UN AN DE LA ''RUSINEA SEVERIN''

S-a împlinit un an de la scandalul privind comerţul cu amendamente pe care europarlamentarul român, Adrian Severin, s-a arătat dispus să-l facă în schimbul unor remuneraţii mai mari decât cele clasice, "după buget".
În ciuda gravităţii dezvăluirilor făcute la acea vreme de jurnaliştii de la Sunday Times, cu toate că subiectul a fost documentat de publicaţia britanică inclusiv cu camera ascunsă, în pofida demisiilor imediate la care au recurs ceilalţi politicieni europeni care s-au pretat la faptele de care se face vinovat şi Adrian Severin, oficialul român a ţinut să-şi agaţe definitiv demnitatea în cui şi să apuce o cale, altminteri atât de bătătorită în ţara de origine: a negat evidenţle şi a arătat un dispreţ uluitor faţă principii, faţă de concetăţeni şi, în paticular, faţă de alegătorii săi.

De la momentul martie 2011 până în prezent, dosarul Severin a traversat câteva momente interesante (aşa cum o relevă un scurt istoric realizat recent de Hotnews), dar, în esenţă, situaţia politicianului român a cam rămas aceeaşi. Şi-a păstrat mandatul, iar anchetele deschise pe numele său nu au ajuns încă la un final.
Aşa stand lucrurile, ne-au luminat în vreun fel, în acest interval de 12 luni, efectele concluziilor trase de ancheta jurnalistică a Sunday Times?
Pentru standardele româneşti în materie de moralitate şi corupţie, scandalul iscat de comportamentul lui Adrian Severin poate trece drept o simplă bagatelă.
Un bun indicator pentru a ne lămuri clar şi distinct cât de departe suntem faţă de restul lumii civilizate l-a constituit la vremea respectivă atitudinea incriminaţilor.
În timp ce alţi eurodeputaţi căzuţi în capcana întinsă de cei de la Sunday Times au demisionat, oficialul român nu a renunţat nici până azi la mandat.

Şi nu este aici vorba numai de nesimţirea lui Severin, ci, mai grav, de rădăcinile acestei nesimţiri. Ele îşi trag seva din atitudinea generală a publicului românesc, pe care politicienii acestei ţări îl percep, poate corect, drept infinit mai ignorant decât ar fi cel din restul statelor UE, însetat la nivel declarativ de dreptate, dar şi prea puţin dispus la efort în acest sens, doritor de schimbări majore în viaţa de zi cu zi, dar încă dificil de convins că poate el însuşi forţa istoria, bineînţeles, cu preţul câtorva broboane de sudoare.
Ce presiune publică poate simţi un personaj ca Adrian Severin, când priorităţile oamenilor se orientează mai mult după soare?
Vara la picnic, cu mici, grătare, pet-uri. Iarna cu ţuică fiartă şi cu celebrele "bucate tradiţionale româneşti", la miile de târguri şi festivaluri de sezon care sufocă viaţa socială din România tot mai mult cu fiecare an.
Sub ochii acestui public - destul de liniştit raportat la greutăţile cotidiene pe care le întâmpină şi la destrăbălarea multor politicieni şi funcţionari de stat - Severinii nu pot decât prospera.
Ce alte resorturi pot justifica tupeul lui Adrian Severin, de a se considera, public, victimă, nu vinovat în dosarul traficului cu amendamente?

Dar tupeul Noricăi Nicolai, care deşi considera că Severin ar fi trebuit să-şi dea demisia de onoare, nu s-a sfiit să susţină că scandalul din Parlamentul European părea să fie comandat?
Sau cum se poate explica ezitarea iniţială a liderilor PSD în a-l exclude fără să clipească, cuplată cu regretele împărtăşite de unii social-democraţi faţă de soarta colegului Severin?
De specia Severinilor, însă, România este plină, de la Bucureşti la Arad şi de la Suceava la Craiova. Cât timp vor avea sentimentul că publicul nu contează, aceşti oameni vor prospera şi, implicit, numărul lor nu va conteni să crească.
Acum, că se apropie alegerile, se înmulţesc şi controversele privind profilul unor candidaţi. Ne vom mira cu siguranţă de unele nominalizări, de faptul că au intrat în cursă vreun excentric incurabil sau, poate, vreunul cu trecut şi relaţii din zona gri.
 Dar niciodată nu-şi vor autoimpune patidele standarde de "personal" mai ridicate dacă nu simt presiuni reale din partea cererii.
AUTOR LAURENTIU MIHU
SURSA ROMANIA LIBERA

SISTEMUL ELECTRONIC DE IMPARTIT SPAGILE

În ultimii 20 de ani, pe la Palatul Victoria au trecut toate partidele din România. Cum au trecut, aşa au plecat.

De fapt, în clădirea Guvernului României au intrat nişte politicieni săraci, dar cinstiţi şi au ieşit nişte oameni de afaceri bogaţi, dar cinstiţi. Nu cred că există un singur caz de om politic care să fi trecut pe la guvernare şi să nu sufere o transformare majoră în privinţa declaraţiei de avere. El şi familia lui devin mari proprietari de terenuri, colecţionari de ceasuri, conducători de maşini de lux, amatori de călătorii exotice. Pare a fi una dintre axiomele de bază ale politicii româneşti. Pentru că ea poate fi aplicată nu numai la nivelul de vârf al politicii, dar şi la baza piramidei şi funcţionează impecabil. Uneori chiar mai cu spor…

Recentul raport al Institutului de Politici Publice scoate la lumină, într-un mod organizat, ceea ce ştiam cu toţii, uşor dezorganizat: achiziţiile publice reprezintă terenul de joacă al ministerelor, primăriilor, consiliilor judeţene, cu banii românilor. O joacă de tip cazino, în care dealerul este cel care are stiloul şi ştampila, iar jucătorii sunt diversele firme. Jetoanele vin de la bugetul statului, din taxe şi impozite. De unde o asemenea comparaţie? Păi numai aşa îmi pot explica în calitate de jurnalist, fost consultant politic, cum un contract încheiat de Consiliul Judeţean Ilfov cu un consorţiu format din trei firme în valoare de 40 de milioane de euro, poate ajunge prin încheierea unor acte adiţionale la o valoare de peste 80 de milioane de euro. Sau de ce Primăria din Alexandria a derulat doar 9 la sută din bugetul preconizat pentru investiţii prin sistemul electronic de achiziţii preferând strângerea de mână şi contactul ochi-în-ochi cu privatul. Sau cum reuşeşte Primăria din Galaţi să cumpere un top de hârtie de xerox cu 13 lei (fără TVA), când pe internet îl poţi lua cu maxim 10 lei (fără TVA). Vreţi să ne mai uităm la drumuri? Păi atunci vedem din nou cum Liviu Dragnea reuşeşte ca preşedinte al CJ Teleorman să modernizeze un drum judeţean cu 21 de milioane de euro, iar cei de la Mureş, mai modeşti, să ducă la îndeplinire o investiţie la fel de ambiţioasă cu doar 800.000 de euro. Par întrebări fără răspuns, dar de fapt toată lumea cunoaşte sistemul care duce la asemenea cheltuieli aberante.

Interesantă este lupta dusă de cei de la IPP cu autorităţile pentru a afla amănuntele contractelor de achiziţie. Imaginaţia funcţionarilor publici pare fără sfârşit! De la răspunsuri trunchiate, la recomandarea unor linkuri care nu se pot deschide sau nu conţin documentele specificate, totul a fost încercat. Ce transparenţă? Ce 544? Nimic nu este valabil pentru funcţionarul public a cărui misiune este să ascundă gunoiul sub covor, să blocheze accesul "nebunilor" de la ONG-uri şi presă care- i tot sâcâie cu întrebări legate de achiziţii.

Pare că ne-am obişnuit cu un sistem în care toată lumea fură, ciupeşte, aranjează câte ceva! De multe ori ne spunem că aşa este şi în alte părţi, avem exemple din Franţa, Germania, chiar şi controlorii de la Bruxelles au mari probleme în a-şi justifica cheltuielile. Numai că românii sunt prea săraci pentru a-şi permite ca aproape 5 miliarde de euro să se ducă pe apa sâmbetei, într-o morişcă a corupţiei, cu largul concurs al celor ce trebuie să apere respectarea legii.

AUTOR DAN ANDRONIC

SURSA www.evz.ro

STATUL DE DREPT SI POLITICIENII DE DREPT COMUN

Cazul Boldea poate reprezenta un precedent periculos, deşi sper ca în România să nu mai existe oameni cu imunităţi care să fi comis sau să comită fapte penale de drept comun. Şi mă gândesc la Virgil Pop, care a fost nevoit să vină în Parlament să depună jurământul legat la mâini, la Cătălin Voicu, care a stat pe bară un an şi jumătate, dar şi la Dan Păsat, cercetat pentru şantaj. Ce a făcut Boldea va putea să facă oricine va fi în situaţia lui. Şi totuşi, până la el, nu a fugit nici un parlamentar pentru care s-a cerut arestarea. Dacă legislaţia nu va fi schimbată, riscăm să asistăm în viitor la situaţii similare. Ideea avansată de şeful DIICOT mi se pare logică şi de bun-simţ - modificarea legii în sensul de a se institui automat interdicţia de a părăsi ţara sau localitatea în acelaşi timp cu cererea de ridicare a imunităţii în vederea reţinerii şi arestării. PSD nu are nevoie de specialişti, pentru că este condus chiar de un fost procuror care a lucrat taman la fosta Secţie I din Parchetul General, strămoaşa DIICOT. În loc să ceară acum capul procurorului general, mai bine ar fi propus modificarea legii, dar, deh, politica e-n tot şi-n toate şi dacă nu o insinuează până şi în justiţie, politicienii nu se simt împliniţi. Gittenstein a spus-o bine ieri - politicul încurcă şi decredibilizează actul de justiţie. Şi mă văd nevoit să fac ceea ce n-am crezut vreodată că voi face - îi dau dreptate Monicăi Macovei care spune că nu trebuie să existe imunităţi pentru infractori de drept comun, aşa cum este Boldea.

Eu, unul, deşi nu am făcut Facultatea de Drept, susţin cu fermitate planul de anchetă al procurorilor, care au ales să ceară arestarea în locul instituirii interdicţiei de a părăsi ţara. Susţin ferm raţionamentul procurorilor care au considerat incorect ca pentru Boldea, ca lider al unor grupări de crimă organizată, să se ia această măsură blândă, iar executanţii, „locotenenţii” săi, să fie arestaţi. Şi mai susţin, cu aceeaşi tărie, în aceeaşi ordine de idei, teoria „dublei măsuri” - nu poţi cere şi arestarea şi interdicţia de părăsire a ţării, ca două măsuri preventive, pentru aceeaşi faptă. Au ieşit în spaţiul public tot felul de specialişti în drept penal care au spus că trebuia mai întâi să i se interzică părăsirea României şi apoi să se ceară înlocuirea acestei măsuri cu arestarea. Păi, în primul rând, într-o astfel de situaţie, trebuie să apară probe noi pentru a se impune schimbarea măsurilor preventive. Dar să ne amintim de cazul Vîntu, când judecătorii le-au respins cererea procurorilor de a-l aresta, după ce aceştia din urmă deja îi impuseseră să nu plece din ţară. Acelaşi lucru s-ar fi întâmplat şi cu deputatul interlop. Înlocuirea unei măsuri cu alta trebuie justificată, iar în cazul Boldea nu existau probe noi pe care să se bazeze solicitarea arestării, ca schimbare a unei măsuri preventive iniţiale.

