ca om politic. Documentul pe care Ponta l-a semnat cu lejeritate este sinistru.

Dogaru e atât de nebun încât e imposibil să crezi că poți să negociezi ceva cu el. Materialul izvorât din mintea colonelului e o sinteză a Răului deversat în ultimul an în spațiul public. Doar să fii de acord „în principiu” cu pretențiile lui Dogaru arată cât de josnic ești ca politician. Cultivând coșmarurile acestui agitator, înveninezi viața celorlalți. Mircea Dogaru adună mulțimi care urlă în piețe și o face cu tenacitatea unui fundamentalist. Băgându-l în seamă, Victor Ponta devine autorul moral, alături de Voiculescu, al faptelor unui maniac irecuperabil.

Voiculescu s-a jucat cu mintea lui Dogaru ca un păpușar malefic. L-a lăsat să facă spume în studioul Antenei 3 de trei ori pe săptămână. Sindicatul pensionarilor militari a devenit o forță capabilă să timoreze politicienii. Mitingurile lor la -30 de grade sub geamurile Guvernului l-au exasperat pe Bocv. În orice oraș mare, vedeai pensionarii militari huiduind și înjurând-o pe Udrea, pe Băsescu sau pe Emil Boc. Imediat, secvențele deveneau știri de impact rulate de sute de ori de televiziunile de știri apropiate de USL.
Înjurătura luată în plin de politicieni creează senzația de prăbușire în ochii electoratului, iar Mircea Dogaru a fost conștient de forța pumnului său. N-a contat că 80% dintre pensionarii militari au primit pensii mai mari prin recalculare și nici faptul că nicio pensie n-a fost scăzută sub 3.000 de lei.
După căderea lui Mihai Răzvan Ungureanu, patronul Antenelor l-a abandonat pe colonelul isteric. Mircea Dogaru primise niște promisiuni fanteziste dar, în fanatismul său, el nu sesizase ridicolul situației. Și nici nu renunță niciodată, amenințând voalat liderii USL că se vor mai întâlni în viață. N-a durat mult și a fost iar nevoie de serviciile colonelului, odată cu adâncirea crizei politice. USL le-a reîntregit pensiile la valoarea din 2010, printr-un act profund inechitabil față de toți ceilalți pensionari din țară. Iar Dogaru s-a întors în piețe, cu vuvuzele și înjurături stropșite printre dinți.
Iar toată nebunia continuă. Cacealmaua negocierilor cu acest colonel care se consideră Profet al Societății Civile demonstrează latura abjectă a manipulării populației. Mașina de zgomote e alimentată cu angajamentul vag al unui parteneriat pe viață. Victor Ponta și Daniel Chițoiu au semnat pe 13 iulie o tâmpenie doar pentru că aveau nevoie de Dogaru în campania pentru referendum. Dar nu așa se face politică. Nu te poți asocia cu drojdia resentimentară a societății, nu așa se cucerește o țară. Înseamnă că nu ai repere, n-ai valori, șerpuiești între Europa și lumea a treia, crezi că o să prostești pe toată lumea, dar asta nu ține pe termen lung.  
Victor Ponta nu e structurat ideologic, stă cu fundul în două luntri, între ambiția de a avea recunoaștere europeană și tentația de-a juca murdar la el acasă. Nu-ți dai seama ce vrea de la viață, se lasă târât în tot felul de capcane, tras de braț într-o direcție sau alta pe coridoare, pus să învețe răspunsuri-șablon, influențat la tot pasul și uneori manipulat. Aproape zilnic dezminte câte ceva. Mereu, dimineața revine asupra unei prostii spuse aseară și îi recunoști crisparea, zâmbetul transpirat de pe față. Victor Ponta devine o mască, se afundă în demagogie în loc să fie autentic. Premierul ar vrea să închidă ochii și să dispară pietrele de moară atârnate de gâtul său. Dar se trezește și uită repede, o ia de la capăt. Să-i spui Vivianei Reding că e în campanie cu PDL și, în paralel, să bați palma cu Mircea Dogaru, care spune că „Uniunea Europeană e un spanac”, înseamnă că ești un politician mărunt. Victor Ponta s-a îmbrăcat în frac dar duhneşte a transpiraţie.

P.S. Ați observat că Crin Antonescu a început să abuzeze de sinonime în discursul său, spunând același lucru în trei feluri diferite în aceeași frază? El nu vorbește niciodată ca un om normal, ci parcă ar da un concert acustic pe scenă, iar vocea sa ar fi un instrument. E tot un fel de a-și imagina că ne poate prosti. Antonescu se îmbată în propriile metafore și începe să piardă contactul cu pământenii.
AUTOR GABRIEL GACHI
SURSA www.evz.ro 

BOICOTUL

„Șeful statului suspen­dat” cum a zis o reporteriță tv spunând involuntar adevărul și despre dl. Băsescu și despre stat, a ajuns la vorba liderilor PDL (și nu numai) care considerau că referen­dumul USL „ar valida și ar acoperi lovitura de stat cu voturile românilor”. Semnele că acest referendum nefericit care n-a respectat nici condițiile Constituției și nici măcar propriile reguli de igienă (și-a prelungit orarul până spre miezul nopții, a eliminat separația listelor suplimentare, birourile elec­to­rale locale și camerele de supraveghere, a desecretizat sigiliul urnelor și a renunțat.

la inventarul ștam­pilelor) riscă că culmineze cu o fraudă, au convins PDL că e imposibil să joci corect cu o armată de trișori și pe dl. Băsescu că e imposibil să-și păstreze mandatul altfel decât declarase că nu-i place: „la masa verde, ca-n Liga lui Mitică”. Altfel te face varză clica lui Voiculică. Iar acest referendum agresiv chiar nu merită să fie salvat de victimă. E ca și cum ar lua violatorul de bărbat ca să-l scape de pușcărie. E suficient să vezi panourile cu care USL a umplut țara având texte de genul: „ai rămas șomer, demite-l!” care n-au legătură cu Constituția și care dacă ar fi aplicate peste tot ar lăsa lumea fără președinți, ca să-ți dai seama că singura lege a acestui război politic murdar e legea celui mai tare. Mai tare nu înseamnă și cel mai deștept. Aventura asta costă România atât de scump încât nu merită să participi la ea. În plus, e și mai comod: să votezi pe căldura asta e chiar un sacrificiu. Ca să-și scuze risipa, puciștii amintesc întotdeauna că „democrația costă scump”. Dar nu tot ce costă scump e democrație. Uneori e vioba de produse de duzină (un repetent, un plagiator, un informator) sau de falsuri chinezști. Ponta, de exemplu, nu mai știe cine a avut inițiativa întâlnirii de corecție cu Barroso. La București a zis că el a solicitat întâlnirea iar în „Der Spiegel” a declarat că „am fost șocat când m-a chemat”. A și rămas cam șocat – pentru că a adăugat: „aș fi preferat ca dna Merkel să mă sune pe mine, nu pe Băsescu”. Nu-i nimic, pe el o să-l sune Voronin. Sau Stancev, interlopul bulgar acuzat de spionaj, care i-a organizat vizita la Viena. După care dlui Ponta i-a sunat ceasul și s-a trezit visând: cică vrea să ajungă procuror la Tribunalul de la Haga unde să-i condamne pe dictatori. Adică să se condamne pe sine. Nu zicea el că-i Fidel Castro? De unde și doctrina beretelor roșii ale saltimbancului Mazăre: Samba, si, trabajo, no!
AUTOR TIA SERBANESCU
SURSA CURENTUL 

DE CE IL SUSTINE OCCIDENTUL CU INVERSUNARE PE TRAIAN BASESCU

Pluteşte în aer, de câteva săptămâni încoace, senzaţia de ireal pe care România a mai trăit-o în zilele ultimei mineriade.


