Perioada 2008-2012 a fost privită cu multă speranță de suporterii
reformei Statului. Injecția de sânge proaspăt în PDL părea să justifice
optimismul discursului fuzionist, de dreapta. Dincolo de simpla
recrutare a unor nume sonore sau respectabile în mediul cultural și
academic, e bine să vedem eficacitatea acestui experiment. Concret, pe
fapte, iar nu vorbe.
Să recapitulăm. Anul trecut, prin toamnă, Sebastian Lazaroiu fusese dat afară din Guvern la presiunea baronilor. În ianuarie, Teodor Baconschi
a fost demis din funcția de Ministru de Externe de chiar Emil Boc, cu
zece zile înaintea depunerii propriului mandat. Motivul? O răzbunare
personală a complexului de inferioritate.
Astăzi, după tot dezastrul de comunicare al organizației
PDL-București, omul pedepsit e Cristian Preda… După catastrofă numită
Boldea (fugarul protejat de Mircea Toader în prima instanță), nimeni din
PDL nu și-a asumat vreo răspundere. La fel, schimbarea de macaz a lui
Sorin Frunzăverde a produs nenumărate volute retorice împotriva
traseismului. Evident, apelativul n-o poate atinge pe doamna Elena
Udrea, în pofida experienței dobândite de fostul Ministru al Dezvoltării
în cercurile PSD, PNL și PD (2002-2006).
Cuprins de puroi și sufocat de figuri DNA-bile, PDL a decis să-l dea
afară pe singurul său profesor universitar cu profil de doctrinar:
Cristian Preda. Elena Udrea, obosită de atâtea exigențe ideologice și
stilistice, îl curtează în schimb pe Marian Vanghelie și câteva
stele UNPR… Să nu uităm că dl Cezar Preda o invitase recent pe Monica Luisa Macovei să iasă și ea din gruparea pedistă…
Suntem în 2012 și ar cam trebui să tragem o linie.
Înnoirea PDL, care părea credibilă în 2008, este astăzi un fiasco
total. Din păcate, între tăcere și demnitate, mulți au ales tăcerea.
Destinul individual al lui Cristian Preda se va intersecta probabil
cu cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu. Dincolo de aceste detalii ale
reabilitării europarlamentarului PDL, merită observat un trend general.
Nu doar PDL e în derivă. La Sectorul 3, PSD pregătește un candidat
anchetat într-un scandal sex cu minore (Robert Negoiță)… În Sectorul 5,
Marian Vanghelie vrea să patroneze – la al patrulea mandat – o zonă de
largă infracționalitate urbană. La Primăria Capitalei rămâne candidatura
de endependent a lui Oprescu – acuzat, cu dovezi clare, de
plagiat. Mă întreb ce se petrece cu țara noastră atunci când, în orașul
cel mai prosper, avem de aleși între hoți, risipitori, interlopi,
agramați și/sau violatori.
Cât trebuie să mai îndurăm acest blestem? Chiar nu putem
aspira la normalitate? De ce n-am pregăti conspirația binelui cetățenesc
împotriva răului feudal-baronial?
AUTOR MIHAIL NEAMTU
SURSA www.contributors.ro
Se afișează postările cu eticheta cristian preda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cristian preda. Afișați toate postările
miercuri, 4 aprilie 2012
marți, 3 aprilie 2012
DAR PE ELENA UDREA CAND O EXCLUDETI?
PDL are certe apucături sinucigaşe. Cum altfel ar putea fi numită excluderea din PDL a europarlamentarului Cristian Preda?
Dar haideţi să vedem cine l-a excomunicat pe ereticul Preda din Parohia Democrat-Liberală. Inchiziţia de partid se numeşte Biroul Permanent Naţional al PDL. Ieri, în cadrul acestui organism, voturile s-au distribuit astfel: 30 pentru excludere, două contra excluderii şi o abţinere. Procentual, eliminarea lui Preda a fost susţinută de 91% din voturile exprimate. Mai era un pic şi se atingea unanimitatea de pe vremuri, de la PCR!
Cum în spatele oricărui vot stă un om, merită pomeniţi câţiva inchizitori. Să începem cu cel care, formal, a făcut propunerea de excludere: Ştefan Pirpiliu - o somitate a politicii româneşti... Regăsim apoi felurite personagii: Alin Popoviciu (vitezomanul-mincinos de la Timişoara), Romeo Raicu, Florin Popescu, Daniel Buda, William Brânză, Gheorghe Flutur, Traian Igaş, Gheorghe Ştefan-Pinalti, Mihai Stănişoară, Ioan Oltean, Roberta Anastase, Emil Boc... şi ajungem la capul răutăţilor, Elena Udrea.