Dincolo de argumentele şi contraargumentele juridice, ar trebui ca politicienii, mai ales cei cu studii de drept, să privească exhaustiv problema. Atâta vreme cât partidele îşi permit să accepte membri şi să-i susţină pentru funcţii publice importante fără a le verifica integritatea, atunci ne merităm soarta de a fi conduşi de infractori de drept comun. Boldea făcea escrocherii din 2006. Dacă PDL nu s-a interesat de faptele sale de interlop, în 2008, când l-a susţinut pentru deputăţie, atunci să nu ne mai mirăm că avocatul şi-a permis să se comporte fix ca un interlop, fugind precum un proxenet de anchetă sau de arestare, ceea ce colegi ai săi nu au făcut (vezi cazul lui Păsat sau al lui Voicu). Dacă acum, în ceasul al doisprezecelea, învăţând din greşeli, parlamentarii nu se trezesc din somnul demagogiei lor şi nu modifică legea, pentru a preveni astfel de situaţii ridicole, atunci conceptul de voinţă politică rămâne la nivelul actual de vorbă goală, spusă cu emfază ieftină. Am auzit, ieri, la televizor nişte politicieni care se mirau că procurorul general nu a făcut propuneri legislative în acest sens. Eu ştiu că au fost discuţii  pe teme legislative, dar, nu-i nimic, presupunând că nu este aşa, să dovedească ei că sunt mai deştepţi şi mai responsabili şi să modifice ei acum legea. Dar au „voinţa politică” necesară?
AUTOR ANDI TOPALA
SURSA PUTEREA 

MAGISTRATI CINSTITI SAU DOAR NEPRINSI

Acolo, pe pereţii clădirii din strada Batiştei, e scris cu cerneală simpatică, dar uşor de citit, mercurialul şpăgii de la Înalta Curte.

Un frumos buchet de coincidenţe s-a format odată cu reţinerea de către DNA a judecătoarei Maria David de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Doamna vine de la Curtea de Apel Ploieşti şi a ajuns la Curtea Supremă prin contestata metodă a interviului amabil, pe care i l-a luat fosta şefă a CSM, Lidia Bărbulescu. Maria David urma să pună o pilă la foştii săi colegi, pentru ca un om de afaceri din Târgovişte să scape de o condamnare la trei ani de puşcărie cu executare pentru evaziune fiscală.

De la Curtea de Apel Ploieşti venea şi judecătorul Dumitru Rebegea, cel condamnat pentru că lucra în favoarea unui interlop din Târgovişte, temutul Ghenosu.  Aceeaşi  Târgovişte din care vine şi controversatul, desigur, om de afaceri Petre Blândă, pentru care lucra judecătoarea David.  Văzându-se trişat pe banii săi, controversatul a denunţat-o la DNA. De fapt, ce voia Petre Blândă? Pentru ce a dat el 200.000 de euro? Nimic altceva decât ce a vrut, şi a şi primit, un alt om de afaceri controversat, Dinel Staicu: să facă Justiţia ceva, orice, numai ca să scape el de pedeapsa aia definitivă şi irevocabilă, închisoare cu executare.
Pe lângă asemănări, avem şi două diferenţe, una la ani şi alta la bani. La ani: Blândă avea de recompensat trei ani de puşcărie, Dinel Staicu voia să scape de şapte. La bani: Blândă ştim că a dat 200.000 de euro, iar de Dinel Staicu încă nu ştim nimic. Nu ştim nici dacă se aplică aici, ca în aritmetică, regula de trei simple, dar ştim că trei simple judecătoare de la Curtea de Apel Bucureşti i-au îndeplinit lui Dinel aproape toate dorinţele.

Mai vreţi coincidenţe? Mai avem. Judecătoarea Maria David a legat relaţii nepotrivite cu Petre Blândă în decembrie 2009, adică exact în perioada în care şeful său direct, preşedintele Secţiei civile de la Înalta Curte, judecătorul Florin Costiniu, era inculpat pentru intermedierea unei şpăgi, în complicitate cu senatorul PSD Cătălin Voicu, dintre omul de afaceri Costel Căşuneanu şi judecători ai Secţiei de contencios de la Înalta Curte. Coincide până şi suma, 200.000 de euro, ceea ce ne duce cu gândul că acolo, pe pereţii clădirii din strada Batiştei, e scris cu cerneală simpatică, dar uşor de citit, mercurialul şpăgii de la Înalta Curte.

Aţi citit „Adevărul" de ieri? Dacă da, trebuie să fi observat că reţeaua Costiniu-Voicu, utilizând diverse vrăjitorii comise tot la instanţa supremă, l-a ajutat şi pe Viorel Hrebenciuc să se înstăpânească pe casa altuia aproape definitiv şi irevocabil. Adăugând la cloaca descrisă mai sus şi recentul caz Gabriela Bârsan, tot de la Înalta Curte, plus lotul de procurori recent arestaţi Carpen-Betelie-Bălăşescu, îţi vin în cap tot felul de gânduri negre şi întrebări mistuitoare. Iată una dintre ele: după arestările astea, nu cumva ceea ce a rămas în justiţia română nu sunt magistraţi cinstiţi, ci doar magistraţi neprinşi? 
AUTOR LIVIU AVRAM
SURSA ADEVARUL 

PRESEDINTELE TRAIAN BASESCU, PRIZONIERUL BARONILOR PDL

Ultima întâmplare, revocarea ministrului Teodor Baconschi, închide demonstraţia unei situaţii intuite deja de mulţi: preşedintele Traian Băsescu nu mai are niciun cuvânt  de spus în faţa baronilor PDL.
Conform unor zvonuri care circulă, preşedintele n-a fost consultat, ci a fost pus în faţa unui fapt împlinit. A luat cunoştinţă de revocarea lui Baconschi de le televizor, ca un cetaţean de rând.
„Vina” ministrului Baconschi este neînsemnată, comparativ cu alte gafe, ale altor miniştri sau şefi ai PDL. Ultima, cea mai gogonata, semnarea de către baronii Ioan Oltean, Mircea Toader şi Secretarul de Stat pentru revoluţionari, a unui protocol prin care li se restituie revoluţionarilor banii tăiaţi de legislaţia adoptată anul trecut, protocol de care s-a dezis Emil Boc, după ce a realizat gafa făcută. Aceştia n-au fost şi nu vor fi sancţionaţi. Sunt baroni PDL.

Baronii PDL, asemenea celorlalti, de la alte partide, au două mari misiuni: să aducă bani şi voturi. Cum Teodor Baconschi nu îndeplinea nici una dintre cele două condiţii, iar cultural şi intelectual îi depăşea cu mult pe baronii conduşi de Ioan Oltean, „sfidarea” trebuia eliminată. Şi a fost. Fără ca preşedintele Băsescu să se poată opune.
Miza luptei anticorupţie a fost si ea abandonată  de Traian Băsescu. Atunci când s-a luat de procurorii DNA şi DIICOT, transmiţându-le, probabil la cererea PDL, s-o lase mai moale cu arestările, cel puţin cu acelea din PDL. Tot din surse media, se pare că baronii PDL i-au reproşat preşedintelui că a ştiut de iminenta arestare a primarului Clujului, Sorin Apostu, dar nu i-a avertizat.

Preşedintele a încercat în câteva rânduri să-l schimbe pe Boc din fruntea guvernului, dar acesta nu se lasă dus cu niciun chip. De fapt, nu-l lasă să plece baronii PDL, în dorinţa acerbă de a da ultimele tunuri ale guvernării, înaintea unui posibil post prelungit în opoziţie.
Din 1996, toate partidele aflate la guvernare au pierdut alegerile. Indiferent câte pomeni, salarii şi pensii au dat. Guvernarea Tăriceanu a lăsat o gaură de 5,5% din PIB, a „spart” banii obţinuţi pe vânzarea BCR, dar tot a pierdut alegerile.
Dar actuala guvernare, într-un an de criză cumplită şi cu blestemul corupţiei pe cap? Nu are nicio şansă. Nu întâmplător, Victor Ponta refuză să vină la guvernare, ştie că-şi face praf imaginea, până în toamnă, la alegeri.

În aceste condiţii, Traian Băsescu asistă neputincios la următorul scenariu. Baronii PDL nu vor să plece de la guvernare, pentru a obţine ultimele beneficii ale acesteia şi în speranţa că vor putea mitui primarii şi populaţia, cu bani bugetari, în special cei aflaţi la dispoziţia primului ministru. USL va cîştiga en fanfare alegerile din toamnă, aducându-şi baronii proprii la borcanele cu mierea bugetară, secătuiţi după lunga secetă a opoziţiei. Vor apela la împrumuturi masive, avand în vedere nivelul redus de îndatorare a ţării, aruncând pe apa Sâmbetei bruma de macrostabilitate economică obţinută în ultimii ani şi îndatorând generaţiile viitoare.

Şi ce poate face preşedintele Băsescu în acest scenariu?

Poate. Să se lepede de PDL, care oricum n-are nicio şansă în alegeri. Să le pună oglinda corupţiei în faţă, să-i execute, cum a făcut cu guvernul Tăriceanu. Drumul pe care a luat-o România, cu manifestaţii nesfârşite, nu-i dă altă cale de urmat. Interesul naţional nu este menţinerea la guvernare a baronilor lui  Boc, care începe să se descotorosească de oameni incomozi, precum Baconschi. Şi care, cu  pomeni electorale,  riscă să arunce ţara într-o situaţie comparabilă cu aceea a Greciei.
Interesul naţional cere înlocuirea guvernului Boc cu unul care să nu recurgă la pomeni, care să gestioneze onest viitoarele alegeri, eliberat de corupţie,  care să pună surdină nemulţumirilor populaţiei.
Iar dacă preşedintele jucător Băsescu este depăşit de această sarcină, să recunoască cinstit că nu mai are vreo influenţă în PDL, să se lepede de baronii acestuia şi să-i lase să poarte singuri răspunderea pentru groapa în care vor arunca România.
AUTOR STEFAN VLASTON
SURSA contributors.ro 

FALIMENTUL MORAL A LUI TRAIAN BASESCU

Traian Băsescu a minţit o ţară întreagă trecând, de facto, de partea Antenelor care l-au înjurat din 2005 până astăzi. Atacul său la adresa DNA este nedemn, nedrept şi complet nefondat. Este un atac direct la adresa luptei anticorupţie, singurul temei pentru care a fost îmbrăţişat de „opoziţia anticomunistă“ din 2004. Or, nici măcar Elena Udrea nu merită o asemenea trădare.
Tweet

Halucinant interviul acordat de preşedintele Traian Băsescu miercuri seară la TVR! Tot suportul de care s-a bucurat, toate eforturile pe care jurnalişti de calitate impecabilă şi intelectuali de reputaţie la fel de impecabilă le-au făcut pentru a-i susţine preşedinţia au fost făcute de ruşine în momentul în care preşedintele a atacat DNA, distorsionând faptele.

