Guvernul Ponta a reusit in mai putin de doua luni sa sperie
orice om de buna credinta, dispus sa crediteze o vreme noua putere cu un
cec in alb. Ne confruntam deja cu doua situatii gravissime - cazurile
MOF si ISC - plus o invitatie la anarhie prin boicotarea Curtii
Constitutionale. In primele doua cazuri putem suspecta in mod legitim
utilizarea discretionara a puterii in scopuri personale, pentru a face
scapati oameni cu probleme majore de integritate, inclusiv pe seful
Guvernului. Invitatia la anarhie lansata de premierul Victor Ponta
prefateaza declansarea actiunii de suspendare a presedintelui, in
tentativa USL de preluare a puterii totale in Romania.
Inventarul
cazurilor grave suspecte de abuz de putere incepe cu prima zi de
guvernare. Pe 8 mai, in prima sedinta de guvern, Guvernul Ponta decide
sa treaca Inspectoratul de Stat in Constructii de la Ministerul
Dezvoltarii in directa subordonare a Guvernului. Mai are astazi cineva
dubii ca Victor Ponta stia exact ce face, ca toata actiunea a fost
premeditata intr-o incercare de a-l scapa pe Adrian Nastase de
condamare? Mai crede cineva in inocenta premierului dupa ce l-ati vazut
tipand pe scarile spitalului Floreasca celebrul "Basescule, esti
fericit", sugerand astfel ca presupusa tentativa de sinucidere ar fi
rezultatul unei condamnari politice? Putem trage concluzia de aici ca
Victor Ponta a simtit inca din prima zi de guvernare ca e datoria lui
sa-si scape maestrul, coordonatorul sau in furt, sa-l scape din ghearele
dictatorului. Se mai indoieste cineva astazi, dupa dramoleta
sinucigasului ratat, ca totul a fost o farsa lametabil pusa in scena cu
ajutor institutional (ministri, politisti, medici)?
Miercuri, 27
iunie, Guvernul Ponta trece prin ordonanta de urgenta (unde-o fi
urgenta) Monitorul Oficial de la Parlament in directa subordonare, la
fel cum a procedat cu ISC-ul. Cu miscarea asta, Ponta a impuscat doi
iepuri. L-a scapat pe Dan Voiculescu de procesul de la Inalta Curte si
s-a salvat pe sine de Consiliul care urma sa-i judece plagiatul.
(Detalii aici si aici).
Daca n-ar fi avut control total pe data publicarii unor acte oficiale,
existau doua riscuri majore. Unu: Demisia lui Dan Voiculescu risca sa nu
intre in vigoare la timp pentru a stopa procesul la Inalta Curte. Doi:
Ordinul de ministru prin care s-a blocat Comisia reunita vineri sa
judece plagiatul lui Ponta risca sa opereze legal abia dupa pronuntarea
unui verdict, adica tardiv. Putea risca Victor Ponta? Nu putea, prin
urmare a trecut la fapte. Avem in acest moment toate motivele - faptele
vorbesc singure - sa credem ca a utilizat puterea in scopuri personale.
Iar complicii sai se numesc Ioan Rus, ministru de interne in cazul
tentativei de favorizare a infractorului Nastase si Liviu Pop, ministrul
educatiei, cel care a intervenit brutal prin ordin de ministru pentru
a-si apara seful de un iminent verdict de plagiat.
Aceste doua
gesturi institutionale socante (jongleriile MOF si ISC) se incadreaza
lejer la abuz in serviciu sau favorizarea infractorului, fapte penale,
comise pe fata, in total dispret fata de opinia publica. Procurorul
Ponta stie bine ce a facut, stie ca s-a transformat in avocatul
borfasilor. Procurorul este perfect constient ca a furat munca altora,
din moment ca impiedica disperat aflarea adevarului, indiferent uzand in
mod scandalos de toate parghiile puterii de care dispune ca un vechil.
La fel cum, cel care se pretinde seful celui mai cinstit guvern,
aparatorul legalitatii si ordinii institutionale are in clar
reprezentarea raului produs cand submineaza autoritatea Curtii
Constitutionale. Anul trecut, cand il critica pe seful statului ca nu
respecta deciziile Curtii, califica cu gura lui aceasta atitudine
anarhie.
Complicele premierului Ponta in actiunea de subminare a
ordinii institutionale se numeste Andrei Marga, ministru de externe.
Presedintele Traian Basescu sustine ca este impiedicat in exercitarea
atributiilor sale, o acuzatie fara precedent. Cu tot gradul ei de
subiectivism, exprima totusi o realitate pe care doar cei de rea
credinta refuza sa o accepte. Probabil ca actiunea de suspendare a
presedintelui va debuta in forta saptamana viitoare. In absenta unor
motive constitutionale, va fi pur si simplu inca un mare abuz, inca un
pas spre anarhie. Asta nu-i revolutia bunului simt, seamana mai degraba a
revolta in penitenciar. E revolutia hotilor prinsi in flagrant.
Discipolul
si-a invins maestrul (aflat in puscarie). Guvernul Ponta a reusit sa se
impuna ca putere abuziva, anti-democratica si anarhica mai repede decat
Guvernul Nastase, caruia i-au trebuit totusi patru ani sa ingrozeasca
lumea occidentala. Cel putin Nastase avea oroare de anarhie. Pana si
coruptia din vremea sa era sistemica, ceea ce presupune o anumita ordine
si disciplina in furt.
AUTOR DAN TAPALAGA
SURSA www.hotnews.ro
Am scris un lung serial de articole, bazat pe documente, în care demonstram făcătura.
Aceste
poziții publice față de ceea ce la un moment dat, sub puterea emoției
naționale de tip latin, dar și sub puterea implicării presei în
chibițăreala politică, se manifesta drept ceea ce Ignacio Ramonet
numea dictatura consensului, mi-au adus de fiecare dată strașnice
bastoane pe spinare de la opinia publică inflamată pentru scurt timp, de
la politicieni, ba chiar și de la confrați.
Eu însă am continuat și
voi continua să pun la îndoială autenticitatea multor evenimente
spectaculoase de pe scena noastră publică martor, deoarece știu imensa
disponibilitate a politicienilor de a meșteri diversiuni prin care
proștii sînt trași pe sfoară.
Și această suspiciune programatică a mea își are temeiul într-un sentiment despre care am mai scris:
Spaima că undeva, în laboratoarele de manipulare ale ștabilor, companiilor și partidelor, niște inși își freacă mîinile, zicînd:
Le-am tras-o și de data asta!
Am șovăit să mă pronunț asupra celor întîmplate cu Adrian Năstase miercuri, 20 iunie 2010.
După
ce s-a dezvăluit, chiar de polițistul care a fost cu el în încăpere, că
Adrian Năstase și-a schimbat singur cămașa, după ce mi-am reamintit
imaginea de pe targă a fostului premier – cea de bărbat cu fularul de
lux legat într-un nod de dandy - dar mai ales, după ce i-am surprins, în
Salvarea care-l duce la penitenciar, binecunoscutul surîs diabolic, pe
care i l-am întîlnit de zeci, sute de ori, în cei 22 de ani activitate
publică a domniei sale, simt nevoia să scriu negru pe alb:
Am asistat la o premieră în viața românească postdecembristă: Sinuciderea ca operație de marketing politic.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA www.evz.ro