luni, 28 februarie 2011

DEZVALUIRI DESPRE REVOLUTIA DIN 1989

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie…".


Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce.
S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.
Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze
pe Brejnev la conducerea partidului.
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul.
În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu.
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei.
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.
R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?
P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru.
Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii:
de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat.
Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia
şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut.
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu.
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat.
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid.
De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres.
Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”...
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu
i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara.
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau.
Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului
să mascheze intervenţia externă.
sursa ASII ROMANI

vineri, 25 februarie 2011

VREMEA GOGOSILOR A TRECUT

Un sondaj realizat recent arată falimentul clasei politice în cvasitotalitatea ei. Românii par să se fi săturat de eternele promisiuni şi vorbe dulci propagate prin televizor. Vor acţiune. Vor oameni care să-i scoată din criză. Vor specialişti, nu gurişti.
Chiar şi realizat la cererea postului Realitatea TV, sondajul Centrului de Studii şi Cercetări Infopolitice (CSCI) indică o victorie netă a unui finanţist - şi acela, nu tocmai charismatic - în faţa oponenţilor săi politici.

„Cine credeţi că ar trebui să fie viitorul prim-ministru al României, dintre următorii", au fost întrebaţi cei 1.097 de respondenţi, şi le-a fost pusă în faţă o listă cu trei nume: Mugur Isărescu, Victor Ponta, Klaus Iohannis. Rezultatul: Isărescu - 36%, Ponta - 32%, Iohannis - 12%, Altul - 10%, Nu ştiu/nu răspund - 10%.

Sondajul a pornit de la premisa că Victor Ponta are în spate întreaga coaliţie PSD-PNL-PC, dovadă că nu a fost nominalizat niciun candidat liberal. Cu toate astea, liderul PSD adună doar 32% din opţiuni, fiind depăşit de guvernatorul Băncii Naţionale, care nu este susţinut de niciun partid! Tendinţa este confirmată de rezultatul unui ipotetic duel Isărescu - Ponta: 57% din români au încredere în guvernatorul BNR, doar 41%, în preşedintele PSD.

Ar mai fi de observat scorul de 12% obţinut de Klaus Iohannis. E de presupus că majoritatea a susţinătorilor săi pentru funcţia de prim-ministru sunt votanţi liberali. În lipsa unei opţiuni din PNL, mare parte dintre liberali ar merge, aşadar, spre un candidat de tip Iohannis, şi nu spre „fratele de coaliţie" propus de PSD!

E un avertisment pentru nou-înfiinţata alianţă de stânga-centru-dreapta. Dar e un avertisment şi pentru coaliţia aflată la guvernare. Dacă un om al cifrelor şi un adept al austerităţii, precum Mugur Isărescu, este preferat întregului spectru politic, înseamnă că oamenii au ajuns la un mare grad de dezamăgire. Ei s-ar da mai degrabă pe mâna unui finanţist care spune că trebuie să strângem cureaua, decât pe cea a unor politicieni care promit că va curge lapte şi miere.

Acum două zile, Mugur Isărescu a fost de neclintit: „Trebuie să creştem prin muncă, nu prin consum!". Şi a explicat: „Reluarea creşterii economice trebuie realizată prin stimularea muncii, prin investiţii şi crearea de locuri de muncă, şi nu prin încurajarea consumului. Repetarea excesivă a ideii că economia nu înregistrează creştere pentru că nu este stimulat consumul e un lucru periculos".
Majoritatea politicienilor încă nu-şi dau seama că, în plină criză, acesta este mesajul pe care-l aşteaptă românii, şi nu promisiunea unor binefaceri căzute din cer. Vremea gogoşilor electorale a trecut.
AUTOR GRIGORE CARTIANU
sursa ADEVARUL 

joi, 24 februarie 2011

SA ANTICORUPETI BINE!

În plină luptă televizată pentru detronarea reginei şpăgilor din vămi, raportul Comisiei Europene pe justiţie a venit ca o reconfirmare a tuturor vechilor scepticisme.
Verigile lipsă din lanţul trofic în lupta anticorupţie sunt aceleaşi: parlamentul şi judecătorii. Doar numele actorilor se schimbă de la o reprezentaţie la alta. Ieri au fost Năstase şi PSD, azi sunt Ridzi, Păsat şi PDL. Parlamentul, în orice combinaţie, rămâne acelaşi zid inexpugnabil. Corupţia fără corupţi are picioarele bine înfipte în instanţe şi în parlament. Din raport în raport, marile dosare îşi aşteaptă sentinţele definitive. Aparent, acesta e repetitiv: DNA îşi face treaba, ANI e pe drumul cel bun, politicienii îşi apără, ca întotdeauna, corupţii şi împiedică anchetele. Şi totuşi, pentru prima oară, raportul are de menţionat şi lucruri aflate în mişcare: revigorarea CSM prin accesul unor oameni noi şi respingerea validării celor aflaţi în conflict cu legea ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale şi campania „şpaga din vamă“. Cu alte cuvinte, racilele rămân aceleaşi, ca şi punctele forte, dar după ani de stagnare în aceşti parametri ceva pare să se urnească.

Şi aici ajungem la punctul fierbinte pe care raportul îl menţionează doar extrem de vag şi printre rânduri. Nu poate să facă altfel. Anticorupţia, ca şi opoziţia feroce la aceasta s-au reactivat sub presiunile făcute de Traian Băsescu. Împotriva propriului partid, a coaliţiei şi chiar a guvernanţilor. Dar, mai ales, împotriva marii uniuni a opoziţiei (în care văd că s-a strecurat prin catacombe şi PRM), care îşi anunţă pe faţă determinarea de a pune pe butuci orice viitoare anchetă. Legea micii reforme are premisele să aducă, într-un timp rezonabil, la sentinţe definitive marile dosare îmbârligate în proceduri şi amânări, CSM poate deveni un factor de descurajare a clientelismului, corupţiei şi inactivităţii premeditate din zona magistraţilor, iar afacerea vămilor, o lovitură mortală dată caracatiţei, arată că DNA, SRI şi DGPI îşi pot uni eforturile atunci când există strategie şi determinare.

Evenimentele din ultima perioadă au băgat însă spaimă în sistem, care nu lasă pe dinafară nici opoziţia, nici PDL. Cu cât loviturile sunt mai puternice şi destructurarea reţelelor, similare celor din vămi, mai amplă şi mai rapidă, cu atât reacţiile politice vor fi mai furioase.
Factorul-cheie în relansarea anticorupţiei este însă chiar partidul de guvernământ. Asupra căruia Băsescu mai are puţin şi pierde controlul. De aici presiunile pentru adoptarea „criteriilor Macovei“, pentru ca alegerile din partid să nu-i readucă la timonă pe grei şi baronii lor, prinşi într-un fel sau altul în marele ghem al corupţiei, preocupaţi acum doar de faptul că nimeni nu le mai garantează imunitatea la boxa acuzaţilor. Ieri, Gutâu, Solomon, Ridzi şi Păsat, mâine, cine ştie, Blaga, Berceanu sau Falcă. Dacă o majoritate din PDL va înţelege că relansarea şi recredibilizarea anticorupţiei trebuie să înceapă cu partidul, alegerile se mai pot juca. Dacă nu, nu.

Timpul presează. Mandatul lui Daniel Morar şi al altor procurori DNA expiră anul viitor. Suspendarea poate deveni realitate dacă UDMR sau câţiva pedelişti schimbă tabăra. Opoziţia are pregătite liste negre cu indezirabilii din parchete, instanţe şi nu numai. Analizaţi declaraţiile liderilor USL, tovarăşii nici măcar nu se mai feresc, şi veţi vedea că principala preocupare o constituie controlul, prin oamenii lor, după modelul „reţeaua Voicu“, a justiţiei. Prima mişcare: anihilarea DNA şi ANI. Nu există declaraţie a lui Ponta, Năstase, Antonescu, Voiculescu în care să nu se facă referire la cele două instituţii şi răul pe care li-l fac. La PDL, în loc ca urmăriţii penal să fie daţi rapid afară, asistăm la milogeli politicoase pentru o plecare încununată cu laurii curajului. Sfântă ipocrizie! Sunt convinsă că, dacă se va ajunge la suspendarea preşedintelui, ca şi în 2007, miza va fi tot justiţia şi dosarele care se apropie de scadenţă. Presiunea este însă mai mare. Iar neliniştea pare că s-a extins dincolo de cei 322.
Spuneam la început că actualul raport al CE este, în linii generale, o confirmare a scepticismelor. Să fim mulţumiţi că este aşa. Următorul, cel de anul viitor, ar putea să ne trezească nostalgii.
AUTOR ANDREEA PORA
sursa REVISTA 22 

miercuri, 23 februarie 2011

SCATOALCE PESTE CASCHETE

Şeful statului şi-a început discursul de ieri, de la bilanţul Ministerului de Interne, avertizând că n-a venit să spună lucruri plăcute.
„Ministerul nu este la nivelul la care ar trebui să fie", a intrat direct în subiect Băsescu. „Oriunde pui degetul, apar elemente de corupţie, fie că vorbim de ce am văzut cu toţii la Piteşti, anul trecut, cu permisele auto, fie că vorbim de ce am văzut zilele acestea prin frontiere, fie că vorbim de înţelegeri cu grupuri de crimă organizată la nivel local şi toleranţă faţă de acestea. Sunt tot realităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor", a declarat Băsescu.

„Luând harta României, se vede de la mare distanţă unde Poliţia este tolerantă cu grupurile de crimă organizată, de rromi sau de români.

Vă pot enumera judeţele unde Poliţia trebuie să fie mai atentă cu ce se întâmplă acolo. Cred că trebuie să vă menţineţi priorităţile şi ele nu trebuie să fie doar declarative. Siguranţa cetăţeanului", a continuat Traian Băsescu.

După ce a statuat că MAI „nu este la nivelul la care ar trebui să fie", preşedintele a oferit soluţia: să se treacă imediat la „evaluarea om cu om" a tuturor angajaţilor din minister.

„Dacă evaluarea personalului trebuie să fie făcută, ea trebuie să înceapă nu numai la subofiţeri, la agenţi, ci, în primul rând, trebuie să se înceapă cu cadrele de conducere. Este greu pentru un şef de inspectorat judeţean să se impună în faţa subordonaţilor, în faţa sindicatelor, când el, profesional, este şubred şi se ştie că a fost numit cu sprijinul organizaţiei de partid din judeţul X şi va şi pleca odată cu respectivul partid. Cer să se treacă imediat la o evaluare a celor care deţin funcţii de conducere, simultan cu evaluările pe alte paliere", a spus Băsescu.

El a susţinut că reformarea MAI nu se poate face fără „o curăţenie" în rândul oamenilor. Numai că reformarea ministerului a însemnat până acum doar „învârtirea unor căsuţe în organigramă", de fapt „o păcăleală pentru oamenii politici şi public". „Nu mă va impresiona deloc dacă domnul ministru Traian Igaş vine în CSAT cu un nou rând de pătrăţele altfel aşezate. Voi aprecia dacă vine cu un sistem de selectare a oamenilor care mai pot rămâne în minister", a declarat şeful statului.

În încheierea discursului - înainte de-a le cere şefilor din MAI prezenţi la bilanţ să nu-l aplaude -, preşedintele Traian Băsescu a ţinut să atenţioneze şi sindicatele din Poliţie.

„A început o abordare de tip târg şi aici atenţionez şi organizaţiile sindicale. Modul în care acţionează şi în care se tolerează activitatea unora dintre liderii sindicali în interiorul structurilor Poliţiei nu are nimic în comun cu organizaţiile piramidale. Iar Poliţia este o structură piramidală care nu poate avea dublă comandă", a punctat Băsescu.

Sindicaliştii sunt, firesc, de altă părere. Vasile Lincu, preşedintele Pro Lex, a declarat pentru „Adevărul" că „sindicatele din Poliţie nu au participat niciodată la comanda instituţiei". „N‑avem putere de schimbare sau numire în funcţii, nu participăm la concursurile pentru ocuparea acestor posturi, nici măcar nu suntem consultaţi în această privinţă. Deşi legea spune că sindicatele trebuie consultate în deciziile majore ale conducerii unei instituţii, noi suntem mereu ignoraţi", a precizat Vasile Lincu.
sursa www.adevarul.ro

marți, 22 februarie 2011

REFORMA PARTIDULUI

In momentul in care ne apropiem de congresul unui partid politic, care urmeaza sa-si aleaga noua conducere, in functie de vocea sondajelor vorbim de reforma. Reforma interioara a partidului. Personaje noi aruncate un fata, noi programe si sloganuri electorale. Alegatorii asteapta ca noul partid reformat sa nu mai aiba in componenta voci grele penale, indivizi asociati sau banuiti de coruptie.

Primul partid care a trecut recent prin aceasta reforma interna este PSD. Prin victoria lui Victor Ponta, cu totii asteptam reforma rosie mult trambitata. Fara sa se dezica de trecutul iliescean, tanarul procuror ne anunta ca PSD va fii un partid modern, curatat de corupti, cu programe guvernamentale concrete, si care va reprezenta in Parlament interesul cetateanului. Astazi daca arunc o privire spre reforma realizata de Victor Ponta in partid nu observ nimic. Tinerii competenti si specialisti in diferite domenii pentru care garanta ca-i promoveaza, nu-i vad nicaieri. Ma asteptam sa le vad aripile taiate personajelor precum Vanghelie, Oprisan, Hrebenciuc sau Mazare. Iluzii, mai nou ii vad prinzand viata dinozaurii Miron Mitrea si Adrian Nastase. Singura reforma pe care a reusit sa o faca Victor Ponta este marginalizarea ''prostanacului'' din fruntea Senatului Mircea Geoana. La inceputul mandatului, in plin proces de reformare, nu stia cum sa-si extraga maseaua strica: PC alias Dan Voiculescu. Dupa ce a aruncat-o si a observat ca Antonescu a ridicat-o repede de jos, a inceput sa alerge dupa PNL, urland in gura mare ca-si vrea inapoi maseaua. Cum sa defileze pe antene Antonescu si el viitor prim-ministru sa stea pe tusa?!! In primele zile de presedinte PSD, procurorul ne vorbea de o justitie corecta care sa-si faca treaba, sa fie un element cheie in lupta imoptriva coruptiei. In ianuria cand un dulau al partidului a cazut, a sarit la bereghata procurorilor si judecatorilor.

Acum in interiorul PDL se vorbeste de necesitatea reformarii partidului. Nu se mai poate, au nevoie de straie noi, sa mai poata defila in vazul lumii. E nevoie de 2-3 fazani sacrifcati, sa poata interpreta pe scena sloganul: '' noi luptam impotriva coruptiei''. Nu pot intra in campanie cu personaje gen Falca, Solomon, Pasat, Ritzi sau legendarul trio BVB, remorcati sau in cabina de conducere a partidului. Dupa sortare o parte vor fii sacrificati si aruncati in ghearele justitiei, ceilalti in functie de relatii si portofel vor fii mascati si camuflati. Ii vor introduce-n Parlament cu ajutorul unui colegiu fantoma, sau redistribuire. Indiferent de curentul castigator acest partid nu se va reforma, nu doreste nimeni asa ceva. Ca sunt doua, trei cazuri izolate asta este alta poveste.

In PDL, astazi sunt doua curente. Curentul puternic Vasile Blaga sprijit puternic de pe margini de hultanii Berceanu, Videanu sau Oltean. Celalalt curent, care va pierde fiindca Traian Basescu, nu le mai poate garanta un bazin electoral generos, este format din intelectualii reformisti, care-l imping in fata pe Emil Boc. In popor circula o vorba, pe Boc il poti acuza oricand de prostie sau slugarnicie dar niciodata de furt sau talharie. Onestitatea, integritatea si cinstea lui Emil Boc nu poate fii pusa la indoiala. Insa Boc are un defect, nu poate fii un personaj autoritar. Mai mult de rangul unui vesnic caine credincios Emil Boc nu se poate ridica. Este prea slab sa reziste aruncat intr-o mare plina de rechini cum este politica romaneasca.

Indiferent de cine va iesi triumfator de la congresul portocaliu, reforma va fii ratata. Vasile Blaga este garantul scufundarii partidului in anonimat. Personal il banuiesc de tradare. Am senzatia ca a batut palma cu opozitia, si i-ar surade ideia suspendarii lui Traian Basescu. Emil Boc, nu este personajul indicat pentru reforma PDL-ului. Sub madatul sau, acest partid a devenit o structura cancerigena.Boc este asemenea lui Iliescu, sarac si cinstit dar sub el, datorita lipsei de autoritate a aparut feudalismul portocaliu. Emil Boc fara sa vrea pe Romania rosie a aruncat putina esenta galbena.

luni, 21 februarie 2011

NU CRED IN ''ALBA CA ZAPADA''

Cu cat ne apropiem mai mult de congresul PDL, direct proportional prin presa si pe sticla televiziunilor se accelereaza ideia formarii unui nou partid pe scena politica. Vectorul principal al formarii unui nou partid, este consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu, el fiind cel care a aruncat aceasta pastila, prin intermediul presei, cetateanului turmentat din punct de vedere electoral. Noua formatiune care bate la poarta scenei politice, pozeaza in ''Alba ca Zapada''. Un nou partid, format din personaje doritoare de reforma, intelectuali, spartani in razboiul impotriva coruptiei, curati din punct de vedere penal. La prima vedere acest nou proiect politic ma incanta, imi fura ochii, l-as stampila in cabina de vot.