Lăsăm deoparte că, atacând DNA, singura instituţie din zona Justiţiei pe care Comisia Europeană a apreciat-o vreodată în cei cinci ani de când întocmeşte rapoarte pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare, Traian Băsescu cântă, dintr-o dată, pe aceeaşi coardă cu Adrian Năstase, Victor Ponta, Crin Antonescu, dar şi cu Antenele lui Dan Voiculescu sau Realitatea lui S.O. Vîntu. Lăsăm şi că gestul său reprezintă o demisie morală de necrezut.

Mai grav este că Traian Băsescu a minţit. În primul rând că performanţa DNA nu este de 4 la 4 în dosarele de mare corupţie, aşa cum a pretins preşedintele. Este mult mai bună, cu Mureşan, cu Dinel Staicu, cu Popescu de la Târgu Jiu, cu Virgil Pop, cu fostul prefect de Iaşi, Prisăcaru, sau cu fostul secretar de stat de la „revoluţionari", Cutean. Chiar şi cu Miki Şpagă şi Morega, deşi au primit „cu suspendare". Sau poate ceea ce l-a deranjat pe preşedinte a fost că domnii „generali" Bădălan şi Mihai Popescu au fost condamnaţi? O fi dragostea domniei sale pentru uniforme o explicaţie?

Nu contează. Ceea ce contează este că există dosare în pronunţare, precum „Mătuşa Tamara" sau „Trofeul Calităţii" în cazul Năstase, ori precum dosarul ICA în cazul Voiculescu. Cum crede Traian Băsescu că se vor comporta judecătorii dacă preşedintele ţării şterge pe jos cu procurorii DNA?

În al doilea rând, preşedintele a minţit când a afirmat că este nevoie de un „filtru" politic pentru trimiterea în judecată a politicienilor acuzaţi de corupţie. Este aiuritor cum preşedintele ţării apără, mai nou, „filtrul" politic exercitat de Parlament şi/sau de preşedinte după ce ani de zile a fost de acord că acesta nu trebuie să existe şi a trimis în judecată oameni exact în virtutea principiului că avizul Parlamentului/preşedintelui TREBUIE să fie unul STRICT FORMAL. Din acest punct de vedere, vedeţi declaraţia dată în ziarul nostru de preşedintele CSM, Horaţius Dumbravă, care consideră, pe bună dreptate, această declaraţie o imixtiune inacceptabilă a politicului în treburile Justiţiei.

În al treilea rand, preşedintele a minţit când a vorbit despre „răspunderea judiciară" a magistraţilor. Una este să discuţi despre răspundere disciplinară în cazul în care un procuror întocmeşte prost un dosar sau un judecător judecă prost pentru că nu ştie legea şi alta este să vorbeşti despre „răspunderea judiciară" a magistratului în cazul în care „strică reputaţia sau cariera politică" a vreunui cetăţean, fie el şi politician. Dacă un procuror este rău intenţionat şi face cu bună ştiinţă un dosar în mod defectuos ori dacă un judecător decide aiurea într-un caz în care legea este limpede, atunci el trebuie sancţionat LA FEL CA ORICE ALT CETĂŢEAN, eventual cu circumstanţe agravante pentru corupţie. Să vii să spui că magistraţii ar trebui să plătească - eventual penal - pentru că-i strică reputaţia şi/sau cariera unui politician - şi cui, unuia ca Morega! - este un abuz, o presiune inacceptabilă asupra sistemului de Justiţie. Şi este o minciună să pretinzi că Uniunea Europeană va accepta vreodată aşa ceva. Este ca şi cum ţi-ai asuma dintr-o dată minciunile lui Adrian Severin privind „corupţia anticorupţiei", repetate consecvent de întreaga armată de eurodeputaţi pesedişti, cu Pascu şi Creţu în frunte. Este dezonorant!

În sfârşit, în al patrulea rând, acuzaţia preşedintelui adusă unor procurori DNA ca ar fi "şantajat" un alt procuror este complet nefondată. Cei doi procurori se aflau în misiune, ştiau foarte bine că erau înregistraţi şi acţiunea lor nu avea în vedere nimic altceva decât să demaşte pe un alt procuror care era dispus să plătească o mită de 30.000 euro pentru a deveni procuror general la Procuratura Argeş. Traian Băsescu ştia foarte bine lucrul acesta când i-a acuzat pe cei doi de şantaj.

Ce l-a determinat pe Traian Băsescu să procedeze la această „răsturnare" în materie de anticorupţie şi să trădeze toate idealurile pe care le-a profesat cel puţin din 2004 încoace? Faptul că DNA i-a încolţit pe câţiva lideri PDL care păreau cruciali pentru strategia partidului de a câştiga alegerile în 2012, cum păreau cei de la Cluj, Braşov sau Timişoara? Arestarea lui Apostu&Co. ar fi trebuit, dimpotrivă, să-i ofere un prilej nesperat să facă presiuni asupra partidului de guvernământ pentru ca acesta să aplice cu rigurozitate criteriile de integritate ale Monicăi Macovei astfel încât PDL, partidul prezidenţial, să se cureţe de corupţi. Pe de altă parte, i-ar fi oferit un ascendent moral fără precedent în raport cu toate partidele pentru anul viitor. Nici Iliescu, nici Constantinescu n-au avut parte de acest lux.

Traian Băsescu pare să sacrifice şi bruma de reforme care s-au realizat până acum, inclusiv propria moştenire, pe altarul ideii stupide a Elenei Udrea că singura salvare a actualei puteri este alianţa dintre PDL şi „partidul-pătaţilor-şi-corupţilor-PSD-care-părăsesc-corabia-contra-şantaj", numit UNPR, şi în cazul acesta DNA şi independenţa Justiţiei încep să deranjeze. Ori, pur şi simplu, n-a crezut niciodată într-o Justiţie independentă şi ne-a „jucat" pe toţi? În cazul acesta, ar fi timpul să ne gândim, pentru a treia oară, la un nou început şi la o nouă formulă pentru dreapta românească. E trist, dar nu-i o tragedie iremediabilă.

Crăciun fericit!
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA 

CORUPTIA A UCIS PRESA DIN ROMANIA

Tot mai mulţi oameni refuză să se mai uite peste presa română – ziare, televiziuni, site-uri – pentru că îşi dau seama că ceva este putred. Că nu sunt informaţi corect.

 Acum câteva luni, s-a nimerit să stau la o cafea cu managerul unui post de televiziune din România care îmi spune următoarea poveste: şeful uneia dintre cele mari agenţii de publicitate mi-a condiţionat acordarea unor contracte de angajarea soţiei lui. Câteva săptămâni mai târziu, o văd pe respectiva doamnă apărând în prime-time la un alt post de televiziune! În naivitatea mea, am crezut că această istorie este ceea ce se cheamă un monkey-story, un caz ieşit din comun, dar ieri s-a întâmplat să citesc relatarea unor discuţii stupefiante despre şpăgile care circulă în mod curent pe relaţia client-agenţii de publicitate – presă. Din ceea ce reiese din dezbaterea organizată marţi de Biroul Român de Auditare a Tirajelor (BRAT), agenţiile care intermediază publicitatea mituiesc oamenii de la marketingul marilor companii şi apoi "îi calcă pe gât" pe cei din presă, care difuzează reclama. Alt fenomen: unele site-uri "gri" ştiu cum să-şi crească traficul în mod artificial şi apoi se înţeleg cu agenţia de publicitate, care ştie că se fac şmecherii cu traficul de pe net, dar le oferă contracte, cu condiţia ca aproape jumătate din bani să se întoarcă la agenţie (rebate se numeşte acest fenomen). Nu vreau să mă lungesc istorisind măgăriile care se fac pe piaţa de publicitate din România, cei care au discutat la BRAT despre acest fenomen au spus că aceasta este "cea mai coruptă piaţă". Un singur lucru am mai remarcat la aceste dezbateri: participanţii par să fi fost de acord că actualul sistem de măsurare a audienţelor TV este dubios. La un audit s-a constatat că 80% din telecomenzile de la peoplemetre erau defecte!

Aceste istorii sunt doar o parte a corupţiei din presă. La ele se adaugă publicitatea nemarcată (de fapt, sunt tot mai multe articole sau emisiuni care ascund în spatele lor şpăgi), corupţia jurnaliştilor-morţi-de-foame şi, cireaşa de pe tort, patronii care-şi folosesc trusturile media în jocuri economice şi politice. Publicul nu are de unde să ştie detaliile, pentru că în presă domneşte legea tăcerii. Cine vorbeşte îşi face duşmani, este târât prin noroi şi, într-un final previzibil, rămâne şomer. Ştiţi, "La calunnia e un venticello"...Dar publicul înţelege ce se întâmplă. Îmi spunea un ambasador al SUA, când mă plângeam despre corupţia care sufocă presa: nu subestimaţi inteligenţa celor care vă citesc! L-am ascultat cu mefienţă, dar iată că a avut dreptate: tot mai mulţi oameni refuză să se mai uite peste presa română – ziare, televiziuni, site-uri – pentru că îşi dau seama că ceva este putred. Că nu sunt informaţi corect. Că li se servesc istorii trucate şi comentarii teleghidate de vreun sponsor politic.

Anul electoral 2012 va fi unul foarte urât, din perspectiva respectării unor minime criterii etice în media. Mare parte din presă trăieşte în acest moment din subvenţii mascate venite din zona politică. Când se vor termina alegerile, iar politicienii se vor sătura să dea bani jurnaliştilor, se va vedea cine mai poate supravieţui. Anul 2013 va însemna apocalipsa pentru această Sodoma şi Gomora care este presa română. Sper!
AUTOR MIRCEA MARIAN
SURSA hydepark.ro 

CUM A UCIS NASTASE JUSTITIA ROMANA

Achitarea lui Adrian Năstase în dosarul „Mătuşa Tamara‘‘ reprezintă un sfârşit fără glorie al luptei anticorupţie, o pată pe obrazul „european‘‘ al României şi actul oficial de deces al Justiţiei.

Într-o discuţie purtată nu demult cu reprezentantul unei importante ţări europene la Bucureşti, am îndrăznit să-i reproşăm dubla măsură pe care ţara sa o aplică României, pe de o parte, şi Croaţiei, de cealaltă, în materie de corupţie. Croaţia, ţară care tocmai a semnat tratatul de aderare, va deveni membră UE fără a avea atârnată de gât eticheta infamantă a corupţiei care este asociată Mecanismului de Cooperare şi Verificare, deşi este cel puţin la fel de coruptă ca şi România, dacă nu chiar într-o stare mai gravă. „Iată, încercam noi să argumentăm, tocmai şi-au arestat fostul prim-ministru pentru corupţie, ce Dumnezeu!‘‘ „Da, a venit replica ce ne-a lăsat fără replică, este adevărat, l-au arestat. Voi, nu‘‘. Achitarea lui Adrian Năstase reprezintă semnalul cel mai puternic pe care îl dă România Occidentului că a pierdut lupta împotriva corupţiei şi că Justiţia a părăsit demult aceste meleaguri. În comparaţie cu achitarea lui Năstase, nimic nu mai contează: nici sacrificiile indurate pe altarul austerităţii, nici respectarea limitelor de deficit, nici reforma aparatului de stat, nimic. În ochii europenilor şi ai americanilor nu va conta decât pata corupţiei de pe obrazul României, o ţară care s-a aşezat singură la marginea lumii civilizate, o ţară pe care nimeni nu poate conta în mod serios fără să rişte o cruntă dezamăgire. O ţară unde investiţiile sunt mult prea complicate de această corupţie generalizată ca să merite riscul. O ţară de mâna a doua.