O fi mai onorabil un Oltean sau un Popoviciu decât un Cristi Preda? În PDL or fi apreciate mai bine calităţile de Iosefini ale Robertei Anastase decât pregătirea unui profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti? E nevoie mai mare de politruci caragialeşti decât de oameni serioşi?
Exmatriculatul Preda a declarat că aruncarea sa peste bord este „un abuz pus la cale de Elena Udrea". Performanţa doamnei Cocoş este de-a dreptul impresionantă: deşi nu şi-a tocit prea mult coatele pe băncile şcolii, mătură podelele partidului cu un universitar de vocaţie. Şi asta, în condiţiile în care şi pe plan politic a spart borcanele. Filiala Bucureşti a PDL este pulverizată, a ratat toate alianţele posibile şi imposibile. Candidaţii partidului sunt fantome, hoţi sau clovni, iar organizaţia doamnei Udrea nu are ca obiectiv să câştige, ci să nu piardă la un scor prea sever!
Dacă mai adăugăm şi imensul capital de ură populară pe care şi l-a asigurat în ultimii ani, descoperim în Elena Udrea o piatră de moară agăţată de gâtul PDL. Una care, în loc să facă pasul înapoi, scoate sabia şi taie capete. Va veni vremea când i-l vor reteza alţii pe al ei... Şi acele zile nu sunt prea departe!
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSA ADEVARUL
luni, 7 martie 2011
EVZ.RO : INTERVIU CU CRISTIAN PREDA
EVZ: Doar trei voturi, atât dă PDL pentru integritate?
Cristian Preda: Din păcate, diferenţa dintre ceea ce ne-am promis nouă şi publicului şi realitatea acestui vot e foarte mare. Temerea colegilor mei că în acest fel e fragilizat partidul a fost mai puternică decât speranţa mea şi a Monicăi Macovei şi a lui Sever Voinescu că în acest fel vom redresa situaţia. Aşa s-a decis, trebuie să respectăm această decizie, dar e clar o diferenţă mare de viziune.
Diferenţa de viziune s-ar putea concretiza într-un pas înapoi?
În acest moment, dezbaterea despre viitorul organizaţiei trebuie continuată. Un pas important e că s-a discutat, chiar dacă registrul retoric n-a fost întotdeauna unul înrădăcinat în argumente, ci în invective. Mi-aş fi dorit ca opiniile să fie mai stabile şi argumentele să nu se schimbe de la o zi la alta. Persoane care argumentau la sfârşitul săptămânii trecute în Biroul Permanent Naţional (BPN) în favoarea acestei măsuri au găsit o cale să întoarcă faţa de la aceste argumente şi să îmbrăţişeze poziţia celor care se temeau.
Argumentul a fost că o astfel de măsură loveşte în primari.
Acest argument a fost folosit şi în discuţiile în care colegii mei au susţinut în BPN adoptarea măsurii.
De unde atunci întoarcerea acestui vot?
Interpretarea pe care o dau eu este aceea că, în acest moment, filialele partidului sunt semnificativ mai puternice, mai autoritare decât Biroul Permanent Naţional şi în acest fel decizia a fost răsturnată.
Va costa partidul această decizie, inclusiv în confruntarea pe care o are în faţă cu USL?
Eu cred că principala noastră problemă e acest bloc alcătuit de Ponta, Antonescu şi Voiculescu, şi nu confruntarea cu un presupus rău încarnat în ideea de schimbare a partidului. Aş observa însă, pe de altă parte, că într- un mod foarte interesant ieri (sâmbătă - n.r.) a vorbit numai o parte a partidului. Atunci când un partid este la guvernare, miniştrii au un loc de onoare în ceea ce înseamnă susţinerea publică a argumentelor, viziunilor şi în elaborarea marilor decizii. Ei bine, cu excepţia premierului şi a Elenei Udrea care, de altfel, ne-a spus că a intervenit mai degrabă contra dorinţei sale iniţiale, restul miniştrilor au tăcut mâlc. E o situaţie în care partidul a amuţit propriii miniştri cu ajutorul organizaţiilor locale.
A fost vorba de teamă?
Cineva care se uită la această situaţie, dincolo de dispute personale care sunt fireşti, constată că miniştrii partidului aflat la guvernare sunt muţi. Niciunul n-a vorbit pe nicio temă, deşi premierul a prezentat un raport al guvernării. Deşi avem o echipă guvernamentală, în bucătăria internă miniştrii par să nu fi contat deloc.
Premierului i s-a mulţumit deja, e un semnal pentru congres?
Situaţia este stranie pentru că aceleaşi organizaţii locale care în urmă cu trei săptămâni l-au destituit din poziţia de premier pe Emil Boc, ieri (sâmbătă - n.r.) discutau cum anume divizarea trebuie evitată şi integritatea este imorală. Un partid la guvernare, care este incapabil să se exprime prin miniştrii lui, construieşte un ritual de exorcizare a răului reprezentat de discursul despre integritate.