În doar o săptămână, între 14 şi 21 ianuarie 1999, dorinţa a 15.000 de mineri ca statul să plătească fiecărui ortac disponibilizat 10.000 de dolari pe loc sau 500 de dolari pensie pe viaţă a suspendat însăşi noţiunea de lege. Pentru a le fi satisfăcută această cerere ultimativă, ce a înlocuit lista iniţială cu 30 de revendicări, trupele lui Miron Cozma nu au ezitat să atace toate instituţiile statului care le stăteau în cale şi să calce în picioare drepturile şi interesele majorităţii cetăţenilor.
Urmarea: lupte corp la corp, gaze lacrimogene, sute de răniţi, imobile şi maşini distruse, prefectul de Vâlcea luat ostatec, jandarmi fugind mâncând pământul din calea minerilor, 1.500 dintre ei capturaţi, inclusiv cu ajutorul sătenilor care fraternizaseră cu protestatarii, toate culminând cu un ruşinos acord, "Pacea de la Cozia", prin care guvernul lui Radu Vasile s-a predat în faţa agresorilor, angajându-se să satisfacă revendicările minerilor, să nu închidă două mine şi, cel mai grav, să nu înceapă urmărirea penală împotriva liderilor minerilor.
Şocant nu a fost însă marşul minerilor, ci viteza cu care s-au dat la o parte din calea lor instituţiile care ar fi putut şi ar fi trebuit să-i oprească.
Numeroşi oameni din serviciile de informaţii, de la conducerea forţelor de ordine şi a Armatei, din structurile politice şi administrative au reacţionat de parcă habar nu au avut ce se pregătea în Valea Jiului, în timp ce alţii era evident că ştiau mult prea bine ce va urma şi au ales să asiste impasibili la instalarea anarhiei. Ba chiar au dat o mână de ajutor.

Imaginea încăierării dezlânate dintre jandarmii şi minerii care orbecăiau în aerul lăptos al gazelor lacrimogene a fost metafora dureroasă, derulată la relanti, a unei ţări pe care o consideram dispărută - o Românie fără legi, primitivă, chinuită, condusă fără noimă, care îşi pierduse din nou drumul. O ţară care se prăbuşea.
Senzaţia de neverosimil era generată de anacronismul acelor secvenţe, care aminteau de răscoalele de la începutul secolului, dar şi de faptul că, la trei ani după ce Emil Constantinescu şi CDR îi debarcaseră pe Ion Iliescu şi PDSR-ul, după o perioadă de relativă normalitate, foarte puţini credeau că va mai fi posibilă repetarea mineriadei din iunie 1990. Că statul român va mai permite vreodată unui grup de oameni să-i pună în pericol stabilitatea şi să-i distrugă credibilitatea.
Şi astăzi, când în afara violenţelor fizice avem aceeaşi reţetă sinistră de răzbunare, neputinţă, abandon şi trădare ca şi în 1999, slăbiciunea şi complicitatea unor instituţii sunt dublate de încercările de manipulare grosolană a celor ce vor să ne convingă că tot ce se întâmplă sub ochii noştri este perfect normal, legal şi just.
Atât de mulţi politicieni şi jurnalişti încercau să ne explice, acum 13 ani, că marşul minerilor este cât se poate de îndreptăţit - din cauza sărăciei, a condiţiilor grele de muncă şi mai ales a ticăloşiei guvernanţilor, care refuză să le plătească oamenilor ce li se cuvine - încât trebuia să faci un efort considerabil pentru a nu te lăsa furat de realitatea paralelă pe care o creau prin discursurile lor.

O realitate în care numai un mizerabil fără inimă nu ar fi de acord că "eroii din şut" au tot dreptul să ceară 10.000 de dolari în caz de disponibilizare şi să le dea vreo 10.000 de bâte pe spate celor ce nu vor să le respecte acest drept. În această logică, a devenit nesemnificativ detaliul că România nu dispunea de banii necesari pentru a plăti asemenea compensaţii şi că acceptarea unor astfel de revendicări ar fi fost nu doar inechitabilă, dar în scurt timp ar fi dus la prăbuşirea economiei, din cauza presiunii pe care ar fi pus-o celelalte categorii profesionale care s-ar fi simţit îndreptăţite să ceară acelaşi lucru.
Dezbaterea publică a fost manipulată astfel încât cetăţenii să se poziţioneze faţă de criza ce se crease prin răspunsul la o singură întrebare simplă, ca de referendum: sunt minerii îndreptăţiţi să ducă o viaţă mai bună?
Chiar şi jurnalişti prestigioşi, altfel lucizi şi vehement împotriva propagandei negre şi a mesajelor de încurajare a anarhiei pe care le transmitea Antena 1, începuseră să răspundă cu "da" în clipele în care părea că nimeni nu va mai putea să-i oprească pe mineri din marşul lor spre Bucureşti.

În câteva dintre editorialele lor de atunci, pe care, probabil, astăzi le-ar vrea uitate, îi mângâiau pe creştet pe mineri, vorbeau de nevoia ca statul să-i înţeleagă, să le dea ce îşi doresc şi, evident, să închidă ochii la dezastrul pe care îl lăsau în urmă. Şi ignorau celelalte întrebări pe care nimeni nu le punea pe chestionarul imaginar. Este legal? Este în interesul public? Iar dacă răspunsurile sunt "nu", cine îşi asumă responsabilitatea? Cine va răspunde pentru întoarcerea României în epoca haosului postcomunist de la începutul anilor '90?
Mulţi dintre cei ce ne îndemnau acum 13 ani să nu ne cramponăm de ilegalităţile comise de mineri şi să le dăm ce îşi doresc folosesc şi astăzi aceeaşi logică halucinantă. Daţi politicienilor care îl urăsc pe Băsescu ce îşi doresc, adică puterea totală, pentru că altfel nu o să avem linişte în ţară şi nici nu se vor întoarce la locurile lor de muncă să lucreze pentru prosperitatea patriei! Şi încetaţi să le mai cereţi socoteală pentru legile pe care le-au încălcat pe parcurs sau pentru că au distrus credibilitatea României pentru cine ştie câţi ani de-acum încolo!