Potrivit unor surse dintre cele mai credibile, la întâlnirea pe care au avut-o cu juriştii europeni aflaţi la Bucureşti pentru a evalua starea reformei Justiţiei, judecătorii Înaltei Curţi au recunoscut că nu îl vor condamna niciodată pe Năstase. Scurt, brutal, fără ruşine şi atât de cinic încât bieţii europeni au rămas cu gurile căscate. Dar ce anume îi poate determina pe reprezentanţii celei mai importante instituţii a sistemului de justiţie din România să recunoască deschis şi fără complexe că nu dau doi bani pe propria misiune, pe propria integritate, pe propria onoare şi pe interesele fundamentale ale României? Pe scurt, impunitatea. Şi aici nu este vorba de inamovibilitatea judecătorilor ci de apartenenţa acestora la reţeaua subterană din care fac parte judecătorii de la Curtea Supremă, politicieni, generali de poliţie şi ai fostelor şi actualelor servicii secrete care parazitează ţara ca un cancer ce nu poate fi extirpat. Este reţeaua care îl plasează pe Ion Iliescu la palatul Cotroceni, pe Cătălin Voicu în funcţia de consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu, pe Adrian Năstase în funcţia de prim-ministru şi pe soţii Costiniu la Curtea Supremă. Deîndată ce devii membru al reţelei, eşti un om făcut pentru că ai câştigat cel mai valoros lucru: Impunitatea. Reţeaua va avea grijă ca niciun om de-al ei să nu păţească nimic. Mecanismul nu este complicat. L-a descris acelaşi Voicu, un om care pare să ştie totul despre reţele şi gherila urbană. În cazul „Mătuşa Tamara‘‘ faptele erau relativ clare: Doamna Dana Năstase s-a dus cu un geamantan de bani cash - 400.000 de dolari - la o bancă unde a spus că suma reprezintă valorificarea bunurilor moştenite de la celebra mătuşă matusalemică. În 1999, Oficiul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor a făcut un document legat de toată afacerea asta iar în 2000, când a devenit prim-ministru, chiar la prima şedinţă a proaspătului guvern Năstase, l-a numit pe Ion Melinescu în fruntea OPCSB. La scurtă vreme documentul cu pricina a dispărut. Avem aici de toate: evaziune, spălare de bani, dare şi luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu. Primul lucru pe care trebuie să-l faci dacă DNA-ul îţi face dosar şi dacă acesta ajunge la Curtea Supremă este să obţii un număr cât mai mare de amânări. Pe măsură ce amânările se succed la nesfârşit, interesul public pentru caz se diminuează, indignarea se stinge şi faptele însele tind să se estompeze. Inculpatul însuşi este transformat în victimă „târâtă prin tribunale‘‘ şi atunci când vremurile sunt coapte vine şi achitarea. Şi exact în acel moment apare Ion Iliescu care deplânge faptul că „bietul om a fost tracasat‘‘. Cercul este închis, reţeaua, solidă. E sufficient să ne uităm numai la dosarele de corupţie cu cele mai multe amânări şi lucrurile vor deveni clare.

Dacă s-ar rupe numai câteva noduri, dacă un grup mic de judecători curajoşi şi integri ar reuşi să spargă Sistemul, acesta s-ar prăbuşi sub propria greutate. Dar achitarea lui Adrian Năstase transmite mesajul că Sistemul este intact. Năstase va fi, probabil, achitat şi în celelalte două dosare, se va întoarce în fruntea partidului şi, poate, a ţării şi totul va reveni la normal. Dacă nu, nu-i nicio problemă, pentru că şi dincolo, la PDL e la fel. Când ai de ales între Năstase şi Elena Udrea, care îşi face mai nou campanie cu oamenii lui Năstase, - Oprea, Miki Şpagă sau, mai nou, Piedone - atunci nu ai realmente de ales. Or, o ţară coruptă şi nedreaptă în care Năstase şi Udrea câştigă iar Monica Macovei pierde, este o ţară tristă şi lipsită de speranţă.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA 

ADEVARUL : INTERVIU CU LAURA CODRUTA KOVESI

De ce scapă oamenii cu bani de închisoare? Sunt foarte multe cauze complexe în care sunt vizaţi politicieni sau oameni de afaceri, care trenează de ani buni pe rolul instanţelor. Greşesc procurorii?
 Cred că această întrebare nu trebuie să o adresaţi Ministerului Public. Aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Când este vorba despre un furt simplu, despre o persoană necunoscută sau despre o faptă de mică corupţie se dau soluţii definitive în trei luni de la flagrant. Sunt foarte multe soluţii. Poate 70% din soluţiile date de instanţe anul trecut pe cauze de mică corupţie. Şi aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Sunt cauze complexe în care soluţia nu poate fi dată în trei luni, dar poate fi dată în şase luni, în opt luni. Să ştiu şi eu: a greşit procurorul? Dar răspunsul trebuie să îl găsiţi la instanţă. Şi se invocă probleme legislative, probleme de resursă umană, dar asta trebuie să fie preocuparea CSM.

Este o înfrângere grea decizia Curţii de Apel Bucureşti de a-l pune în libertate pe Sorin Ovidiu Vîntu şi pe ceilalţi învinuiţi  în dosarul ,,Petromservice"?

Nu cred că este niciun fel de înfrângere. Nu suntem plătiţi în funcţie de cât de multe arestări avem, scopul nostru, ca procurori, este să administrăm probe şi să efectuăm urmărirea penală. Nu aş vrea să comentez decizia instanţei în acest caz. Am comentat doar ce a făcut Ministerul Public şi eu cred că aici procurorii şi-au făcut treaba.

Credeţi că nu au existat scăpări ale procurorilor în acest dosar?

Vă asigur că nu a existat niciun fel de scăpare. Ştim cu toţii, şi nu e o noutate, că de-a lungul timpului au fost anumite scăpări, intenţionate sau nu, nu ştiu, e treaba CSM-ului să stabilească, în toate dosarele în care a fost cercetată această persoană, şi nu numai ea. Deci, vă asigur că în acest dosar s-a lucrat pe procedură de la cap la coadă. Şi chiar îi felicit pe colegii mei pentru operativitate, pentru profesionalism şi pentru fermitate. Nu comentez ce a făcut instanţa. Repet, comentez ce au făcut procurorii într-un dosar în care ai 72.000 de persoane vătămate, ai un prejudiciu estimat la peste 80 de milioane de euro, ai un dosar de o complexitate deosebită, ai mutări de sume de bani în străinătate, ai elemente de extraneitate, ai cooperări cu colegi din străinătate care-ţi furnizează informaţii.

Spuneaţi că CSM ar trebui să verifice scăpările din dosarele în care a fost cercetat SOV...

Da, mă refer la scăpările din dosarul ,,FNI",  din dosarul „BID", din toate dosarele care au existat. Şi există o soluţie de infirmare pe care am făcut-o în vară, ocazie cu care am constatat toate scăpările care au avut loc. Acum, că au fost intenţionate, neintenţionate, nu e treaba mea. Doar am constatat că nu s-au respectat toate normele şi toate dispoziţiile legale în acest dosar. CSM a anunţat că face verificări pe aceste aspecte, e competenţa lor. Competenţa mea este să verific legalitatea, să constat că nu s-a respectat legea, să infirm soluţiile şi să redeschid aceste dosare. Mai departe, este treaba CSM cine a fost vinovat: că a greşit poliţistul, că a greşit procurorul, că a greşit sau nu instanţa, e treaba CSM, eu nu comentez.
Procurorul general nu se sfiieşte să arate problemele din sistem
În dosarul „Petromservice", valoarea bunurilor sechestrate este foarte mare. Au mai fost şi alte cauze cu valori apropiate acesteia?

Dacă vorbim despre cauzele în care se instrumentează fapte care produc prejudiciu, instituirea măsurilor asigurătorii, potrivit legii, este obligatorie. Sigur că sunt foarte multe situaţii în care colegii, când încearcă să instituie o măsură asigurătorie, nu găsesc bunuri sau bunurile sunt pe numele altor persoane. De aceea, noi am susţinut în mod pozitiv acel proiect privind confiscarea extinsă. Într-un singur caz, cel pe care l-aţi amintit (Petromservice), într-adevăr valoarea măsurilor asigurătorii este semnificativă şi nu ştiu dacă s-au instituit măsuri de o asemenea amploare în alte dosare. Dar s-au indisponibilizat 130 de imobile, şi când spun imobile mă refer la spaţii comerciale cu câte 20-30 de încăperi, mă refer la blocuri, la terenuri, dar au fost indisponibilizate şi sume care au fost găsite în conturile bancare.

În conturile bancare din România?

Da, în conturile bancare din România. Dar s-a solicitat şi blocarea conturilor bancare din străinătate. Este Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Statului care funcţionează în Ministerul Justiţiei, prin intermediul căruia am transmis solicitările noastre de a se bloca toate sumele din conturile bancare din străinătate.

Prin intermediul acestui Oficiu pot fi puse sub sechestru şi proprietăţile pe care aceşti oameni le deţin în străinătate?

Da, se pot institui astfel de măsuri asigurătorii pe orice bunuri mobile sau imobile. Măsurile luate până în prezent sunt pe bunurile din România pentru că a fost mult mai uşor de verificat. Noi am cerut, prin solicitări de asistenţă judiciară, blocarea acestor bunuri mobile sau imobile în străinătate şi sigur că, în acest dosar, se continuă identificarea tuturor bunurilor mobile pe care aceste persoane suspectate de comiterea de infracţiuni le deţin în străinătate.

Aţi cerut CSM să apere reputaţia procurorilor jigniţi în sala de judecată, dar CSM a sesizat CNA pentru că jurnaliştii au mediatizat excesiv acest episod. Aţi avut o discuţie cu colegii de la CSM?

Ştiţi cum e? E ca şi cum te-ai duce la magazin, ai cere un kilogram de mere şi ai primi un kilogram de pere... Eu nu am avut o discuţie cu cei de la CSM, am aflat doar seara, de la televizor, ce s-a întâmplat acolo şi apoi am vorbit cu procurorul de caz, care mi-a povestit ce s-a întâmplat în sala de judecată.

Inspecţia judiciară a CSM va face o anchetă în acest caz?

Eu cred că trebuie să facă, din moment ce noi am sesizat acest lucru. Eu l-am sesizat din două puncte de vedere. În primul rând pentru că a fost jignit întreg corpul  profesional al procurorilor. Nu poţi să calomniezi toţi procurorii din ţară fiindcă aşa vrei tu. Şi, în al doilea rând, poliţia şedinţei de judecată cine o asigură? Ce afirmaţii pot fi făcute invocând dreptul la apărare? Pentru că n-au fost jigniţi numai procurorii, nu e treaba mea să apăr judecătorii, dar au fost jigniţi chiar şi judecătorii... Eu am aşteptat toată dimineaţa ca CSM, care e garantul independenţei şi care trebuie să intervină în astfel de situaţii, să o facă. Nu am întrebat de ce nu au intervenit. Eu am făcut o sesizare şi le-am cerut clar să verifice aceste aspecte. Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici. Când iese un om politic şi spune că justiţia nu este eficientă, fără a da exemple concrete, CSM are o reacţie promptă. Aştept aceeaşi reacţie promptă atunci când corpul profesional al procurorilor este jignit, este calomniat în mod nedrept. Sper ca Inspecţia judiciară să aibă un răspuns prompt şi rapid.