Putem vorbi atunci despre o baronizare a PDL?
Cred că este o deplasare a deciziei într-un spaţiu incert al acestui nivel local al organizării şi un soi de autoanulare a dimensiunii naţionale a partidului. Asta se poate întâmpla şi pentru că se aşteaptă Convenţia.
Ca o concesie a fost introdusă autosuspendarea, mizându-se declarativ pe onoarea celor cu dosare în instanţă. Credeţi un Gheorghe Falcă, de pildă, îşi va manifesta această onoare?
Nu pot să speculez în privinţa unui caz sau al altuia. Mesajul trimis în exterior însă nu e foarte încurajator pentru că el este "nu avem încredere în justiţie, ea este manipulată de adversari, este politizată". Acestea au fost argumentele folosite pentru a bloca introducerea măsurilor împotriva celor corupţi. Or, asta citită din exterior, de partenerii noştri europeni, reprezintă un mesaj foarte negativ, pentru că principalul partid de guvernământ spune că justiţia nu funcţionează. Iar în interior mesajul către organizaţii este "staţi liniştiţi, corupţii vor fi păstraţi, că ei ne aduc voturi".
Deci nu vedeţi 200 de gesturi de onoare ale primarilor....
Onoarea nu are nevoie de regulamente. Şi, într-un mod formal, s-a introdus între drepturi autosuspendarea. E un fel de autoamăgire. De ce trebuie să te autosuspenzi şi nu să demisionezi? Ce te împiedică, în fond, ca după ce se termină cu bine un proces în care eşti târât, să spunem, pe nedrept, să te întorci în organizaţie. Nu te vor primi colegii? Poate te vor primi cu aplauze dacă s-a dovedit că într-un caz dintr-o mie s-a întâmplat o eroare judiciară.
Numai că pornind de la eroarea judiciară, noi am transformat asta într-o regulă. Şi mesajul trimis în exterior este justiţia din România nu este funcţională, că nu poţi să ai încredere în ea. Când o spune principalul partid de guvernământ cum vreţi să ne creadă Comisia că facem progrese pe calea justiţiei? Colegii mei nu s-au gândit la acest lucru când au spus că nu trebuie să sancţionăm pe cineva pentru că de fapt nu poţi pune baza pe justiţie.
Mai vedeţi acum rostul unei moţiuni promovate de dumneavoastră, Monica Macovei şi Sever Voinescu?
Cred că da. Cred că este pentru noi o provocare să vedem dacă PDL poate reuni măcar 35 de persoane care să creadă că nu trebuie să faci compromisuri compro miţătoare, că trebuie să aduci oameni competenţi, că trebuie să rezolvi problemele cetăţenilor, şi nu problemele clientelei. Dacă nici măcar asta nu se poate realiza înseamnă că suntem într-o si tuaţie dramatică. Dar continui să fiu optimist şi să cred că trebuie să ne batem pentru această cauză şi să le explicăm oamenilor că nu putem să ieşim din acest marasm etico-politic prin compromisuri compromiţătoare.
Cristian Preda: Din păcate, diferenţa dintre ceea ce ne-am promis nouă şi publicului şi realitatea acestui vot e foarte mare. Temerea colegilor mei că în acest fel e fragilizat partidul a fost mai puternică decât speranţa mea şi a Monicăi Macovei şi a lui Sever Voinescu că în acest fel vom redresa situaţia. Aşa s-a decis, trebuie să respectăm această decizie, dar e clar o diferenţă mare de viziune.
Diferenţa de viziune s-ar putea concretiza într-un pas înapoi?
În acest moment, dezbaterea despre viitorul organizaţiei trebuie continuată. Un pas important e că s-a discutat, chiar dacă registrul retoric n-a fost întotdeauna unul înrădăcinat în argumente, ci în invective. Mi-aş fi dorit ca opiniile să fie mai stabile şi argumentele să nu se schimbe de la o zi la alta. Persoane care argumentau la sfârşitul săptămânii trecute în Biroul Permanent Naţional (BPN) în favoarea acestei măsuri au găsit o cale să întoarcă faţa de la aceste argumente şi să îmbrăţişeze poziţia celor care se temeau.
Argumentul a fost că o astfel de măsură loveşte în primari.
Acest argument a fost folosit şi în discuţiile în care colegii mei au susţinut în BPN adoptarea măsurii.
De unde atunci întoarcerea acestui vot?
Interpretarea pe care o dau eu este aceea că, în acest moment, filialele partidului sunt semnificativ mai puternice, mai autoritare decât Biroul Permanent Naţional şi în acest fel decizia a fost răsturnată.
Va costa partidul această decizie, inclusiv în confruntarea pe care o are în faţă cu USL?
