luni, 28 noiembrie 2011

ADEVARUL : INTERVIU CU LAURA CODRUTA KOVESI

De ce scapă oamenii cu bani de închisoare? Sunt foarte multe cauze complexe în care sunt vizaţi politicieni sau oameni de afaceri, care trenează de ani buni pe rolul instanţelor. Greşesc procurorii?
 Cred că această întrebare nu trebuie să o adresaţi Ministerului Public. Aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Când este vorba despre un furt simplu, despre o persoană necunoscută sau despre o faptă de mică corupţie se dau soluţii definitive în trei luni de la flagrant. Sunt foarte multe soluţii. Poate 70% din soluţiile date de instanţe anul trecut pe cauze de mică corupţie. Şi aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Sunt cauze complexe în care soluţia nu poate fi dată în trei luni, dar poate fi dată în şase luni, în opt luni. Să ştiu şi eu: a greşit procurorul? Dar răspunsul trebuie să îl găsiţi la instanţă. Şi se invocă probleme legislative, probleme de resursă umană, dar asta trebuie să fie preocuparea CSM.

Este o înfrângere grea decizia Curţii de Apel Bucureşti de a-l pune în libertate pe Sorin Ovidiu Vîntu şi pe ceilalţi învinuiţi  în dosarul ,,Petromservice"?

Nu cred că este niciun fel de înfrângere. Nu suntem plătiţi în funcţie de cât de multe arestări avem, scopul nostru, ca procurori, este să administrăm probe şi să efectuăm urmărirea penală. Nu aş vrea să comentez decizia instanţei în acest caz. Am comentat doar ce a făcut Ministerul Public şi eu cred că aici procurorii şi-au făcut treaba.

Credeţi că nu au existat scăpări ale procurorilor în acest dosar?

Vă asigur că nu a existat niciun fel de scăpare. Ştim cu toţii, şi nu e o noutate, că de-a lungul timpului au fost anumite scăpări, intenţionate sau nu, nu ştiu, e treaba CSM-ului să stabilească, în toate dosarele în care a fost cercetată această persoană, şi nu numai ea. Deci, vă asigur că în acest dosar s-a lucrat pe procedură de la cap la coadă. Şi chiar îi felicit pe colegii mei pentru operativitate, pentru profesionalism şi pentru fermitate. Nu comentez ce a făcut instanţa. Repet, comentez ce au făcut procurorii într-un dosar în care ai 72.000 de persoane vătămate, ai un prejudiciu estimat la peste 80 de milioane de euro, ai un dosar de o complexitate deosebită, ai mutări de sume de bani în străinătate, ai elemente de extraneitate, ai cooperări cu colegi din străinătate care-ţi furnizează informaţii.

Spuneaţi că CSM ar trebui să verifice scăpările din dosarele în care a fost cercetat SOV...

Da, mă refer la scăpările din dosarul ,,FNI",  din dosarul „BID", din toate dosarele care au existat. Şi există o soluţie de infirmare pe care am făcut-o în vară, ocazie cu care am constatat toate scăpările care au avut loc. Acum, că au fost intenţionate, neintenţionate, nu e treaba mea. Doar am constatat că nu s-au respectat toate normele şi toate dispoziţiile legale în acest dosar. CSM a anunţat că face verificări pe aceste aspecte, e competenţa lor. Competenţa mea este să verific legalitatea, să constat că nu s-a respectat legea, să infirm soluţiile şi să redeschid aceste dosare. Mai departe, este treaba CSM cine a fost vinovat: că a greşit poliţistul, că a greşit procurorul, că a greşit sau nu instanţa, e treaba CSM, eu nu comentez.
Procurorul general nu se sfiieşte să arate problemele din sistem
În dosarul „Petromservice", valoarea bunurilor sechestrate este foarte mare. Au mai fost şi alte cauze cu valori apropiate acesteia?

Dacă vorbim despre cauzele în care se instrumentează fapte care produc prejudiciu, instituirea măsurilor asigurătorii, potrivit legii, este obligatorie. Sigur că sunt foarte multe situaţii în care colegii, când încearcă să instituie o măsură asigurătorie, nu găsesc bunuri sau bunurile sunt pe numele altor persoane. De aceea, noi am susţinut în mod pozitiv acel proiect privind confiscarea extinsă. Într-un singur caz, cel pe care l-aţi amintit (Petromservice), într-adevăr valoarea măsurilor asigurătorii este semnificativă şi nu ştiu dacă s-au instituit măsuri de o asemenea amploare în alte dosare. Dar s-au indisponibilizat 130 de imobile, şi când spun imobile mă refer la spaţii comerciale cu câte 20-30 de încăperi, mă refer la blocuri, la terenuri, dar au fost indisponibilizate şi sume care au fost găsite în conturile bancare.

În conturile bancare din România?

Da, în conturile bancare din România. Dar s-a solicitat şi blocarea conturilor bancare din străinătate. Este Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Statului care funcţionează în Ministerul Justiţiei, prin intermediul căruia am transmis solicitările noastre de a se bloca toate sumele din conturile bancare din străinătate.

Prin intermediul acestui Oficiu pot fi puse sub sechestru şi proprietăţile pe care aceşti oameni le deţin în străinătate?

Da, se pot institui astfel de măsuri asigurătorii pe orice bunuri mobile sau imobile. Măsurile luate până în prezent sunt pe bunurile din România pentru că a fost mult mai uşor de verificat. Noi am cerut, prin solicitări de asistenţă judiciară, blocarea acestor bunuri mobile sau imobile în străinătate şi sigur că, în acest dosar, se continuă identificarea tuturor bunurilor mobile pe care aceste persoane suspectate de comiterea de infracţiuni le deţin în străinătate.

Aţi cerut CSM să apere reputaţia procurorilor jigniţi în sala de judecată, dar CSM a sesizat CNA pentru că jurnaliştii au mediatizat excesiv acest episod. Aţi avut o discuţie cu colegii de la CSM?

Ştiţi cum e? E ca şi cum te-ai duce la magazin, ai cere un kilogram de mere şi ai primi un kilogram de pere... Eu nu am avut o discuţie cu cei de la CSM, am aflat doar seara, de la televizor, ce s-a întâmplat acolo şi apoi am vorbit cu procurorul de caz, care mi-a povestit ce s-a întâmplat în sala de judecată.

Inspecţia judiciară a CSM va face o anchetă în acest caz?

Eu cred că trebuie să facă, din moment ce noi am sesizat acest lucru. Eu l-am sesizat din două puncte de vedere. În primul rând pentru că a fost jignit întreg corpul  profesional al procurorilor. Nu poţi să calomniezi toţi procurorii din ţară fiindcă aşa vrei tu. Şi, în al doilea rând, poliţia şedinţei de judecată cine o asigură? Ce afirmaţii pot fi făcute invocând dreptul la apărare? Pentru că n-au fost jigniţi numai procurorii, nu e treaba mea să apăr judecătorii, dar au fost jigniţi chiar şi judecătorii... Eu am aşteptat toată dimineaţa ca CSM, care e garantul independenţei şi care trebuie să intervină în astfel de situaţii, să o facă. Nu am întrebat de ce nu au intervenit. Eu am făcut o sesizare şi le-am cerut clar să verifice aceste aspecte. Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici. Când iese un om politic şi spune că justiţia nu este eficientă, fără a da exemple concrete, CSM are o reacţie promptă. Aştept aceeaşi reacţie promptă atunci când corpul profesional al procurorilor este jignit, este calomniat în mod nedrept. Sper ca Inspecţia judiciară să aibă un răspuns prompt şi rapid.

Care este relaţia Ministerului Public cu actualul CSM?

Dacă vreţi o părere despre relaţia noastră cu CSM, pot să vă spun că acum este un dialog mai bun decât cu vechiul CSM. Există mai multă deschidere. Problema pe care o văd eu în CSM este alta. Acolo, fiecare a venit cu nişte priorităţi proprii, cu un program propriu. Şi, când se adună în plen, când trebuie să ia o decizie ca organ colegial se vede că nu este eficienţă şi nu este consecvenţă, chiar dacă fiecare are idei bune, are principii sănătoase şi chiar doreşte să reformeze. Problema este că nu gândesc ca un organ colegial care trebuie să ia nişte decizii consecvente, corecte şi care să schimbe lucrurile ce nu merg în sistem. Dacă fiecare o ia pe cont propriu, nu merge, fiindcă o decizie a CSM trebuie să fie una colectivă, asumată de o majoritate... Cred eu că asta este problema la CSM, nu de rea voinţă sau de lipsă de
interes.

"Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici.''

În dosarele în care există probe suficiente mai e nevoie de expertize costisitoare?

Costurile cu expertizele sunt destul de mari, se suportă de la bugetul de stat şi sunt două categorii de probleme care apar. Prima - noi avem specialişti în cadrul DNA şi DIICOT care fac anumite constatări. De multe ori, în instanţă se spune că nu se poate ţine cont de aceste constatări, pentru că aceşti specialişti sunt angajaţi ai unor instituţii publice. Or, eu cred că nu expertul trebuie să fie independent şi imparţial, ci judecătorul.

Se vehiculează de ani că multe dintre dosarele instrumentate de Parchetul General şi de DNA sunt doar parte a unui război politic...

Resping categoric ideea că noi facem parte dintr-un război politic. Noi nu facem cercetare în funcţie de culoarea politică şi chiar aţi văzut că în ultimii ani procurorii au atins în anchetele lor toate sferele publice, chiar dacă a fost politică, a sportului, a culturii şi indiferent de calitatea de membru al unui partid sau al altuia. Au fost cercetate persoane din toate partidele. Şi nici nu ne putem conduce ancheta după agenda publică a nu ştiu cărui partid. Că am mai auzit: „Da, acum a început urmărirea penală, când personajul X face ceva". Păi, dacă eu acum am fost sesizat, acum fac anchetă, e vina mea că persoana publică sau partidul lui are altă agendă? 

Omul de rând se gândeşte că în România cu cât furi mai mult, cu atât scapi mai repede...

Este adevărat că se poate crea neîncredere în ceea ce se face, chiar dacă un dosar este bine făcut şi se administrează toate probele. Eu nu cred că evaluarea unui procuror se face numai pe baza obţinerii mandatului de arestare. În cele mai multe dintre cazuri nu se dispune arestarea preventivă, însă se dispune interzicerea părăsirii ţării, care e tot o măsură preventivă. Asta înseamnă? Că există faptă, că există indicii că s-a comis o faptă penală, că există probe, dar că persoana respectivă nu trebuie neapărat să stea în arest preventiv. Dacă există diferenţe de interpretare între ce face procurorul şi ce face judecătorul, am mai înţelege. Judecătorul este mai echilibrat, vrea să vadă şi apărarea, şi acuzarea şi trebuie să ia o decizie, iar procurorul, să zicem, este preocupat de acuzare. Ei, problema cea mai mare apare când între judecători sunt opinii diferite. Şi aici mă refer la judecătorul de la fond, care judecă o cerere de arestare preventivă, îşi însuşeşte opinia procurorului şi se ajunge în recurs, când alt judecător, cu aceeaşi pregătire, pe aceeaşi lege, în acelaşi dosar, pe aceleaşi probe, judecă diferit. Aici cred eu că CSM ar trebui să se implice şi să rezolve această problemă, care nu face bine nici judecătorilor, şi nici procurorilor şi nici persoanelor care sunt suspectate.

Am văzut judecători de la Înalta Curte suspectaţi de fapte de corupţie. E posibil să vedem şi procurori ai Parchetului General sau ai DNA, cercetaţi pentru astfel de fapte?

Orice e posibil. Cei care comit fapte penale trebuie investigaţi. De când sunt eu procuror general nu există această practică. Pe vremuri, în sistem era o practică: lua cineva mită sau făcea o boacănă, era chemat de şef, i se spunea dă-ţi demisia, şi pleca. Da, sunt foarte mulţi colegi care au plecat prin demisie şi toată lumea crede că aşa au ales ei alt drum în viaţă, dar, de fapt, au fost chemaţi de şefi şi li s-a pus în vedere să plece. Aşa ceva acum nu se mai întâmplă: dacă ai comis o faptă penală, răspunzi pentru ea.

Mai aveţi mai puţin de un an de mandat ca procuror general. Veţi rămâne la conducerea PG?

Asta este o întrebare la care nu vă pot răspunde eu, nu mă pot numi singură. Decizia de a numi procurori pe o funcţie de conducere aparţine ministrului Justiţiei şi preşedintelui. Ce vă pot spune sigur este că nu voi mai fi procuror general. Nu am luat o decizie cu privire la ce voi face după ce voi termina acest mandat. Dar cert este că
mi-am propus să rămân în sistemul judiciar.

Pe cine vedeţi şef la DNA în locul lui Daniel Morar?

Este o problemă, ma ndatul lui Daniel Morar va expira în februarie şi va trebui să discut şi cu el, va trebui să discut şi cu ministrul Justiţiei, pentru că, vă spun, în situaţii similare, când a expirat o funcţie de conducere, pentru continuitate, noi am delegat acea persoană să conducă structura din care făcea parte până la momentul unei numiri sau a ocupării prin concurs a acelei funcţii. Aceeaşi situaţie va trebui să o discutăm şi pentru DNA. Va trebui să discut cu ministrul Justiţiei dacă doreşte ca în februarie să facă direct o numire pe o funcţie de conducere sau dacă doreşte să se asigure un interimat şi să facă o numire când expiră celelalte funcţii de conducere.
SURSA ADEVARUL

vineri, 25 noiembrie 2011

FRAGMENT DIN VOLUMUL '' INTRE LINII'' - HIPOPOTAMUL TRANSPIRAT

După plecarea lui Brucan (de la New York – nota red), viața mea s-a divizat. Nu era pentru prima dată că duceam o existență de nomad, împărțită între America și Europa. Eram obișnuit să am în buzunar biletul de avion, așa cum alții au biletul de tramvai. Eram obișnuit și cu starea confuză pe care ți-o provoacă diferența de fus orar. Numai că acum făceam naveta între New York și București. De aceea amintirile din această perioadă seamănă cu fotogramele unui film tăiate la montaj.
În noiembrie 1990, mă aflam la București. Nu mai țin minte cine, de la cabinetul lui Iliescu, mi-a transmis invitația de a participa la ceremoniile organizate cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale. Un tren întreg cu demnitari urma să se deplaseze noaptea pentru a ajunge în dimineața zilei de 1 decembrie la Alba Iulia. Mi s-a promis o mașină care să vină să mă ia de acasă și să mă ducă la gara Băneasa, de unde urma să plece trenul. Era vorba de vechiul tren regal, care i-a aparți­nut apoi lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a fost refăcut, în acest scop, de arhitectul Lăzărescu. Mi-am strâns câteva lucruri și am coborât ca să aștept în fața blocului. Era o vreme urâtă, cu ploaie măruntă și rece, care te pătrundea până la oase. Strada era pustie, nici țipenie, numai eu, zgribulit de frig și adăpostit sub umbrelă. Dispăruseră și haitele de câini vagabonzi care agresau de obicei trecătorii și îmi creau o senzație neplăcută de oraș pustiit. Într-un târziu, am privit la ceas și am început să mă îngrijorez că nu voi ajunge la timp și voi pierde trenul. Era deja prea târziu ca să încerc să găsesc un taxi. Când, deodată, în dreptul scărilor de la intrarea în bloc, a tras o Dacie papuc, în care doi zugravi au început să încarce scara, gălețile, periile și bidinelele. Fără să stau mult pe gânduri, m-am apropiat și i-am întrebat dacă ar fi de acord să mă ducă până la gara Băneasa, contra unei recompense. Zugravii m-au prețăluit din cap până în picioare; cred că le-a plăcut raglanul meu negru, din cașmir și mi-au spus să urc în cabină, lângă șofer. M-am înghesuit acolo și m-am umplut de var, dar, ce conta, poate reușeam să ajung la timp.

La Fântâna Miorița, cordoane de polițiști blocau accesul spre gară. Au oprit și papucul însă, când m-au văzut pe mine, l-au lăsat să treacă. Nu pot să spun ce mutre au făcut oficialii când m-au văzut coborând plin de var dintre bidinele. I-am răsplătit regește pe zugravi și am cerut să fiu condus la tren. La țanc, pentru că tocmai se dăduse semnalul de plecare. Nu mai țin minte cu cine m-am întâlnit și mi-a reproșat întârzierea. Nu m-am obosit să-i spun că mașina promisă de președintele României n-a mai ajuns ca să mă ia de acasă. De altfel, în toți anii pe care mi i-am pierdut în preajma lui Iliescu, incidente de acest fel s-au repetat de nenumărate ori: președintele îmi lansa o invitație, iar oamenii lui nu știau ce să mai inventeze ca să mă împie­dice să-i dau curs. Ei mă legau fedeleș și mă băgau într-o ladă pe care o aruncau în râu, iar eu, mai ceva ca Houdini, mă eliberam și apăream în ultimul moment!
Am fost condus în vagonul restaurant, „rechiziționat“ de FSN. Acolo se afla Ion Iliescu însoțit de câțiva apropiați. Cât a durat călă­toria, nu am văzut parlamentari de la alte partide, până și în tren se grupaseră pe tabere. Nu l-am văzut nici pe Petre Roman, care cred că a ales un mijloc mai rapid de locomoție.
În vagon, atmosfera era de excursie studențească, glume și mult fum. Iliescu, care nu e amator de băutură, s-a retras primul. Aș fi plecat și eu, dar nu s-a gândit nimeni să-mi spună ce compartiment mi-a fost repartizat.

Într-un târziu, m-am trezit singur cu un personaj care părea decis să termine sticla de palincă pe care o avea în față și îmi turna și mie întruna. Eu duceam paharul la gură, mă prefăceam că beau și, pe ascuns, turnam conținutul în grătarul de la aerisire. Cred că, ani de zile, vagonul a duhnit a palincă și nimeni n-a știut de unde vine mirosul! Priveam aproape fascinat la interlocutorul meu. Era un bărbat masiv, cu o față ciudată, ca o mască din cauciuc gros, care părea că nu are osatură și se scofâlcise în cute lucioase, din care răsăreau ochii mici, porcini și nasul borcănat. Vorbea fonfăit și cam sâsâit și, pentru că se cam cherchelise, cuvintele erau bălmăjite, așa că făceam eforturi să înțeleg ce spune. La un moment dat, fără nici un motiv, s-a înfuriat și a zis:
– La naiba, dom’le! Eu îs ungur! Îți dai seama că aș putea să iau tot trenul ăsta cu tot Parlamentul României, tot Guvernul și toată Președinția și să-l duc direct la Budapesta? He, he, he! Ce-ar fi?!
Omul ăsta, care mi-a ținut toată noaptea acest discurs, încercându-mă cu degetul să vadă – aici doare, aici nu doare –, era Iosif Boda. Mă uitam la el cu câtă satisfacție contempla imaginea trenului deturnat, în timp ce șiroia de transpirație, fierbea în zeama lui ca o slănină ungurească înainte să o tăvălești prin paprika. Ani de zile mai târziu, în timpul campaniei electorale pentru prezidențialele din 1996, am avut un conflict direct, în urma căruia i-am pus o ștampilă pe care n-a mai putut-o șterge niciodată: l-am poreclit „hipopotamul transpirat“. S-a întrebat de ce? Hipopotamii transpiră? Nu știu nici eu dacă pachidermul cu pricina nădușește, dar știu că Boda, da! Și îi curg râuri de sudoare care-l fac să semene cu un hipopotam ieșind din mocirla în care se bălăcește.

A doua zi, am ajuns la Alba Iulia. Mitingul a fost „aranjat“ și m-am indispus îndată ce l-am văzut pe Roman dirijând galeria plătită special ca să-l împiedice pe Corneliu Coposu să vorbească, huiduindu-l. Nu aveam vreo simpatie pentru fruntașul țărănist, dar cred și acum, ca și atunci, că era singurul îndreptățit să țină un discurs cu prilejul sărbătoririi primei Zile Naționale de 1 Decembrie. El, urmașul și colaboratorul celui care a contribuit direct la realizarea Marii Uniri, Iuliu Maniu. Iar Petrică, vrednic pui de cominternist, care nu cunoaște fairplay-ul, pentru care nu există luptă politică, doar pumnul vârât în gură, nici măcar nu s-a sinchisit să mascheze semnele de încurajare, menite să stârnească echipa de zgomote.
I-am atras atenția și lui Iliescu și atunci am văzut, pentru prima dată, gestul necontrolat pe care îl are când îi faci observație și nu-i convine: pleacă scurt capul pe umărul drept și bâțâie din picior. În fond, pe Iliescu îl deranja că eu, și deci și alții, am văzut și dezaprob faptul că Petrică nu îi permite șefului opoziției să vorbească. Cred că atunci, la rândul lui, Iliescu a realizat că pot fi un martor incomod. Că văd anumite lucruri și, mai ales, că le judec pentru că nu gândesc la fel ca el și „ai lui“.

După discursuri, adunarea solemnă s-a transformat într-o chermeză gălăgioasă, în care se amestecau popimea, militarii și poporul îmbrăcat în costume naționale, cu toții înecați în fum gros de mititei. La masa organizată de preoțimea din Alba Iulia, generalii umflați s-au repezit cot la cot cu politicienii să înfulece. Poate la militari m-a deranjat cel mai tare hămeseala: erau așa de grași că mă temeam că, dacă ar fi nevoiți să se aplece să ridice ceva de pe jos, ar trăsni asistența cu vreo bășină scăpată sau ar rămâne înțepeniți, cu turul pantalonilor plesnit peste fesele umflate. Mi-amintesc că am fost invitați și la un chiolhan organizat într-o școală militară. Adunarea asta de uniforme, cu paharele de băutură în mâini, îmi lăsa un gust neplăcut și mă făcea să mă gândesc la o juntă militară care sărbătorește reușita loviturii de stat. Cineva povestea odată că Sergiu Nicolaescu nu a regizat singur filmările peliculelor cu subiect istoric, pentru care i se puneau la dispoziție trupe ale armatei române. Că a avut asistenți specializați: unii se ocupau de cascadorii, alții de cavalcade etc. Ei bine, chefurile de la Alba Iulia păreau organizate de regizorii care, după ce le-a ieșit figura cu ceea ce s-a numit revoluție și s-au instalat la putere, s-au adunat ca să-și sărbătorească victoria.
Eugen Mihaescu
Editura Rao – Bucuresti, 2011

joi, 24 noiembrie 2011

PARIU CU TELEVIZIUNEA

Dragi prieteni, astazi vom demara un nou proiect, cu aceleasi idealuri pe care le aveam in urma cu 1 an. Am fost intrerupt, voi scrie in memorii despre acest episod, dar nu pot fi oprit. Cred ca inca mai am energia necesara sa umplem acest gol imens de pe piata comunicarii si informarii corecte. In ultimii ani, peste 1 milion de romani s-au refugiat din calea manipularii si intoxicarii grotesti la care au fost supusi. Exista un potential urias, un motor extraordinar pentru dezvoltarea acestei tari, motor care sta oprit pe margine. Echipa mea vrea sa isi asume acest risc urias, sa repornim aceasta “limuzina de lux” a tarii! Pentru noi, pentru urmasii nostri! Eu cred in Romania!
Dupa 20 de ani de televiziune am inteles ca singura finantare viabila a unei televiziuni curate vine din bani curati, fara nicio legatura cu politicul, cu marile corporatii care impun viziuni editoriale, fara nicio legatura cu depravarea la care a ajuns industria de publicitate. Cum spuneati multi, “Nasule, fa o televiziune din banii nostri munciti greu si dublu impozitati!”
Asta ar fi solutia! Coloana vertebrala a acestei televiziuni sa fie telespectatorii! Ei sint cei mai exigenti finantatori si critici! De 20 de ani lor le dau socoteala si nimanui altcineva! Toata cariera mea a fost finantata in exclusivitate de catre telespectatori! De 20 de ani maninc o piine buna de la ei si vreau sa cred ca nu i-am tradat niciodata, nici cind a fost bine, nici cind a fost rau! Greseli am facut destule, dovada miile de emisiuni in direct.

Visul nostru ar fi sa avem un Consiliu Editorial format din telespectatori-investitori, alaturi de care sa alegem cele mai bune cai pentru identitatea viitoarei televiziuni. Dar pina atunci mai e mult!
Spuneam deunazi ca una din problemele romanilor este organizarea. Sintem buni, stim ce vrem, dar nu reusim sa fim pragmatici! Vom vedea pe acest blog daca e chiar asa. De cind am pornit la drum, de citeva saptamini, peste 80 de comentatori au dorit sa fie Membri Fondatori ai acestui proiect si si-au ales, fara amestecul meu, un Comitet de Integritate format din 5 membri.  Lista este deschisa pentru toti si va rog sa va adresati acestui comitet care va analiza cererea fiecaruia de a deveni membru fondator. Nu veti primi onorarii, ba din contra, s-ar putea sa va coste nitzel timp si voluntariat! Dar poate vom intra cu totii in istoria televiziunii anilor urmatori, macar pentru ineditul acestui proiect, daca nu cumva si pentru idealurile care ne-au facut sa ne intilnim in ultimii ani in Lumea Nasul! Cine poate sti?!
O alta categorie de contact va fi cea a celor care doresc sa devina actionari sau donatori la aceasta televiziune. Va multumesc celor citeva sute care ati venit cu aceste idei inca din primele zile ale blogului, Blog One! Thank you!

Am descoperit ca foarte multi dintre d-voastra doriti sa ajutati dar sa ramineti anonimi. Pentru aceasta situatie, la momentul oportun, NU ACUM, vom pune la dispozitie conturile Fundatiei Nasul care va deveni actionar la noua televiziune. Este o fundatie care ofera burse lunare copiiilor buni la invatatura din familii foarte necajite. Dar donatiile d-voastra vor fi folosite pentru a realiza emisiuni sociale, educative si evenimente speciale pentru oamenii extraordinari din Romania care au reale dificultati economice.
Din pacate, toti prietenii nostri care doresc sa ramina anonimi nu pot cumpara actiuni la noua televiziune. Legile ne obliga sa fim transparenti cu datele fiecarui actionar, atit la Registrul Comertului cit si la CNA. Asadar, cei care nu au nicio problema legata de acest tip de transparenta, pot cumpara, la momentul pe care il voi anunta eu pe blog, NU ACUM, o actiune in valoare de 100 de euro, maxim 5 actiuni. Indiferent de numarul de actiuni cumparate, 1 actionar va avea un singur vot, atunci cind vor fi alegeri pentru Consiliul Editorial.
Impreuna cu avocati, juristi, contabili si experti contabili lucram la forma finala a actionariatului, astfel incit atit controlul economic cit si cel editorial sa fie pe miini sigure, sub girul si garantiile mele! Pentru a preintimpina orice amestec editorial sau orice preluare agresiva a televiziunii de catre vreun mogul. Cind vom fi gata, vom fi transparenti! Stiu ce inseamna presiunea unei cenzuri editoriale dar mai periculoasa este presiunea unei cenzuri de tip economic! Din nefericire, televiziunea este “un sport extrem” foarte costisitor si va dau un mic exemplu din realitate: pentru a obtine 1% cota de piata tv, o televiziune mica cheltuie lunar peste 500.000 de euro si, daca are noroc, incaseaza din publicitate maxim 200.000 de euro pe luna! Restul banilor vin pe alte carari si inseamna o serie de compromisuri, unele grave! Ori, ca sa ramii curat, trebuie sa ai ceva bani in cont si sa fii un foarte bun manager, plus sa stii bine aceasta
industrie de facut rating!