Consilerul prezidential, considera ca este necesara contructia partidului de la baza spre varf, si nu invers. O constructie din varful piramidei spre baza nu ar avea succes. Noua formatiune politica nu ar reusi sa se diferentieze cu nimic fata de cele doua mari sisteme mafiote PSD si PDL, infipte-n jugulara cetateanului. Teoria este corecta dar imposibil de pus in practica. Este imposibil sa gasesti temelia solida pe care sa construiesti partidul.In primul rand este nevoie de o doctrina si ideologii foarte bine trasate ca sa urneasca din loc masele electorale.Apoi este crucial sa gasesti adepti locali ai proiectului, cu o buna imagine publica care sa magnetizeze simpatizanti, betonand structurile judetene. Din structurile judetene, bine definite trebuiesc promovate spre varf mintile luminate. Un proces care necesita foarte mult timp. Structura nu poate fii turnata peste noapte daca vrei sa ai o rezistenta solida. Sa consideram ca doctrina, ideologiile si structurile judete formate din personaje cu credibilitate, sunt realizabile, cu costuri financiare foarte putine.

Odata nascut, proiectul politic are nevoie de o foarte buna promovare. Motorul promovarii este finantarea. Romanul de rand nu are bani de aruncat in politica. Indiferent, cat de frumos suna un partid bazat pe principii nu pe grupuri de interese, el isi consuma toate finantele pentru a-si duce traiul de zii cu zii. Din autofinantare nu iti ajung banii nici de afise, sa nu mai vorbim de campanii media. Poti gasi 3-4 jurnalisti simpatizanti ai proiectului, sa te promovezi prin editoriale cu dedicatie dar restul mass-mediei te intreaba de cascaval. Pentru sponsorizare este nevoie de orientare spre mediul de afaceri. Odata intrat pe acest teritoriu, tot proiectul mult trambitat s-a dus pe ''apa sambetei''. Pentru a primi sponzorizare trebuie sa ai ceva de oferit. Fiind la inceput de drum nu poti oferi decat garantii. Odata ajuns la putere, trebuie sa promoveze proiecte de lege in favoarea unor cotizanti, protectie juridica cand este cazul si contracte grase cu statul. Pentru a fii sigur ca primeste ce doreste sponsorul generos va avea pretentia sa se infiltreze, sau sa-si introduca propii oameni in ''Alba ca Zapada''.

Ajungand in parlament, capusele introduse isi vor face dambalua. Vom vorbi din nou de coruptie, de trafic de influienta, de contracte barosane cu statul, de licitatii fictive, proiecte de lege care apara interesele anumitor sponsori generosi. Votantii o vor lua din nou in barba, vor ramane inca o data cu ochii in soare. Un partid orientat spre interesul cetateanului, fara sa accepte compromisuri, niciodata nu va reusii sa patrunda in parlament. Structurile mafiote ii vor zdrobi capul, cand il vor zari la suprafata. Credem sau nu, coruptia este motorul de baza al democratiei.

vineri, 18 februarie 2011

IN PDL MOCNESTE REVOLUTIA DE IARBA

Pierde sau nu preşedintele Traian Băsescu controlul asupra PDL? Această întrebare legitimă a devenit retorică după intervenţia publică a deputatului PDL de Iaşi, Nicuşor Păduraru.

El i-a spus lui Traian Băsescu că în preajma lui "nici iarba nu creşte". Câteva precizări sunt necesare pentru a înţelege contextul în care s-a produs acest incident deloc minor. Din 2008 şi până în prezent, deputatul Nicuşor Păduraru a avut doar 7 declaraţii politice în Camera Deputaţilor şi 12 întrebări şi interpelări. A compensat, e drept, cu cele 58 de propuneri legislative. Totuşi, când un deputat cu o notorietate minusculă îi cere socoteală şefului statului nu poţi să nu te întrebi cât de adâncă este această ruptură. La o primă evaluare, răspunsul este: foarte adâncă.


Când l-am văzut pe Vasile Blaga că i-a spus lui Traian Băsescu, într-o şedinţă a PDL, că este prea vechi în partid pentru a primi ordine de la şeful statului nu mi-am făcut "griji" în legătură cu soliditatea relaţiei preşedinte-PDL. Vechi camarazi în partid, cei doi au avut de-a lungul timpului o relaţie fluctuantă. După ce Traian Băsescu a ajuns la Palatul Cotroceni în 2004, Vasile Blaga rămăsese cam singurul lider PD cu care şeful statului avea discuţii de pe poziţii de egalitate. Aflând despre enervarea recentă a lui Blaga mi-am zis: încă o ceartă între cei doi. Banal.

Auzindu-l apoi pe Cristian Boureanu cum se plânge că a fost luat de "prost", pentru că nu l-a anunţat nimeni despre discuţia privind schimbarea premierului, mi-am zis că este vorba despre încă un derapaj al unui politician pe care tactul nu-l caracterizează. Declaraţia lui Nicuşor Păduraru mi-a spulberat orice dubiu: Băsescu pierde hăţurile în PDL. Când un parlamentar cvasianonim se lansează în politica mare fiind ironic cu şeful statului realizezi imediat că acesta din urmă are o problemă. Iar când vezi un PDL-ist la televizor că stă în spatele lui Traian Băsescu şi mestecă gumă, supoziţiile devin certitudini.

De ce pierde acum Băsescu controlul PDL? Pentru că din ce în ce mai mulţi democrat- liberali încep să se îndoiască de faptul că Băsescu va găsi soluţia salvatoare. Aici nu mă refer la reformarea statului, anticorupţie sau alte "baliverne" care nu-i mişcă deloc pe baronii portocalii. Mă refer la soluţia rămânerii la guvernare după 2012 şi, implicit, a accesului la resurse. Când văd opoziţia strângând rândurile într-o alianţă ce are drept scop declarat desfiinţarea PDL, când realizează că soarta acestui partid depinde exclusiv de voinţa UDMR, care nu a ezitat să schimbe armele la momentul potrivit, nervozitatea PDL-iştilor este explicabilă. A fost suficient ca Vasile Blaga să dea un semnal scurt, ca tensiunea să răbufnească, iar disciplinata armată portocalie să se revolte până la ultimul răcan.

Când constată că partidul nu stă foarte bine în sondaje, iar nivelul de încredere a lui Traian Băsescu a scăzut foarte mult, cu greu PDL-iştii pot asculta de ordinele sale. Un lider rămâne lider atâta vreme cât are ceva de oferit. Problema lui Traian Băsescu este că are tot mai puţine de oferit PDL.

Aşa cum arată lucrurile, războiul Blaga- Băsescu e abia la început. Congresul PDL se anunţă extrem de interesant. Putem spune că în PDL a izbucnit "Revoluţia de iarbă", dacă e să ne inspirăm după "Revoluţia de iasomie", consacrată de tunisienii care au scăpat de dictatorul Ben Ali. Problema lui Traian Băsescu este că în Tunisia, pe străzi, mirosea într-adevăr a iasomie, în timp ce, prin România, preşedintele nu dă semne că este dispus să aibă o peluză în Modrogan. Deputatul Nicuşor Păduraru a fost prea optimist când a spus că "cine trebuia să înţeleagă spusele sale a înţeles". Traian Băsescu nu dă semne că este dispus să nu-i mai facă umbră viitorului lider al PDL
AUTOR SILVIU SERGIU
articol preluat din www.evz.ro

miercuri, 16 februarie 2011

CONTRAATAC PREZIDENTIAL

Traian Basescu, nici in ziua de astazi nu a inteles ca datorita constitutiei, functia de presedinte al statului, nu se pupa pe gingii cu functia de presedinte de partid, indiferent de forma exercitata: directa sau indirecta. De cateva zile Traian a inceput sa se plictiseasca la Cotroceni si s-a asezat la masa de joc. Dupa cum stim avem un presedinte jucator. Am avut de ales intre un jucator si o marioneta. Am preferat jucatorul. De vreo cateva zile presedintele a inceput sa joace-n draci, ridicand mereu miza. Pentru inceput a fost purtatorul de cuvant al procuraturii, mai nou s-a transformat intr-un mare sforar in interiorul PDL-ului. Observand ca febletea Emil Boc, pierde teren imens in favoarea buldogului, Vasile Blaga, in interiorul partidului, Basescu trece la santaj, asupra votantilor de la congresul PDL. Voalat a incercat sa le arate pisica, ''premierul independent''. Un premier racolat de sub tutela lui Mugur Isarescu, de la BNR. Nu mai tine vrajeala mizam pe un premier tehnocrat, pentru a schimba imaginea Guvernului in fata opiniei  publice.

