Marea greşeală pe care au făcut-o partenerii occidentali ai
României a fost să creadă că Ponta şi Antonescu sunt la fel ca orice alt
politician, de stânga sau de dreapta, că aparţin aceleiaşi specii
politice căreia îi aparţin şi ei. Puţin populişti, puţin imorali, dar
atât. În fond nu toţi politicienii sunt la fel? Câtă vreme lupta se dă
în cadre democratice e în regulă. Greşit. Cei doi aparţin unei cu totul
alte specii.
Cu câteva luni în urmă, un diplomat german ne-a cerut părerea asupra
liderului PSD, Victor Ponta. I-am mărturisit că ceea ce ne îngrijorează
cel mai mult la persoana acestuia este fibra profund totalitară care
străbate personalitatea politică a lui Ponta. Totalitară?, ne-a replicat
diplomatul cu neincredere. Nu e exagerat? Când ne-am revăzut recent,
reprezentantul Germaniei s-a scuzat că nu ne-a crezut de prima dată: „De
unde să fi ştiut că va face astfel de lucruri inimaginabile?''.
Or,
tocmai asta este problema cu prietenii noştri din Occident. Educaţia
democratică primită şi respectul pentru reguli înscris adânc în ADN-ul
lor îi face incapabili să perceapă adevărata natură a politicienilor din
Estul Europei şi din România. Cumva, în naivitatea lor inocentă îşi
închipuie că trecutul comunist a fost şters din moştenirea genetică a
politicianului român şi că între occidentalul guraliv, populist, poate
puţin corupt şi cel de la Bucureşti nu există nicio diferenţă
fundamentală. De aici şi reacţia neobişnuit de dură a occidentalilor, de
dreapta şi de stânga, faţă de acţiunile guvernului Ponta: S-au simţit
trădaţi de nişte oameni care au încălcat regulile jocului şi acum
reacţionează cu furia celui tras pe sfoară. Din păcate, ceea ce s-a
câştigat începând din 2005, când România a început să iasă cu eforturi
uriaşe din groapa în care o lăsase regimul Adrian Năstase şi să îşi
croiască drum spre credibilitate internaţională, normalitate şi
respectabilitate s-a pierdut într-o săptămână. Indiferent cum se va
încheia episodul suspendării lui Traian Băsescu, credibilitatea României
este făcută fărâme şi vor trece ani, cum avertiza Viviane Reding, până o
vom reface.
Nu că semnele caracterului totalitar al cuplului
Ponta&Antonescu nu erau deja acolo, la vedere pentru orice
observator înzestrat cu o minimă onestitate intelectuală. Cei doi şi-au
creat propria realitate politică favorabilă refuzând sistematic să
recunoască impactul devastator pe care l-a avut criza economică asupra
României. În felul acesta au reuşit să impună cu succes prin intermediul
aparatului de propagandă al televiziunilor de ştiri mogulizate o
realitate alternativă în care criza nu exista iar tăierea salariilor,
îngheţarea pensiilor, închiderea spitalelor şi concedierea bugetarilor
aveau o cu totul explicaţie, una exclusiv internă care nu avea nici o
legătură cu ceea ce se întâmplă în Europa şi în lume. Pasul al doilea al
acestui proces a fost să identifice personajul vinovat de această
situaţie: Traian Băsescu şi clica pedelistă. În varianta
Ponta&Antonescu a realitatii - contrafacuta de ei insisi -,
salariile nu s-au tăiat pentru că România risca să dea faliment, ci
pentru că Băsescu şi PDL, în infinita lor lăcomie, le-au furat de la
gura poporului. O poveste simpla si suficient de simpla ca sa prinda la
"popor". Si a prins.
În felul acesta Băsescu nu a mai fost
identificat drept un adversar politic cu care cei doi se aflau într-o
bătălie politică legitimă şi democratică, ci ca inamicul nr. 1 al
naţiunii, care nu trebuia doar învins în jocul democratic, ci anihilat
pentru salvarea ţării. Această tactică a demonizării şi delegitimării
adversarului, a identificării „duşmanului din interior'' care ameninţă
însăşi fiinţa ţării, care trebuie zdrobit, şi care a fost utilizată
atât de bolşevici cât şi de nazişti pentru a prelua puterea şi a-şi
legitima dictatura este principala linie de atac a USL împotriva
preşedintelui şi nu vor renunţa la ea, indiferent dacă Traian Băsescu va
rămâne sau nu la Cotroceni. Când Relu Fenechiu declară în conferinţă de
presă că „Traian Băsescu este în război cu poporul român'', Fenechiu
încearcă de fapt să legitimeze cvasi-anihilarea statului de drept de
către USL prin „urgenţa'' creată de existenţa duşmanului intern şi a
războiului cu acesta dus în numele poporului român. Când Antonescu
afirma că „PDL trebuie să dispară'' sau când Ponta susţinea că „Băsescu
şi Boc nu sunt români'', cei doi funcţionau în aceeaşi logică
totalitară.
Un alt procedeu totalitar este delegitimarea vocilor
opoziţiei ca „vândute'', deci trădătoare de ţară. Să nu uităm că primul
din seria atacurilor USL a avut drept ţintă Institutul Cultural Român, o
insulă de cultură liberă de control politic, care trebuia adusă rapid
la ordine. Aici rezidă „urgenţa'' din Ordonanţa de Urgenţă. Au urmat
apoi atacurile împotriva jurnaliştilor acreditaţi la Bruxelles sau care
lucrează pentru prestigioase publicaţii străine precum The Economist sau
EUObserver. Rând pe rând, Carmen Valică de la Radio România
Actualităţi, Liliana Ciobanu, colaborator al The Economist şi Valentina
Pop, jurnalistă la EUObserver au fost acuzate că reprezintă „coloana a
cincea'' în presa internaţională a aceluiaşi duşman intern. Când
atacurile în „publicaţiile USL'', în fapt versiuni 2.0 ale României
Mari, nu au mai fost de ajuns, s-a trecut la ameninţări directe, cum i
s-a întâmplat ieri colegei noastre Ondine Gherguţ.
Bineînţeles că
se încearcă o lovitură de stat şi bineînţeles că aceasta va continua şi
după eventuala demitere a lui Traian Băsescu pentru că sistemul
totalitar în care „operează'' politic Ponta&Antonescu are oroare de
democraţie şi libertate.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu