miercuri, 15 iunie 2011

UN ATARNATOR : CLAUDIU IORDACHE

Poate nu ştiţi, dar există în România o instituţie care, conform legii, ar trebui să se ocupe cu cercetarea Revoluţiei române din 1989: cine a contribuit la declanşarea ei, cine i-a deturnat sensul, cine au fost teroriştii, din cauza cui au murit 1.116 oameni şi au fost răniţi aproape 5.000, de ce nu au ajuns ucigaşii după gratii.
Oficina se numeşte Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi funcţionează pe bani publici. Sunt bani aruncaţi pe apa sâmbetei, căci IRRD este aşezat pe temelii caraghios de strâmbe. Organul de conducere al instituţiei este Colegiul Naţional, format din personaje implicate până-n gât în evenimentele sângeroase din decembrie '89. Îi regăsim aici, printre alţii, pe Ion Iliescu (preşedinte), Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Cico Dumitrescu, Cazimir Ionescu, Dumitru Mazilu, Sergiu Nicolaescu. Nu lipsesc Răzvan Theodorescu (pentru meritele sale deosebite în manipulările televizate din 1990), Petrică Balint şi Emilian Cutean (care au umplut ţara de impostori cu certificate de revoluţionar). Până să moară, figura în Colegiu şi Dan Iosif.

Bunul-simţ spune că niciunul dintre aceştia nu ar trebui să facă parte din Colegiul IRRD, pentru simplul motiv că nu poate fi şi jucător, şi arbitru. Toţi sunt subiecţi pe care să-i pună sub lupă cercetătorii Revoluţiei. Cum să scrie „cercetătorul" Gelu Voican Voiculescu despre „revoluţionarul" Gelu Voican Voiculescu? Sau, altfel: cum să scrie istoricii angajaţi de Ion Iliescu despre faptele decembriste ale lui Ion Iliescu? Este un nonsens de la un capăt la altul.
Institutul creat de Ion Iliescu pentru Ion Iliescu are şi un director general: Claudiu Iordache. Unul care încasează o leafă dolofană pentru a contribui la elucidarea evenimentelor din decembrie '89. Eventual, prin puterea exemplului personal, dat fiind că dl Iordache este om de litere şi revoluţionar. Să stea de vorbă cu martori, să cerceteze documente, să cotrobăiască prin arhive, iar la finalul acestui efort colosal să ofere contemporaneităţii, cât şi posterităţii, opere fundamentale.

Din păcate, contribuţiile domnului Iordache sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Tot ce reuşeşte directorul general al IRRD este ca, într-o publicaţie sezonieră intitulată „Caietele Revoluţiei", să se ia la trântă cu cei care, deşi nu sunt plătiţi din bani publici, s-au străduit să facă şi treaba domniei sale. Adică să investigheze crimele din decembrie 1989. E drept că lui Claudiu Iordache i-ar fi cam greu să-i caute pe făptaşi, căci ar decima Colegiul institutului pe care cu onor îl conduce.
Ce zice domnul director? În titlu, zice aşa: „O altfel de cronică la cartea domnului Grigore Cartianu, «Crimele Revoluţiei»", iar în subtitlu: „Vouă, celor care staţi la coadă, ca pe vremuri, pentru a cumpăra o carte mincinoasă!".

Vai, s-a supărat revoluţio­narul! S-a supărat poetul neînţeles care stă atârnat de crenvurştul ideologic pe care i l-a întins Ion Iliescu! Ar trebui să mă supăr eu, pentru că-i plătesc salariul acestui filosof al cuvintelor deşarte. Dar nu mă supăr, pentru că nu am timp. Trebuie să finalizez un nou volum din ciclul „Crimele Revoluţiei", cu titlul „Teroriştii printre noi". Până-l dau gata, poate reuşeşte şi dl Iordache să mai scrie o pagină de măscări la adresa subsemnatului. Hai, că se poate!
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSA ADEVARUL 

4 comentarii:

Adrian spunea...

Problema e ca nu avem un judecator cu sange in instlatie sa-l ascunda pe tov iliescu pana la sfarsitul zilelor. Daca s-ar gasi atunci s-ar curata tara de tot felul institutii fara rost consumatoare de bani. (reactie in lant)

Plano10 spunea...

D-le Tano
Dupa modul cum puneti problema un neutru ar intelege ca regretati ca s-a intamplat acea Revolutie.
Va place sau nu, o revolutie fara personaje cu rol conducator, precum Iliescu, sfarseste prin a nu mai fi revolutie ci o simpla rascoala inabusita.
Multi din multimea participanta la revolutie nu inteleg ca nu exista locuri pentru fiecare in conducerea regimului postrevolutionar.De aici lupta pentru putere.
De bine, de rau, dupa primele zile de brambureala, cu Iliescu la conducere, a fost evitat haosul inerent dupa caderea unui regim autoritar. Nici pietarii, care voiau puterea pentru ei, n-au reusit sa opreasca procesul de instaurare a unui regim constitutional democratic, functionabil si astazi.

TANO spunea...

domnule Plano10, cu parere de rau tin sa va informez ca in Romania a fost o lovitura de stat in toata regula nu o revolutie. iar tovarasul ilici are pe constinta si trebuie sa dea socoteala pentru mii de suflete

Plano10 spunea...

@Tano
O revolutie neinsotita de lovitura de stat, cum altfel s-ar numi schimbarea prin forta a unui regim, nu este revolutie!
Sau, altfel spus,revolutia este doar una din formele prin care se poate da o lovitura de stat.
Eu completez si spun, ca, in realitate, in Romania, in 1989 s-a dat o lovitura militara de stat, fara de care revolta populatiei ar fi ramas nefinalizata.
Au fost multe revolte in anii 1990-1991 si in 1999, dar au ramas simple revolte, inclusiv Piata Universitatii,pentru ca structurile militare nu au fost de acord cu ele.