Pina se va curata intreaga piata, sper in 2-3 ani, si avind in vedere ca vom fi la inceput, e nevoie de aceasta dubla finantare, publicitate si bani curati de la telespectatori. Evident, mai exista un tip de finantare, de care ma ocup, si anume bani de la firme mici si mijlocii care s-au saturat sa mai dea bani la intermediari mafioti si care doresc o relatie directa cu media. Pentru aceste firme construim acest portal care sa cuprinda blog, site, radio si tv. In plus, vom acorda firmelor doritoare posibilitatea de a deveni actionari in televiziune, dar intr-un procent care sa nu le permita, nici daca se unesc, controlul economic sau editorial.
Stiu ca sint multe firme doritoare si voi organiza curind citeva prezentari. Voi da insa un exemplu. O firma poate cumpara maxim 250 de actiuni, adica va plati 25.000 de euro dar va beneficia de reclama si expunere corecte in valoare de aproape 25.000 de euro. In plus, va avea un sprijin mediatic atunci cind politicul sau ticalosii se vor deda la santaj asupra firmei respective. Vor avea, de asemenea, o tribuna unde isi vor putea anunta proiectele sau succesele. Dar nu vom organiza, sub nicio forma, cirdasii cu aceste firme! Eu cred ca sint sute de companii curate care vor intelege exact mesajul meu si ne pot contacta pe adresa nasul@nasul.tv. Am identificat si companii mici, cu bugete anuale mai reduse, care nu doresc actiuni dar si-ar dori sa-si asocieze imaginea si reclamele cu acest proiect media. E vorba de bugete intre 1000-5000 de euro. Acestor companii le vom oferi o expunere dubla, masurata dupa standarde, fata de bugetul alocat! Ne pot contacta la aceeasi adresa de e-mail.

Cind incepe Marea Operatiune?! ACUM! Dar NU BANI! Ca sa vedem cit de organizati putem fi, va lansez o provocare! Astazi pe acest blog sinteti cam 2-3000 de unici activi, unii zilnic, altii la 2-3 zile. Avind in vedere ca blogosfera nu este accesibila nici macar pentru 5% din fanii nostri, va provoc ca, pina de Ziua Nationala a Romaniei, sa propuneti, in dreptul nickname-lui d-voastra, apasind pe BUTONUL “Vreau sa fiu actionar!”, 10 prieteni seriosi pe care sa-i fi convins sa cumpere o actiune sau maxim 5! Acum facem DOAR listele! Atentie la eventualii escroci care vor cere bani pentru a ne compromite! Va dau un exemplu de lista:
radu moraru propune: 3 prieteni (3 actiuni), 4 prieteni (8 actiuni), 1 prieten (3 actiuni), 2 prieteni care doresc sa ramina anonimi (doneaza in Fundatie 200 de euro, adica fiecare 100)
Nu toti vor reusi sa gaseasca 10 prieteni, mai ales ca multi prieteni ar trebui atrasi din afara internetului, oameni care poate n-au folosit niciodata o tastatura (ca voluntariat as propune sa-i invatam pe acesti prieteni macar cu netul, acesta e viitorul urmatorilor ani!). Important e sa fim sinceri unii cu altii si sa intocmim liste cit mai apropiate de adevar. Abia pe 1 Decembrie vom vedea cit de buni, puternici si multi sintem! Va rog, pe cei mai activi, sa dati sfoara-n tara si in lume printre romani, trimitindu-le aceasta postare sau vorbind despre ea! Timpul e foarte scurt, provocarea e uriasa, dar cred ca zarurile au fost deja aruncate! Sint rezervat, dar foarte optimist! Inchei cu un mesaj care mi-a mers la suflet, ca alte mii, de la un hitru: “Nasule, pun si eu o suta de euro, numai ca sa pot sa-i spun copilului meu, uite tata, asta e si televiziunea ta! Sa le spui colegilor la scoala!” Frumos, nu-i asa?!
Sa fiti iubiti!

P.S.
Precizare importanta: televiziunea nu va fi doar pe internet! Vom ajunge in toate casele romanilor de pretutindeni. Pentru intrebari sau nelamuriri, voi organiza miine sau poimiine o conferinta online. Tot la conferinta va astept cu eventuale completari. Multumesc.
AUTOR RADU MORARU
SURSA www.nasul.tv 

luni, 21 noiembrie 2011

BAIETII DESTEPTI DIN ENERGIE SE MISCA PE BANDA LUI MOEBIUS

Băieţii deştepţi din energie au programat zilele acestea, la Bucureşti, cea de-a şasea ediţie a Forumului Internaţional de  Energie, în regia lui Bogdan Popovici, preşedinte al Forum Invest şi coinculpat cu Adrian Năstase în dosarul „Trofeul calităţii“. Printre finanţatorii întrunirii se află Ionuţ Costea, preşedintele Eximbank şi cumnatul lui Mircea Geoană, dar şi, directorul fondului Proprietatea, Mark Mobius, care a reuşit performanţa de a fi cel mai deştept băiat din energia românească, întrecându-l astfel pe Bogdan Buzăianu, după ce a devenit membru în consiliul de administraţie al OMV Petrom din partea Lukoil, dovedind astfel că în România totul e posibil. Sigur, oficial, Mobius este reprezentantul Fondului Proprietatea în OMV Petrom, dar el mai este şi membru în board-ul Lukoil Rusia, prin urmare are acces la deciziile şi informaţiile din Petrom, ca de altfel şi din alte companii interesante pentru subordonații lui Vladimir Putin precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica etc.
Dacă, însă, conducerea Fondului Proprietatea are interese evidente în zona energetică, deci poate sponsoriza justificat întrunirea, ce interese are Ionuţ Costea, cel mai scump dintre bugetarii români? Trecem peste faptul că şi el este unul dintre cei chemaţi să dea cu subsemnatul la Parchet, pentru sponsorizarea campaniei electorale a cumnatului Geoană, şi observăm că printre participanţi este şi firma care a tras cel mai mare tun legalizat din istoria Hidroelectrica, adică Energy Holding. Ce legătură ar fi însă între Ionuţ Costea şi Energy Holding? Aparent, niciuna. Numai că există o legătură între Ionuţ Costea şi Nicolae Bogdan Buzăianu, fostul patron al firmei Energy Holding, supranumit de preşedintele Băsescu în urmă cu câţiva ani drept „cel mai deştept băiat din energie“. După tunul care avea să aducă firmei înfiinţate de el câştiguri de câteva miliarde de euro, Bogdan Buzăianu avea să şteargă legăturile sale vizibile cu acea firmă şi apoi să-şi schimbe total imaginea, el devenind, printre altele, membru al Forumului Crans Montana (Elvetia), sub numele de Nicolas Buzaianu, fiind astfel fondator şi preşedinte executiv al Consiliului pentru Afaceri Publice Internaţionale (World Public Affairs). Sigur, între timp Buzăianu a renunţat la cetăţenia română, pentru că a aflat că în România există un dosar în care este cercetat penal, alături de nişte foşti directori de la Hidroelectrica, dar şi de pupilul lui Dan Voiculescu, Codruţ Şereş. Deşi Buzăianu a spus că nu mai are legătură cu Energy Holding şi cu energia în general, el este prezentat, pe site-ul Forumului Crans Montana, ca fiind un industriaş elveţian al cărui holding este implicat în producţia şi distribuţia de energie electrică, precum şi în producţia de echipamente pentru centralele electrice, în special în Europa de Sud-Est.
Cum de acest tip de echipamente se ocupă UCM Reșița, controlată de elvețieni prin paravanul penal Adrian Chebuțiu, primul semnatar al contractului dintre Energy Holding (Holding ApS Romania) și Hidroelectrica, s-ar întrezări o legătură a lui Buzăianu cu firma reșițeană. Ei bine, şi acum ne apropiem de Costea, Forumul Crans Montana a parafat, la sfîrşitul anului trecut, un parteneriat cu două instituţii româneşti, Eximbank şi ANEIR (Agenţia Naţională a Exportatorilor şi Impor­tatorilor din România), parteneriat despre care nu se spune nimic pe site-ul Eximbank. La fel ca şi la Forum Invest Energy de la Bucureşti, alături de Eximbank, printre partenerii oficiali ai Crans Montana se află şi Energy Holding, fosta firmă a lui Buzăianu. Costea se plimbă, așadar, pe aceleași poteci cu Energy Holding, dar și cu Buzăianu.

Acuzat de escrocherie cu aur în Zambia, ambasadorul Buzăianu şi-a pierdut rangul

Transformarea lui Buzăianu, în perspectiva dosarului penal în care este cercetat, este uluitoare. Trecem peste faptul că nu este exlus ca masoneria să-l  fi ajutat să pătrundă în cercuri altfel inaccesibile unui comerciant obscur de energie şi ajungem tocmai în Zambia, unde cetăţeanul elveţian Nicolas Bogdan Buzăianu a devenit, atenţie!, ambasadorul acelei ţări la UNESCO şi adjunct al ambasadorului Zambiei în Franţa. Transformarea sa este mai mare chiar şi decât a cumnatului lui Costea, Geoană, care din arbitru de fotbal în divizia secundă avea să ajungă ambasador în SUA şi preşedintele PSD, de unde era cât pe ce să se pupe pe gingii cu Vîntu, dacă devenea preşedintele României. Buzăianu a devenit ambasador al unei ţări al cărei cetăţean nu era şi, luna trecută, a fost în centrul unui scandal internaţional după ce noul preşedinte al Zambiei ales la 23 septembrie, Michael Sata, succesorul lui Rupiah Banda, l-a acuzat ca fiind implicat într-o escrocherie cu aur. Acesta a fost motivul pentru care Buzăianu şi-a pierdut, rapid, rangul de ambasador şi a anunţat că-l dă în judecată pe preşedintele Sata, cerându-i despă­gubiri de 100 de milioane de dolari. Cum a ajuns el tocmai în Zambia e greu de ghicit, dar până şi aici se întâlneşte cu omniprezentul Ionuţ Costea-Eximbank. Asta deoarece în urmă cu exact 13 ani, Ionuţ Costea a produs şi el Zambiei, şi implicit României, o mare bucurie pecuniară. În calitatea lui de secretar de stat la Finanţe, Ionuţ Costea a semnat în 1998 contractul de cesiune privind recuperarea creanţelor României din Republica Zambia dintre Guvern şi firma Donegal International Ltd, reprezentată de Michael Sheehan, contract prin care creanţa de 29,8 milioane de dolari a fost vândută americanului cu 3,3 milioane dolari, iar acesta, după ce a dat Zambia în judecată, a primit 15,4 milioane de dolari. Bun afacerist, acest Ionuţ Costea!

Băieţi de băieţi: Buzăianu şi Stamen Stantchev electrizează Viena

Revenind la Buzăianu, cel care a înfiinţat firma care se „înfiinţează“ din nou zilele acestea la Bucureşti, el a mai apărut recent într-o companie selectă, specifică băieţilor deştepţi din Europa de Sud-Est. În luna mai 2011 Buzăianu s-a implicat, prin intermediul societăţii Selectra AG, al cărei președinte este, în sponsorizarea şi lansarea la Viena a asociaţiei Center for Global Dialogue and Cooperation („Centrul pentru Dialog Global şi Cooperare“)  - CGDC, printre fondatorii şi sponsorii căreia se numără Stamen Stantchev (secretar general şi fondator), alături de fostul preşedinte al Bulgariei, Petar Stoyanov. La prima întrunire a membrilor CGDC de la Viena, din 20-21 mai 2011, el a participat însă în calitate de ambasador al Zambiei la UNESCO şi de membru al comitetului executiv al UNESCO din partea acestei ţări. Dintre participanți nu puteau lipsi partenerii lui Stantchev, din dosarul spionilor, Vadim Benyatov și Mustafa Oral. Tot aici a participat și un oarecare Dragoș Nițescu, CEO la Investime Winning (posibil firmă fantomă), nimeni altul decât soțul secretarei lui Buzăianu, Delia Catrinel Nițescu. Același personaj l-a însoțit pe Buzăianu și la Forumul Crans Montana de la Bruxelles din iunie 2011, unde reprezenta firma Investime Mining Africa (probabil aceeași cu firma reprezentată la CGDC). Printre participanții la întâlnirea de la Bruxelles au fost și Adrian Năstase, Ion Iliescu, Dan Ion Drăgoi (Comvex), Cristian Gabriel Costea (Plasty Prod) dar și președintele Energy Holding SRL, Maybud Roy Amir.

Punga Energy Holding care-l dă de gol pe Buzăianu tocmai la Tokio

Buzăianu zice că nu mai are legături cu Energy Holding. Deşi e absurd să crezi că a vândut o firmă după ce a încheiat un contract care îi aduce câştiguri de trei miliarde de euro, în zece ani, el asta încearcă să spună, deşi nimeni nu-l crede. Beat Carpataux, unul dintre paravane, a murit deja prin iunie anul acesta, iar Adrian Chebuţiu, paravanul numit în fruntea UCM Reşiţa, a fost deja trimis în judecată alături de locotenentul său Adrian Coriolan Preda şi de arabul Said Baaklini. Prin urmare nu mai e nimeni credibil, să-l contrazică. Sigur, ar mai fi avocatul Doru Boştină, fostul coacţionar de la Energy Consult, transformată ulterior în Energy Holding, dar şi el a încasat-o penal, fiind condamnat anul acesta la câteva luni de închisoare cu suspendare, pentru fals şi uz de fals, după ce i-a luat (sustras) fostei soţii, Mihaela Gruia, un imobil. În aceste condiţii, când nimeni nu mai credea că „deşteptul“ de Buzăianu mai are vreo legătură cu Energy Holding, apare surpriza. Anul trecut, cu ocazia Cam­pionatului Mondial de Judo, Buzăianu a primit din partea lui Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo (IJF), centura neagră onorifică a IJF după ce, între timp, devenise ambasador anorific al Federaţiei. Anunţul primirii „centurii negre onorifice“ este însoţit de o foto extrem de sugestivă, în care elveţianul apare strângând, cu dreapta, mâna lui Vizer, iar cu stânga o pungă. Pe pungă scrie clar Energy Holding şi Buzăianu. Sigur, mai scrie şi Gazprom, dar asta doar pentru că şeful lui Buzăianu în această ierarhie este nimeni altul decât Vladimir Putin, premierul Rusiei şi preşedinte onorific al IFJ, dar şi comandantul suprem al Gazprom.

