TOATE-S VECHI SI NOI TOATE

Cam aşa s-ar putea defini starea de lucruri ce domneşte acum între cei „care s-au urcat în spatele ungurilor şi secuilor” din România, încercând să le câştige încrederea şi, odată cu ea, voturile. E agitaţie mare printre aceştia. Mai mare ca niciodată. Fiindcă se apropie alegerile parlamentare şi, pentru prima dată în ultimele două decenii şi mai bine, UDMR-ul nu mai este singura beneficiară a voturilor electoratului de etnie maghiară. A apărut concurenţa politică, pe care până acum udemeriştii, prin tertipuri de tot felul, au reuşit s-o ţină departe de „bucatele alese” ale puterii.
Acum, gata, nu se mai poate! Alături de vechii militanţi şi agitatori unguri, care s-au boierit între timp, „care s-au aliat cu puterea română de ocupaţie, trădând cauza ungurimii din România”, au apărut în arena politică „lupii tineri”, dornici de afirmare, care şi-au dat seama că, rămânând mereu în umbra marilor seniori, nu vor avea nicio şansă de a se lansa şi de a se impune în faţa celor pe care încearcă să-i atragă alături de ei. Aşa se va întâmpla în această campanie electorală ce va premerge alegerilor parlamentare din 9 decembrie a.c.. Pentru prima dată, UDMR-ul va trebui să înfrunte doi adversari politici de temut: Partidul Civic Maghiar - în frunte cu extremistul Szasz Ieno, fostul primar al Odorheiului Secuiesc, cu care se mândrea că este „cel mai curat oraş unguresc din România”, în sensul că acolo elementul românesc este aproape inexistent, după evenimentele petrecute în decembrie 1989; şi Partidul Popular Maghiar din Transilvania - avându-l preşedinte pe „ucenicul” lui Tokes Laszlo, Toro T. Tibor, în realitate însă condus din umbră de răspopitul episcop.
Iar aceştia, spre a avea câştig de cauza în faţa bătrânilor vulpoi politici udemerişti, unşi cu toate alifiile, care au învăţat demult arta demagogiei şi a minciunii politice, trebuie să iasă în faţa electoratului maghiar cu „marfă nouă”, cu sloganuri noi, care să-i mobilizeze pe alegători şi să-i determine să meargă alături de ei. Numai că ceea ce lansează pe piaţa electorală cei ce vor să-i concureze pe udemerişti, sunt tot vechile sloganuri ale adversarilor lor politici, iar ei au acum impresia că le lansează „în premieră”. Nu demult, într-o conferinţă de presă, preşedintele PPMT, Toro T. Tibor, a lansat strategia electorală a partidului său, bazată pe autonomia comunitară: „Punctul forte al strategiei este autonomia comunitară a maghiarilor din România, pentru care totdeauna (?!) PPTM a militat”.