Pentru a pastra influienta si partidul la haremul propiu si dupa congres, presedintele este dispus sa-si sacrifice pionul de incredere de pe tabla de joc. Emil Boc are zilele numarate in fruntea Guvernului. Aceasta mutare este una de contraatac, dupa eschiva de evitare a atacului advers. Este cunoscut faptul ca aripa Blaga, pentru a reusi o victorie lejera, dorea sa-l tina prizonier pe Emil Boc la Palatul Victoria. Multe voci din partid, doresc separarea presedintelui de partid de functia de premier. Aceasta ideie devenind lege in interiorul partidului, l-ar imobiliza pe premier in fruntea guvernului, sau l-ar impinge spre demisie. Demisia ar genera haos pe scena politica din arcul puterii. Basescu, contraataca la baioneta. Nu mai merge treaba, ''dragii romani'' nu mai au incredere-n guvern, il dam jos pe Boc si-l inlocuim cu un premier independent. Mutarea ii acorda privilegiu lui Emil Boc de asi pastra functia de presedinte de partid. Pentru functia de prim-ministru nu mai este bun, populatia nu mai are incredere in el. In schimb este personajul perfect sa reformeze partidul si sa castige marea batalie electorala din 2012. Pana atunci uita votantul cine a luat masurile de austeritate, umbland la salariile bugetarilor si la pensiile batranilor.

Mare surpriza insa pentru presedinte. Partidul nu pune botul la premierul independent. Nu! Nu, il schimbam pe Boc dar punem altul tot de la noi din partid. Din nou focul in terenul lui Basescu. Multimea portocalie il vrea pe Blaga in functia de premier. Structurile partidului au nevoie de un personaj care sa deschida mai larg rubinetul statului, pe teava tre' sa curga parale nea' Traiane!! Vin alegerile, bat la usa primarii in functie au nevoie de cascaval sa nu-si piarda scaunul. Fara primarii castigate la locale, nu ai scor garantat la parlamentare. Daca nu e bun Blaga, atunci ramane Emil Boc, independentul nu are sustinere in plenul parlamentului.

Vazandu-se incoltit de propiul partid, Traian Basescu, bate in retragere. Boc ramane in continuare suspendat in functia de prim-ministru. Se asteapta congresul de la UDMR, apoi in fuctie de pozitionarea acestora urmeaza asaltul final. Atacul decisiv. In urma viitoarei mutari prezidentiale vom afla daca Traian Basescu, rasufla usurat marginalizand tripleta BVB, in interiorul partidului sau porneste din nou la drum mascandu-si propia tabara in mult asteptata ''Alba ca Zapada''.

marți, 15 februarie 2011

CAPUSE SOCIAL-LIBERAL-DEMOCRATE

În plină criză economică şi morală, când banii ţin loc de principii, iar legile sunt făcute de geambaşi, „Adevărul" a declanşat o campanie de scoatere la lumină a concubinajelor dintre politică şi afaceri. Combinaţiile clientelare nu au întârziat să apară.
I-am luat la puricat pe parlamentari. Din rândul acestora, colegii mei de la Departamentul Investigaţii au întocmit chiar şi un Top 10 al afaceriştilor cu statul. Repartiţia pe partide e interesantă: 4 de la PSD, 3 de la PDL, câte unul de la PNL, PC şi UNPR. Altfel spus, 4 de la Putere (PDL + UNPR) şi 6 de la Opoziţie (PSD + PNL + PC). Măcar la acest capitol, democraţia nu a murit în România (!), dovadă faptul că Opoziţia nu a fost exclusă de la contractele cu statul.

Dintre partidele parlamentare, doar UDMR nu este reprezentată în Top 10, dar se regăseşte ceva mai jos, căci banul câştigat uşor îi place şi românului, şi ungurului, fără deosebire de etnie sau naţionalitate.
Încă o informaţie relevantă: 18% din parlamentarii români fac afaceri cu statul. În cifre absolute, asta înseamnă 72 de senatori şi deputaţi „agăţaţi" de bugetele instituţiilor publice.
Conform legislaţiei actuale, nu există incompatibilitate între politică şi afaceri. Singura restricţie este mai degrabă formală: odată devenit demnitar, politicianul trebuie să renunţe la funcţia de administrator de firmă. Din acţionariat nu-l poate scoate însă nimeni, după cum nici candidatura nu i-o poate interzice nimeni.
Până aici, toate bune şi frumoase. Necazul e că legiuitorul - adică tot el, Parlamentul - nu a prevăzut şi altfel de restricţii. De exemplu, să taie cumva accesul demnitarului la banii publici. Iar acest lucru se poate face (niciodată nu e prea târziu!) printr-o prevedere expresă în acest sens: pe timpul exercitării unei funcţii de demnitar, nicio firmă în care deţii acţiuni nu poate derula contracte cu administraţia centrală sau locală. Simplu ca bună ziua.
În absenţa unei asemenea prevederi, doar parlamentarii din Top 10 al afacerilor cu statul au obţinut, în perioada 2009-2010, contracte în valoare totală de 105 milioane de euro din bani publici. Chiar şi pentru cei care le-au obţinut corect, bănuiala va plana permanent: aha, dacă nu era ditamai parlamentaru'... Iar bănuiala se bazează pe nesfârşite dovezi de trafic de influenţă, consemnate de-a lungul anilor. Pe un primar de comună sau de oraş nu trebuie neapărat să-l şantajezi, ci doar să te prezinţi: bună ziua, sunt senatorul Costică şi am venit să vă propun, prin firma mea, un contract de consultanţă... De regulă, primarul roşeşte şi spune: desigur, domnule senator, chiar ne gândeam că tare bine ne-ar mai prinde oleacă de consultanţă aicişea, la noi, în comună... 
AUTOR GRIGORE CARTIANU
sursa ADEVARUL 

luni, 14 februarie 2011

SANTAJUL PRIN PRESA

Cornel Nistorescu e, indiscutabil, cel mai bogat ziarist român în viaţă.
Publicate abia după 1989, „Însemnările politice" ale lui Armand Călinescu sunt, pentru orice iscoditor al epocii interbelice, un document de nepreţuit. Pentru audienţa din 24 mai 1938 (aşa se chemau reuniunile de lucru ale lui Carol al II-lea cu supuşii săi, membrii Guvernului), Armand Călinescu, ministru de Interne, dar şi răspunzător de presă, îşi notează, plecând de la atacurile împotriva Dictaturii regale: „Calmarea Şeicaru. Dat bani. Ce mi-a spus Tătărescu în această privinţă". Pamfil Şeicaru era director şi proprietar al ziarului „Curentul". Numeroase mărturii din epocă explică averea colosală dobândită de jurnalist prin practicarea şantajului ordinar. Însemnările lui Armand Călinescu din 24 mai 1938 confirmă că la cel mai înalt nivel al politicii momentului năravul lui Şeicaru era cunoscut şi, mai ales, acceptat. În anii interbelici, Pamfil Şeicaru şi Stelian Popescu (director şi proprietar al „Universului") întruchipează o categorie aparte de oameni de presă: cea de jurnalişti - moguli. Imaginea lăsată de Mihai Eminescu şi I.L. Caragiale, cea de  gazetar care trudeşte la patronul ziarului pentru o bucată de pâine, e înlocuită de imaginea gazetarului-patron, care-i pune pe alţi jurnalişti să trudească la ziarului lui pentru o bucată de pâine. Ca şi azi, în anii interbelici nu se câştiga urieşeşte din investiţia în presă. 