Veriga lipsa de la Hidroelectrica era fiul lui Traian Oprea

Celebrul contract de energie de la Hidroelectrica, încheiat de firma lui Buzăianu la începutul anului 2004, care le-a băgat în conturi celor de la Energy Holding, trei miliarde de euro, a fost precedat de un altul încheiat în anul 2002, după ce Energy Consult s-a transformat în Holding ApS Romania SRL. El a fost semnat din partea noii firme de către Adrian Chebuţiu, iar din partea Hidroelectrica, printre alții, de către Traian Oprea, cel care semna în numele directorului general Eugen Pena. Ulterior, Traian Oprea avea să devină el însuşi director general, numit de PSD şi menţinut de PNL. El este astăzi trimis în judecată și pentru acel contract care, alături de altele, au prejudiciat statul cu peste 135 milioane de euro. Oprea este acuzat de complot și subminarea economiei naționale, fiind judecat în același dosar cu pupilul lui Voiculescu, Codruț Șereș.
Ceea ce nu se ştie este faptul că, ulterior semnării contractului cu firma lui Buzăianu, fiul lui Oprea a intrat în relaţii de afaceri cu Adrian Chebuţiu, cel care avea să preia conducerea Consiliului de Adminsitraţie al UCM Reşiţa, fiind de fapt paravanul unui investitor elveţian, INES AG, despre care presa a afirmat că ar aparţine tocmai lui Bogdan Nicolas Buzăianu, deși era administrată de Carpataux. Astfel, fiul directorului general al Hidroelectrica Traian Oprea şi-a înfiinţat o firmă cu sediul într-o clădire a UCM Reşiţa, firmă care a primit bani de la AC Management SRL şi UCM Reşiţa. În vreme ce Oprea semna contracte cu Buzăianu, firma fiului lui Oprea primea fonduri din partea societăţilor controlate indirect de Buzăianu prin intermediul lui Chebuţiu. Asta deoarece AC Management, înfiinţată de penalul Chebuţiu, avea ca acţionar societatea franceză Forces Motrices France (fosta Everest Consult, înfiinţată în anul 2003), printre fondatorii căreia s-au aflat şi fostele soţii ale cuplului Chebuţiu-Buzăianu, adică Dana Chebuţiu (fosta soţie a lui Adrian Chebuţiu) şi Simona Codruţa Lăslean (fosta soţie a lui Buzăianu), prima ramânând ulterior asociat unic. Singurul client al firmei ACM Management a fost, cum altfel?, UCM Reşiţa. Pe de altă parte, firma franceză a avut un contract de consultanţă pe perioadă nedeterminată cu Energy Holding, deci totul a rămas în familie. Culmea, aşa de mare a fost coincidenţa în afacerea Hidroelectrica, cea care a băgat în conturile Energy Holding peste trei miliarde de euro, încât cel care l-a înlocuit pe Traian Oprea la conducerea firmei de stat s-a „întâmplat“ să fie chiar fratele fostei soţii a lui Chebuţiu, Mihai Ciprian David. Cât de mică trebuie să fie lumea mafioţilor din energie pentru a se produce o asemenea coincidenţă!?

Au furat atâta curent încât li se ard becurile...între coloane

Deşi nu se ştie dacă are vreo relevanţă, trebuie ştiut că acest Chebuţiu este şi el mason, ca şi Buzăianu, sau alţi şmecheri din energie, el fiind membru al Lojei Masonice „Lumină şi Adevăr“ din Reşiţa. Cât „adevăr“ e în loja asta nu se ştie, dar „lumină“ e suficientă ca să le pocnească becurile între coloane, dacă ne gândim la câtă energie au  sustras ei, legal, desigur, de la Hidroelectrica.
Prepusul său paravanul Chebuțiu, cum a fost numit de presă, este și cel care a pus pe butuci UCM Reșița, căpușând-o sistematic. După numirea sa în fruntea acestei societăți, a externalizat toate zonele profitabile din societate, plasându-le unor firme controlate de el sau de Buzăianu prin offshoruri din Cipru sau prin societăţi elveţiene. Ulterior, a vândut acţiunile deţinute de UCMR la firmele nou create care au înregistrat profit (Hydro SRL, Reductoare Reşiţa SA, Hydro Engineering SA, Aquaris Crivaia SRL etc. etc) către firmele pe care le patrona. La fel, a preluat active din cadrul UCMR cum ar fi Debarcaderul din Văliug, transformat apoi într-un hotel de lux și intrat recent în proprietatea lui Chebuţiu, printr-un transfer pe una dintre firmele controlate personal. Toate preluările de active le-a făcut în cadrul Consiliului de Administraţie al UCMR, cu ajutorul locotenentului său, Adrian Coriolan Preda, a actualei soţii, Lăcrimoara Chebuţiu, fost secretar al CA al UCM Reşiţa, dar şi a acţionarului majoritar Inet AG. Un alt activ preluat este Vila de protocol a societăţii, Reşiţa Rank. A preluat, la fel, monopostul Lola 3000, cumpărat anul trecut pe clubul UCM Sport şi evaluat la aproximativ 300.000 euro. Paravanul și-a făcut datoria, dar asta nu înseamnă că paravanul nu va fi judecat și pentru jaful de la UCM Reșița. Până atunci însă, le urăm succes energicilor participanți la forumul energiei care începe mâine, inclusiv lui Dan Constantin, trimisul special la Forum al unui alt băiat deștept din energie, Dan Voiculescu.
Deocamdată, știm doar că băieții deștepți din energie, cu Mobius, Stantchev sau Buzăianu în frunte, s-au mișcat răsuciți pe sârmele statului și au ajuns nevătămați în punctul de unde au plecat. Au mers pe burtă și s-au trezit pe spate, fără să-și schimbe poziția. Au mers pe banda lui Moebius.
AUTOR DAN BADEA
SURSA CURENTUL 

duminică, 20 noiembrie 2011

MIHAIL SADOVEANU, PUNTE LITERALA PESTE PRUT DESPRE ISTORIA MOLDOVEI

E o mare îndrăzneală să scrii astăzi despre Mihail Sadoveanu, când vântul „democraţiei” animă noi orientări, stârneşte sentimente confuze, iscă sminteli de tot felul. Nu din curaj, ci din respect faţă de condeierul care a lăsat posterităţii cronica vremurilor zbuciumate ale Moldovei, pe când era întreagă, consemnând atât cotidianul vieţii cu primitivismul vremii, cât şi momentele eroice ale frământărilor seculare care au culminat cu înscrierea în analele Europei a figurii luminoase a voievodului Ştefan cel Mare, vrednic păstrător al independenţei moşiei în faţa tuturor jinduitorilor străini.
Scrierile sadoveniene, cu bune şi mai puţin bune, culminează cu romanele istorice din care se conturează nucleul luptei neîntrerupte pentru libertate a moldovenilor, ca o înţelegere a datoriei transmise prin porunca lui Ştefan de a păstra Moldova pentru viitorime. Să nu uităm că tot de acolo a plecat rostuirea unirii românilor şi tot în acea parte de ţară se găsesc rădăcinile celei mai frumoase grăiri poetice româneşti.

Urmărind încrengătura de idei desprinse din şirul istorisirilor, reies câteva aspecte care pun în lumină factori dătători de tărie celor care n-au acceptat umilinţa. Inspirându- se din cronicile vremii, Mihail Sadoveanu aşterne, nu fără intervenţia fanteziei, pagini de vibrantă dorinţă de libertate, care a turnat putere în braţul moldovean, care a transformat în viteji de poveste pe feciorii Vrancei, care a clădit zid de netrecut din ciobanii munţilor prăvăliţi peste balaurul otoman.
Atribuindu-i marelui romancier - considerat cândva creator al epopeii naţionale - semnificaţia de „punte peste Prut”, punem în balanţa judecăţii drepte prezenţa spiritului Sfântului Ştefan, care a implantat în vechea Moldovă însemnele izbânzilor sale, marcate prin domuri înălţate drept recunoştinţă lui Dumnezeu, mănăstirile la care şi astăzi ne închinăm cu pioşenie. Acest spirit înlănţuie toate acţiunile romanelor istorice plăsmuite de autor.
Prezent direct ca personaj în trilogia „Fraţii Jderi”, Ştefan cel Mare, având alături pe „oamenii Măriei Sale”, nu pleacă la luptă înainte de a asista la slujba de binecuvântare a oştii. Încărcat cu credinţa în dreapta biruinţă, Ştefan frânge visul de expansiune peste întreaga Europă al Imperiului Otoman, izbândă datorată faptului că toţi moldovenii devin „oamenii Măriei Sale”. Spre justificata mândrie românească, în muzeul Mănăstirii Putna, stă scrisă pe plachetă mare mărturia elogioasă a unui cronicar polonez, care atribuie lui Ştefan cel Mare titlul de voievod, apărător al Europei.

Străbătând veacurile, duhul lui Ştefan cheamă mai departe la luptă contra asupritorilor, îmbărbătează pe urmaşi cu spiritul dreptăţii în acţiunea de a-şi apăra viaţa, bunurile şi demnitatea. Mihail Sadoveanu urmăreşte destinul foştilor oşteni ai marelui voievod, care se pieptoşează, în trecerea vremii, cu certificatul de răzeş, adică luptător răsplătit de domn pentru fapte vitejeşti. Meritul marelui povestitor constă în dezvăluirea dovezilor de semeţie răzeşească din generaţie în generaţie, aşa cum se întâmplă în romanul „Neamul Şoimăreştilor”, în care colectivitatea din ţinutul Orheiului nu acceptă umilinţa asupririi boierilor aflaţi sub oblăduirea domniilor trădătoare. Tudor Şoimaru, fiu de răzeş, plăteşte cu dreptate boierului Orheianu care i-a ucis tatăl, restabilind drepturile obştii răzeşeşti asupra pământurilor luate de boier.
Dar ideea legăturii dintre generaţii, care duce în timp faima voievodului cel Mare, străbate istoria Moldovei ca un pronunţat fir roşu, învăluind în desfăşurarea lui figura lui Tudor Şoimaru, bătrân cu plete albe şi orb, prezent la curtea Ducăi- Vodă, unde îl mustră pe nemilosul domn pentru fărădelegile sale faţă de cei obidiţi şi lipsiţi de apărare: „… nu-ţi încărca sufletul cu sânge. Căci se suie pănă la cer plângerile obijduiţilor, iar moşnegii cei neînţelepţi şi orbi te blastămă să mori neiertat şi singur”. Ameninţat cu moartea pentru îndrăzneală, bătrânul rămâne demn, fără teamă în dojana sa: „… aştept să mă loveşti, ca să pier de buzduganul măriei tale, cum a pierit şi părintele meu de buzduganul lui Aron Vodă” („Zodia cancerului sau vremea Ducăi-Vodă”, Editura Politică, Bucureşti, 1986, p. 207)

Aceeaşi idee care, în concepţia scriitorului, alcătuieşte osatura istoriei libertăţii şi independenţei Moldovei, cu toate momentele ei de vânturare a unor domnii nedemne, se conturează şi în „Nicoară Potcoavă”, al cărui fir narativ înşiră aventurile fiilor lui Ion Vodă cel Cumplit, în încercarea de a pedepsi pe trădătorii şi ucigaşii tatălui lor. Încrederea scriitorului că Moldova îşi va păstra prin veacuri demnitatea înscăunată de Ştefan cel Mare îşi găseşte expresia în mesajul eroului Nicoară Potcoavă, aflat pe eşafod: „Din sângele meu va creşte răscumpărarea cum creşte grâul dintr-o sămânţă”. Tot astfel, un martor la supliciu, povesteşte că „Măria sa Nicoară a trecut ca un vis al moldovenilor. Din duhul său, care nu se stânge, ne-om aprinde noi şi alţii de după noi, cum se aprinde lumina din lumină” („Nicoară Potcoavă”).
Că moldovenii l-au canonizat demult pe Ştefan, alăturând numelui său atributul „cel Sfânt”, o dovedeşte simţul datoriei ostăşeşti al unor bieţi paznici ai Cetăţii Neamţului, care îndrăznesc să se opună faimoasei armate a regelui Sobieski, refuzând să se predea la somaţie şi închizând porţile „să nu zică leahul c-au intrat într-o românească cetate ca-ntr-o ţarină pustie” (C. Negruzzi, „Sobieski şi românii”), reuşind să atragă admiraţia orgoliosului rege.
Mai aproape de veacul nostru, străbate mândria răzeşească în prezentarea de către Ion Creangă a satului Humuleşti: „… sat vechi răzeşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului” („Amintiri din copilărie”).
El însuşi descendent din mamă moldoveancă, poartă în sânge spiritul de justiţiar preluat din trăirile poporului. Povestirile sale, pronunţă condamnare la adresa celor puternici şi răi ori dau curs acţiunii de pedepsire cu dreptate a faptelor criminale, ca în „Judeţ al sărmanilor” şi în „Baltagul”.

Opera lui Mihail Sadoveanu nu poate fi scoasă în afara valorilor literare naţionale, atâta vreme cât în paginile creaţiei sale stă scrisă o frământare de veacuri a acestei părţi de Românie. Municipiul Alba-Iulia păstrează o legătură de suflet cu Mihail Sadoveanu, omagiind jertfa fiului său în al doilea război mondial, soldatul Paul-Mihu Sadoveanu, al cărui mormânt se află în Cimitirul Eroilor din oraşul nostru.
AUTOR GEORGETA CIOBOTA
SURSA condeiulardelean.ro 

joi, 17 noiembrie 2011

22 DE ANI DE CAMATARIE

În vreme ce PSD îl hăituieşte pe Geoană, PDL îl dă afară pe Oajdea, Crin îşi exercită mandatul de teleparlamentar, iar DNA dezleagă iţele şpăgilor înnodate de primarul Apostu de la Cluj, România primeşte, în sfârşit, o lege pe care o aştepta de 22 de ani.
 Adoptată pe 18 octombrie de Camera Deputaţilor (după ce fusese respinsă de Senat) şi promulgată pe 15 noiembrie de preşedintele Băsescu, „Legea cămătăriei" este oglinda fidelă a României postcomuniste: aveam nevoie de ea la începutul anului 1990, dar a venit abia spre sfârşitul lui 2011.

De fapt, se numeşte Legea privind interzicerea activităţii de cămătărie, pentru că rostul ei este să pună stop unui fenomen care a stat la baza constituirii lumii interlope. Actul normativ prevede că activitatea de cămătărie se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi a fost iniţiat de parlamentari ai PDL şi ai minorităţilor naţionale. Textul legislativ defineşte cămătarul ca fiind „persoana care dă împrumuturi băneşti în schimbul unei camete".

Orice Parlament responsabil ar fi legiferat cu prioritate această plagă socială, devenită în timp pârghie infracţională. Dar senatorii şi deputaţii României au avut alte preocupări.

Timp de 22 de ani, zeci de mii de români au fost atraşi în cursă de „bancherii" interlopi, au luat bani împrumut şi s-au trezit că pentru 1.000 de lei trebuie să dea înapoi 10.000 de euro. Pe unii i-a împins în păcat disperarea, pe alţii - prostia. Şi unii, şi alţii au fost victime sigure în ghearele unor nemernici fără milă.

Aici trebuia să intervină statul pentru a reglementa o situaţie periculoasă, în care pepiniera de infractori se dezvolta pe seama nenorocirii unor compatrioţi. Dar statul n-a mişcat un deget, nici măcar atunci când presa a scos la lumină cazuri cutremurătoare. Impotenţa statului a mirosit de la bun început a complicitate cu infractorii, mai ales când procurori sau poliţişti aflaţi în poziţii-cheie au fost dovediţi a fi pe mână cu cămătarii.

22 de ani e mai mult decât majoratul unui om. Atât au fost nevoiţi să aştepte românii pentru ca aleşii lor să le dea o lege indispensabilă. Cetăţenii acestei ţări, dintre care unii trăiau cu spaima că vin cămătarii şi îi lasă fără casă, fără o mână sau fără un picior, au mers în acest timp la vreo zece rânduri de votări. Preşedinte, Parlament, Primărie, iar Preşedinte, iar Parlament, iar Primărie... Referendum, suspendare, din nou referendum... Au pus şi au dat jos preşedinţi (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu), prim-miniştri (Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc) şi diverşi şefi de Camere parlamentare. Toţi cei de mai sus puteau mişca lucrurile astfel încât românii să fi avut mai de mult o lege a cămătăriei. Fiecare are partea lui de vinovăţie - mai mică sau mai mare - faţă de cetăţenii care au simţit tăişul ascuţit al sabiei cămătarului!
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSA ADEVARUL 

luni, 14 noiembrie 2011

PATAPIEVICI SLUJESTE SAU URASTE CULTURA ROMANA?

Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu ministrul Teodor Baconschi. Grupul de ziarişti acuză pe „întreprinzători” de fals asupra Istoriei Românilor, făcut cu intenţii duşmănoase, denigratoare, vizând drumul parcurs în procesul de formare a naţiunii române, de certificare a Statului Român. Nu doar dezaprobarea şi acuzaţiile, ci însăşi revolta răbufnită în durerea românului, căruia i se pune otravă la rădăcini, îi determină pe aceşti ziarişti să facă apel la opinia publică pentru a se alătura unui protest colectiv împotriva unui nou act duşmănos la adresa valorilor româneşti (vezi internet, Emilia Corbu, Aurel Retegan şi alţii).

Dacă din prezentarea albumului şi expoziţiei „Eterna şi fascinanta Românie”, America a luat cunoştinţă de fascinaţia României prin nişte imagini animaliere purtătoare de zvastică drept emblemă românească, noul proiect patapievicesc îi dezvăluie autorului ticăloşia şi inconştienţa atât de pronunţate încât insul se autodesfiinţează, căci, fie şi în derâdere, dacă declari România eternă, eternitatea pentru România însemnând şi un trecut adânc, prezent şi viitor nelimitat, ne întrebăm atunci cum de „eternitatea” României începe la 1859, moment despre care „marii culturişti” ai proiectului afirmă că abia atunci „statul român a format naţiunea română”?! Nu numai dispreţul şi veninul ies la suprafaţă, dar se iveşte un nod de îndoială asupra competenţei acestui „luminat” de a emite precepte despre curgerea formării poporului, deoarece procesul istoric atestă că nu „statul a creat naţiunea, ci naţiunea creează statul”. „Teoria mozaicului de populaţii loveşte exact acest principiu”; „Niciun stat nu a dus la formarea unui popor. Dimpotrivă, statele s-au format pe baza unui popor sau naţiuni” (Emilia Corbu). Se ştie că o bună parte din statele europene au fost constituite la începutul secolului XX, deci sunt tinere, însă naţiunile lor au o vechime milenară. Tot astfel, rădăcinile naţiunii române au o istorie adâncă în timp, iar România, ca stat, apărut în 1859, consolidat în 1918, este chiar mai veche decât Italia (denumire apărută la 1861) sau Germania (1871), fără a mai vorbi de state ca Cehia sau Belgia.

În fapt, în ce constă vina lui Patapievici? Se trezeşte la câţiva ani după circul din America cu brendul turistic cu zvastică, să scormonească istoria veche a românilor şi să pună sub semnul întrebării etnogeneza poporului român şi a limbii române. Proiectul „România medievală”, „un grav atentat împotriva conştiinţei istorice a românilor, realizează performanţa incredibilă de a scoate din coşul de gunoi al istoriei teoria lui Roller, publicată în tratatul de istorie din 1960, de a o ambala în istoria migraţiilor şi de a o prezenta drept istorie a românilor”. Înşirând 17 populaţii ca participante la istoria medievală, creatorii acestei teorii nici măcar nu înscriu în acest şir numele strămoşilor noştri, dacii şi geţii. Spre a-i exclude, în alt context, se vorbeşte despre migraţia dacilor liberi în vestul Europei, iar despre geţi nu se vorbeşte deloc, deşi teritoriile locuite de ei au rămas în mare parte libere, neincluse în provincia romană.

Materialul teoretic, este conceput de elveţianul Chrzanovsky, de origine poloneză, „ale cărui legături cu Moscova sunt cunoscute”. Opreşte-ţi mintea-n loc, române, şi întreabă-te: de ce elveţian, de ce polonez, de ce legături cu Moscova? De ce oferă şi plăteşte Patapievici unui străin (unui asemenea străin) proiectul pentru cercetarea adâncimilor istoriei României? N-a găsit Patapievici un român care să-i satisfacă pofta bicisnică de a lovi în dreptul legitim al poporului nostru asupra teritoriului străbun, trâmbiţând ideea că acest drept este „multietnic”? Păi cum să găsească? Istoricii noştri au coloană vertebrală. Ar fi scris cu sânge, nu cu cerneală, un asemenea text. Se pare că pe acest Patapievici şi intelectualii care i-au fost apropiaţi, emiţători ai ideii că „nu mai e nevoie de atâta patriotism”, l-au părăsit.

„Disertaţia” lui Chrzanovsky a fost publicată într-o carte de lux, care a costat 1 milion de euro. Dar, directorul acestei instituţii româneşti care ar trebui să vorbească lumii cu argumente despre ceea ce suntem, nu se opreşte aici, ci va prezenta o serie de expoziţii internaţionale, realizate în colaborare cu MAE, vorbind despre ceea ce nu suntem. În continuare, afacerea va costa 7 milioane de euro!!!
Să iei de le bietul dascăl, care bate drumurile satelor pentru a lumina minţi şi a încălzi suflete ale copiilor ţării, şi să-i pui în buzunarele acestui slujitor sec la suflet, cu sânge înveninat de ură, ale cărui acţiuni îi revarsă reziduurile asupra chipului istoric al poporului român, din truda căruia îşi hrăneşte leşul, este unul din multele păcate ale celor care îngăduie şi susţin această propagandă de batjocorire a istoriei ţării. Şi încă prin cheltuirea unor asemenea sume de bani, şi încă susţinut de preşedintele ţării, care îl felicită public pentru activităţile culturale desfăşurate de insul cu probleme de orientare.
Neavând o învăţătură specială de profil istoric, nu facem alte comentarii asupra „adevărului” vehiculat aici. Doar o întrebare ne tulbură logica, atâta câtă este: cum a reuşit poporul nostru ca, din puzderia de migratori, să-şi selecteze şi să-şi modeleze o limbă proprie, să-şi statueze un specific naţional de obiceiuri, un mod de viaţă strâns legat de pământul locuit, toate păstrate după retragerea romanilor până la 1859, 1918, când şi-a făurit şi un stat propriu? Teoria lui Roller şi Roesler nu numai că a fost acuzată vehement de istoricii români şi, în final, desfiinţată, dar chiar şi astăzi se vehiculează ca o adevărată minune existenţa şi rezistenţa în timp a limbii române latine în groapa cu lei slavă. Tocmai această realitate, care etalează limba noastră ca „o comoară în adâncuri înfundată”, este cel mai puternic argument care elimină de la sine teoria „multietnicităţii” poporului român. Persistenţa limbii şi rezistenţa poporului în faţa invaziilor înscriu în actul legitim al istoriei noastre dovada că acest neam a rămas monolit, aşa cum l-a dăruit Dumnezeu.

„Nu se face precizarea că aceste migraţii au afectat doar anumite segmente de timp şi doar anumite regiuni, unele aflate în afara României de azi şi că au avut doar un efect colateral”, pentru că străbunii noştri erau prea legaţi de câmp, deal şi stâncă pentru a fi clintiţi din aceste locuri. Se ştie că însuşi Burebista a făcut apel la unitatea triburilor dacice pentru a fi puternice în faţa atacurilor barbarilor migratori. Trecătorii au venit, dar au şi plecat, băştinaşii au rămas să-şi păzească şi să-şi muncească glia.
Teoria despre slavizarea limbii române a durat relativ o perioadă scurtă de timp, pentru că istoricii români au avut curajul să intervină, chiar şi în constrângerile comunismului, şi să repună datele istoriei pe făgaşul lor normal. Apologia migraţiilor, ca bază a formării poporului român, cade de la sine, pentru că civilizaţia daco-romană le-a anihilat influenţele şi şi-a întărit puterea cu timpul, consolidată în autoritatea unui stat propriu, instaurat în urma multor sacrificii. Rămăşiţele minoritare care trăiesc astăzi pe teritoriul ţării noastre, sunt dovada certă că acest pământ roditor cu „iarbă grasă” şi poporul român băştinaş le-au oferit adăpost cu omenie şi împăcare.

Ziariştii implicaţi în dezvăluirea şi condamnarea acţiunilor duşmănoase la adresa României se referă la „imprecaţiile pe care cei doi inamici ai României le girează, pentru a denigra în faţa lumii identitatea naţională a românilor şi a da dreptate neruşinatelor revendicări teritoriale ale neorevizioniştilor unguri”. Acuzând pe directorul ICR pentru mârşăvia acestor acţiuni şi comentând samavolnicia acestei rămăşiţe umane, ziariştii cer „demisia de onoare” a lui Patapievici. Care onoare, domnilor ziarişti? De unde, dacă nu e? Nu trebuie să cerem. Ne stă în putere să-l scoatem la periferia societăţii, să-l izolăm de treburile statului şi de sufletul neamului nostru, ca să avem siguranţa că nu va mai naşte alţi monştri.
Deşi avem un Minister al Culturii, comisii de resort în Parlament, Academie Română, forul cel mai înalt al erudiţiei româneşti, această persoană, tulbure la cap, face ce vrea în planul culturii şi istoriei ţării. Mari semne de îngrijorare! Poporul român nu merită o asemenea pecete în faţa lumii! Este uimitor, însă, că preşedintele ţării îi mulţumeşte pentru acţiunile sale „culturale”. („Corb la corb...”) Sau, poate, nu trebuie să ne mai mirăm, ci să facem ce trebuie făcut!

Lui Horia Roman Patapievici i se dezvăluie vechi rădăcini şi state în acţiuni de trădare, transmise prin sânge paternal (vezi internet). Gravitatea actelor antiromâneşti ale acestui sinistru personaj produce schimbări în convingerile celor ce-l cunosc mai demult, înlocuind chiar aprecieri cu acuzaţii generate de revoltă. Aşa se întâmplă cu opiniile scriitoarei Herta Muller, care, dintr-o apărătoare a lui Patapievici în faţa acuzaţiilor exprimate de români urmare articolelor de presă care vehiculau dizgraţia la adresa poporului, teritoriului şi, mai ales, la adresa lui Eminescu, ieşite din mintea mucegăită a cestui chip enkavedist, care merită numele de serviciu „Micul Furer-Komisar al culturii române”, astăzi, dumneaei clocoteşte de indignare „faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care noul caporal s-a pretat în cea mai bună tradiţie a familiei” (Aurel Rogojan).

„Pentru apucăturile sale de călău al culturii române şi fecaloidizarea limbajului public, Horia Roman Patapievici, demn descendent al unui gestapovist sovietic cu trei nume, omul cu trei feţe care aleargă pe urmele tatălui său, cel puţin prin darul minciunii, se află la stadiul promiţătoarelor începuturi. Asta dacă nu se trezeşte la timp preşedintele onorific al ICR şi al României” (Aurel Rogojan).
„Institutul Cultural Român continuă să arunce sume fabuloase în proiecte păduchioase. Cred că doar demiterea grabnică a lui Patapievici ne mai poate scăpa de proiectele scandaloase, alese parcă să ne compromită definitiv ca naţiune, cultură, stat” (Emilia Corbu).
Subscriem şi noi, membrii Fundaţiei „Alba-Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, cu speranţa că partea aceea de oameni cuminţi, curaţi şi luminaţi ai ţării va reuşi să spele acest mucegai urât mirositor, care a infectat filele culturii şi istoriei româneşti. Dacă în urma atâtor acte de compromitere a prestigiului ţării, prin ridiculizarea valorilor poporului român, este menţinut în această funcţie un asemenea proclet cinic, sacrificând milioane de euro, e nevoie de o grabnică scoatere din rădăcini a răului. Doamne-ajută!
AUTOR GEORGETA CIOBOTA
SURSA condeiulardelean.ro 

joi, 10 noiembrie 2011

AVENTURILE FINANCIARE ALE PRIMARULUI SORIN APOSTU

Trei oameni de afaceri sunt acuzaţi de procurorii anticorupţie că l-au mituit pe primarul Clujului, democrat-liberalul Sorin Apostu.
Simion Mureşan, care controlează firma Electrogrup, Călin Stoia, directorul Brantner România, şi omul de afaceri turc Mustafa Bekar, asociat la Kiat Group, sunt acuzaţi de DNA că, pe lângă bani, i-ar fi plătit vacanţe primarului Sorin Apostu şi i-ar fi dat haine pentru soţia sa, spun surse judiciare citate de Mediafax.