Care este relaţia Ministerului Public cu actualul CSM?

Dacă vreţi o părere despre relaţia noastră cu CSM, pot să vă spun că acum este un dialog mai bun decât cu vechiul CSM. Există mai multă deschidere. Problema pe care o văd eu în CSM este alta. Acolo, fiecare a venit cu nişte priorităţi proprii, cu un program propriu. Şi, când se adună în plen, când trebuie să ia o decizie ca organ colegial se vede că nu este eficienţă şi nu este consecvenţă, chiar dacă fiecare are idei bune, are principii sănătoase şi chiar doreşte să reformeze. Problema este că nu gândesc ca un organ colegial care trebuie să ia nişte decizii consecvente, corecte şi care să schimbe lucrurile ce nu merg în sistem. Dacă fiecare o ia pe cont propriu, nu merge, fiindcă o decizie a CSM trebuie să fie una colectivă, asumată de o majoritate... Cred eu că asta este problema la CSM, nu de rea voinţă sau de lipsă de
interes.

"Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici.''

În dosarele în care există probe suficiente mai e nevoie de expertize costisitoare?

Costurile cu expertizele sunt destul de mari, se suportă de la bugetul de stat şi sunt două categorii de probleme care apar. Prima - noi avem specialişti în cadrul DNA şi DIICOT care fac anumite constatări. De multe ori, în instanţă se spune că nu se poate ţine cont de aceste constatări, pentru că aceşti specialişti sunt angajaţi ai unor instituţii publice. Or, eu cred că nu expertul trebuie să fie independent şi imparţial, ci judecătorul.

Se vehiculează de ani că multe dintre dosarele instrumentate de Parchetul General şi de DNA sunt doar parte a unui război politic...

Resping categoric ideea că noi facem parte dintr-un război politic. Noi nu facem cercetare în funcţie de culoarea politică şi chiar aţi văzut că în ultimii ani procurorii au atins în anchetele lor toate sferele publice, chiar dacă a fost politică, a sportului, a culturii şi indiferent de calitatea de membru al unui partid sau al altuia. Au fost cercetate persoane din toate partidele. Şi nici nu ne putem conduce ancheta după agenda publică a nu ştiu cărui partid. Că am mai auzit: „Da, acum a început urmărirea penală, când personajul X face ceva". Păi, dacă eu acum am fost sesizat, acum fac anchetă, e vina mea că persoana publică sau partidul lui are altă agendă? 

Omul de rând se gândeşte că în România cu cât furi mai mult, cu atât scapi mai repede...

Este adevărat că se poate crea neîncredere în ceea ce se face, chiar dacă un dosar este bine făcut şi se administrează toate probele. Eu nu cred că evaluarea unui procuror se face numai pe baza obţinerii mandatului de arestare. În cele mai multe dintre cazuri nu se dispune arestarea preventivă, însă se dispune interzicerea părăsirii ţării, care e tot o măsură preventivă. Asta înseamnă? Că există faptă, că există indicii că s-a comis o faptă penală, că există probe, dar că persoana respectivă nu trebuie neapărat să stea în arest preventiv. Dacă există diferenţe de interpretare între ce face procurorul şi ce face judecătorul, am mai înţelege. Judecătorul este mai echilibrat, vrea să vadă şi apărarea, şi acuzarea şi trebuie să ia o decizie, iar procurorul, să zicem, este preocupat de acuzare. Ei, problema cea mai mare apare când între judecători sunt opinii diferite. Şi aici mă refer la judecătorul de la fond, care judecă o cerere de arestare preventivă, îşi însuşeşte opinia procurorului şi se ajunge în recurs, când alt judecător, cu aceeaşi pregătire, pe aceeaşi lege, în acelaşi dosar, pe aceleaşi probe, judecă diferit. Aici cred eu că CSM ar trebui să se implice şi să rezolve această problemă, care nu face bine nici judecătorilor, şi nici procurorilor şi nici persoanelor care sunt suspectate.

Am văzut judecători de la Înalta Curte suspectaţi de fapte de corupţie. E posibil să vedem şi procurori ai Parchetului General sau ai DNA, cercetaţi pentru astfel de fapte?

Orice e posibil. Cei care comit fapte penale trebuie investigaţi. De când sunt eu procuror general nu există această practică. Pe vremuri, în sistem era o practică: lua cineva mită sau făcea o boacănă, era chemat de şef, i se spunea dă-ţi demisia, şi pleca. Da, sunt foarte mulţi colegi care au plecat prin demisie şi toată lumea crede că aşa au ales ei alt drum în viaţă, dar, de fapt, au fost chemaţi de şefi şi li s-a pus în vedere să plece. Aşa ceva acum nu se mai întâmplă: dacă ai comis o faptă penală, răspunzi pentru ea.

Mai aveţi mai puţin de un an de mandat ca procuror general. Veţi rămâne la conducerea PG?

Asta este o întrebare la care nu vă pot răspunde eu, nu mă pot numi singură. Decizia de a numi procurori pe o funcţie de conducere aparţine ministrului Justiţiei şi preşedintelui. Ce vă pot spune sigur este că nu voi mai fi procuror general. Nu am luat o decizie cu privire la ce voi face după ce voi termina acest mandat. Dar cert este că
mi-am propus să rămân în sistemul judiciar.

Pe cine vedeţi şef la DNA în locul lui Daniel Morar?

Este o problemă, ma ndatul lui Daniel Morar va expira în februarie şi va trebui să discut şi cu el, va trebui să discut şi cu ministrul Justiţiei, pentru că, vă spun, în situaţii similare, când a expirat o funcţie de conducere, pentru continuitate, noi am delegat acea persoană să conducă structura din care făcea parte până la momentul unei numiri sau a ocupării prin concurs a acelei funcţii. Aceeaşi situaţie va trebui să o discutăm şi pentru DNA. Va trebui să discut cu ministrul Justiţiei dacă doreşte ca în februarie să facă direct o numire pe o funcţie de conducere sau dacă doreşte să se asigure un interimat şi să facă o numire când expiră celelalte funcţii de conducere.
SURSA ADEVARUL

AVENTURILE FINANCIARE ALE PRIMARULUI SORIN APOSTU

Trei oameni de afaceri sunt acuzaţi de procurorii anticorupţie că l-au mituit pe primarul Clujului, democrat-liberalul Sorin Apostu.
Simion Mureşan, care controlează firma Electrogrup, Călin Stoia, directorul Brantner România, şi omul de afaceri turc Mustafa Bekar, asociat la Kiat Group, sunt acuzaţi de DNA că, pe lângă bani, i-ar fi plătit vacanţe primarului Sorin Apostu şi i-ar fi dat haine pentru soţia sa, spun surse judiciare citate de Mediafax.

Simion Mureşan ar fi fost în concediu în Austria împreună cu primarul Apostu şi i-ar fi plătit primarului şi o altă vacanţă în Dubai.
La rândul său, Mustafa Bekar i-ar fi plătit lui Apostu cazarea la un hotel din Bucureşti, iar soţiei acestuia i-ar fi cumpărat haine.

Conform surselor citate, Mustafa Bekar i-ar fi cumpărat lui Apostu un bilet de avion pe ruta Bucureşti - Târgu Mureş, i-ar fi plătit cazarea la un hotel din Bucureşti şi i-ar fi achitat nota de plată în octombrie 2011 la un mall din Cluj-Napoca, pentru mai multe haine pentru Monica Apostu, soţia primarului.
Procurorii DNA au ridicat, miercuri, de la Primăria Cluj-Napoca, şapte dosare privind licitaţii şi contracte încheiate de municipalitate între 2009-2011, fiind vizate în special companiile Electrogrup, Kiat, Brantner, Groupe Frarom Agent de Asigurări, Astor Com Târgu Mureş, afirmă sursele judiciare.
Procurorii DNA- Serviciul Teritorial Cluj au solicitat Primăriei Cluj-Napoca şapte dosare cuprinzând, printre altele, contractele de licitaţie pentru drumuri, salubritate şi amplasarea unor camere video de supraveghere în municipiu.
Astfel, s-au solicitat date privind acordul cadru de lucrări încheiat la sfârşitul anului 2010 între Primăria Cluj-Napoca şi asocierea dintre firmele Diferit şi Kiat pentru executarea de lucrări de reparaţii, întreţinere şi construire de drumuri, toate contractele subsecvente, facturile emise de Primărie şi ordinele de plată.
De asemenea, s-au cerut date privind contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubritate încheiat în 28.07.2010 între Primărie şi firma Rosal, facturile aferente, avize şi autorizaţii emise pentru aceasta, precum şi date similare pentru societatea Brantner Veres.
Cele două societăţi au câştigat licitaţia organizată de Primărie şi şi-au adjudecat fiecare câte un sector al municipiului Cluj-Napoca.
Totodată, procurorii DNA le-au solicitat funcţionarilor documente despre firma Groupe Frarom Agent de Asigurări SRL aparţinând Aspaziei Droniuc, dar şi contractul cu SC Astor Com Târgu Mureş din 2011, precum şi facturile şi documentele de plată. De asemenea, a fost ridicată şi documentaţia legată de SC Everest SRL.

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Sorin Apostu, lider al filialei municipale a PDL, a fost reţinut, miercuri seară, de procurorii anticorupţie, iar în cursul acestei zile va fi dus la Curtea de Apel Cluj cu propunerea de arestare preventivă pentru 29 de zile.
Potrivit DNA, Sorin Apostu a primit, în perioada 2009-2011, 94.000 de euro pentru a încheia contracte de salubrizare şi asigurare a parcului auto al regiilor subordonate Consiliului Local Cluj, banii fiind încasaţi de la firmele beneficiare ale contractelor prin cabinetul de avocatură al soţiei sale.
Soţia primarului municipiului Cluj-Napoca, Monica Undina Apostu, este şi ea învinuită în acest dosar.
Procurorii afirmă că, "pentru a se disimula provenienţa şi scopul banilor obţinuţi din actele de corupţie", între firmele care au primit contractele de la primărie şi cabinetul de avocatură al soţiei primarului au fost încheiate contracte de consultanţă juridică fictive, astfel încât sumele de bani au fost încasate prin cabinetul de avocatură al Monicăi Apostu.

Care sunt contractele pe care s-au bătut firmele la Cluj

În noaptea de miercuri spre joi au fost audiaţi la DNA Cluj Simion Mureşan şi Călin Stoia, cel din urmă fiind reţinut pentru 24 de ore. Mustafa Bekar s-a prezentat şi el la DNA, însă nu a fost audiat de procurorii DNA întrucât avocatul acestuia a cerut ca DNA să asigure un interpret de limbă turcă şi, cum acesta nu a fost găsit încă, audierea a fost amânată.
Călin Mihai Stoia este director general al Brantner România. Firma Brantner-Vereş a obţinut în iulie 2009 contractul de concesionare a salubrităţii unuia dintre cele două sectoare în care a fost împărţit municipiul Cluj-Napoca. Celălalt sector este gestionat de SC Rosal SA.
Simion Mureşan controlează, alături de fratele său Teofil, firma clujeană Electrogrup, specializată în construcţii de infrastructură energetică, de telecomunicaţii şi civilă. Potrivit Topului milionarilor, cei doi fraţi au o avere estimată la 49-51 de milioane de euro.
Firma SC Electrogrup a câştigat în 2010 licitaţia organizată de Primăria Cluj-Napoca privind sistemul de monitorizare video a traficului rutier, care constă într-un număr de 220 de camere video amplasate în 79 de zone din municipiu.
Primarul Sorin Apostu susţinea că acest sistem va permite un control mai bun al zonelor cu risc mare, "atât în privinţa traficului rutier, cât şi în ceea ce priveşte depozitările ilegale de deşeuri".
De asemenea, SC Electrogrup a mai participat la o licitaţie pentru execuţia proiectului privind reabilitarea Parcului "Simion Bărnuţiu" şi a clădirii Casino, proiect finanţat din fonduri europene.
Licitaţia a avut loc în 14 decembrie 2010 şi a fost câştigată de SC ACI SA. Licitaţia a fost contestată de către asocierea Electrogrup - Kiat Group, dar Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţie. Contractul este în valoare de 17 milioane de lei.

Mustafa Bekar este asociat, alături de alţi patru cetăţeni turci, la Kiat Group Construct, consorţiu care a început să câştige contracte cu Primăria Cluj-Napoca încă din 2004.
Firma Kiat Group, în asociere cu Diferit SRL, a câştigat, în mai 2010, contractul scos la licitaţie de Primăria Cluj-Napoca pentru reabilitarea străzilor din oraş pe o perioadă de patru ani. Oferta câştigătoare a fost în valoare de 600 de milioane de lei (150 de milioane de euro).
Contractul prevede asfaltarea a peste 300 de străzi şi alei dintre blocuri, dar şi a 120 de artere principale din oraş, în perioada 2011-2013.
De asemenea, Kiat Group Construct a câştigat în acest an, în asociere cu Tehnic-Asist şi Damar Consult, pentru suma de 281,7 milioane de lei, un contract cu Consiliul Judeţean Cluj pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de modernizare şi reabilitare a 423 de kilometri de drumuri judeţene.
Proiectarea şi execuţia lucrărilor de modernizare a drumurilor judeţene din Cluj este prevăzută pentru perioada 2011-2015, iar durata de garanţie este de cinci ani de la recepţia lucrărilor.

 Înainte de informarea transmisă de DNA, surse judiciare declarau pentru MEDIAFAX că primarul Sorin Apostu este suspectat că ar fi primit 100.000 de euro, prin cabinetul de avocatură al soţiei sale, de la o firmă de salubrizare şi de la firma de asigurări a Aspaziei Droniuc, cea de la care ar fi primit mită şi vicepreşedintele CJ Radu Bica, care ar fi urmat să încheie un contract de asigurări pentru mijloacele de transport în comun din municipiul Cluj-Napoca.
SURSA www.gandul.info

LA NOI, JUSTITIA E SI OARBA SI PARALITICA

Zilele trecute, reprezentanții judecătorilor din cadrul CSM au aprobat, cu unanimitate de voturi, sesizarea inspecției juridice care să ia în discuție declarațiile critice pe care Daniel Morar, șeful DNA le-a făcut la adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o emisiune televizată. În schimb, procurorii membrii în CSM au votat în bloc împotriva acestei decizii. Acest nou episod al războiului surd, de gherilă, purtat, de ani de zile, între judecători și procurori, s-a declanșat în urma unei solicitări depuse de către Mircea Aron, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. În cadrul ședinței de plen, Aron a declarat că are și mandatul vocalei judecătoare Mona Pivniceru, colega sa de la instanța supremă.În sesizarea sa, judecătorul ICCJ menționa: „Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrunit în ședința din 13 octombrie 2011, își ex­pri­mă indignarea cu privire la co­men­ta­riile formulate, într-o emisiune de televi­ziune, de domnul Daniel Morar, procuror șef al DNA, referitoare la corectitudinea hotărârilor judecătorești și pregătirea profesională a judecătorilor instanței supreme, deși funcția pe care o deține nu îl îndreptățește să facă astfel de judecăți de valoare“. Sesizarea instanței supreme mai menționează: „Remarcăm, totodată, că aceste comentarii au accentuat, în mod nejustificat, decredibilizarea activității instanței supreme în opinia publică, dat fiind că au fost făcute într-un moment în care imaginea acestei instanțe are de suferit prin începerea urmăririi penale față de doi judecători”. Asta de parcă jus­tiția românească s-ar bucura de vreo mare încredere a cuiva, atât din țară cât și din străinătate. Ori de parcă DNA, sau ori­ci­ne altcineva, ar avea vreo vină că, la mai puțin de un an după cazul judecătorului Florin Costiniu, instanța supremă este zguduită de un nou scandal de corupție. Un scandal care confirmă acuzațiile pe care organismele internaționale ni le aduc, permanent, în legătură cu starea și „mersul” justiției noastre. Justiție care în afară de faptul că este oarbă, așa cum ne-o prezintă iconografia clasică, mai este și paralitică, nefiind în stare să se miște mai repede decât un melc răpus de plictiseală.

Inventarul facut de CSM

Consiliul Superior al Magistraturii, același for suprem care coordonează activitatea justiției, identic cu CSM-ul care a preluat și va pune în discuție văicărelile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat, prin gura președintelui Horațiu Dumbravă, iar datele privitoare la viteza cu care funcționează justiția noastră nu au fost scoase din buzunar de către șeful CSM ci provin dintr-un document oficial. Concret, este vorba despre „Raportul privind monitorizarea la nivelul Inspecției Judiciare de pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a dosarelor mai vechi de un an, în sistemul judiciar”. Care a fost întocmit în vederea stabilirii unui termen la Secția pentru judecători din cadrul CSM. Semnat de Inspectorul șef judecător Mihaela Carmen Tropcea, acest document men­țio­nea­ză în preambulul său că „Verificările au fost realizate de către inspectori repartizați pe Curțile de Apel din țară dar au coborât până la bază, la nivelul jude­că­to­riilor. Invocând atât „com­plexi­ta­tea ac­ti­vității sale cât și lipsa resurselor umane” Înalta Curte de Casație și Justiție a so­li­ci­tat să fie păsuită în ceea ce privește pre­zen­tarea acestor date până pe 30.10.2011”. Iar concluziile acestui „inven­tar” sunt de-a dreptul dramatice. În România există 597 de procese care se târâie prin instanțe de mai mult de zece ani. Alte 4001 procese au o vechime cuprinsă între cinci și zece ani. Iar alte 131.000 de procese care se judecă de mai mult de un an. Și, atenție, acestea cifre nu includ, deocamdată, procesele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al celorlalte instanțe instanțe unde se judecă dosarele de corupție. Horațiu Dumbravă, președintele CSM a anunțat: "Cu ocazia aceasta am discutat și despre dosarele de mare corupție, iar marțea viitoare așteptăm o notă a Inspecției Judiciare pentru a efectua verificări cu privire la toate dosarele de mare corupție, atât de pe rolul ÎCCJ, cât și a celorlalte instanțe. Așteptăm de la Inspecție ca veri­fi­carea să se axeze pe cauzele care au condus la această perioadă lungă de timp de soluționare a cauzelor".

Cel mai vechi proces din Europa.

Până când Inspecția Judiciară a CSM va prezenta raportul său referitor la procesele târâite, ani și decenii la rând, prin sălile instanței supreme, ne per­mi­tem să reamintim cititorilor noștri, dar și tu­turor celor care ar trebui să facă ceva pentru bunul mers al paraliticei noastre justiții, câteva dintre cele mai vechi, dar și mai celebre dosare care, fie că au fost uitate de toată lumea, fie că au fost „șmenuite” de judecătorii protejați de atotputernica  inamovibilitate care pare a se lăbărța dincolo de timp și spațiu. Iar în această privință justiția noastră deține un adevărat record al ineficienței: pe rolul instanțelor noastre se judecă cel mai lung proces din toată Europa. Un proces des­pre care putem spune că a început în se­co­lul trecut, ba chiar în mileniul trecut. Un proces început prin 1983, în plin re­gim comunist, pe vremea lui Ceaușescu și care nu s-a încheiat nici până în zilele noas­tre, după 28 de ani petrecuți prin cu­li­sele tenebroase ale justiției românești. Este vorba despre procesul în care com­pa­nia română Metalexportimport se con­fruntă cu colosul german ThyssenKrupp, un conflict juridic declanșat în urma li­vră­rii unei mari cantități de tablă groasa derulată la începutul anilor  ’80 ai vea­cu­lui trecut, pe care furnizorul român Între­prinderea de Comerț Exterior MetalImportExport pretinde că nu i-a fost plătită de beneficiarul Otto Wolf, pres­chimbată între timp în ThyssenKrupp. Adusă la zi, valoarea mărfii - tablă groasă produsă la Combinatul Siderurgic Galați- este evaluată la aproape 50 de milioane de euro. Ce-i drept, în acest caz este vorba despre un dosar deosebit de com­plex care ne-ar putea aduce un loc, de nein­vidiat, în Cartea Recordurilor. Con­form unor informații care au circulat și în presa românească, o bună parte din vinovăția pentru tărăgănarea acestui proces „milenară ar reveni justiției noastre. Recent, o serie de judecători ai Secției Comerciale de la ÎCCJ care s-au ocupat de soarta acestui proces au fost recuzați, întrucât erau rude prin alianță cu avocații companiilor din grupul Thyssen! În alte cazuri, au fost recuzați pentru că aveau interese comune cu aceștia. Iar în această privință s-a vorbit despre fostul șef al Secției Comerciale de la ÎCCJ, judecătorul Gheorghe Buta, care a fost și membru al CSM, s-a angajat imediat după plecarea din magistratură la compania cuscrului sau, Gheorghe Mușat, reprezentantul Thyssen în proces. Și, se pare că el nu a fost singurul.

Procese cu miză autohtonă

Este totuși posibil ca nesfârșita tărăgănare a acestui proces demn de Cartea Recordurilor să fie totuși motivată de complexitatea cauzei. Aceleași motiv nu mai poate fi însă invocat într-o serie de alte procese „autohtone”. Cine își amintește acum de „Motorola”, primul „tun” financiar post-decembrist? O afacere de corupție care a costat Armata și statul român peste opt milioane de dolari? Nu proces relativ simplu care, s-a tot „rostogolit” prin sălile de judecată ale instanței supreme, timp de peste un deceniu. Un deceniu de audieri, de amânări în vederea efectuării unor expertize financiar- contabile, de invocarea unor excepții și proceduri la capătul cărora judecătorii nu au mai putut condamna pe nimeni pentru că „faptele s-au prescris”.Tot la fel s-au petrecut lucrurile cu majoritatea „proceselor Revoluției” sau cele ale „Mineriadelor”, lungite și prelungite și ele până când, cu câteva excepții notabile (generalii VAStănculesu și Mihai Chițac) mai nimeni nu  mai apucat să fie condamnat. Să mai amintim că și Sorin Ovidiu Vântu a scăpat până acum de pușcărie tot pentru că procesele lui s-au tot întins până la prescrierea faptelor. Iar dacă CSM ne tot promite o analiză a proceselor de mare corupție, poate va face ceva pentru ca să nu ajungem să aflăm că și  dosarele lui Adrian Năstase,  caltaboșii lui Decebal Traian Remeș, dosarele  lui „Felix-Mircea” Voiculescu s-au tot judecat până s-au prescris.
AUTOR VASILE SURCEL
SURSA CURENTUL

AVETI MILA DE UN BIET SPAGAR!