Este cu adevărat de necrezut că acest comando, compus din politicienii care au orchestrat suspendarea-fulger a lui Traian Băsescu şi din gorniştii lor, nu înţelege nici acum că reacţia virulentă a Statelor Unite ale Americii, a Uniunii Europene, a colegilor socialişti din partidele europene nu are nici o legătură cu Traian Băsescu.
Ei nu pricep că Vestului nu îi pasă de Băsescu, ca individ, nici cât negru sub unghie, aşa cum nu le păsa nici de Emil Constantinescu. Că şi dacă actualul preşedinte ar fi angajat cea mai influentă firmă de PR din lume, cauza lui nu ar fi ridicat o sprânceană la Bruxelles dacă nu ar fi avut la rădăcină o problemă autentică, serioasă şi periculoasă pentru parteneriatul cu România.

Iar această problemă o reprezintă modul de gândire şi felul în care se raportează la statul de drept, neschimbat din 1999 până azi, al celor ce au declanşat mineriada parlamentară. Atunci îl foloseau pe Cozma drept berbece, acum nu mai fac nici măcar minimul efort de a se ascunde după gloata "oamenilor muncii". Îşi asumă deschis şi fără jenă mineriada, în nume propriu.
Americanii şi europenii nu vor accepta niciodată să fie parteneri cu o adunătură de pitecantropi care nu îşi pot înfrâna instinctele primare şi care, pentru a pune mâna pe ce îşi doresc, fără nici cea mai mică întârziere, sunt în stare să distrugă echilibrul puterilor în stat, să şi le aservească. Nu pot fi parteneri cu politicieni care dispreţuiesc Legea şi care nu respectă regulile clubului în care ei au cerut să fie acceptaţi.
Este prea proaspătă amintirea anilor în care toate cererile Comisiei Europene, dar şi ale Statelor Unite de a începe o reformă autentică în justiţie s-au lovit de răspunsuri politicoase şi de o încăpăţânare de oţel în a deschide dosare penale chiar şi eşalonului trei al puterii pentru ca vesticii să-şi permită luxul naivităţii sau al speranţelor deşarte.

Motivul pentru care fac front comun în apărarea lui Băsescu ţine doar de faptul că reproşurile sale publice, adresate ani de-a rândul partidelor care azi compun Uniunea Social Liberală, plus "partenerilor" din UDMR, au fost confirmate cu vârf şi îndesat încă din prima zi în care l-a numit pe Victor Ponta prim-ministru.
Începând cu numirea lui Grăjdan, apărătorul lui Năstase, în fruntea Inspectoratului de Stat în Construcţii, trecând prin desfiinţarea Consiliului de Atestare, care i-a dat verdictul de plagiator, şi prin discuţiile suspecte purtate cu procurorul Bălan, pe care dorea să-l numească procuror general, prin ameninţările cu suspendarea formulate tranşant de Dan Voiculescu şi până la suita de abuzuri legislative menite să înlesnească demiterea rapidă a preşedintelui, comportamentul liderilor USL a confirmat la literă toate avertismentele pe care Traian Băsescu le-a dat privitor la dispreţul noii puteri faţă de instituţii, faţă de statul de drept.
Nu lobby-ul lui Băsescu sau al Monicăi Macovei i-a convins pe Barroso, Merkel şi Clinton că România are din nou probleme, ci comportamentul fără scrupule al majorităţii parlamentare, care le-a amintit tuturor de vremurile în care făceam anticameră la NATO şi UE pentru că nu eram în stare să ne curăţăm justiţia şi administraţia de magistraţi şi funcţionari aflaţi pe statul de plată al lui Voicu şi al altora ca el. Vremuri în care Parlamentul devenise principalul bastion de apărare a corupţilor.

Nu era nevoie să le sugereze nimeni să reflecteze la ce se va întâmpla şi în alte privinţe după ce USL va pune mâna definitiv pe putere. Pentru că ambasadorii lor au ochi să vadă, au ajuns singuri să-şi pună întrebări precum: agresivitatea cu care au decupat din legi pasajele care nu le convin nu se va manifesta şi împotriva instituţiilor care vor îndrăzni să le bage la închisoare vreun coleg? Până unde vor merge cu represaliile împotriva jurnaliştilor care îi întreabă de ce dorm prea mult şi câţi bani primesc de la producătorii de alcool? Doar până la intimidarea patronilor lor, sau şi mai departe?
Valul populist pe care l-au călărit pentru a lua puterea nu cumva îi va face să revină asupra ţintelor de deficit bugetar şi a angajamentelor asumate de Băsescu în privinţa pactului european de uniune fiscală? Admiraţia ministrului de Externe faţă de Putin nu îl va face să fie ezitant dacă apare vreo răscruce în proiectul scutului antirachetă?
Este evident ce răspunsuri anticipează cancelariile occidentale dacă ne uităm la luările de poziţie, reci ca un sloi, ale liderilor europeni şi americani. Când Merkel spune că este inacceptabil ce se întâmplă în România, declaraţia ei vizează mult mai puţin soarta lui Băsescu şi mult mai mult preocuparea pentru cine îi va urma acestuia.

"Inacceptabil" pentru toate ţările cărora nu le este indiferent ce se întâmplă în România înseamnă ca locul lui Băsescu să fie luat de politicieni care mint cu o seninătate vecină cu nebunia. Care la Bruxelles spuneau că vor organiza referendumul în acord cu decizia Curţii Constituţionale, iar când au ajuns pe aeroport au negat că ar fi spus aşa ceva, deşi zeci de camere de luat vederi le înregistraseră declaraţiile. Cărora nu le pasă ce legi interne sau tratate europene încalcă dacă asta îi ajută să-şi elimine un inamic sau să-şi scape de puşcărie mentorii şi finanţatorii.
"Inacceptabil" înseamnă ca vidul de putere care s-ar crea după ieşirea din scenă, înainte de termen, a preşedintelui să fie umplut de agenţii unei puteri străine care după ce pun umărul la destabilizarea ţării spun public că americanii sunt de vină, că ei şi-au trimis un general pentru a-şi scoate "vasalul" de la cârmă.
Nici în visele lor cele mai negre nu şi-au imaginat liderii USL că reacţia partenerilor occidentali împotriva lor va fi atât de vehementă. "Toată planeta îl urăşte pe Băsescu, de ce nu s-a tras cu artificii de la Washington la Berlin în ziua suspendării, de ce nu suntem îmbrăţişaţi ca nişte eroi? Chiar sunt orbi nemţii şi americanii, nu ştiu că o dată cu demiterea lui Băsescu ţara va scăpa de Udrea, de Anastase, de Boagiu şi de tot haremul său penal?"
Din păcate pentru cei ce gândesc în această cheie, ei nu înţeleg logica elementară pe care o aplică europenii şi americanii atunci când judecă evoluţia României din ultimii ani: câtă vreme, cu puţinul pe care l-a făcut pentru justiţie, pentru tăierea cordonului ombilical dintre instituţii şi partide, pentru serviciile de informaţii, pentru respectarea angajamentelor faţă de partenerii strategici, Băsescu a făcut mai mult decât toţi predecesorii săi la un loc, a spune că el este răul cel mare reprezintă o mare minciună.
Şi câtă vreme sistemul centralizat de putere creat de Băsescu, imperfect şi adesea imoral, are toate şansele să fie înlocuit cu un sistem descentralizat de jaf instituţionalizat, necontrolat de nimeni, perspectiva schimbării garniturii de conducere în România le dă fiori.