Îmbogăţirile unor jurnalişti precum Pamfil Şeicaru îşi aveau rădăcina în folosirea trusturilor de presă pe care le posedau pentru a obţine sume colosale din şantajarea politicienilor, demnitarilor şi oamenilor de afaceri. Mecanismul era simplu. Plătind ziarului „Curentul", şantajatul sporea automat profitul obţinut de Pamfil Şeicaru în calitate de proprietar.
Perioada de după decembrie 1989 cunoaşte şi ea fenomenul ziariştilor îmbogăţiţi peste noapte. Spre deosebire însă de anii interbelici, aceşti jurnalişti nu sunt proprietari ai ziarului, ci doar directori. Prin ce mecanism au reuşit aceşti jurnalişti, porniţi la drum, în 1990, săraci de-a binelea să deţină acum milioane de euro în cont, vile, palate, maşini de lux, terenuri?! Un studiu de caz - cel al lui Cornel Nistorescu - ne dă răspunsul. Cornel Nistorescu e, indiscutabil, cel mai bogat ziarist român în viaţă. Nu ascunde asta, dimpotrivă, ori de câte ori are prilejul, se mândreşte cu averea sa. Palatul său din Pădurea pe care o împarte cu Sorin Ovidiu Vîntu a intrat în legendă prin disproporţia dintre mărime, numărul încăperilor (25), luxul dotărilor (piscină în care coboară direct din pat) şi condiţia unui om singur, fără familie. Cornel Nistorescu s-a îmbogăţit în perioada 1997-2004, când a fost director la „Evenimentul zilei". În această perioadă, dat fiind că el şi Mihai Cîrciog şi-au vândut acţiunile, proprietarul „Evenimentului zilei" era trustul Ringier. Cum s-a îmbogăţit Cornel Nistorescu, deşi, spre deosebire de Pamfil Şeicaru, nu era patronul ziarului, ci doar director? În 2004, din câte-şi mai amintesc unii, trustul Ringier hotărâse să-l schimbe pe Cornel Nistorescu din funcţia de director. La vremea respectivă, circula zvonul că trustul luase această decizie, pentru că „Evenimentul zilei" ducea o campanie virulentă împotriva Guvernului PSD, împotriva lui Adrian Năstase, îndeosebi. E drept, în această campanie, ziarul folosea mijloace incorecte profesional, dacă nu chiar mârşave. Ceva asemănător cu mijloacele pe care le foloseşte azi Cotidianul.ro, site-ul lui Sorin Ovidiu Vîntu, condus de Cornel Nistorescu. Trustul Ringier se gândise ca eu să-i iau locul lui Cornel Nistorescu. La întâlnirile cu trimişii de la Zürich, om corect, am obiectat că nu vreau să iau locul unui coleg de breaslă dat afară, pentru că ducea o politică editorială anti-Putere. Mi s-a răspuns că decizia de a se renunţa la Cornel Nistorescu nu-şi avea cauza în politica editorială a ziarului, ci în escrocheria prin care Cornel Nistorescu se îmbogăţea pe seama trustului. Cornel Nistorescu îşi făcuse o firmă de publicitate. Întreaga publicitate dată ziarului trecea prin firma lui Cornel Nistorescu, care practica un comision înspăimântător. Mecanismul se dezvăluia în toată splendoarea sa. Cornel Nistorescu şantaja demnitari, oameni de afaceri, justificându-se în faţa redacţiei prin nevoia ca ziarul să aibă publicitate. Şantajaţii plăteau firmei sale de publicitate, care firmă, după ce încasa frumuşel comisionul, dădea ziarului ce rămânea. Trustul Ringier era victima unei sifonări. Din cauza comisionului uriaş profitul ziarului era mic. Firma al cărei unic proprietar era Cornel Nistorescu avea, în schimb, un profit uriaş. Care mergea în conturile, vilele şi maşinile de lux ale lui Cornel Nistorescu.
Epoca directorilor de ziare îmbogăţiţi prin şantaj a luat sfârşit. I-a luat locul epoca patronilor de presă îmbogăţiţi prin şantaj. Ei nu se pretind însă precum Cornel Nistorescu jurnalişti independenţi. Şi, din acest punct de vedere, ceea ce fac ei mi se pare mai puţin mizer decât ceea ce face Cornel Nistorescu.
Autor ION CRISTOIU
sursa ADEVARUL

vineri, 11 februarie 2011

IL PUPPARO PORTOCALIU

In ultimele zile, toata presa noastra centrala si nu numai, a fost focusata pe un singur subiect : spaga din vama. Au asimiliat tot acest spectacol cu o tabla de sah, incercand sa aseze piesele. Au gasit pionii, nebunii, caii, turele, regina, le lispeau regele. Aseara l-au descoperit. Ii sfatuiesc sa caute si cine disputa partida, sahistul de la timona. Un sahist bun, mereu isi blindeaza piesa vurnerabila, regele.

Dintr-un comunicat DNA, stim ca banii din galeata ajung la un partid politic. Mogulimea a tras concluzia, partidul beneficiar find PDL. Eu afirm ca toate partidele dispun de spaga nationala, fiecare in ultimii doi ani au avut oameni in functii cheie.Toti cei trei titani au cochetat cu guvernarea, fie singuri sau prin alianta. Faptul ca datorita lui Vasile Blaga, tot rahatul vamal, urat mirositor va fii aruncat in capul PDL-ului este alta poveste.

Dupa cum spuneam presa noastra cea de toate zilele a gasit regele piesei de sah. El este un mosneag de vreo 70-75 de ani, pe nume Eugeniu Petrescu, despre care nimeni nu stie nimic. Desi presa habar nu are cine este personajul, pe surse mosul inscauneaza persoane in posturi cheie pe spaga, numeste si comanda ministri. Daca mai gandesc mult, in urmatoarele ore, am sa gasesc afirmatia prin presa ca mosul a stabil presedintele tarii. Destinul unui popor este stabilit dupa pofta unui mosneag de 75 de ani. Un adevarat ''Il Pupparo'' al caractitei guvernate de PDL.

Mai aflam ca buldogul Vasile Blaga, este cainele credincios al mosului care abia reuseste sa-si taraie membrele prin sediile PDL. Un adevarat ''Sandutzu'', care pana la moarte nu-si tradeaza stapanul. Prins in itele anchetei, nu se dezice de personaj, dar nici nu sufla o vorba despre ''Il Pupparo''. O liniste, iritanta cumplita. Tot pe sursele presei aflam ca membrii partidului se tem si sa-i rosteasca numele. Isi inghit limba, se ineaca-n propiile vorbe cand sunt intrebati despre donatorul misterios.

Ei bine, acest cap al caracatitei intinse, conform informatiilor venite dinspre DNA, pe langa faptul ca spunzura si taia in aparatul guvernamental, mai avea o misiune. Misiunea, de a fi carausul spagii si de a intermedia intalniri secrete intre expediator si destinatar. Am senzatia ca asist fara sa vreau la un film prost regizat. Din cate stiu eu un magnat peste arcul guvernamental nu intermediaza intalniri, nu umbla cu sacosa, nu se expune. El in mod normal doar isi da acordul sau nu in functie de caz si miza pusa-n joc, cand cartile sunt facute, de subalterni. Cand de tantalai pot fii portocalii daca destinul lor politic si mafiot este condamnat de un personaj caruia-i bantuie moartea prin fata ochilor? Cum pot ministrii sforarului, stabili in CSAT, un aliniat, care scoate in evidenta, lupta impotriva evaziunii de stat si a contrabandei?Rezulta ca si-au dat singuri cu buna stinta foc la paie. Din cate observ din fotgrafia de mai sus, mosul este ramolit rau, ingalbenit la fata. Sforarul adversarilor este sprinten, plinut, rosu-n obrazi, bun de trai inca vreo 20 de ani. Se stinge sforarul, 20 de ani de opozitie ii astepta pe portocalii.

Daca anchetatorii l-au arestat pe expediator, faimosul om de afaceri si l-au avut la dat cu subsemnatul, pe destinatarul Marginean, de ce pana acum curierul spagii, si intermediarul intalnirii ''Il Pupparo'', nu a fost citat sa dea macar o declaratie in acest caz. Vorba lui Cristoiu, sa pornesti dintr-o gara si sa ajungi la alta ai urgent nevoie de un tren. In cazul nostru sa-l strangi cu usa pe Marginean si sa-i demonstrezi vinovatia, e esential sa ai macar o declaratie a intermediarului. Fara anchetarea intermediarului nu poti ajunge la destinatar. Sa presupunem ca DNA nu a stiut intermediarul. A cunoscut doar capetele traseului. Prin investigatii, smulgand informatii si dintr-o parte si din alta au aflat capul rautatilor. Consider ca in mod normal ramolitul Petrescu, trebuia cel putin sa fii dat cu subsemnatul la parchet, inainte sa-i fie numele precizat intr-un comunicat de presa.

Poate coordonatorii anchetei, realizeaza ca merg prea departe si le este frica. Vor sa inchida poveste scotand un hodorog membru de partid al portocaliilor, tapul ispasitor. Bagand un mosneag la racoare, am rezolvat problema mitei din vami. E posibil sa le fii pus pumnul in gura cineva, de la putere sau din opozitie. Toate partidele stiu foarte bine despre ce este vorba. Cu siguranta majoritatea parlamentarilor tremura.

Ar mai fii o ipoteza. Din nou vorba lui Cristoiu, daca-i diversiune? Cu rastunarile spectaculoase de scor sau anchete penale suntem obisnuiti. Probabil tunurile bat in alta parte. Bataia este lunga. Ecoul va rasuna, multa vreme de acum incolo. Scapa cine poate, de aceasta avalansa declansata de institutiile statului patronate de dictatura. Iata ca-n dictatura Basescu instutiile-si fac mult mai bine treaba si cu un randament mult mai bun, comparativ cu faimoasa democratie iliesceana.

joi, 10 februarie 2011

BASESCU LA RADIO ROMANIA ACTUALITATI

"Este o încercare de intoxicare uriaşă. Dacă discutăm de cangrena din frontierele româneşti este evident că şi înceracrea de a o lăsa la 2009-2010 este o minciună. Cangrena este mult mai veche. E arhicunoscută şi tolerată de toate partidele care s-au succedat la guvernare, din '90 până acum. Vă aduceţi aminte în timpul războiului iugoslav, România era acuzată de trafic de combustibil, se făcea prin frontiere, nu porumbelul ducea... sau nume celebre ca Ruşanu, Dan Radu Ruşanu – vă mai spune ceva legat de vămi? Sau Nini Săpunaru, sau Dinu Vamă sau Diaconu? Spun lucrurile astea ca să ne ducem puţin în timp. Toate guvernele până acum au fost lipsite de voinţa de a interveni în această zonă. Iată, s-a găsit un Guvern, s-au găsit nişte instituţii care au intervenit. Aici suntem. Că se încearcă deturnarea sensului acestei operaţiuni: "că-i politic", "că-i bătălie în interiorul PDL". Nişte minciuni fără limită".