Accidentul lui Şerban Huidu a fost marele noroc al unui ticălos din zona clientelei politice: Silviu Bian, ilustru şpăgar cu rang de secretar de stat. Interesul publicului pentru cazul Huidu l-a salvat pe Bian de la un binemeritat linşaj mediatic.

În calitatea sa de şef al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, unde se cocoţase graţie funcţiei de vicepreşedinte al PDL Alba, domnul Bian obişnuia să facă vizite în teritoriu pentru a le da bineţe oamenilor din subordine. Dar, să vezi drăcie, vizitele astea se transformau în ospeţe memorabile, încheiate cu inevitabilul plocon pentru musafirul de la Bucureşti.

La Braşov, însă, i s-a înfundat. Sosit la poalele Tâmpei pentru a-şi sărbători un subaltern, te-ai fi aşteptat ca dl Bian să-i dea acestuia un cadou. Când colo, ce să vezi? N-a dat, ci a luat. Şi a luat o pungă în care angajaţii săi, grijulii ca întotdeauna, au pus un pachet îmbietor. „Nu m-am uitat în pungă. Credeam că e o sticlă de whisky", zice Bian acum, când e cu brăţări la mâini.
Şi şpăgar, şi nesimţit, şi prostovan! Ştia ce a vorbit cu angajaţii săi şi putea bănui că discuţia a fost înregistrată de DNA, altfel nu era înhăţat ca un pui de pitpalac. Şi cu toate astea, bagă minciuna cu sticla de whisky. Numai că dialogul său cu şpăguitorii e cât se poate de clar: unul dintre subalterni îi spune că a pus în pachet 82.000 de lei, iar el face rapid un calcul: aha, cam 20.000 de euro... Şi adaugă epocal: trebuie să văd exact unde-i pun, că nu vreau s-o bag în trepidaţii pe nevastă-mea. Nu procurorii îl înspăimântau pe domnul secretar de stat, ci propria nevastă! Pesemne că oamenii legii nu-l deranjaseră niciodată, în vreme ce soţioara...

Banii proveneau din cheta făcută de subalternii lui Bian pentru a-şi menţine funcţiile (dacă nu le convine, pleacă, zicea Bian; şi: dacă comentează, afară! - vai, vai, ce cacofonie!). Fiecare dintre ei renunţase la jumătate din leafa pe luna august. Dijma, cum s-ar zice. În vremurile fanariote se numea tribut, acum îi zice atenţie. Vorba lui Dinu Păturică din „Ciocoii vechi şi noi": „Ce dai să te fac ispravnic?"
Bugetarii de la Braşov nu aveau o problemă cu faptul că Bian lua şpagă, aşa, în general, ci că-i ardea pe ei la buzunar. Când n-au mai suportat regimul, l-au denunţat. Dar până atunci au tot dat, şi e de presupus că au recuperat şi ei pe altă parte, că doar nu era să lucreze pe juma' de leafă...
Şi uite-aşa, şpaga se propaga de sus până jos şi de jos până sus, ca un fluid care unge instalaţia şi nenoroceşte naţia. Singurii care dădeau şi nu primeau erau cei de jos, cetăţenii pe care nevoia îi ducea la AJOFM Braşov. La fel se întâmpla şi prin alte judeţe, bineînţeles, că doar nu s-o fi dedulcit Bian doar la Braşov...
E plină ţara de aceşti Biani, iar în cătuşe ajunge doar câte unul, aşa, din Paşte în Crăciun. Când aveţi de-a face cu ei, daţi-i în vileag, că aşa bine le şade cu cătuşe la mâini!...
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSA ADEVARUL 

''I HAVE A DREAM!''

Martin Luther King n-a fost usa de biserica, ba chiar, se pare ca, a avut legaturi nepotrivite cu mafia sindicala. Si nici discursul nu cred ca i-a apartinut, dar el a fost speakerul! Miliarde de oameni si-au amintit celebrul speech cind President Obama a cistigat Casa Alba. Trecusera 45 de ani, de la acel august 1968, si America livra, in stilul sau hollywoodian, primul presedinte de culoare din istoria celui mai puternic stat din lume. Nu a fost o intimplare. O natiune puternica stie precis cind e momentul si cine e persoana potrivita! Cu plusurile si minusurile sale, administratia Obama este exact ce avea nevoie poporul american pentru a desena un nou proiect pentru urmatorii 50 de ani! M-am tot intrebat in ultimii zece ani care este visul meu de simplu cetatean in relatie cu tara mea. De citiva ani, gindindu-ma ca nu sint vesnic, ma preocupa mai ales ce relatie va exista intre copilul meu si tara mea, cu atit mai mult cu cit o invat, in fiecare zi, cit de frumoasa este Romania! Dupa multe framintari, am inteles ce vreau de la cei care stapinesc Romania. Vreau sa fiu liber! Sint pregatit sa ofer in schimb tot restul vietii mele.

Marele viitor al tarii, asa cum il vedea Eminescu, este conditionat de eliberarea cetatenilor sai. Sintem prizonierii Romaniei si vrem sa fim liberi! Viitorul este doar in miinile companiilor private, singurele care pot produce bani pentru bunastarea lor si pentru asistenta celor nevoiasi. Statul s-a demascat ca cel mai prost producator de plus valoare si e recunoscut ca cel mai mare hot si consumator de resurse. Tara mea draga, elibereaza te rog companiile private de tirania statala!
“Vreau sa fiu liber!”, culmea!, era acelasi strigat pe care il simteam acum 21 de ani si il simt si acum, in mult mai multa cunostinta de cauza. Pe vremuri stiai ca, daca vrei sa scapi de Securitate, iei cursuri de inot si treci Dunarea. Astazi, Securitatea s-a disimulat in politica, presa, economie, ong-uri, finante, sanatate si in modul “cel mai exceptional” in justitie. Nu mai e suficient sa stii sa inoti!
Vrei sa fii liber, zdrang!, vine politicul si iti blocheaza cea mai de succes afacere fiindca n-ai prevazut in buget o spaga consistenta. Steve Jobs nici nasturi n-ar fi produs in Romania! Vrei sa fii liber, buf!, securistii din presa iti taie capul si devii cel mai mare pedofil al tarii, sau criminal, sau ce vor ei! Te baga la mondene, ca ai violat o ratza…Sau vin analistii cu morga si descopera, psihanalitic, ca, daca nu erau ei, ai fi atentat la siguranta nationala a lebedelor!

Aaah, vrei sa fii liber in economia de piata? Adica ai trecut de proba cu ratzele? Nu se poate! Nu ai avize! Sau ai probleme la vama, OPC, minister, primarie, prefectura sau la sala de lectura…”Ba, tu vrei sa faci bani?”. Treci pe la primar, prefect, sotie sau sot de mare mahar! Nu treci, nu cistigi!
Ca sa nu mai spun ca daca nu esti cu ONG-ul potrivit pe felie, astia sint in stare sa-ti gaseasca artefacte egiptene la etajul doi al constructiei pe care tocmai ai ridicat-o! In plus, se stie, “privatul” e un mare mincator de animale! Daca ai trecut de obstacolele de pina acum, in general nu se trece, sigur ajungi la mina securitatii din Finante!  Daca muncesti si platesti taxele la zi vei fi urmarit si ti se vor pune noi biruri, mai mari, pina cind n-o sa mai poti si ajungi la penalitati. Daca pina atunci nici macar nu ti-au multumit, ca le faci bugetul din care sa fure cu nemiluita si sa stringa bani de pensii si salarii bugetare, ei bine, cind ajungi la mina lor si ai penalitati, te-a luat dracu! ” Bai privatule, daca n-ai pile zdravene, te execut silit in 15 zile si nu-mi pasa ca, prostule ce esti, 5-10-15 ani ai fost cu taxele la zi!” Mort sa fii si tot te executa!

Despre Sanatate, numai de bine. Daca facem un calcul vedem ca, din toti banii pe care ii viram lunar, dispar anual citeva miliarde… de euro! E o taxa pe “privati” pentru buzunarele smecherilor, “sistemul sanitar” fiind terenul exclusiv al descendentilor Securitatii. Tu platesti, ei fura, doctorii si pacientii sint umiliti. Doctorii spagari sint tot ai lor, nu patesc nimic! Pacientii morti sint ai nostri!
In sfirsit, cind vrei sa nu mori cu dreptatea in mina, sa scapi de toate obstacolele de mai sus, te adresezi Justitiei! Aplauze generale, securistii se tavalesc de ris, smecherii patriei mai sparg un card de 20.000 de dolari pe la London-Paris-New York. “Fraiere, tu n-ai invatat in scoala ca nu ai nicio sansa?! Proasta!, proasta scoala noastra romaneasca!” Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie? Elibereaza-ma de jugul Securitatii! Pentru binele tau, si apoi al meu! Vreau sa fiu liber! Tara mea adevarata are nevoie de mine! Sintem milioane care iti punem pe tava tot restul vietii noastre…
AUTOR RADU MORARU
SURSA www.nasul.tv

CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE SAU DE CORUPTIE?

Motto: Barack Obama: "Faceţi să vă funcţioneze justiţia, ce aud la firmele americane despre România este legat de justiţie."

Democraţia nu e posibilă în absenţa statului de drept. Statul de drept nu există fără justiţie şi fără separarea acestei puteri de celelalte. Justiţia e de neconceput fără instanţa ei supremă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Rolul instanţei supreme, organizată în patru secţii - două civile, una penală şi una de contencios administrativ şi fiscal - este, în principal, de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de Curţile de Apel şi a altor hotărâri, de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Orice act de justiţie se loveşte într-un fel sau altul de Înalta Curte, de la banalele strămutări sau conflicte de competenţă, până la dosarele demnitarilor sau contestaţiile la licitaţiile pe bani publici. Iar doi dintre şefii celor patru secţii care o compun sunt cercetaţi sau judecaţi pentru grave acuzaţii de corupţie...

Povestea instanţei supreme este povestea întregii justiţii româneşti din ultimii 21 de ani. Ea începe la momentul evenimentelor din decembrie 1989, când Ion Iliescu l-a trimis pe tânărul locotenent tanchist Cătălin Voicu, azi senator în Parlamentul României, să supervizeze activitatea Parchetului General. Cum viza Voicu activitatea a povestit presei unul dintre procurori: "Ne-a spus că, din acel moment, cine nu execută ordinele va fi împuşcat. În timp ce ne vorbea, scotea pistolul din teacă şi îl învârtea pe deget, ameninţător. Ne era frică". Din această frică s-a născut reţeaua devotată sistemului puterilor post-decembriste. Sistem care n-ar fi jefuit România dacă nu s-ar fi simţit la adăpost, mai presus de lege. Reţeaua lui Voicu şi cele ale altora ca el, nedevoalate, încă, au instituit pentru "clienţi", după cele mai dure reguli mafiote, pe de o parte, frica de a ieşi din sistem sau de a-l denunţa, şi, pe de altă parte, siguranţa acţiunii infracţionale, umbrela împotriva legii.