Marele jaf naţional post-1990 a fost posibil pentru că lanţul complicităţilor traversa instituţiile de sus până jos, fără nici o barieră. În anii de domnie a lui Ion Iliescu, de la preşedintele ţării până la ultimii casieri de la FNI, Caritas, sau de la ciupercăria de bănci populare de care s-a ales praful, toată lumea ştia că ia parte la o mare escrocherie. Şi nimeni nu a vrut sau n-a putut să le împiedice. Degeaba veneau informări de la SRI, degeaba avertiza Banca Naţională, SISTEMUL a operat pe vremea preacinstitului Iliescu, pe orizontală şi pe verticală, fără nici cea mai mică piedică.
Condamnarea lui Vîntu, a lui Năstase, destructurarea reţelei Voicu, chiar dacă insuficiente, au fost posibile pentru că, pentru prima oară după mulţi, foarte mulţi ani, mai multe componente ale SISTEMULUI au fost destructurate de către instituţii care au fost lăsate să-şi facă treaba, de multe ori chiar împotriva fostului partid de guvernământ. Şi chiar dacă numeroase altele au rămas funcţionale, unele poate chiar cu încuviinţarea lui Traian Băsescu, puterea de precedent cântăreşte enorm.
Libertatea pe care le-a dat-o multor şefi de instituţii de a-şi face treaba după cum le dictează conştiinţa a început deja să viruseze esenţa SISTEMULUI, care se baza pe promisiunea fermă făcută membrilor reţelei că, indiferent ce se va întâmpla, li se garantează că vor scăpa de puşcărie. În clipa în care fie un procuror, fie un judecător, fie un ofiţer de informaţii scurtcircuitează într-un singur punct lanţul complicităţilor, întreaga filieră este compromisă.

Este suficient? Nu. Dar doza de imprevizibil pe care o introdus-o absenţa controlului total asupra justiţiei şi a instituţiilor de apărare a legii în marile manevre mafiote le-a redus drastic eficienţa. Una e să operezi la lumina zilei, fără teamă, şi alta este să o faci clandestin, cu copoii pe urmă.
Iar asta se vede chiar şi în cea mai nouă afacere de corupţie pe care USL i-o pune în cârcă lui Băsescu - reţeaua de evaziune fiscală prin comerţul cu petrol, patronată de Sorin Blejnar, fostul şef al Administraţiei Fiscale. Rezultatele obţinute până acum de anchetatori în această anchetă nu ar fi fost posibile dacă SRI şi DNA nu s-ar fi bucurat în ultimii ani de mai multă autonomie decât au avrut vreodată aceste instituţii. Şefii acestor instituţii nu ar fi permis niciodată ca Blejnar să fie vânat dacă relaţia lor cu preşedintele ar fi fost similară cu cea pe care Timofte, Amărie şi alţi predecesori au avut-o cu Ion Iliescu. Pe ce mă bazez?
Dacă ar fi fost aşa, jaful de zeci de miliarde de euro operat la Compania Română de Petrol, aproape 20 de ani, până la privatizarea ei, nu s-ar fi soldat cu nici un condamnat? Mai rău, cu nici o punere oficială sub acuzare! Şefii ANAF din acei ani nu ştiau că mii de firme de securişti şi politicieni iau benzină pe datorie şi uită să mai plătească?! Ei nu primeau o cotă-parte? Şi atunci, de ce nu i-a vânat SRI? Nu cumva pentru că şi SRI făcea, prin firmele sale acoperite, acelaşi lucru?
Iar lui Iliescu de ce nu i s-a strigat: "Ieşi afară, javră ordinară!"? Nu ştia de acest furt de proporţii epice? Nu ştia că banii drenaţi dinspre buget înspre conturile elitei demente puteau fi folosiţi la autostrăzi, şcoli, spitale, grădinţe, creşe, aziluri de bătrâni?! Nu ştia că fiecare leu care nu ajunge la buget înseamnă un leu pe care trebuie să-l împrumutăm din afară?

Nu ştia că SRI-ul ştie? Nu ştia că SRI ştie că el ştie că SRI-ul ştie? De ce nici măcar unul dintre cei doi, Iliescu sau şeful SRI, nu a lăsat procurorii şi judecătorii să pedepsească acest atentat la siguranţa naţională? Pentru că ambii erau complici. Pentru că nici o clipă vreuna dintre părţi nu s-a bucurat de autonomie instituţională reală. Povestea cu separaţia puterilor în stat a fost în tot acest timp o glumă sinistră. Creierul şi braţul nu pot exista ca două instituţii autonome.
Şi dacă ameninţarea lui Ponta se adevereşte şi Băsescu va fi condamnat pentru că a luat bani de la Blejnar, sentinţa împotriva sa va fi dovada că Băsescu a făcut mai mult decât Iliescu pentru instituţiile acestei ţări.
Faptul că SRI şi DNA au putut să-l lucreze în voie pe finanţatorul preşedintelui ne-a adus, indiscutabil, mai aproape de domnia Legii. Înseamnă că separaţia puterilor în stat chiar a început să funcţioneze şi că ne-am mai îndepărtat cu un pas de dictatură. Înseamnă şi că există premisele ca statul să-şi facă treaba şi de-acum încolo şi să vegheze la respectarea legii şi de către viitorii guvernanţi, indiferent pe ce poziţie ierarhică se află. Însă asta nu se va întâmpla decât dacă aceia care îi vor urma lui Băsescu vor face aceeaşi alegere ca şi el: să numească oameni adevăraţi în fruntea instituţiilor fundamentale, şi nu nişte viermi fuduli.
Din păcate pentru România, şansa ca acest lucru să se întâmple este aproape de zero câtă vreme locul lui Udrea a fost luat de Voiculescu şi al lui Anastase de Dragnea. Pentru că ei, plus Ilie Sârbu şi Viorel Hrebenciuc şi încă vreo câţiva baroni locali controlează numirile în statul român pe care le fac şi le vor face partidele lor.

De aici şi o altă problemă a europenilor şi americanilor. Dacă puterea reală este disipată printre baronii din eşalonul doi, cine va fi partenerul lor de dialog real în România? Dacă Ponta una spune la Bruxelles şi alta spune acasă, cum vor putea fi siguri că el este cel ce ia deciziile, şi nu altcineva în numele lui?
Dacă Antonescu a desemnat ca ministru de Externe un admirator al lui Putin şi îl are ca principal partener politic pe Dan Voiculescu, un paria la Washington, cum vor fi siguri că este sincer când declară că doreşte să întărească parteneriatul strategic cu SUA? Răspunsul: nu vor fi siguri.
Fisura de neîncredere creată de asaltul USL asupra statului de drept, despre care a vorbit deja preşedintele Comisiei Europene în discursul său de prezentare a raportului privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare, va avea nevoie de mulţi ani pentru a fi reparată. Pentru că ea are şi o altă dimensiune decât cea prezentată public.

Mai mult decât Ponta şi Antonescu, pericolul pentru destinul occidental al ţării îl reprezintă oamenii care îi dirijează pe cei doi. Ei vor continua să rămână foarte influenţi şi dacă unul sau ambii lideri ai USL vor fi sacrificaţi pentru golăniile pe care le fac în numele lor. Vor continua să rămână o ameninţare majoră chiar şi dacă Traian Băsescu va fi reconfirmat în funcţie. Acesta este frontul cel mai important, pe care va trebui să câştigăm mult mai multe bătălii, în anii ce vin, până ce vom putea fi siguri că România nu va mai întoarce niciodată spatele celor ce îi vor binele.
AUTOR DAN CRISTIAN TURTURICA
SURSA ROMANIA LIBERA 

CUM A AJUNS ROMANIA NESPALATA EUROPEI

Vineri, 19 noiembrie 2010. Televiziunile de ştiri difuzează în neştire o secvenţă surpinsă la Summitul NATO de la Lisabona :

Vineri, 19 noiembrie 2010.
Televiziunile de ştiri difuzează în neştire o secvenţă surpinsă  la Summitul NATO de la Lisabona :
Traian Băsescu se îndreaptă spre Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei la vremea respectivă, în vederea unui dialog. Vizibil nervos, Nicolas Sarkozy refuză să discute cu preşedintele României. Traian Băsescu stă apoi de vorbă cu Silvio Berlusconi, premierul Italiei, despre incident. Silvio Berlusconi duce mîna la tîmplă.

Liderii de opinie și liderii politici iau foc. Reprezentanții PSD şi PNL dau buzna în studiouri pentru a-şi declara sentimentul de umilinţă stîrnit de scenă și, desigur, sentimentul de revoltă faţă de Traian Băsescu, preşedintele care a izolat România pe plan internaţional.
Angajații  lui Dan Voiculescu e în pragul infarctului.
Moderatorii de la Antena 3 fac pe rînd de serviciu, ca să nu leşine, de dimineaţă pînă seara, pentru a descrie Apocalipsa politicii externe româneşti.
Sîmbătă, Nicolas Sarkozy, alertat de unele scrieri în presa internaţională, neagă public pentru a nega existenţa unui conflict cu preşedintele României.
Luni seara, la B1 TV, Traian Băsescu intervine telefonic pentru a dezminţi conţinutul atribuit scenei.
S-a petrecut sau nu în realitatea scena aşa cum a fost ea înfăţişată de televiziunile româneşti?
Răspunsul n-are importanță.
Importanţă are faptul că în noiembrie 2010 românii, reprezentaţi de liderii politici şi de liderii de opinie, tresăreau orgolioși la orice li se părea a fi  punere la colţ a țării lor  pe plan internaţional.
Au urmat şi alte momente care dovedeau acest adevăr:
Sensibilitatea – chiar exacerbată – credeam eu –  a românilor faţă lor  în lume.
Să ne amintim de tărăboiul național stîrnit de:
Campania din Franţa împotriva rromilor români, bancurile făcute la televiziunile franţuzeşti pe seama noastră, unele articole critice apărute în presa occidentală,  declarațiile nu știu cărui parlamentar occidental, refuzul Olandei de a fi admişi în Spaţiul Schengen.
17 iulie 2012.

Raportul pe Justiţie e devastator.
El se înscrie într-o succesiune de evenimente în plan extern care au transformat România în nespălata Europei:
De la zecile de articole deosebit de dure apărute în marea presă a lumii pînă la convocarea premierului Victor Ponta pe aeroportul Otopeni de către ministrul de Externe al Marii Britanii pentru a i se atrage atenția că trebuie să respecte Constituția.
Cum reacţionează românii la această situaţie?
Infinit mai slab decît la secvenţa din noiembrie 2010.
Explicaţia?
Li se pare o situație normală.
Nu li s-a părut, la un moment dat, normală și  dictatura comunistă?!
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA www.evz.ro

TOTALITARISMUL CUPLULUI PONTA - ANTONESCU

Marea greşeală pe care au făcut-o partenerii occidentali ai României a fost să creadă că Ponta şi Antonescu sunt la fel ca orice alt politician, de stânga sau de  dreapta, că aparţin aceleiaşi specii politice căreia îi aparţin şi ei. Puţin populişti, puţin imorali, dar atât. În fond nu toţi politicienii sunt la fel? Câtă vreme lupta se dă în cadre democratice e în regulă. Greşit. Cei doi aparţin unei cu totul alte specii.

Cu câteva luni în urmă, un diplomat german ne-a cerut părerea asupra liderului PSD, Victor Ponta. I-am mărturisit că ceea ce ne îngrijorează cel mai mult la persoana acestuia este fibra profund totalitară care străbate personalitatea politică a lui Ponta. Totalitară?, ne-a replicat diplomatul cu neincredere. Nu e exagerat? Când ne-am revăzut recent, reprezentantul Germaniei s-a scuzat că nu ne-a crezut de prima dată: „De unde să fi ştiut că va face astfel de lucruri inimaginabile?''.

Or, tocmai asta este problema cu prietenii noştri din Occident. Educaţia democratică primită şi respectul pentru reguli înscris adânc în ADN-ul lor îi face incapabili să perceapă adevărata natură a politicienilor din Estul Europei şi din România. Cumva, în naivitatea lor inocentă îşi închipuie că trecutul comunist a fost şters din moştenirea genetică a politicianului român şi că între occidentalul guraliv, populist, poate puţin corupt şi cel de la Bucureşti nu există nicio diferenţă fundamentală. De aici şi reacţia neobişnuit de dură a occidentalilor, de dreapta şi de stânga, faţă de acţiunile guvernului Ponta: S-au simţit trădaţi de nişte oameni care au încălcat regulile jocului şi acum reacţionează cu furia celui tras pe sfoară. Din păcate, ceea ce s-a câştigat începând din 2005, când România a început să iasă cu eforturi uriaşe din groapa în care o lăsase regimul Adrian Năstase şi să îşi croiască drum spre credibilitate internaţională, normalitate şi respectabilitate s-a pierdut într-o săptămână. Indiferent cum se va încheia episodul suspendării lui Traian Băsescu, credibilitatea României este făcută fărâme şi vor trece ani, cum avertiza Viviane Reding, până o vom reface.
Nu că semnele caracterului totalitar al cuplului Ponta&Antonescu nu erau deja acolo, la vedere pentru orice observator înzestrat cu o minimă onestitate intelectuală. Cei doi şi-au creat propria realitate politică favorabilă refuzând sistematic să recunoască impactul devastator pe care l-a avut criza economică asupra României. În felul acesta au reuşit să impună cu succes prin intermediul aparatului de propagandă al televiziunilor de ştiri mogulizate o realitate alternativă în care criza nu exista iar tăierea salariilor, îngheţarea pensiilor, închiderea spitalelor şi concedierea bugetarilor aveau o cu totul explicaţie, una exclusiv internă care nu avea nici o legătură cu ceea ce se întâmplă în Europa şi în lume. Pasul al doilea al acestui proces a fost să identifice personajul vinovat de această situaţie: Traian Băsescu şi clica pedelistă. În varianta Ponta&Antonescu a realitatii - contrafacuta de ei insisi -, salariile nu s-au tăiat pentru că România risca să dea faliment, ci pentru că Băsescu şi PDL, în infinita lor lăcomie, le-au furat de la gura poporului. O poveste simpla si suficient de simpla ca sa prinda la "popor". Si a prins.

În felul acesta Băsescu nu a mai fost identificat drept un adversar politic cu care cei doi se aflau într-o bătălie politică legitimă şi democratică, ci ca inamicul nr. 1 al naţiunii, care nu trebuia doar învins în jocul democratic, ci anihilat pentru salvarea ţării. Această tactică a demonizării şi delegitimării adversarului, a identificării „duşmanului din interior'' care ameninţă însăşi fiinţa ţării,  care trebuie zdrobit, şi care a fost utilizată atât de bolşevici cât şi de nazişti pentru a prelua puterea şi a-şi legitima dictatura este principala linie de atac a USL împotriva preşedintelui şi nu vor renunţa la ea, indiferent dacă Traian Băsescu va rămâne sau nu la Cotroceni. Când Relu Fenechiu declară în conferinţă de presă că „Traian Băsescu este în război cu poporul român'', Fenechiu încearcă de fapt să legitimeze cvasi-anihilarea statului de drept de către USL prin „urgenţa'' creată de existenţa duşmanului intern şi a războiului cu acesta dus în numele poporului român. Când Antonescu afirma că „PDL trebuie să dispară'' sau când Ponta susţinea că „Băsescu şi Boc nu sunt români'', cei doi funcţionau în aceeaşi logică totalitară.

Un alt procedeu totalitar este delegitimarea vocilor opoziţiei ca „vândute'', deci trădătoare de ţară. Să nu uităm că primul din seria atacurilor USL a avut drept ţintă Institutul Cultural Român, o insulă de cultură liberă de control politic, care trebuia adusă rapid la ordine. Aici rezidă „urgenţa'' din Ordonanţa de Urgenţă. Au urmat apoi atacurile împotriva jurnaliştilor acreditaţi la Bruxelles sau care lucrează pentru prestigioase publicaţii străine precum The Economist sau EUObserver. Rând pe rând, Carmen Valică de la Radio România Actualităţi, Liliana Ciobanu, colaborator al The Economist şi Valentina Pop, jurnalistă la EUObserver au fost acuzate că reprezintă „coloana a cincea'' în presa internaţională a aceluiaşi duşman intern. Când atacurile în „publicaţiile USL'', în fapt versiuni 2.0 ale României Mari, nu au mai fost de ajuns, s-a trecut la ameninţări directe, cum i s-a întâmplat ieri colegei noastre Ondine Gherguţ.
Bineînţeles că se încearcă o lovitură de stat şi bineînţeles că aceasta va continua şi după eventuala demitere a lui Traian Băsescu pentru că sistemul totalitar în care „operează'' politic Ponta&Antonescu are oroare de democraţie şi libertate.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA   ROMANIA LIBERA

PONTA ABANDONAT DE SOCIALISTII DIN EUROPA

Singurii aliați ai guvernului Ponta în demersurile acestuia de a prelua prin forță toate pârghiile de putere din România sunt Hrebenciuc, Dragnea , Voicu&co., cărora prea puțin le pasă că în acest moment asistăm la o izolare fără precedent a țării noastre în UE. La nivel european, chiar cu o zi înainte de plecarea lui Victor Ponta la Bruxelles, pentru a oferi explicații oficialilor Comisiei Europene, voci importante ale socialiștilor europeni și-au exprimat îngrijorarea privind evoluția evenimentelor din România. Cea mai importantă declarație aparține președintelui Parlamentului European, socialistul Martin Schulz, care în urmă cu vreo 10 zile declara că este prietenul lui Victor Ponta, pentru care garanta chiar în scandalul de plagiat. Ieri, Schulz a dat o declarație care ar trebui să-l pună pe gânduri pe Ponta având în vedere întâlnirile programate la Bruxelles.
„Monitorizăm foarte îndeaproape evenimentele din România. Părem să asistăm la o luptă politică de o intensitate surprinzătoare între două tabere ireconciliabile“, arată președintele Parlamentului European, socialistul Martin Schulz, într-un comunicat de presă dat publicității cu o zi înaintea unei întâlniri cu Victor Ponta la Bruxelles.  „Dacă sunt orice încălcări ale regulilor și standardelor europene, Comisia Euro­peană trebuie să ia măsuri imediat. Suntem o Uniune a valorilor împărtășite și a standardelor legale, care trebuie respectate de către toți membrii săi fără excepție. Este datoria noastră să acționam dacă ele sunt violate“, se arată în declarația președintelui PE.

Unde sunt prieteniile de altădată?

Declarațiile reținute ale lui Schulz trebuie corelate cu reacțiile socialiștilor , în special germani, care au sancționat constant  practicile coaliției de la putere în procesul de suspendare a președintelui.
„Șeful“ politic  al lui Martin Schulz, Frank-Walter Steinmeier, a declarat zilele trecute că : „Este inacceptabil să restrângi în doar câteva zile atribuțiile Curții Constituționale, să adaptezi procedurile parlamentare (scopului tău, n.r.) și să ocupi funcții importante peste noapte. Pe scurt, normele democratice si standardele parlamentare sunt suprasolicitate și încălcate. Solicit tuturor partidelor să respecte instituțiile democratice, să respecte legea și separarea puterilor în stat.“

Încă un socialist european îl critică pe Ponta: Sunt îngrozit de acțiunile politicienilor care se comportă ca niște puciști