"Trebuie să vă spun că sinteza de presă de azi dimineaţa m-a uluit, legat de modul cum este prezentată această acţiune (anchetele de la vămi - n.r.) şi este prezentată pe mai multe papliere. Cel mai inconsistent şi lipsit de adevăr mi se pare curentul care încearcă să responsabilizeze un partid pentru corupţia din vamă, adică partidul de guvernământ, încercând pur şi simplu să prostească telespectatorii sau ascultătorii sau cititorii. Cum este posibil să încerci să acuzi partidul de guvernământ când această acţiune de cea mai mare amploare se petrece acum, cu acest partid la guvernare",

Alte declaratii prezidentiale:  
 
''Dacă vorbim de legături ale partidelor cu vameşi sunt dintotdeauna. Eu sunt deschis şi cer cui are informaţii despre bani puşi la dispoziţia unui om politic să spună.Toate afirmaţiile sunt s-au dat bani la partid, abstract. Nu vreţi voi justiţiabili să spuneţi cui. Altfel e o laşitate ordinară.

Este un joc politic din mai multe motive. M-am documentat şi eu. Nu e vorba de afirmaţia procurorului, judecătorului, ci a celui care a fost inculpat. Acest om de afaceri trebuie să spună omului căruia trebuia să ducă banii. Cineva trebuia să aibă o mână să-i ia.

Păcat că suntem atat de mărunţi şi la o acţiune mare o politizăm. Pentru prima dată cu un partid aflat la guvernare se face o asemenea operaţiune şi e făcută pentru a nu proteja pe nimeni, nici pe cei puşi de PDL, nici pe cei puşi de PNL. Au şansa să spună cui au dat banii, cu nume şi prenume.

Acum PDL plăteşte că n-au ţinut cont de ce le-am spus. Nu politizaţi numirile. Plătesc mediatic un cost  care li se trimite ca factură degeaba, pentru că nu au reuşit să-şi pună oamenii în toate funcţiile.

Realitatea e una singură. Era un mare nimeni care se pare că a afirmat la televizor ca preşedintele ştia din 2005 de această operaţiune.Am primit informaţii de cel puţin două ori pe an despre ce s e întâmplă la punctele de frontieră.

Faţă de anii trecuţi intervine hotărârea CSAT prin care pentru prima oară instituţiile statului sunt obligate să lucreze într-un sistem coordonat pe priorităţi stabilite. Această cooperarea a devenit obligatorie în fiecare judeţ.''
sursa www.evz.ro

miercuri, 9 februarie 2011

SOLIDARITATE PARLAMENTARA PENALA

Daca ma gandesc la declaratiile date de parlamentarii PDL si celor din opozitie, astazi gangsterul de cartier, Dan Pasat nu ar mai fii beneficiat de imunitate parlamentara. Desi deputatul PDL, Gelu Visan anunta in emisiunea moderata de Radu Moraru, ca in acest caz portocalii vor vota cu bilele la vedere, pentru a nu mai fii confuzii precum in cazul Ridzi, in seara de 7 februarie, la vot pe 8 februarie, a fost vot secret. Nu ma surprinde. Nu a fost vot in Parlament, pe tema ridicarii imunitatii cuiva indiferent de partid cu bilele la vedere. Aceasta este tactica adoptata de parlamentari pentru a reusi sa-si scape colegul penal, indiferent de culoare si sa apara basma curata la televiziune sustinand ca ei personal a votat in favoarea justitiei. Imi aduc aminte cazul Voicu. Votul a fost secret si jupanul justitiei, era sa scape la mustata de bulau. Ghinionul lui a fost ca atunci partidul dorea o schimbare la fata prin ungerea lui Victor Ponta in functia de presedinte, si l-au lasat din brate la vot. Au fost destui portocalii si liberali care au votat impotriva arestarii in acel caz de rasunet, cu ecou greu si-n magistratura romana.

Revenind la cazul mucosului PDL, Dan Pasat, nu arunc vina pe coalitia aflata la putere. In marea lor majoritate au votat pentru ridicarea imunitatii inculpatului. Faptul ca nu au reusit sa-si asigure prin prezenta o majoritate si sa voteze toti cu bilele la vedere arestarea lui Pasat ma lasa rece. Votul majoritar pozitiv arestarii era obligatoriu sa vina din opozitie. Ii pot condamna pe cei 34 care au votat impotriva arestarii, care probabil sunt la fel de penali ca si inculpatul. Stim cu totii ca nu exista partid sau alianta politica imaculata. Toate au cateva pete negre in componenta.

Este de condamnat si infierat, reactia opozitiei in acest caz. Indivizii au fost prezenti pentru a se realiza cvorumul dar s-au abtinut de la vot. Au dorit sa arate poporului cum isi salveaza puterea penalii. Asta-i placa, pe care o recita la televiziunile moguliste. Insa impreuna cu deontologii de serviciu omit sa aduca la cunostinta cetateanului ca prezenta lor in sala, urmata de absenta de la urne, inseamna un vot indirect dat in favoarea inculpatului. Intelege cineva nebunia asta? Cum poti tu parlamentar de opozitie zi de zi sa-mi vorbesti de penalul Pasat, aparat de PDL, iar cand ai ocazia sa-l  trimiti pe acest borfas in fata legii te abtii?

Astazi, opozitia degeaba incearca sa arunce piatra-n curtea puterii. Piatra penala se afla-n curtea lor. Daca in coalitia guvernamentala gasim 34 de pete negre penale, gasim o opozitie plina de pete negre, penale. Nici un opozabil care zbiara ca puterea face scut impotriva justitiei, nu a votat pozitiv pentru arestarea lui Dan Pasat, desi avea ocazia sa-si satisfaca dorinta vazandu-l pe mucosul portocaliu fara imunitate parlamentara. Au fost constienti ca prin absenteismul din fata urnelor il vor scapa de lanturi pe Pasat. Cu borfasul liber, opozitia poate  rasufla usurata. Impreuna cu deontologii de serviciu de la curtea mogulilor, pot sustine in continuare textele referitore la stat politienesc, dosare instrumentate politice, obstructionarea justitiei cand este cazul unui parlamentar aflat la putere.

As mai sublinia un mesaj transmis penalilor puterii. Aruncati-va din barca marinarului fara frica, va pescuim noi. Cine are probleme cu justitia are nevoie de opozitie pentru a scapa de belele. Ramand in barca condusa de Basescu, risca sa se izbeasca de ghetarul plutitor, intitulat justitie. Sustinuand regimul Basescu, nu poti pune capul seara linistit pe perna. Traiesti cu frica. Dimineata indiferent ca esti la putere sau in opozitie, e posibil sa te trezesti cu mascatii in casa. Tradeaza, vino alaturi de noi! Daca punem laba pe putere, dormi linistit.Veghem si votam noi pentru tine.

marți, 8 februarie 2011

DECLARATIILE LUI TRAIAN BASESCU

Despre formarea USL: S-a creat cuplul comic Antenescu-Ponta. Antonescu Ponta. Parcă-s două matrioști care nu spun decât suspendarea lui Băsescu și dărâmarea guvernului. Obiectivul lor e să dobândească putere. Doar pentru Jos Băsescu!, jos Boc! Nu-i suficient. trebuie să pui ceva în loc. Problema e ce pui ca program de stânga în guvernare. Îţi poţi permite în momentul de faţă, după ce ai scos economia din zona de risc... Uniunea Social-liberală, tu-ţi doreşti puterea dar eu îmi doresc să fac ce trebuie.
Despre planul suspendării avansat de Voiculescu: Nu mă sperie acest termen de 25 martie avansat de Voiculescu. Ca om mi se pare comic planul suspendării. Un cuplu comic Antonescu-Ponta care are un ideolog comic, pe Felix. Această alianță are un singur merit: a împărțit eșichierul politic în două.
Despre eventuala cădere a guvernului: Dacă actuala majoritate pierde majoritatea în parlament, nu-mi rămâne decât să iau notă,  şi voi căuta o soluţie politică. Eu nu cred că se va ajunge aici.
Despre scumpirea gazului: Până în 2012 nu se pune problema ca populaţia să aibă gaze la preţul pieţei.
Despre ancheta din vămi: "Această operaţiune pentru că arată cât era de cangrenat sistemul.  Nu va avea un impact pozitiv asupra aderării la Schengen. Teoretic termenul martie nu e pierdut nici acum. Practic nu se poate pentru că Bulgaria are două rapoarte negative. Decuplarea nu e posibilă.
Despre Cazul Păsat: "Nu vreau să împart dreptatea în parlament. Parlamentarii au făcut un mare rău României şi cei care au votat împotrivă, şi cei care s-au abţinut.
Tu când spui ca lider de partid «voi nu vă mişcaţi din bancă», chiar nu ai nicio responsabilitate. E vorba de responsabilitatea fiecărui parlamentar în parte.
Partidele din majoritate sunt principalii responsabili. E o chestiune de principiu, aperi sau nu aperi un om certat cu legea. Eu dacă aş fi un parlamentar care a primit un vot individual mi-ar fi greu să explic de ce am stat în bancă".