În primul rând, sintagma „totdeauna a militat”, pare că vrea să exprime ideea că partidul „clocit” sub pulpana ocrotitoare a lui Tokes există de multă vreme, ori, după cum se ştie, acesta a fost lansat abia de un an. Autonomia comunitară a maghiarilor din România este sloganul pe care udemeriştii l-au lansat încă de când au apărut pe scena politică românească. A fost singurul „şlagăr” udemerist care a rămas neschimbat, reluat de-a lungul celor două decenii şi mai bine, mai ales în preajma alegerilor. Pe el şi-au clădit udemeriştii întregul eşafodaj electoral de fiecare dată. Cu o asemenea „premieră” electorală va fi foarte greu să depăşească „maşinăria bine pusă la punct şi rodată a UDMR”, după cum a recunoscut chiar Toro T. Tibor.
Un al doilea „pilon” pe care se va baza campania electorală a PPMT va fi susţinerea unui nou „cadru instituţional al României”. Sintagma este nouă, ce-i drept, numai că ceea ce se ascunde în spatele ei este tot o vechitură, la care udemeriştii au recurs cândva. Văzând însă că nu au spor, ba din contră le creează mai multe deservicii decât beneficii, au abandonat- o. Este vorba de acea idee parşivă privitoare la federalizarea ţării, susţinută de unul dintre candidaţii udemerişti la Preşedinţia României, Borbely Imre, pe vremea aceea deputat de Gheorgheni, importat tocmai de la Timişoara.
Era pe la începutul anului 1996, când cunoscutul fruntaş udemerist se pornise într-un fel de turneu pre-electoral prin „secuime”. „Visul meu este o Românie federativă. Sper să conving destui cetăţeni români de avantajele incontestabile ale unui stat federativ”, a afirmat el atunci, la Miercurea-Ciuc. Dumnealui a şi explicat de ce anume vrea să transforme visul în realitate: „Pentru că tradiţiile şi mentalităţile din Moldova sunt cu totul diferite de cele din Oltenia, Banat sau Ardeal. În concepţia mea - spunea fostul chimist devenit filozof - Banatul este Banat, Ardealul rămâne Ardeal, Moldova este Moldova, la fel şi Oltenia”!. Spre fericirea noastră, a tuturor românilor, dar şi a României, el nu a convins atunci pe nimeni ca să-l aleagă preşedinte, spre a-şi vedea visul întruchipându-se.
Acum, după 16 ani, Toro T. Tibor relansează ideile atât de dragi tutor celor cărora România, în configuraţia ei teritorială de acum, le stă ca un ghimpe în ochi. Printre ei se află, chiar în primele rânduri, preşedintele PPMT, care, relansând ideea dezmembrării ţării, are grijă să o transpună la noile realităţi existente: „Credem că actuala formă administrativă este o cauză a crizei în care ne aflăm şi suntem convinşi că pentru România ar fi mai bun un cadru federalist”. Ba, mai mult, „federalizarea ar fi un instrument de luptă împotriva corupţiei, pentru că acum cetăţenii români sunt închişi într-o ţară coruptă”! Toro T. Tibor şi-a exprimat convingerea că „în Transilvania este mai puţină corupţie decât în Moldova sau decât în altă regiune”! Lăsând la o parte criza şi corupţia pe care „un cadru federalist” le-ar lichida, fruntaşul ppmt-ist este convins că acesta ar fi benefic şi pentru alte considerente, „chiar istorice, economice şi culturale, care ne arată că ar fi mai bine pentru România să aibă provincii mai mari, organizate federalist”. Ar fi, deci, ideal ca România să facă parte din acel „club al federaliştilor” europeni!
Cum anume vede el viitorul federalist al României, ne-o şi explică: „Prin crearea unor regiuni mai mari pe considerente istorice, economice, culturale, cu instituţii proprii, inclusiv parlamente regionale, cu competenţe decizionale, care în prezent aparţin administraţiei centrale, Parlament, Guvern sau alte instituţii”.

Sunt multe idei trăznite - dacă nu cumva chiar tâmpite! - în spusele lui Toro T. Tibor. De exemplu, cred că mulţi ar dori să-l întrebe cum anume acel „cadru federalist”, pe care-l propune, ar lichida criza economico-financiară pe care o traversează întreaga Europă, nu doar România? Cum ar lichida el acea plagă socială a corupţiei ce s-a întins ca o caracatiţă în România, dar de care nu este străină nici Europa? Prin ce anume a constatat că „în Transilvania este mai puţină corupţie decât în Moldova”? (Ce-i drept, aici Toro T. Tibor şi-a găsit un susţinător de nădejde în persoana unuia care s-a săturat de mult de România, ardeleanul, care spune că e şi român, Sabin Gherman, cel căruia, ca răsplată, Paszkany Arpad i-a asigurat un locuşor cald şi bine plătit la TV Transilvania Live, de unde aruncă cu săgeţi înveninate şi cu vorbe ticăloase spre „ăia de dincolo de munţi, pentru că vom pune şi noi odată steagul pe Carpaţi”!)
Şi, desigur, nu aş putea încheia rândurile de faţă fără să-l rog pe Toro T. Tibor să ne explice cum anume „considerentele istorice, economice şi culturale ne-ar arăta că ar fi mai bine pentru România să aibă provincii mai mari, organizate federalist”? Mai concret: pe ce te bazezi, stimabile, când susţii astfel de gogomănii revanşarde cu iz antiromânesc?!
AUTOR ILIE SANDRU
SURSA CONDEIUL ARDELEAN