Simion Mureşan ar fi fost în concediu în Austria împreună cu primarul Apostu şi i-ar fi plătit primarului şi o altă vacanţă în Dubai.
La rândul său, Mustafa Bekar i-ar fi plătit lui Apostu cazarea la un hotel din Bucureşti, iar soţiei acestuia i-ar fi cumpărat haine.

Conform surselor citate, Mustafa Bekar i-ar fi cumpărat lui Apostu un bilet de avion pe ruta Bucureşti - Târgu Mureş, i-ar fi plătit cazarea la un hotel din Bucureşti şi i-ar fi achitat nota de plată în octombrie 2011 la un mall din Cluj-Napoca, pentru mai multe haine pentru Monica Apostu, soţia primarului.
Procurorii DNA au ridicat, miercuri, de la Primăria Cluj-Napoca, şapte dosare privind licitaţii şi contracte încheiate de municipalitate între 2009-2011, fiind vizate în special companiile Electrogrup, Kiat, Brantner, Groupe Frarom Agent de Asigurări, Astor Com Târgu Mureş, afirmă sursele judiciare.
Procurorii DNA- Serviciul Teritorial Cluj au solicitat Primăriei Cluj-Napoca şapte dosare cuprinzând, printre altele, contractele de licitaţie pentru drumuri, salubritate şi amplasarea unor camere video de supraveghere în municipiu.
Astfel, s-au solicitat date privind acordul cadru de lucrări încheiat la sfârşitul anului 2010 între Primăria Cluj-Napoca şi asocierea dintre firmele Diferit şi Kiat pentru executarea de lucrări de reparaţii, întreţinere şi construire de drumuri, toate contractele subsecvente, facturile emise de Primărie şi ordinele de plată.
De asemenea, s-au cerut date privind contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubritate încheiat în 28.07.2010 între Primărie şi firma Rosal, facturile aferente, avize şi autorizaţii emise pentru aceasta, precum şi date similare pentru societatea Brantner Veres.
Cele două societăţi au câştigat licitaţia organizată de Primărie şi şi-au adjudecat fiecare câte un sector al municipiului Cluj-Napoca.
Totodată, procurorii DNA le-au solicitat funcţionarilor documente despre firma Groupe Frarom Agent de Asigurări SRL aparţinând Aspaziei Droniuc, dar şi contractul cu SC Astor Com Târgu Mureş din 2011, precum şi facturile şi documentele de plată. De asemenea, a fost ridicată şi documentaţia legată de SC Everest SRL.

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Sorin Apostu, lider al filialei municipale a PDL, a fost reţinut, miercuri seară, de procurorii anticorupţie, iar în cursul acestei zile va fi dus la Curtea de Apel Cluj cu propunerea de arestare preventivă pentru 29 de zile.
Potrivit DNA, Sorin Apostu a primit, în perioada 2009-2011, 94.000 de euro pentru a încheia contracte de salubrizare şi asigurare a parcului auto al regiilor subordonate Consiliului Local Cluj, banii fiind încasaţi de la firmele beneficiare ale contractelor prin cabinetul de avocatură al soţiei sale.
Soţia primarului municipiului Cluj-Napoca, Monica Undina Apostu, este şi ea învinuită în acest dosar.
Procurorii afirmă că, "pentru a se disimula provenienţa şi scopul banilor obţinuţi din actele de corupţie", între firmele care au primit contractele de la primărie şi cabinetul de avocatură al soţiei primarului au fost încheiate contracte de consultanţă juridică fictive, astfel încât sumele de bani au fost încasate prin cabinetul de avocatură al Monicăi Apostu.

Care sunt contractele pe care s-au bătut firmele la Cluj
În noaptea de miercuri spre joi au fost audiaţi la DNA Cluj Simion Mureşan şi Călin Stoia, cel din urmă fiind reţinut pentru 24 de ore. Mustafa Bekar s-a prezentat şi el la DNA, însă nu a fost audiat de procurorii DNA întrucât avocatul acestuia a cerut ca DNA să asigure un interpret de limbă turcă şi, cum acesta nu a fost găsit încă, audierea a fost amânată.
Călin Mihai Stoia este director general al Brantner România. Firma Brantner-Vereş a obţinut în iulie 2009 contractul de concesionare a salubrităţii unuia dintre cele două sectoare în care a fost împărţit municipiul Cluj-Napoca. Celălalt sector este gestionat de SC Rosal SA.
Simion Mureşan controlează, alături de fratele său Teofil, firma clujeană Electrogrup, specializată în construcţii de infrastructură energetică, de telecomunicaţii şi civilă. Potrivit Topului milionarilor, cei doi fraţi au o avere estimată la 49-51 de milioane de euro.
Firma SC Electrogrup a câştigat în 2010 licitaţia organizată de Primăria Cluj-Napoca privind sistemul de monitorizare video a traficului rutier, care constă într-un număr de 220 de camere video amplasate în 79 de zone din municipiu.
Primarul Sorin Apostu susţinea că acest sistem va permite un control mai bun al zonelor cu risc mare, "atât în privinţa traficului rutier, cât şi în ceea ce priveşte depozitările ilegale de deşeuri".
De asemenea, SC Electrogrup a mai participat la o licitaţie pentru execuţia proiectului privind reabilitarea Parcului "Simion Bărnuţiu" şi a clădirii Casino, proiect finanţat din fonduri europene.
Licitaţia a avut loc în 14 decembrie 2010 şi a fost câştigată de SC ACI SA. Licitaţia a fost contestată de către asocierea Electrogrup - Kiat Group, dar Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţie. Contractul este în valoare de 17 milioane de lei.

Mustafa Bekar este asociat, alături de alţi patru cetăţeni turci, la Kiat Group Construct, consorţiu care a început să câştige contracte cu Primăria Cluj-Napoca încă din 2004.
Firma Kiat Group, în asociere cu Diferit SRL, a câştigat, în mai 2010, contractul scos la licitaţie de Primăria Cluj-Napoca pentru reabilitarea străzilor din oraş pe o perioadă de patru ani. Oferta câştigătoare a fost în valoare de 600 de milioane de lei (150 de milioane de euro).
Contractul prevede asfaltarea a peste 300 de străzi şi alei dintre blocuri, dar şi a 120 de artere principale din oraş, în perioada 2011-2013.
De asemenea, Kiat Group Construct a câştigat în acest an, în asociere cu Tehnic-Asist şi Damar Consult, pentru suma de 281,7 milioane de lei, un contract cu Consiliul Judeţean Cluj pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de modernizare şi reabilitare a 423 de kilometri de drumuri judeţene.
Proiectarea şi execuţia lucrărilor de modernizare a drumurilor judeţene din Cluj este prevăzută pentru perioada 2011-2015, iar durata de garanţie este de cinci ani de la recepţia lucrărilor.

 Înainte de informarea transmisă de DNA, surse judiciare declarau pentru MEDIAFAX că primarul Sorin Apostu este suspectat că ar fi primit 100.000 de euro, prin cabinetul de avocatură al soţiei sale, de la o firmă de salubrizare şi de la firma de asigurări a Aspaziei Droniuc, cea de la care ar fi primit mită şi vicepreşedintele CJ Radu Bica, care ar fi urmat să încheie un contract de asigurări pentru mijloacele de transport în comun din municipiul Cluj-Napoca.
SURSA www.gandul.info

miercuri, 9 noiembrie 2011

PLANUL DIABOLIC A LUI ILESCU PENTRU SALVAREA LUI VANTU!

Orice s-ar spune in urmatorii 1000 de ani, SOV e produsul PSD! Nascut pe vremea lui Vacaroiu si crescut pe vremea naivului Emil Constantinescu! Si salvat de afacerea FNI pe vremea lui Adrian Nastase! Faptul ca SOV trece Realitatea TV, la sfirsitul lui 2004, in tabara lui Basescu, a avut un singur motiv: frica lui Vintu in fata dezlantuitului Nastase. Se birfea atunci ca, daca ajunge Presedinte, AN il va arunca la beci pe SOV, pentru a-si legitima en fanfare mandatul. Daca va amintiti, ANul nu mai asculta in 2004 de Iliescu, ba chiar nici nu ii mai raspundea la toate telefoanele!
Cronologia evenimentelor de luni m-a pus rau pe ginduri! Luca si Vintu au fost saltati luni intre 13 si 14, exact cind PSDul era in sedinta! Imposibil ca vulpoiul Iliescu sa nu fi aflat! Acum imi dau seama ca, la ora 16, cind au iesit cu schimbarea lui Geoana de la sefia Senatului, a fost de fapt O DIVERSIUNE! O miscare foarte rapida si extrem de sireata!, prin care, in citeva secunde, i-au sucit gitul “puiului” Ponta pentru a-l invia la loc pe Mircea Geoana!

Intii l-au victimizat pe prietenul americanilor, apoi Antena Felix si astazi IRealitatea l-au transformat in superstar tv! Astazi, dupa verdictul de 29 de zile dat pentru Vintu, Iliescu si Nastase fac o pirueta magica si renunta la schimbarea lui Geoana! Pasamite, citisera si ei regulamentul, ca nu-l stia vicleanul Iliescu! Si se vedea de la o posta ca PSD va pierde presedintia Senatului. De fapt, cu exceptia lui Ponta, greii PSD nu au intentionat nicio clipa sa-l schimbe! Cum dracu’ sa-l schimbi pe cel mai bun partener de Spa al lui Vintu?! Din pozitia de nr.2 din Stat?! Mai ales acum, cind “Grasutul” SOV are cel mai beton dosar de stat in puscarie citiva ani!!!
ARDE RAU! Pentru salvarea lui Vintu, parlamentarii, inclusiv citiva de la putere dar si foarte multi liberali, ca sa nu mai vorbim de Iliescu, Nastase, Voiculescu si Crin, sint gata de suspendarea lui Basescu, incepind din noaptea trecuta! Astfel, Mircea Geoana ajunge Presedinte al Romaniei!
Va reamintesc un episod ciudat, petrecut cu citeva zile inainte de 6 decembrie 2009. MG da un interviu suspect in Gazeta Sporturilor, cu un mesaj straniu, ca o va schimba din functie, daca ajunge Presedinte peste citeva zile, pe Laura Codruta Kovesi, Procurorul General al Romaniei. Taman cind, noi nu stiam atunci, era arestat in Indonezia Popa, omul lui SOV!

Nu stiu daca Geoana este santajabil de catre Vintu, mi-as dori sa nu fie! Dar stiu sigur ca Ponta este foarte putin legat de mecanismele diabolico-financiare ale lui SOV! Daca adaugam si bomba lui Ghita, cum ca Vintu ar fi platit, direct, fosti Presedinti ai Romaniei, inseamna ca si Iliescu, nu doar Emil, au primit bani! Pentru afirmatiile grave, Ghita e obligat sa produca probe de urgenta!
In naivitatea mea, am crezut ca Geoana a fost in USA pentru a obtine un sprijin in distantarea sa de catre vesnicul Iliescu. Deocamdata, evenimentele ma contrazic! Ceea ce e clar insa, e ca Ponta are in fata batalia vietii lui! Este cel mai putin legat de Vintu sau de Voiculescu, pe care l-a cam sictirit in ultima perioada! E adevarat, nici Iliescu nu poate fi sigur de Geoana, nea Mircea a jucat de mai multe ori la doua capete!
Complicat, complicat! Miza este salvarea lui SOV, repet, din cel mai complicat dosar al vietii lui! Daca Vintu este albit, atunci Nastase, Voiculescu, etc pot ciocni cupele de sampanie! Dar, din pacate pentru el, Ponta este astazi cel mai slab om din PSD! Va reusi, oare, Procurorul, o pirueta mai dihai decit a lui Iliescu?! E Geoana santajabil?! Vom afla curind…
Sa fiti iubiti!
AUTOR RADU MORARU
SURSA www.nasul.tv 

marți, 8 noiembrie 2011

CHINA AVERTIZEAZA RUSIA

Joi, 13 octombrie 2011 China avertizează Rusia că americanii pregătesc un “mare eveniment” în 2012.
Un nou raport şocant al Serviciului Federal de Securitate rus (FSB), privind întâlnirea premierului Putin de săptămâna trecută, cu unul din liderii militari de top ai Chinei, avertizează că Statele Unite şi aliaţii săi occidentali sunt în “pregătire activă” pentru declanşarea unei serii de evenimente catastrofale în cursul anului următor, destinate să arunce lumea în haos, sperând prin aceasta să restaureze ordinea economică şi socială pe planetă.
Conform acestui raport FSB, Ministerul Chinez al Securităţii Statului (MSS) a primit elementele acestui complot masiv de la un fost mercenar „Blackwater” numit Bryan Underwood, care a lucrat ca agent de securitate la un consulat american din China şi care a crezut că oferind aceste informaţii Chinei şi Rusiei ar putea ajuta la evitarea unei “apocalipse”.

Underwood a fost ulterior arestat de către Biroul Federal de Investigaţii american (FBI), care a declarat în raportul arestării lui că: “Potrivit rechizitoriului subsecvent, între 1 martie 2011 şi 05 august 2011, Underwood, cu bună ştiinţă şi în mod ilegal, a încercat să transmită fotografii şi alte informaţii referitoare la apărarea naţională unor reprezentanţi ai Republicii Populare Chineze (RPC), cu intenţia şi motivul de a crede că aceste materiale ar putea fi folosite în prejudiciul Statelor Unite şi în avantajul unei naţiuni străine.”
Surse chineze de informaţii menţionate în acest raport par să verifice temerile lui Underwood prin observaţia că peste 1.000 de documente şi fotografii top-secrete din SUA, obţinute de acestea, arată un guvern american “sub asediu” din cauza multiplelor ameninţări, de care acesta se teme că se vor răspândi, provocând declanşarea unui “haos fără precedent” după care “ordinea normală” nu va mai putea fi restabilită niciodată.
Aceste temeri ale SUA faţă de un “haos fără precedent”, par a fi bine fondate, având în vedere că protestele masive ce se răspândesc în jurul lumii, ca urmare a prăbişirii economice globale, au lovit America cu peste 700 de arestări raportate duminică în New York şi tulburări răspândindu-se în continuare acum pe întreg teritoriul Statelor Unite.

Chiar mai rău, acest raport arată faptul că guvernul Statelor Unite este, de asemenea, “îngrozit” de noi rapoarte care descriu “pierderea fără precedent” a stratului de ozon protector al Pământului deasupra regiunii arctice, care nu prezintă semne de atenuare şi este în continuare de aşteptat să provoace cataclisme climatice chiar mai grave, într-o lume care abia îşi mai poate susţine echilibrul în urma catastrofelor naturale istorice pe care le-a experimentat deja în acest an şi care sunt cele mai costisitoare din istorie.
În vreme ce o revoluţie populară a ajuns acum pe ţărmurile americane, ca urmare a “apocalipsei financiare globale” de neoprit, care va face să dispară economiile a milioane de oameni, şi în timp ce ecosistemele lumii noastre sunt de asemenea în curs de schimbări masive, acest raport detaliază un complot insidios al guvernului SUA de “gestiune şi control” a acestor multe dezastre, prin care el şi aliaţii săi sunt faţă în faţă cu adoptarea unui “genocid în masă”, folosit ca mijloc de susţinere a supravieţuirii lor.
De fapt, unul din documentele cele mai terifiante oferite de Underwood serviciului MSS al Chinei conţine detalii despre modul în care Agenţia Centrală de Informaţii (CIA), prin intermediul reţelei teroriste Haqqani din Pakistan, a lansat un bio-atac fără precedent folosind virusul „febrei Dengue” pe care americanii plănuiesc să îl “modifice” şi apoi să îl lanseze asupra propriei populaţii.
În primăvara şi vara anului 1981, Cuba a cunoscut o epidemie severă de febră hemoragică Dengue. Între lunile mai şi octombrie 1981, naţiunea din insulă a înregistrat 158 ​​de decese legate de febra Dengue, cu aproximativ 75.000 de cazuri de infecţii raportate.

La apogeul epidemiei, peste 10.000 de oameni (pe zi) au fost găsiţi infectaţi şi 116.150 au fost spitalizaţi. În acelaşi timp, în timpul epidemiei din 1981, se crede că au fost efectuate împotriva insulei atacuri biologice sub acoperire asupra rezidenţilor din Cuba şi culturilor agricole, de către agenţi CIA şi raiduri aeriene militare.
Deosebit de dăunătoare pentru naţiune a fost şi o epidemie gravă de gripă porcină, pe care Fidel Castro o atribuie CIA. Cercetătorul american William H. Schaap, editor al revistei „Covert Action”, susţine că epidemia de febră Dengue din Cuba a fost rezultatul activităţilor CIA.
În 1982, mass-media sovietice de atunci au raportat faptul că CIA a trimis agenţi operativi în Afganistan din Pakistan pentru a lansa o epidemie de febră Dengue. Sovieticii de atunci au susţinut că agenţii CIA s-au prezentat în calitate de activişti în lupta contra malariei, dar, în realitate, au răspândit ţânţari infectaţi cu febră Dengue. CIA a negat acuzaţiile. În 1985 şi 1986, autorităţile din Nicaragua au acuzat CIA că au creat un focar de febră Dengue masiv care a infectat mii de persoane în această ţară .
Pentru oricine pune la îndoială cruzimea Statelor Unite, trebuie doar să se uite la evenimentele de săptămâna trecută, când s-a văzut, pentru prima dată în istoria lor, cum preşedintele a dispus asasinarea a doi cetăţeni americani, fără dovezi sau proces. Numai “dovezile secrete”, pe care guvernul american a spus că le-a avut, dar nu doreşte să le dezvăluie, au fost folosite pentru a justifica aceste crime susţinute de stat, o acţiune despre care candidatul la preşedinţia SUA, Ron Paul a avertizat ieri că poate fi o infracţiune pasibilă de pedeapsă.

Este, de asemenea, demn de remarcat faptul că în acest moment Statele Unite, măreţe odată, au coborât atât de mult în abisul tiraniei încât au toată puterea din lume, dar au eliminat procesele pentru acei cetăţeni condamnaţi pentru crime şi, în conformitate cu Baroul Avocaţilor din New York, au înfiinţat un sistem de gulag care, în afară de faptul că reţine mai mulţi prizonieri decât orice altă naţiune din lume, torturează în prezent peste 80.000 dintre ei, încălcând flagrant toate legile internaţionale şi umanitare, fapt pentru care astăzi, peste 12.000 de prizonieri din SUA se află în greva foamei, în semn de protest împotriva abuzului la care sunt supuşi.

Mai exact, “evenimentele catastrofice”, dezvăluite serviciului secret chinez MSS de către Underwood, planurile SUA, nu numai împotriva propriului popor, dar şi întregii lumi de asemenea – acest raport FSB avertizează – sunt centrate pe crearea condiţiilor necesare pentru un război global total, care include:
1) Implozia deliberată a economiilor, atât din ​​SUA cât şi din UE, cu scopul de a distruge sistemul financiar global, care funcţionează de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial;
2) Lansarea unui război convenţional masiv de către SUA şi UE pe continentele nord-american, african şi asiatic pentru a include Orientul Mijlociu;.
3) În timpul acestui război total, eliberarea intenţionată a agenţilor de război biologic meniţi să omoare milioane de oameni, dacă nu miliarde, de civili nevinovaţi;
4) La apogeul acestui război, Statele Unite şi aliaţii săi vor face un apel pentru pace şi pentru o nouă ordine globală, care urmează să fie stabilită în scopul de a preveni distrugerea totală a planetei noastre.
Importantă de menţionat, în legătură cu afirmaţiile îngrozitoare făcute în acest raport al FSB, este confirmarea acestora de către World Net Daily (WND) News Service, care, în articolul lor intitulat „SUA se pregătesc pentru un război ‚tanc pe tanc’”, au citat o sursă confidenţială din cadrul Departamentului Apărării al SUA (DOD), care îi avertizează că America este în prezent în curs de pregătire pentru declanşarea unui război convenţional masiv. Şi, după cum WND citează direct sursa lor din DOD, aceasta a indicat că miza este “altceva” şi avertizează că întregul sistem militar al SUA “se aşteaptă la ceva convenţional şi mare, care va veni pe conductă relativ repede.”

Aşa cum am menţionat în raportul nostru din 16 septembrie, intitulat „Concentrarea masivă de trupe americane la graniţa mexicană alimentează teama unei invazii”, componenta nord-americană a acestui masiv război convenţional, planificată de către SUA, va implica invazia Mexicului, Americii Centrale şi Americii de Sud, pentru a asigura americanilor vastele resurse energetice şi minerale din această regiune.
Componenta din Asia şi Orientul Mijlociu a acestui amplu nou război american va implica o invazie terestră masivă a naţiunii pakistaneze, înarmată nuclear, şi care, conform ultimelor rapoarte, este deja angajată într-un schimb de focuri cu trupele americane. [Notă: La umilirea Pakistanului de către SUA se adaugă şi arestarea lunile trecute a agentului CIA Raymond Davis, pe care pakistanezii au fost obligaţi să-l elibereze sub ameninţarea invaziei]
Acest raport FSB detaliază în continuare planul american de a “angaja pe deplin” China în acest război, deoarece aceasta va veni, fără îndoială, în apărarea Pakistanului. Dar nu numai să învingă China este scopul american, ci şi de a obţine pentru sine resursele vitale de energie din Marea Chinei de Sud, în legătură cu care, săptămâna trecută, ziarul oficial al Partidului Comunist Chinez a avertizat că vor merge la război pentru a le apăra.
În ceea ce priveşte complotul Statelor Unite de a distruge atât economia lor cât şi cea din UE, cufundând astfel lumea în cea mai mare depresiune economică din istorie, este acum, mai mult ca sigur, că, pe lângă colapsul economic al Europei, China a emis un ultimatum către SUA conform căruia, cu excepţia cazului în care acţiunile lor se vor schimba, un război comercial masiv între cele două puteri va fi garantat.
Important de menţionat este faptul că acest viitor război comercial şi depresia economică globală au fost anunţate de mult timp şi sunt o repetare aproape exactă a acţiunilor întreprinse de către SUA, care au condus la al Doilea Război Mondial.

Chiar mai important de reţinut este faptul că războiul este o parte esenţială a sistemului economic capitalist din Statele Unite şi a fost făcut “politică oficială” de către Consiliul Naţional de Securitate American într-un document top-secret, denumit NSC-68 în 1950, care a transformat în mod radical Statele Unite ale Americii într-o “societate militară totală.”
Teorii ale keynesianismului militar, precum şi complexul militar-industrial, codificat de NSC-68 au devenit populare după al Doilea Război Mondial, probabil dintr-un motiv bun. Perspectiva demobilizării militare, în special în Statele Unite, părea alarmantă. Elita americană şi-a amintit viu cum creşterea cheltuielilor militare a scos lumea din Marea Depresie, şi se temea că scăderea bugetelor militare ar putea inversa acest proces. În cazul în care asta s-ar fi întâmplat, aşteptările ar fi fost ca afacerile să se poticnească, şomajul să crească şi legitimitatea capitalismului pieţei libere ar fi fost pus din nou în discuţie.
Şi unde se găsea America la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial se găseşte din nou acum. Şi, încă o dată, apelul la un război masiv se aude din nou în “ţara celor liberi, căminul celor curajoşi”, aşa cum influentul consilier al lui Obama şi laureat al Premiului Nobel, economistul Paul Krugman a afirmat atât de bine săptămâna trecută, “Ceea ce avem nevoie este de fapt echivalentul financiar al războiului. Ce a adus de fapt la sfârşitul Marii Depresiuni a fost programul enorm de cheltuieli publice cunoscut altfel sub numele de al Doilea Război Mondial. ”

Pentru oricine, echivalarea celui de-al Doilea Război Mondial şi sutele sale milioane de victime ca fiind nimic mai mult decât un “program enorm de cheltuieli publice”, arată dincolo de orice îndoială cât de periculoase sunt aceste elite occidentale pentru întreaga noastră planetă şi brutalele căi pe care ele vor merge, pentru a-şi asigura supravieţuirea.
Cronologia exactă a evenimentelor planificate de către SUA şi UE pentru lansarea mega complotului lor de a domina lumea prin distrugerea şi apoi refacerea ei, nu o cunoaştem. Ceea ce cunoaştem, totuşi, este că evenimentele vor veni mai degrabă curând, decât mai târziu, luând pe mulţi prin surprindere, cu excepţia celor care ştiu cum să ţină seama de “semnele anotimpurilor.”
AUTOR ION COJA
SURSA www.ioncoja.ro 

luni, 7 noiembrie 2011

PREZINTA UN OARECARE INTERES

Cultura violenţei produce efecte fireşti: lumea nu mai caută înţelepţi, ci soldaţi care scot cuiul grenadei cu dinţii.
Oamenii refac logica şi mecanismele intime ale triburilor. Sunt moderni, au dexterităţi tehnice, cumpără febril ultimele gadgeturi şi cu toate acestea simt nevoia regresiei în primitivism. Bâta muiată în sânge stă rezemată de zid. Forţa gândului tremură de forţa pumnului. Instinctul fugăreşte raţiunea în ring şi o învinge prin KO. Cultura violenţei produce efecte fireşti: lumea nu mai caută înţelepţi, ci soldaţi care scot cuiul grenadei cu dinţii. Şefi de bandă cu mâna pe armă, bătăuşi de profesie, căpetenii excitate de prăvălirea victimei şi de aruncarea stârvului în luminiş. Puterea a ajuns marfa pe care ţi-o procuri nu fiindcă ţi-ar face trebuinţă, ci fiindcă vrei să te lauzi cu ea. Puterea afişată aduce succes şi deschide scurtături inaccesibile altora. În fruntea unui partid, a unei companii, a unei facultăţi sau a unei galerii de fotbal. Violenţa, violenţa normativă, cum o numea un forumist, e colorantul strident al vieţii de zi cu zi, prin eforturile presei, ale posturilor de televiziune şi ale oratorilor spontani. Diferă stilistica încăierării, atâta tot. O poşetă în cap aici, un şpiţ în gură acolo, un cuţit în spate mai încolo. „Ştirile de la ora cinci" s-au lăţit până au luat forma peştelui dolofan care e harta de azi a României.

Episodul cavernicol de la Ploieşti, de la meciul Petrolul-Steaua, a scindat opinia publică şi a produs un tsunami de judecăţi - unele, fără vaccin. Tabăra paşnicilor a deplâns derapajul, a ieşit la rampă cu vechea vorbă a lui Alan Brien („Violenţa e vorba de duh a analfabeţilor") şi a făcut recurs la lege şi justiţie. Tabăra dornicilor de acţiune a contraatacat iute şi ţepos: pasivitatea naşte şi ea monştri, dar de alt tip. Ea înseamnă castrare psihică, abandon vinovat, anulare a personalităţii, laşitate în plăci. Oameni mai mult sau mai puţin avizaţi au comentat în fel şi chip raidul drogatului din galeria petrolistă, riposta fundaşului Martinovici şi josnicia nevertebrată a portarului Stanca. Bietul Martinovici a evitat razant canonizarea, dar a livrat prilejul unei revărsări de clişee şi aberaţii virile care au făcut din el „un vajnic exponent al poporului sârb", „un cruciat al demnităţii" sau „un justiţiar cu crampoane" - altfel spus, un fel de Thierry La Fronde în chiloţi de sport. În orice caz, un lucru e sigur: amestecul de violenţă şi putere prost folosită duce ireversibil spre boală. De aici şi întrebarea: există leac?