Ministrul luxemburghez de externe, socialistul Jean Asselborn, a declarat într-un interviu pentru Spiegel Online că în România au loc „încălcări grave ale principiilor de drept european care sunt inacceptabile“, potrivit Rfi.ro.
Într-un interviu acordat Spiegel Online, Asselborn spune că „este inacceptabil ca hotărâri ale Curții Constituționale să fie anulate prin ordo­nanță de urgență“. „Acestea reprezintă încălcări grave ale principiilor de drept european care sunt inacceptabile“. Românii au avut de suferit în perioada comunistă din cauza lipsei statului de drept și „țara nu are voie să cadă înapoi în acele vremuri“, crede el
Parlamentul de la București își arogă drepturi de a da verdicte, dar asta este atribuția judecătorilor, a mai spus Asselborn. „În calitate de social-demo­crat sunt îngrozit de acțiunile unor politicieni care vor să activeze în clubul socialiștilor europeni, dar care se comportă ca niște puciști“.
Joi, premierul Victor Ponta a fost chemat la Bruxelles unde va trebui să clarifice situația de la București cu președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. În capitala Europei crește presiunea asupra președintelui Parlamentului European, Martin Schulz (socialist), de a nu-l menaja pe Ponta. La ultima conferință de presă cu ocazia Consi­liului European, Schulz l-a pre­zentat drept prieten pe Ponta.
Asselborn a purtat deja o discuție telefonică pe această temă cu Schulz și a declarat apoi că este „convins că la Bruxelles vor fi transmise mesaje fără echivoc“. În cazul premierului maghiar Viktor Orban, conservatorii au acționat „cu ezitare și chiar binevoitor“. Această atitudine „nu și-o pot permite social-demo­crații în cazul României“, a spus Asselborn pentru Spiegel.
Luni, liderul social-democraților din Bundestag, Frank-Walter Steinmeier, șoca tabăra socialiștilor spunând că în România „sunt încălcate normele demo­cratice și standardele parlamentare“. Steinmeier consideră că „este inaccep­tabil să restrângi în doar câteva zile atribuțiile Curții Constituționale, să adaptezi procedurile parlamentare (scopului tău, n.r.) și să ocupi funcții importante peste noapte.“
„Solicit tuturor partidelor să respecte instituțiile democratice, să respecte legea și separarea puterilor în stat. Abaterile politice și legale, precum cele de care este acuzat președintele Băsescu, nu trebuie plătite înapoi în același fel“, mai scrie Steinmeier . „Prin urmare, salut faptul că Uniunea Europeană va examina cu atenție evenimentele. Ar fi de dorit să cerceteze nu doar ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile, dar și criza constituțională din ultimii ani“.

Swoboda îi cere lui Barroso o analiză a evenimentelor recente din România

Liderul Grupului Socialiștilor și Democraților din PE, Hannes Swoboda, cere Comisiei Europene, într-o scrisoare adresată președintelui CE, Jose Barroso, să facă rapid o analiză a evenimentelor din România, care să ajute la elaborarea unor soluții pentru "instrumentele de control și echilibru".
"Dragă președinte, draga Jose Manuel, scriu în legătură cu situația politică în desfășurare în România și cu îngrijorările exprimate, săptămâna trecută, în numele Comisiei Europene, de dumneavoastră și de vicepreședintele Viviane Reding. În lumina complexității sistemului constituțional din România și a slăbiciunilor evidențiate de actuala criză instituțională, doresc să cer Comisiei să inițieze rapid o evaluare a evenimentelor din România, cu toată atenția necesară, dar și cu promptitudinea necesară pentru rezolvarea disputelor interne interinstituționale. Cred că analiza Comisiei ar trebui să ia în considerare rolul jucat de toți actorii instituționali în evenimente anterioare care au condus la actuala criză și să sprijine în elaborarea unor posibile soluții legate de sustenabilitatea instrumentelor de control și echilibru", scrie Swoboda.
El precizează că grupul pe care îl reprezintă nu va tolera nicio încălcare a legilor sau valorilor europene de către statele membre sau de către Guvernele în funcțiune.
"M-am abținut până acum de la a emite judecăți, din respect față de Comisie și față de rolul ei important de garant al Tratatelor UE. Spre deosebire de alți actori politici și grupuri politice, eu și grupul pe care îl reprezint am susținut întotdeauna cu fermitate respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept și nu vom tolera nicio încălcare a legilor sau valorilor europene de către statele membre sau de către Guvernele în funcțiune. Avem deplină încredere în obiectivitatea analizei, evalurărilor și recomandărilor dumneavoastră și suntem siguri că veți rezolva repede acest caz", scrie Swoboda.

Der Spiegel: România riscă să devină „oaia neagra a Europei“

Suspendarea din funcția de președinte a lui Traian Băsescu reprezintă „o însce­nare umilitoare“, care riscă acum să transforme țara noastră în „oaia neagră a Europei după modelul Ungariei“, comen­tează jurnaliștii germani.
Situația politică din România și relația „te iubesc - te urăsc“ a românilor cu Traian Băsescu sunt dezbătute, pe larg, de publicația Der Spiegel.
Observatorii din România atrag atenția ca prim-ministrul Ponta și-a depășit cu mult atribuțiile, iar comen­tatorii germani avertizează că statul de drept este în pericol, notează jurnaliștii la începutul materialului.
Președintele se confruntă din nou cu o suspendare, însă de aceasta dată adversarul său politic este premierul Victor Ponta.
„Europa privește cu atenție din cauza preocupărilor legate de inhalarea de către Guvernul Ponta a principiilor statului de drept și transformarea României într-o altă oaie neagra după modelul Ungariei“, completează jurnaliștii germani.
În continuare, Der Spiegel trece în revistă toate criticile sosite din partea UE, și a oficialilor occidentali de rang înalt, precum cancelarul german Angela Merkel, ministrul sau de Externe, Guido Westerwelle, sau comisarul european pentru Justitie, Viviane Reding.
Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, și-a exprimat îngrijorarea in legătură cu decizia Parlamentului de suspendare a lui Traian Băsescu și a declarat că UE are nevoie de mecanisme noi de reacție când o țară membră desconsideră spiritul și valorile europene.
„Principiile de baza ale democrației, statul de drept și separarea constituțională a puterilor în stat“ nu pot fi puse în discuție, iar Guvernul federal „pur și simplu nu poate ignora“ ceea ce se întâmplă in România, a declarat șeful diplomației germane pentru Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung.
Criticilor li s-a adăugat, luni, și cancelarul german Angela Merkel. După o discuție telefonică purtată cu Traian Băsescu, Merkel a transmis că „statul de drept a fost încălcat în mod inacceptabil în România, în timpul luptei pentru putere dintre liderii țării“.
Cei doi oficiali nu au fost însă singurii care și-au exprimat îngrijorarea legat de situația din România, adaugă jurnaliștii germani. În urma cu o săptă­mână, comisarul european pentru Justiție, luxemburgheza Viviane Reding, a comentat, pe Twitter, evenimentele de la București.
„Sunt foarte îngrijorată de atacurile recente la independenta Curții Consti­tuționale a României. Pentru mine, un sistem judiciar funcțional și independent este o pre-condiție pentru respect reciproc in Spațiul european de Justiție“, a scris Viviane Reding.

The Economist: Este situația din România mai gravă decât cea din Ungaria?