Eu cred că principala noastră problemă e acest bloc alcătuit de Ponta, Antonescu şi Voiculescu, şi nu confruntarea cu un presupus rău încarnat în ideea de schimbare a partidului. Aş observa însă, pe de altă parte, că într- un mod foarte interesant ieri (sâmbătă - n.r.) a vorbit numai o parte a partidului. Atunci când un partid este la guvernare, miniştrii au un loc de onoare în ceea ce înseamnă susţinerea publică a argumentelor, viziunilor şi în elaborarea marilor decizii. Ei bine, cu excepţia premierului şi a Elenei Udrea care, de altfel, ne-a spus că a intervenit mai degrabă contra dorinţei sale iniţiale, restul miniştrilor au tăcut mâlc. E o situaţie în care partidul a amuţit propriii miniştri cu ajutorul organizaţiilor locale.
A fost vorba de teamă?
Cineva care se uită la această situaţie, dincolo de dispute personale care sunt fireşti, constată că miniştrii partidului aflat la guvernare sunt muţi. Niciunul n-a vorbit pe nicio temă, deşi premierul a prezentat un raport al guvernării. Deşi avem o echipă guvernamentală, în bucătăria internă miniştrii par să nu fi contat deloc.
Premierului i s-a mulţumit deja, e un semnal pentru congres?
Situaţia este stranie pentru că aceleaşi organizaţii locale care în urmă cu trei săptămâni l-au destituit din poziţia de premier pe Emil Boc, ieri (sâmbătă - n.r.) discutau cum anume divizarea trebuie evitată şi integritatea este imorală. Un partid la guvernare, care este incapabil să se exprime prin miniştrii lui, construieşte un ritual de exorcizare a răului reprezentat de discursul despre integritate.
Putem vorbi atunci despre o baronizare a PDL?
Cred că este o deplasare a deciziei într-un spaţiu incert al acestui nivel local al organizării şi un soi de autoanulare a dimensiunii naţionale a partidului. Asta se poate întâmpla şi pentru că se aşteaptă Convenţia.
Ca o concesie a fost introdusă autosuspendarea, mizându-se declarativ pe onoarea celor cu dosare în instanţă. Credeţi un Gheorghe Falcă, de pildă, îşi va manifesta această onoare?
Nu pot să speculez în privinţa unui caz sau al altuia. Mesajul trimis în exterior însă nu e foarte încurajator pentru că el este "nu avem încredere în justiţie, ea este manipulată de adversari, este politizată". Acestea au fost argumentele folosite pentru a bloca introducerea măsurilor împotriva celor corupţi. Or, asta citită din exterior, de partenerii noştri europeni, reprezintă un mesaj foarte negativ, pentru că principalul partid de guvernământ spune că justiţia nu funcţionează. Iar în interior mesajul către organizaţii este "staţi liniştiţi, corupţii vor fi păstraţi, că ei ne aduc voturi".
Deci nu vedeţi 200 de gesturi de onoare ale primarilor....
Onoarea nu are nevoie de regulamente. Şi, într-un mod formal, s-a introdus între drepturi autosuspendarea. E un fel de autoamăgire. De ce trebuie să te autosuspenzi şi nu să demisionezi? Ce te împiedică, în fond, ca după ce se termină cu bine un proces în care eşti târât, să spunem, pe nedrept, să te întorci în organizaţie. Nu te vor primi colegii? Poate te vor primi cu aplauze dacă s-a dovedit că într-un caz dintr-o mie s-a întâmplat o eroare judiciară.
Numai că pornind de la eroarea judiciară, noi am transformat asta într-o regulă. Şi mesajul trimis în exterior este justiţia din România nu este funcţională, că nu poţi să ai încredere în ea. Când o spune principalul partid de guvernământ cum vreţi să ne creadă Comisia că facem progrese pe calea justiţiei? Colegii mei nu s-au gândit la acest lucru când au spus că nu trebuie să sancţionăm pe cineva pentru că de fapt nu poţi pune baza pe justiţie.
Mai vedeţi acum rostul unei moţiuni promovate de dumneavoastră, Monica Macovei şi Sever Voinescu?
Cred că da. Cred că este pentru noi o provocare să vedem dacă PDL poate reuni măcar 35 de persoane care să creadă că nu trebuie să faci compromisuri compro miţătoare, că trebuie să aduci oameni competenţi, că trebuie să rezolvi problemele cetăţenilor, şi nu problemele clientelei. Dacă nici măcar asta nu se poate realiza înseamnă că suntem într-o si tuaţie dramatică. Dar continui să fiu optimist şi să cred că trebuie să ne batem pentru această cauză şi să le explicăm oamenilor că nu putem să ieşim din acest marasm etico-politic prin compromisuri compromiţătoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)