Giuseppe Tomasi di Lampedusa spune că există. Acest sicilian nedreptăţit în timpul vieţii şi premiat postum scrie excepţional despre glorie şi decadenţă, despre putere şi vinovăţie, despre grandoare şi eşec, despre luminile stinse care vestesc crepusculul. Apărut pentru prima dată în varianta integrală, „Ghepardul" (Editura Humanitas, traducere sclipitoare de Gabriela Lungu) deschide poarta spre o lume unde patima, credinţa şi obsesia îi împing pe oameni spre prăpastie sau spre mântuire. Într-o scrisoare trimisă lui Enrico Merlo de Tagliavia, Lampedusa îşi caracterizează astfel cartea: „Cred că prezintă un oarecare interes". Dacă nu mai vreţi cordialitate plebee, înjurături şi răngi, citiţi „Ghepardul". Care, pentru deschiderea apetitului, începe aşa:

„Rugăciunea din fiecare zi a rozariului se terminase. Timp de o jumătate de oră, vocea calmă a Principelui reamintise Misterele pătimirii; timp de o jumătate de oră, alte voci, amestecate, ţesuseră un murmur unduitor din care se desprinseseră florile de aur ale unor cuvinte rar folosite; iubire, neprihănire, moarte; şi cât durase acel murmur, salonul rococo părea să-şi fi schimbat înfăţişarea; până şi papagalii care-şi deschideau aripile irizate pe mătasea tapiseriei apăruseră cuprinşi de sfială; chiar şi Magdalena, între cele două ferestre, păruse mai degrabă o pocăită decât o blondă frumoasă, pierdută în cine ştie ce visuri, cum putea fi văzută întotdeauna."
AUTOR RADU PARASCHIVESCU
SURSA ADEVARUL

joi, 3 noiembrie 2011

FATHI TAHER - AGENT MOSSAD?

Omul de afaceri Fathi Taher este agent Mossad, anunță cunoscutul jurnalist Victor Roncea pe portalul „Ziariști Online“.
El deconspiră, astfel, numele real al misteriosului „Abu Aman“, un agent al serviciilor secrete străine descris minuțios de generalul în rezervă al SRI Aurel Rogojan în ultima sa lucrare, „Fereastra Serviciilor Secrete“. Prin dezvăluirea sa de senzație, jurnalistul online Victor Roncea dovedește un simț specific investigatorului profesionist pe care nici chiar Valentin Zaschievici, confratele său print-online ascuns la Jurnalul Național (publicația de familie a turnătorului ordinar al Securității, Dan Voiculescu), nu-l are. Aceasta deoarece ziaristul online (Roncea) preia o întrebare formulată pe 31 octombrie a.c. în Jurnalul Național de ziaristul print-online (Zaschievici), anume „Ghici cine e spionul care i-a vândut pe palestinieni Mossad-ului şi dă tunuri peste tunuri în România?“, și răspunde impecabil: Fathi Taher. Cum Roncea este nu numai un jurnalist online, dar și un apropiat al autorului cărții în care apare interesanta descriere a agentului Mossad „Abu Aman“, alias Fathi Taher (apud Victor Roncea), înseamnă că el știe chiar mai multe decât, în nimicnicia noastră, avem voie să știm. Personal, mărturisesc faptul că, asemenea lui Zaschievici, nu m-aș fi gândit că personajul descris atât de generos de maestrul Aurel Rogojan, un as al secretelor serviciilor secrete, ar fi chiar Taher. Aveam oarece îndoieli că iordanianul racolat de români, englezi și evrei este chiar prietenul lui Hrebenciuc, cel alintat duios „Javra“, sau al lui  George Copos, Mitică Dragomir, Gigi Becali, Nicolae Badea, Nicolae Văcăroiu, Dumitru Tinu sau al expertului judiciar de casă al lui Vîntu, Alexandru Bunea. Așadar era vorba despre Taher. Fathi Taher. Cel mai bogat arab din România este, adică, un agent Mossad. Asta explică multe și afirmațiile făcute despre el, de-a lungul ultimelor două decenii, capătă acum mai multă credibilitate.
Sigur, despre Taher s-a mai spus că a fost agent al Securității, sau al Mossad-ului, ba chiar și al CIA, gazeta lui Vadim fiind campioană la astfel de deconspirări, dar nimeni nu și-a asumat până acum o asemenea afirmație. O face adminis­tratorul site-ului „Ziariști Online” și ne umple, astfel, pe toți, de respect. Abu Amin, cel identificat de Roncea ca fiind Taher, este descris de gen. (r) SRI Aurel Rogojan ca fiind un agent al serviciilor secrete străine care a parvenit în România sub protecția oferită chiar de politicieni corupți de el, la ordinul comandanților săi din exterior. Cel mai important politician care l-a protejat pe Taher este cel căruia i-am putea spune, duios, Abu Javra, adică Hrebenciuc. ”Printre agenții serviciilor străine care au parvenit sub protecția oferită de politicienii pe care i-au corupt, sub control extern, se numără și unul dintre cei mai valoroși informatori ai Mossad-ului în lumea arabă. O să-l numim convențional “Abu Aman”” - scrie Aurel Rogojan în lucrarea sa, ”Fereastra Serviciilor Serete”, într-un fragment intitulat sugestiv ”Marii naivi ai operațiunilor acoperite”. Apoi, începe descrierea succintă, misterioasă pe alocuri, a acestui James Bond din lumea arabă. ”De origine iordaniană, cu studiile făcute în Egipt, Abu Aman s-a înrolat în rețeaua de susținere financiară a Organizației pentru Eliberarea Palestinei, unde s-a ocupat cu traficul de armament ca sursă de finanțare a “cauzei palestiniene”. O cauză care, într-o perioadă neagră a secolului XX, a generat una dintre cele mai active și mai periculoase ramuri ale terorismului internațional. Abu Aman a făcut afaceri și în România, dar a intrat în conflict cu legea în urma implicării sale într-un furt și a unei operațiuni de spălare de bani. Autoritățile române i-au blocat viza de călătorie dar, la intervenția lui Yasser Arafat, i s-a ridicat interdicția. Intervenția liderului palestinian a fost confirmarea certă a naturii și scopurilor afacerilor lui Abu Aman”. Autorul descrie, aici, perioada de acomodare în România ceaușistă a lui Abu Amin (alias Fathi Taher, apud Roncea). Doar atunci putea interveni Yasser Arafat pentru un ”soldat” de-al său, în cazul în care așa au stat lucrurile.

Abandonat de MI6 în brațele Mossad

Pe de altă parte, infracțiunile comise de iordanian ar putea justifica racolarea sa de către Securitate. Numai că implicarea sa în vânzarea de armament către Irak, țară supusă embargoului, ar fi atras atenția englezilor care l-ar fi șantajat pe iordanian, l-ar fi scuturat de informații și apoi l-ar fi pus sub jugul evreilor, care avea nevoie de surse în interiorul Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP). ”Serviciile secrete britanice au documentat activitățile clandestine ale lui Abu Aman privind vânzarea de arme Irakului (supus în acea perioadă embargoului internațional) șI i-au propus să-l exonereze de răspundere penală în schimbul înregimentării ca informator. După ce l-au “descărcat de informații”, serviciile britanice i-au negociat predarea la Mossad, aflat în permanentă căutare de agenți cu posibilități în staff-ul OEP. La Mossad se spunea într-o vreme că Abu Aman era “cea mai bună sursă în lumea arabă” ” - continuă generalul Rogojan descrierea aventurilor lui Abu Aman (alias Fathi Taher, apud Roncea).

Pasărea Phoenix a lui Viorel Hrebenciuc, alias Abu Andrei

În majoritatea țărilor arabe, pentru un bărbat căsătorit care are copii se mai folosește o formulă de adresare compusă din particula ”Abu”, urmată de numele primului născut. Spre exemplu, dacă Hrebenciuc ar fi arab, iar primul său fiu s-ar numi Andrei, el ar fi apelat și prin Abu Andrei. La fel în cazul lui Taher. Cum Taher nu are niciun fiu numit Aman, numele de Abu Aman este un pseudonim folosit de autorul lucrării, pentru a-l proteja pe adevăratul agent Mossad. Deși a oferit destule indicii pentru aflarea identității reale a lui Abu Aman, autorul Aurel Rogojan spune că nu și-a permis totuși să dezvăluie numele acestuia. ”Cei interesați de identitatea personajului Abu Aman trebuie să înțeleagă că importante rațiuni – în primul rând grija de a nu-i pune viața în pericol – ne împiedică să o dezvăluim”. Urmează apoi descrierea cîtorva dintre operațiunile lui Abu Aman, fiecare dintre ele fiind un indiciu pornind de la care Roncea, acest Sherlock Holmes autohton, a reconstruit imaginea lui Fathi Taher. ”După 1989, Abu Aman și-a văzut visul cu ochii. Înarmat cu o strategie bine adaptată la realitățile românești, a fost dirijat să inițieze mari operațiuni de corupție și punere în dependență a unor politicieni din întreg spectrul politic ca bază a dezvoltării afacerilor. În același timp, s-a ocupat în mod special de finanțarea campaniilor unui partid considerat antisemit. Pentru a nu da de bănuit, Abu Aman a sponsorizat modernizarea unui spital și a intrat în parteneriat cu persoane așa zis respectabile din lumea afacerilor. Cu o carte de vizită aparent onorabilă, Abu Aman s-a înfruptat din tortul marilor privatizări”pe un leu”, a încercat devalizarea unui club de fotbal, a tras tunuri și țepe pe unde a putut, nu și-a onorat angajamentele față de statul român… dar continuă să prospere. Politicienii corupți stau și ei bine mersi în fișierele serviciilor străine unde Abu Aman i-a descărcat de povara trădării” - spune Aurel Rogojan în cartea sa.

”Abu Aman” a demolat Electroputere. Who’ the fuck   is Abu Aman?

Spre finalul dezvăluirii, autorul mai aruncă un indiciu din trecutul apropiat al lui Abu Aman, atunci când afirmă că autoritățile competente ale statului cunosc cazul și veghează. ”Veghează pe când Abu Aman demolează și valorifică la fier vechi o mare întreprindere, fostă de top pe plan internațional, acum trecută la categoria “reconversie funcțională din construcție industrială în spații comerciale și de servicii”. Știind că autorul lucrării este trecut în rezervă de vreo cinci ani, deci tot cam de pe atunci nu mai are acces la documente secrete, ne-am gândit că ultimul citat provine dintr-o sursă deschisă. Fără a beneficia de aparatul investigativ al lui Victor Roncea, ne-am permis așadar să luam un fragment din fraza de mai sus, să-l punem pe google și să dăm ”enter”. Primul document care ne-a ieșit în cale este un Certificat de Urbanism eliberat de Primăria Municipiului Craiova, pe 30 iunie 2010 în scopul ” obținere aviz prealabil de oportunitate aprobat de Primar în vederea elaborării unui PUZ și obținere avize pentru reconversie funcțională din construcție industrială în spații comerciale și servicii - ”Electroputere Shoping Center”. Cum Electroputere este o ”mare întreprindere, fostă de top pe plan internațional” care corespunde descrierii, iar proprietarii sunt arabi, o verificare sumară a iordanienilor implicați în afacere ne-ar putea da soluția aceste enigme. Cum singurul iordanian de la Electroputere, pe care-l cunoaștem, este Fathi Taher, administratorul societății, el ar putea fi același cu Abu Aman, dacă în societatea Al-Arrab, care a preluat Electroputere, nu mai există vreun alt iordanian cu aceleași semnalmente.

Misteriosul tovarăș Bunea din fundul-dreapta al lui Taher

Fathi Taher a fost implicat în ultimii 40 de ani în cele mai dubioase afaceri, atât pe vremea lui Ceaușescu, cât și după 90. Presa le-a consemnat pe cele derulate după 1990, iar ofițerii din servicii pe cele anterioare. Chiar Taher a povestit câte ceva despre afacerile sale, unor persoane acreditate cum ar fi, spre exemplu, Floriana Jucan, cea care a consemnat întocmai și la timp spusele iordanianului. De altfel, într-o fotografie cu care ziaristul online Roncea și-a ilustrat senzaționala dezvăluire a numelui real al lui Abu Aman, apare și Jucan, un fel de asistentă discretă și microbistă a omului de afaceri Fathi Taher. Tot Roncea ne dezvăluie că Jucan e Jucan, dar pentru că nu spune cine este cea de-a două persoană din spatele lui Taher (vezi foto, pag.1) suntem obligați s-o spunem noi, fără a știrbi cu nimic meritele ziaristului online. Personajul din dreapta spatele lui Taher este unul dintre vechii parteneri de afaceri ai iordanianului, dar și un instrument de bază al lui Vîntu din afacerea BRS, tovarășul expert judiciar de casă, Alexandru Bunea. Derbedeul, iar noi am arătat deja acest lucru, l-a spălat pe Vîntu în afacerea FNA, atunci când , printr-o expertiză trucată, a aruncat vina de pe umerii lui Liviu Istrate, fostul președinte al Băncii Agricole, pe cea a unui departament din interiorul Băncii, anulând acuzația de instigare de care era acuzat Vîntu și, deci, forțând mâna procurorilor să-l scoată pe SOV de sub urmărire penală. Tot noi am dezvăluit că Bunea fusese angajatul lui Vîntu, la Petrom Aviation, deci era în incompatibilitate flagrantă cu cauzele în care era cercetat ”grăsuțul”. Pe de altă parte, Bunea a fost  în Consiliul Împuternicitilor Statului la CNM Petromin SA în perioada 1 februarie 1991 - 10 august 1992, când drumurile lui s-au intersectat cu cele ale lui Fathi Taher, cel care a fost implicat apoi în vânzarea Flotei. Este de prisos să mai amintim afacerile Katounis, Moira etc etc., în urma cărora Taher a început să prindă cheagul din care avea să crească. O căutare pe google rezolvă curiozitatea celor care vor să afle mai multe.
Pentru că, până la ora închiderii ediției, nu am primit un punct de vedere de la Fathi Taher, cu privire la apartenența sa la Mossad, menționăm că într-o discuție neconfidențială cu Jucan el a negat că ar fi fost omul serviciilor. ”Nu puteam fi și nu pot fi omul serviciilor… pentru ca asta ar însemna sa primesc ordine de undeva și să răspund în fața cuiva. Nu sunt eu omul acela”. Iată însă că Roncea îl contrazice.
AUTOR DAN BADEA
SURSA CURENTUL