„Declarațiile dure nu sunt punctul forte al Comisiei Europene, în special atunci când vizează evenimentele politice dintr-un stat membru. Și totuși, pe 7 iulie, Comisia și-a încălcat tradiția și a emis un avertisment sever Guvernului roman, afirmând ca este «îngrijorată» din cauza acțiunilor care subminează Curtea Constituțională. (...) Oficialii de la Bruxelles nu înțeleg de ce Guvernul Ponta ignoră atât de evident legislația în vigoare și continuă cu încercarea de a trece instituțiile - în special justiția - sub controlul partidului. Este chiar mai dificil de înțeles în condițiile în care domnul Ponta are șanse mari să câștige alegerile generale care vor avea loc spre sfârșitul acestui an“, se arată într-un articol publicat pe unul dintre blogurile afiliate The Economist, intitulat „Politica românească: Este situația din România mai gravă decât cea din Ungaria“ care tratează evenimentele politice recente din România.
AUTOR IULIA NUELEANU
SURSA CURENTUL 

ROMANIA A AJUNS IN CARANTINA FINANCIARA

Răul a fost deja făcut! România a devenit o ţară nesigură pentru afaceri. Nici nu mai contează cine are dreptate în tot circul politic din ultima săptămână. Economia românească are nevoie mare de bani din străinătate. Iar străinătatea se va gândi de o sută de ori de acum şi până la un termen foarte îndepărtat până să mai ia în calcul să-şi rişte vreun euro sau dolar într-o ţară condusă de iresponsabili. Ceea ce îngrijorează nu este nici suspendarea lui Băsescu, nici visele umede de preamărire ale lui Antonescu, nici ruşinica penibilă în care s-a băgat Ponta. Toate acestea sunt chestiuni interne, iar dacă românii aleg să se poarte ca la grădiniţă, nici europenii, nici americanii nu-şi vor bate capul cu asta. Problema apare atunci când se umblă la butoanele democraţiei. Un sistem imperfect, cu echilibru fragil şi vulnerabilităţi de tot felul trebuie păzit cu mare grijă. Fiindcă este singurul determinant social care a dovedit, la scara istoriei, că poate aduce bunăstare, libertate şi respect pentru individ fără a fi necesar un tribut de sânge. Iată de ce, la orice simptom de febră a sistemului democratic, lumea civilizată pune mâna pe telefon să cheme ambulanţa. Iar România este acum în postura de a reprezenta mărul stricat din coşul ţărilor democratice. Reacţia previzibilă a celor din jur este de a instaura carantina. Ţara noastră va fi izolată şi pusă sub observaţie atentă până când va dovedi, fără dubii, că şi-a băgat minţile în cap şi că nu e în pericol să dea cu cărămida în cap nevinovaţilor pe stradă.

Spunea un bancher că investitorul este cel mai sperios animal de pe faţa planetei. Este lesne de intuit ce se întamplă în boardurile tuturor multinaţionalelor prezente la noi şi ce decizii vor fi luate la vârful sistemelor financiare de care depindem ca un nou-născut de trupul mamei. Îngheţul economic este iminent, şi declinul pieţei interne - garantat. Din nefericire, clasa politică din România nu a înţeles încă nimic din lecţiile predate de greci sau de unguri. Faptul că ai noştri au nevoie să se lovească de pragul de sus ca să-l vadă pe cel de jos este întrucâtva de înţeles, din cauza faptului că democraţia de la noi abia are vârsta majoratului. Dar de aici şi până la a ne da cu ţeasta de perete din nou şi din nou, în speranţa că zidul va ceda înaintea propriului craniu, este cale lungă şi nepermisă.

Singura soluţie la situaţia actuală - pe termen lung, nota bene! - este schimbarea comportamentului clasei politice. Parlamentul trebuie să înceteze a fi sanctuarul penalilor, iar puternicii momentului să se abţină să-şi bage mâna până la umăr în borcanul cu miere al banului public. Iar speranţa mea se îndreaptă către procurori şi judecători. Ei sunt cei care trebuie să-şi înţeleagă rolul vital în viitorul ţării şi să aibă curajul şi determinarea de a-şi face datoria până la capăt. Dacă politicul va continua să încerce - în cel mai străveziu mod cu putinţă, astăzi - să-şi subordoneze Justiţia, nu ne mai rămâne decât să ne căutăm bilete de avion pentru o ţară cu democraţie de peste 100 de ani.
AUTOR CLAUDIU SERBAN
SURSA www.capital.ro 

NARAVURI NAZISTE

Germania 1933. Asta mi-a ţâşnit în minte la auzul ştirii că ministrul Educaţiei, Pop, desfiinţează comisia de analiză a doctoratelor cu 24 de ore înainte ca aceasta să se pronunţe asupra acuzaţiilor de plagiat aduse premierului Ponta. Aşa proceda guvernul nazist al noului cancelar, Adolf Hitler, bazându-se pe sprijinul popular: desfiinţa pe loc orice organism statal sau persoană care nu striga suficient de repede „Heil!”.
Şi asta se întâmplă după ce Comisia de Etică, aşteptată să se pronunţe în cazul de plagiat al fostului ministru Mang, a  fost schimbată. După ce ministrul Justiţiei, Corlăţean, a acuzat de incompatibilitate membri ai Curţii Constituţionale, imediat ce această instanţă a decis că la Bruxelles e constituţional să meargă preşedintele, nu premierul.

Sunt semne imposibil de confundat ale totalitarismului – noi nu polemizăm, noi te desfiinţăm.
Ca să-ţi dai pe loc seama că e vorba de un plagiat primitiv în „teza” lui Ponta nu e nevoie să fii expert, jurist, nu ştiu ce specialist,  cum repetă în neştire diversioniştii de serviciu. E suficient să fii o gospodină sau un şcolar care ştie să scrie şi să citească. Practica de veacuri a plagiatului presupune plasarea unor fragmente de lungime rezonabilă, fără ghilimele şi trimiteri la subsol,  în textul, totuşi, al celui care semnează cartea. Or, în acest sens, V. Ponta nici măcar n-a plagiat – nişte slugi, eventual universitare,  i-au xeroxat pur şi simplu zeci de pagini întregi din alte cărţi.

Dar pot să înţeleg că până acum un cetăţean al acestei ţări alegea să rămână relativ indiferent faţă de hoţia lui Ponta – „Domne, e ştiinţă înaltă acolo, legi, drept, documente, doctori, ce ne pricepem noi, să zică specialiştii”. În schimb, a aştepta ca guvernul să-ţi mai dea nişte bani la pensie sau la salariu şi a te face că nu vezi sfidarea monstruoasă a democraţiei şi bunului simţ la care se dedă actuala putere înseamnă să fii cârdaş  de gloată, nu cetăţean al unei ţări.

Cât îi priveşte pe cei ce se străduiesc public cu servilism, tupeu sau disperare să camufleze această ruşine naţională numită doctor  Ponta văd că nu sunt conştienţi sau puţin le pasă că V. Ponta nu va fi o veşnicie prim-ministru şi că se compromit definitiv în faţa istoriei – care nu poate fi desfiinţată ca o comisie.
AUTOR CRISTIAN TUDOR POPESCU
SURSA www.gandul.info