STATUL DE DREPT SI POLITICIENII DE DREPT COMUN

Cazul Boldea poate reprezenta un precedent periculos, deşi sper ca în România să nu mai existe oameni cu imunităţi care să fi comis sau să comită fapte penale de drept comun. Şi mă gândesc la Virgil Pop, care a fost nevoit să vină în Parlament să depună jurământul legat la mâini, la Cătălin Voicu, care a stat pe bară un an şi jumătate, dar şi la Dan Păsat, cercetat pentru şantaj. Ce a făcut Boldea va putea să facă oricine va fi în situaţia lui. Şi totuşi, până la el, nu a fugit nici un parlamentar pentru care s-a cerut arestarea. Dacă legislaţia nu va fi schimbată, riscăm să asistăm în viitor la situaţii similare. Ideea avansată de şeful DIICOT mi se pare logică şi de bun-simţ - modificarea legii în sensul de a se institui automat interdicţia de a părăsi ţara sau localitatea în acelaşi timp cu cererea de ridicare a imunităţii în vederea reţinerii şi arestării. PSD nu are nevoie de specialişti, pentru că este condus chiar de un fost procuror care a lucrat taman la fosta Secţie I din Parchetul General, strămoaşa DIICOT. În loc să ceară acum capul procurorului general, mai bine ar fi propus modificarea legii, dar, deh, politica e-n tot şi-n toate şi dacă nu o insinuează până şi în justiţie, politicienii nu se simt împliniţi. Gittenstein a spus-o bine ieri - politicul încurcă şi decredibilizează actul de justiţie. Şi mă văd nevoit să fac ceea ce n-am crezut vreodată că voi face - îi dau dreptate Monicăi Macovei care spune că nu trebuie să existe imunităţi pentru infractori de drept comun, aşa cum este Boldea.

Eu, unul, deşi nu am făcut Facultatea de Drept, susţin cu fermitate planul de anchetă al procurorilor, care au ales să ceară arestarea în locul instituirii interdicţiei de a părăsi ţara. Susţin ferm raţionamentul procurorilor care au considerat incorect ca pentru Boldea, ca lider al unor grupări de crimă organizată, să se ia această măsură blândă, iar executanţii, „locotenenţii” săi, să fie arestaţi. Şi mai susţin, cu aceeaşi tărie, în aceeaşi ordine de idei, teoria „dublei măsuri” - nu poţi cere şi arestarea şi interdicţia de părăsire a ţării, ca două măsuri preventive, pentru aceeaşi faptă. Au ieşit în spaţiul public tot felul de specialişti în drept penal care au spus că trebuia mai întâi să i se interzică părăsirea României şi apoi să se ceară înlocuirea acestei măsuri cu arestarea. Păi, în primul rând, într-o astfel de situaţie, trebuie să apară probe noi pentru a se impune schimbarea măsurilor preventive. Dar să ne amintim de cazul Vîntu, când judecătorii le-au respins cererea procurorilor de a-l aresta, după ce aceştia din urmă deja îi impuseseră să nu plece din ţară. Acelaşi lucru s-ar fi întâmplat şi cu deputatul interlop. Înlocuirea unei măsuri cu alta trebuie justificată, iar în cazul Boldea nu existau probe noi pe care să se bazeze solicitarea arestării, ca schimbare a unei măsuri preventive iniţiale.

Dincolo de argumentele şi contraargumentele juridice, ar trebui ca politicienii, mai ales cei cu studii de drept, să privească exhaustiv problema. Atâta vreme cât partidele îşi permit să accepte membri şi să-i susţină pentru funcţii publice importante fără a le verifica integritatea, atunci ne merităm soarta de a fi conduşi de infractori de drept comun. Boldea făcea escrocherii din 2006. Dacă PDL nu s-a interesat de faptele sale de interlop, în 2008, când l-a susţinut pentru deputăţie, atunci să nu ne mai mirăm că avocatul şi-a permis să se comporte fix ca un interlop, fugind precum un proxenet de anchetă sau de arestare, ceea ce colegi ai săi nu au făcut (vezi cazul lui Păsat sau al lui Voicu). Dacă acum, în ceasul al doisprezecelea, învăţând din greşeli, parlamentarii nu se trezesc din somnul demagogiei lor şi nu modifică legea, pentru a preveni astfel de situaţii ridicole, atunci conceptul de voinţă politică rămâne la nivelul actual de vorbă goală, spusă cu emfază ieftină. Am auzit, ieri, la televizor nişte politicieni care se mirau că procurorul general nu a făcut propuneri legislative în acest sens. Eu ştiu că au fost discuţii  pe teme legislative, dar, nu-i nimic, presupunând că nu este aşa, să dovedească ei că sunt mai deştepţi şi mai responsabili şi să modifice ei acum legea. Dar au „voinţa politică” necesară?
AUTOR ANDI TOPALA
SURSA PUTEREA