Despre responsabilitatea PDL: "PDL-iştii au demonstrat aceeaşi atitudine ca cei care nu s-au dus la vot, şi cei care au lipsit, şi cei care au votat împotrivă. Am luat notă. Am luat notă şi de lipsa de apetit a liderilor partidului de a-i mobiliza, şi de lipsa de apetit a şefului de grup de a negocia un vot corect.
Nu mai pot avea speranţe să-i mai rog alte lucruri. Voiam să demonstrăm că România e stat de drept, nu că parlamentul face scut".
Despre protestele PSD în dosarul Nicolescu: "Nu cred că a avut influenţă asupra judecătorilor mitingul PSD. Influenţă au avut medicii. Şi eu am luat notă. Unul din medici este unul din medicii care la operat pe Omar Hayssam, apărea că e plin de metastaze şi el era bine mersi.
Medicii n-au dreptul să hotărească în locul judecătorilor. Să facem un serviciu specializat pentru cei care le plesnesc rotulele când să se ducă la tribunal".
Despre alegerile din PDL: "Eu sunt convins că, dacă PDL nu revine la valorile care l-au consacrat şi la o înnoire, PDL se autocondamnă. Sper să fie o competiţie care să aducă o noutate şi oameni politici care nu sunt dispuşi la compromisuri. Ar fi jalnic ca şi acest partid să intre într-un joc al compromisurilor continue. Partidul nu mai e la stadiul în care să-şi aleagă conducerea prin negociere. E nevoie de oameni noi în conducerea partidului. Rămânând numai cu echipa veche nu-i văd făcând performanţă. Dacă mă vor chema cu toţi preşedinţii de organizaţii, nu pe grupuri, le voi spune punctul meu de vedere. Nu este adevărat ce s-a scris că m-am întâlnit cu Liviu Negoiță și i-aș fi cerut să candideze. Ultima dată l-am văzut de Liviu Negoiţă în octombrie.
sursa www.evz.ro

luni, 7 februarie 2011

NIMIC NOU SUB SOARE

Această «Opoziţie Unită» din 1887 a fost o formaţiune tipic românească; într-însa, totul era negativ şi nimic pozitiv – să răstoarne, bine, dar ce să puie în loc?
Sâmbătă, 5 februarie 2011, a luat fiinţă coaliţia Uniunea Social-Liberală, alcătuită din două formaţiuni politice - PSD, PNL - şi un trust de presă - Intact. Putem vorbi astfel de momentul  de constituire a Opoziţiei Unite.  PSD e un partid de stânga,  PNL, unul de dreapta, iar Intact e un trust de presă. 

Plecând de aici, adversarii USL şi-au întemeiat criticile şi scepticismele pe teza noutăţii absolute întruchipate de prezenţa la un loc a unor elemente care, în politică, la fel ca în natură, par imposibil de amestecat, cum ar fi, de exemplu, caviarul şi fasolea bătută.

Construcţia de sâmbătă nu e însă o noutate absolută în istoria României. Cu 127 de ani în urmă, mai precis, la 18 martie 1884, se năştea pe scena României Mici Partidul Liberal-Conservator, alcătuit din Partidul Conservator, Partidul Liberalilor Sinceri şi Partidul Liberalilor Moldoveni. Alcătuirea e prezentată publicului alegător drept Opoziţia Unită. La guvernare se afla, din 1876, PNL-ul condus de Ion C. Brătianu. În 1884, nimic nu lăsa să se întrevadă posibilitatea celor trei partide de a ajunge la ciolan. Unirea lor într-o nouă formaţiune are drept temei încrederea că numai astfel îl vor putea da jos pe „Dictatorul" Ion C. Brătianu. Formaţiunea e condusă de doi copreşedinţi: Lascăr Catargiu, şeful Partidului Conservator, şi George Vernescu, şeful Partidului Liberalilor Sinceri.

Programul noii formaţiuni pluteşte într-o mare de principii vagi: respectarea sinceră şi leală a Constituţiei, care trebuie să devină o realitate, progres treptat şi sănătos, îmbunătăţirea administraţiei. Treptat-treptat, Opoziţia Unită se lărgeşte cu  noi  partide şi grupări:  Junimiştii, Partidul Liberal Democrat, condus de  Dimitrie I. Brătianu, fratele lui Ion C. Brătianu, dar şi cu  personalităţi liberale supărate pe Ion C. Brătianu: Take Ionescu, Nicolae Fleva. Constantin Argetoianu, care frecventase Opoziţia Unită în tinereţile sale, avea să noteze mai târziu în jurnalul său: „În 1887, toate grupările şi partidele opozante (şi la conservatori erau grupuri şi sub-grupuri), de fapt aproape toată ţara, în afară de gaşca din jurul guvernului, formaseră «Opoziţia Unită», o alianţă menită să răstoarne guvernul - fiecare element reluându-şi libertatea îndată după atingerea scopului urmărit. Această «Opoziţie Unită» din 1887, care a servit apoi de model şi celorlalte mişcări, îndreptate împotriva guvernelor Regelui Carol I, a fost o formaţiune tipic românească; într-însa, totul era negativ şi nimic pozitiv - să răstoarne, bine, dar ce să puie în loc?"

Într-adevăr, Opoziţia Unită n-are un program de guvernare, ci unul de răsturnare a lui Ion C. Brătianu. Nu în Parlament, nu la urne, ci în stradă, prin tulburări violente. Prima are loc în noaptea de 28 spre 29 aprilie 1884. După întrunirea de la Sala Bossel, cu discursuri vădit caţavenciene, Opoziţia Unită se deplasează în Piaţa Palatului Regal. Aici, aşezându-se în fruntea unor cetăţeni revoltaţi, liderii urmau să ia cu asalt Palatul Regal, copie dâmboviţeană a asaltului Palatului Tuilleries şi prefaţă minoră la asaltul Palatului de Iarnă. Regele e sculat din somn, forţele poliţieneşti dau în dreapta şi-n stânga, cetăţenii dau şi ei, mai ales că nu sunt simpli cetăţeni, ci mardeiaşi ai celor două partide care compuneau Opoziţia Unită. Protestatarii nu vor să plece din Piaţa Palatului. Probabil că erau plătiţi cu ora şi, cu cât şedeau mai mult, cu atât îşi îngroşau mai tare pungile.
Constantin Bacalbaşa, în „Bucureştii de altădată", ne dezvăluie soluţia găsită de Guvern  pentru a scăpa de ei: „În sfîrşit, pentru a împrăştia mulţimea care nu voia să golească Piaţa Teatrului, în ciuda şarjelor jandarmilor călări comandaţi de maiorul Fănuţă, fură aduşi măturătorii primăriei care, cu măturile lor, înălţară nouri de praf în văzduh. Mulţimea asfixiată se împrăştie repede şi manifestaţia încetă".
Ion C. Brătianu cade de la putere în 22 martie 1888. Şezuse la guvernare doisprezece ani!
AUTOR ION CRISTOIU
articol preluat din ADEVARUL

vineri, 4 februarie 2011

NICI REVOLUTIILE NU MAI SUNT CE AU FOST

Când susţinătorii preşedintelui Hosni Mubarak i-au luat la bătaie pe contestatarii regimului, multe voci de la Bucureşti au comparat situaţia din Egipt cu cea din România zilei de 21 decembrie 1989.
O paralelă cam simplistă. Mie, unul, mi se pare că violenţele de la Cairo seamănă mai degrabă cu mineriada din 13-15 iunie 1990. Sau cu contramanifestaţia FSN din 29 ianuarie 1990. Ceea ce făcea atunci regimul Iliescu face acum regimul Mubarak: asmute cetăţenii „de bine" împotriva „golanilor", a „huliganilor", a „haimanalelor".

Egiptul a intrat într-un adevărat război civil, ceea ce n-a fost cazul României în 1989. În schimb, colţii războiului civil au muşcat adânc din fiinţa noastră naţională în bezmeticul an 1990.
Chiar aşa: cum de a evitat România un război civil, la schimbarea regimului dictatorial cu unul aparent democratic? Răspunsul este complex şi ţine de conjunctura politică a acelui moment, total diferită de cea a Egiptului contemporan.
Schimbarea lui Ceauşescu a fost rezultatul unei înţelegeri la nivel înalt între URSS şi SUA, cele două superputeri ale Războiului Rece. Atunci am avut de-a face cu o regie bine pusă la punct, inclusiv în privinţa succesiunii la putere. Orice reacţie în apărarea lui Ceauşescu a fost anihilată prin două acţiuni ucigătoare: 1. declanşarea unei campanii mediatice de diabolizare a „odiosului dictator", a „sângerosului tiran", a „lacomului satrap"; 2. aplicarea unui regim de teroare camarilei dictatoriale, inclusiv membrilor clanului Ceauşescu.
Dacă nu ar fi fost aplicat un asemenea plan, exista şi la noi pericolul unui război civil, precum în Egiptul actual. Regimul Ceauşescu nu ar fi cedat puterea doar pentru că era contestat din stradă. Atâta vreme cât avea alături Armata şi Securitatea, Ceauşescu avea la îndemână modelul chinezesc din Piaţa Tienanmen. Dar generali-cheie din Armată şi din Securitate erau la curent cu înţelegerea sovieto-americană, aşa că Marele Conducător s-a trezit abandonat de toată lumea.
Iar pentru ca succesiunea la putere să nu fie scăpată de sub control, Marele Regizor a recurs la sângeroasa diversiune „teroristă". Posibilul război civil a fost înlocuit cu un genocid.
În cazul Egiptului, marile puteri au decis un alt scenariu decât cel aplicat lui Ceauşescu. Soarta lui Mubarak a fost decisă, bătrânul dictator va fi nevoit să părăsească puterea. Dar succesiunea este extrem de complicată: Egiptul riscă să cadă din lac în puţ. Puterile occidentale caută soluţii pentru ca ţara faraonilor, unul dintre aliaţii-cheie din lumea arabă, să nu cadă în mâinile fundamentalismului islamic.
Marile diferenţe se văd şi „pe teren": la Cairo, nici Televiziunea şi nici Armata nu au trecut „de partea poporului". Şi nici n-au apărut un Ion Iliescu, un Silviu Brucan, un Gelu Voican Voiculescu, un Teodor Brateş, un căpitan Lupoi sau generalii Militaru şi Stănculescu în variantă egipteană...
Concluzia e clară: pentru reuşita unei revoluţii nu e suficientă voinţa populară. Mai trebuie să vrea şi altcineva...
AUTOR GROGORE CARTIANU
sursa ADEVARUL 

joi, 3 februarie 2011

CU VRAJITOAREA LA PARNAIE

Rasfoiesc presa noastra cea de toate zilele, si gasesc un articol intr-un cotidian, amuzant. Alesii nostri a luat-o razna. Comisia de buget-finante din Camera Deputatilor, pregateste un proiect de lege prin care vor sa arunce vrajitoarele la zdup. Nu pe toate, doar pe prezicatoarele, ale caror preziceri nu se adeveresc. Pedeapsa este de la 6 luni pana la 3 ani. In unele cazuri se dau amenzi penale.

Stimabilii nostri conducatori, vor sa inscrie vrajitoarele intr-o asociatie profesionala, eliberandu-le un aviz de functionare. Practicantelor le va fii interzis sa aiba punctul de lucru in jurul scolilor, bisericilor si a institutiilor publice. Doamnele care iti ghicesc destinul si norocul vor fii obligate sa-ti taie chitata si sa fie platitoare de TVA. Cum meseria este bratara de aur, guvernantii au decis sa legalizeze si prosteala la drumul mare. Atentie sa ai palmele curate cand te duci la ghicit. Sa nu cumva sa derutezi ghicitoarea. Nu vrei sa o ai pe constinta, facand parnaie, ca nu ai grija de igiena ta corporala.

Daca traduc acest proiect de lege, guvernul le permite, in prima faza sa-ti curete portofelul, din vorbe. Este convenabil, reusesc sa mai adauge ceva franci la pusculita statului. Apoi le selecteaza. Care umbla cu vrajeala si preziceri ieftine le arunca la racoare. Trecand prin acest filtru de selectie, ramanem pe piata cu vrajitoarele si prezicatoarele, care demonstreaza in timp prin practica, ca sunt adevarate oracole pentru societate. Nu m-as mira daca maine-poimane, alesii nostri alearga cu programele guvernamentale pe la vrajitoare. Din aceasta aberatie pe care vor sa o arunce pe piata, rezulta ca ei cred in preziceri si vrajitorie.

Stau si ma intreb cum vor reusi sa demonstreze anchetatorii in aceste cazuri, ca vrajitoarele si-au ratat prezicerile si vrajile. Ca sa demonstrezi ca ai fost pacalit de vrajitoare, trebuie sa mergi cu cel putin doi martori. Eu propun sa oblige vrajitoarele prin lege, sa-si angajeze o secretara care sa bata la masina toate balivernele pe care ti le arunca-n fata, in timpul sedintei. Apoi sa stampileze si sa semneze. Asa se mai lauda si guvernul cu realizarea unor noi locuri de munca.

marți, 1 februarie 2011

CUM POTI DEVENI IMUN LA PRESA CARE VREA SA TE TAMPEASCA

Romania perioadei urmatoare va fii marcata de multe galagii de strada.
„Orizontul politic se limpezeşte." Astfel debutează una dintre cele mai seducătoare bucăţi de publicistică iscălite de I.L. Caragiale, cel mai mare gazetar al tuturor timpurilor româneşti. Bijuteria a apărut  în numărul din 28 februarie 1879 al revistei umoristice „Bobîrnacul". La 132 de ani după, pot afirma şi eu, la fel de fericit ca I.L. Caragiale: „Orizontul politic se limpezeşte."

Până nu demult, orizontul politic românesc era înceţoşat. Pentru a naviga printre patimile politicienilor, publiciştilor, moderatorilor şi mogulilor, trebuia să iscodeşti dedesubturile fiecărui ziar, site, blog şi post TV. Citind  titlurile articolelor, burtierele talk show-urilor, văzând spumele de la gurile moderatorilor şi ascultând vocile izmenite ale văzătoarelor de prompter, desluşeai cu greu de partea cărei tabere politice e cârnăţarul care a vârât bani într-o foaie sau într-un post TV pentru a vinde  consumatorului tocătura zilnică de clişee, lozinci, strigăte şi mugete, toate vârâte în pieliţa aşa-zisei prese libere şi independente. Asta pentru că, în timp ce Puterea era un întreg - Traian Băsescu -, Opoziţia era dezbinată între PSD şi PC, pe de o parte şi  PNL, pe de alta. Acum, PSD, PNL şi PC s-au unit într-un colhoz mai dihai decât cele văzute de studentul Ion Iliescu în măreaţa Uniune Sovietică. Prin apariţia acestui caltaboş politic, în care urmaşul lui Ionel Brătianu joacă preferans  cu urmaşul Anei Pauker, iar Che Guevara a încins o partidă de table cu Poliţia Politică a lui Batista, avem într-o parte a scenei politice o tabără. În cealaltă, zisă şi a Puterii, o altă tabără, alcătuită dintr-un PDL cu papion de Dreapta şi şapcă de Stânga, un UDMR bun la toate şi UNPR care nici el nu ştie ce e. Cu o clasă politică astfel împărţită, nu mai e nicio problemă pentru cetăţeanul neutru, poreclit electoral şi nehotărât, să dibuie imediat cărei tabere îi aparţine un ziar sau un post TV.

Lucrurile se complică însă când acest cetăţean vrea să afle ce s-a întâmplat de-adevăratelea în realitate din lectura ziarelor şi urmărirea posturilor TV. Dând curs năravului românesc, viaţa noastră publică e zguduită de scandaluri succesive. În aceste scandaluri, presa Opoziţiei zice într-un fel. Presa Puterii zice într-altfel.
Soluţia de aflare a adevărului pur, nedeflorat politic? Ne-o dă Caragiale în tableta „Sfaturi", din „Moftul român", 28 februarie 1893: „Luaţi o jumătate de afirmare a unui ziar opozant şi amestecaţi-o bine cu o jumătate de dezminţire a unuia guvernamental - iată o reţetă adeseori bună pentru a afla adevărul".

România perioadei următoare va fi marcată de multe gălăgii de stradă. Cititorul sau telespectatorul neutru va avea mari probleme în a şti câţi inşi au participat la o zurbă. Îi va veni în ajutor tot Tata Moşu Caragiale. În celebra schiţă „Atmosferă încărcată", din „Universul", 10 martie 1900, aşezat la o bere, personajul narator aşteaptă să vadă, din ediţiile de seară ale gazetelor, ce s-a petrecut de-adevăratelea la manifestaţia de protest din  Bucureşti: „Dar iată soseşte un băiat cu gazetele. Lumea i le smulge. Iau şi eu două: una guvernamentală şi una opozantă. Sunt om care iubesc adevărul şi, fiindcă-l iubesc, ştiu să-l caut. De mult mi-am făcut reţeta cu care, în materie politică, îl poţi obţine aproape exact. De exemplu, Gazeta opoziţiei zice: «... la această întrunire a noastră, alergaseră peste 6.000 de cetăţeni, tot ce are capitala mai distins ca profesiuni libere, comercianţi, proprietari şcl...». Gazeta guvernului zice: «... la această întrunire a lor, d-abia se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălaţi, derbedei, haimanale...» Atunci, zic eu, au fost la acea întrunire 3.000 şi ceva de oameni, fel de fel, şi mai aşa, şi mai aşa".
Să-l recitim pe Caragiale! E cel mai bun mijloc de a deveni imuni la presa care vrea să te tâmpească.
AUTOR ION CRISTOIU
articol preluat din ADEVARUL