Starea actuală a justiţiei româneşti a fost agravată de inamovibilitatea votată în 1996, pe ultima sută de metri a regimului Iliescu, care a stabilizat magistraţii pe posturi de-a valma, fără să-i elimine pe cei securişti, pe cei slab pregătiţi profesional, pe cei corupţi, pe cei şantajabili din diverse motive. Un alt moment cheie în degringolada justiţiei a fost desfiinţarea SIPA şi sigilarea arhivei care conţinea şi dosarele magistraţilor, aşa încât nimeni nu i-a mai putut deosebi pe dalmaţieni de magistraţii care-şi merită numele şi cariera. În sfârşit, accesul în Înalta Curte, controlat politic, de către servicii şi, mai nou, de CSM, a permis numiri după criterii pe care nu le vom şti niciodată, dar ale căror rezultate le vedem fiecare, în ţară, la CEDO, în Mecanismul de Control şi Verificare, în refuzul Schengen, în recomandarea lui Obama. Ultima ispravă în materie aparţine senatorilor, care au respins recent proiectul de lege prin care se instituiau criterii noi de promovare la instanţa supremă. Culmea, noua conducere a CSM, în frunte cu junele "reformist" Dumbravă, a aplaudat entuziast decizia senatorilor.

Că sistemul a mers ca uns, se vede cu ochiul liber. Nu au existat dezertări sau denunţuri, iar arestările, pedepsele şi sancţiunile - conjuncturale sau colaterale - au fost simbolice. În materie de penal, Înalta Curte nu se face vinovată atât pentru condamnări sau pentru achitări, cât pentru lipsa judecăţii. Ea a amânat la nesfârşit dosarele importante şi a pronunţat doar câteva soluţii definitive şi irevocabile. Secţiile civile şi de contencios au parafat trecerea averii statului şi a banilor publici în buzunare privatre, căci peste decizia Curţii Supreme nu poate trece decât Dumnezeu. Ce e de făcut? Cu siguranţă, nu nepătaţii îi vor judeca pe dalmaţieni şi este de aşteptat ca mulţi dintre judecători fie să facă zid în jurul colegilor lor, fie să temporizeze cercetările mizând pe trecerea timpului. Şi partidele vor face joc de glezne. Nu doar opoziţia, ci şi o parte din senatorii puterii i-au văduvit pe români de legea care ar fi permis o asanare a Curţii Supreme. Greşeala poate fi remediată, însă, de deputaţi.

Sistemul care a luat prizonieră România este transpartinic. La fel şi corupţia. Doar presiunea – internă şi externă - poate obliga Justiţia să nu pună batista pe ţambal. Însă presiunea trebuie amplificată de media şi opinia publică. Nu de dragul lui Barack Obama, ci a milioanelor de români.
AUTOR NICOLETA SAVIN
SURSA www.evz.ro 

CARACATITA PETROMSERVICE

Oamenii lui Liviu Luca au scos peste 8,5 milioane de euro din Petromservice pentru plata unor aşa-zise studii de piaţă copiate de pe internet. Oamenii de bază ai sindicalistului-patron Liviu Luca de la Petromservice, Gheorghe Şupeală, directorul general al societăţii, şi Zizi Anagnastopol, directorul financiar, au fost trimişi în judecată, ieri, de procurorii Parchetului General pentru delapidare şi spălare de bani.

Alături de ei, sunt acuzaţi în dosar Adrian Eftime, fiul sindicalistului Ion Eftime, desemnat de Sorin Ovidiu Vîntu să administreze Realitatea Media. Din acelaşi lot mai fac parte şi consultantul offshore în România Kiss Laszlo şi directorul executiv al firmelor pe care acesta din urmă le controla, Mariana Iordăchescu. Potrivit procurorilor Parchetului General, cei cinci au devalizat Petromservice, folosind o schemă simplă, gândită de Kiss şi aplicată de acesta şi în cazul altor afaceri, prin offshore-uri controlate de el şi de asociatul său, neozeelandezul Ian Tayler. Cele peste 8,5 milioane de euro au fost scoase din conturile companiei patronate de Liviu Luca sub forma unor plăţi pentru o serie de studii de piaţă, sigle şi spoturi menite să ajute la crearea unei noi imagini a societăţii pe care, arată anchetatorii, au trimis-o de fapt în insolvenţă.

Studiile, ca şi siglele şi spo­turile TV, fie erau nişte falsuri grosolane, fie conţineau informaţii descărcate de pe internet. Banii au intrat în conturile a două firme - Boaz Active SRL şi Laveco SRL  - controlate de Kiss Laszlo şi de reprezentata sa, Mariana Iordăchescu.

O schemă internaţională
Mare parte a sumei, peste 6,8 milioane de euro, au ajuns apoi în contul societăţii IT&Media, cu sediul în Delaware (SUA) - un offshore creat de Kiss Laszlo pe conturile căruia a fost împuternicit Adrian Eftime. Eftime a retras integral cele 6,8 milioane de euro, în perioada 9 aprilie 2008 - 28 mai 2008, din conturile offshore-ului, deschise la o bancă din Bulgaria.

 Adrian Eftime reprezintă însă doar interfaţa. Anchetatorii nu au reuşit să ajungă la omul de afaceri care controlează, de fapt, offshore-ul. ,,Destinatarul final poate fi Liviu Luca sau Sorin Ovidiu Vîntu, dar, în acest caz, Adrian Eftime este beneficiarul real al ingineriilor financiare, pentru că el este cel care a retras, sub formă de tantieme (indemnizaţii de participare la şedinţe în calitate de director al societăţii), toţi banii scoşi de la Petromservice şi viraţi în conturile offshore-ului din Delaware", susţin surse judiciare.

Secretele lui Kiss
De altfel, Laszlo Kiss a descris în cartea sa ,,United States, Tax Heaven - Uncle Sam Will Fight Your Taxes!" (Statele Unite, raiul taxelor  - Unchiul Sam va lupta cu taxele voastre!) cum se poate ascunde un afacerist deştept în spatele unui offshore: ,,Orice declaraţie publică care îl leagă pe Domnul X (adevăratul proprietar) de companii româneşti sau de partenerii săi de afaceri sunt contrazise de datele de la Oficiul Registrului Comerţului. Dacă totuşi cineva insistă şi reclamă că există o legătură între Domnul X şi compania din Delaware, nu va putea obţine nicio probă. În plus, Domnul X se poate adresa instanţei, în cazul în care consideră că este hărţuit".

Pentru reţeta livrată însă oamenilor lui Luca, Laszlo Kiss şi partenera sa, Mariana Iordăchescu, au păstrat doar un ,,comision" din ,,tunul" dat Petromservice, adică aproximativ 1,6 milioane de euro, arată anchetatorii.

În ciuda insistenţelor reporterilor „Adevărul", Liviu Luca a refuzat să-şi exprime un punct de vedere faţă de aspectele menţionate de procurori în rechizitoriu.

8,5 milioane de euro este prejudiciul cauzat de Kiss şi presupuşii săi complici societăţii PSV Company (fostă Petromservice).

Bani pentru Nicolae Popa, după aceeaşi reţetă
Aceeaşi reţetă a fost folosită de oamenii tandemului ,,Vîntu-Luca" şi pentru a umple cu milioane de euro din conturile Petromservice, conturile unui alt offshore, Comac Ltd - Nicosia (Cipru), din care au fost alimentate apoi conturile din Indonezia ale fugarului Nicolae Popa, ,,tatăl FNI". În acest caz, împuterniciţi pe conturile Comac erau Octavian Ţurcan şi Ghenadie Nipomici, oamenii lui Vîntu. Zeci de milioane de euro au intrat, în perioada 2003 - 2007, în conturile Comac Ltd, care a încheiat, din octombrie 2003, un contract de management cu Petromservice. Apoi, în decembrie 2003, Liviu Luca a fost abilitat şi de Adunarea Generală a Acţionarilor Asociaţiei Salariaţilor din SNP Petrom (PAS) să negocieze şi să încheie un contract de management cu aceeaşi Comac Ltd.

Aceiaşi oameni, aceleaşi proceduri
Procurorii Parchetului General au stabilit apoi, în dosarul în care Sorin Ovidiu Vîntu a fost acuzat de favorizarea infractorului Nicolae Popa, că în spatele Comac se afla, de fapt, patronul Realitatea Media şi că din conturile acestei firme nu erau alimentate doar conturile lui Popa, ci erau plătite chiar şi salariile jurnaliştilor din trustul lui SOV.

,,Transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu, prin contribuţia inculpatului Octavian Ţurcan, prin transfer bancar, din contul Comac Limited Nicosia, Cipru, deschis la Marfin Popular Bank Public CO Ltd Cipru, în contul societăţii comerciale PT Caascorm International Trading înregistrate în Indonezia, deschis la Bank Central Asia -Bali, Indonezia, la care condamnatul Popa Nicolae are acces", notau anchetatorii în referatul prin care cereau arestarea lui SOV.

De altfel, anchetatorii au ajuns tot la directorii Petromservice, la Laszlo Kiss şi la Adrian Eftime în urma anchetei în care Vîntu a fost acuzat de favorizarea lui Popa.

"Transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu, prin contribuţia inculpatului Octavian Ţurcan, prin transfer bancar, din contul Comac Limited Nicosia."
procurorii Parchetului General
referat de arestare a lui SOV

Judecaţi pentru spălare de bani şi delapidare
Gheorghe Şupeală şi Zizi Anagnastopol au fost trimişi în judecată, ieri, pentru delapidare, în timp ce Laszlo Kiss, Adrian Eftime, Mariana Iordăchescu vor fi judecaţi pentru complicitate la delapidare şi spălare de bani.

În perioada februarie-martie 2008, Gheorghe Şupeală, directorul general la SC Petromservice SA (în prezent SC PSV Company SA) şi Zizi Anaganstopol, director financiar în cadrul aceleaşi companii, au pus la punct o adevărată reţea de spălare de bani. Ei au încheiat cu două societăţi comerciale cu răspundere limitată, reprezentate de Laszlo Kiss şi Mariana Iordăchescu, trei contracte de prestări servicii având ca obiect realizarea unor studii. Preţul contractului: 7.028.068 de euro. În baza acestor contracte, susţin procurorii DIICOT, în cursullunii aprilie 2008, SC Petromservice SA a transferat în conturile bancare ale celor două societăţi, precum şi a  unei alte firme, suma totală de 30.981.000 de lei (aproximativ 7,3 milioane de euro).

Adrian Eftime a fost cel care s-a ocupat de întocmirea tuturor formalităţilor, deşi nu avea nicio calitate în aceste societăţi. Anchetatorii susţin însă că toate cele trei contracte au fost fictive, singurul scop al tranzacţiilor fiind justificarea formală a operaţiunilor prin care banii au fost retraşi din patrimoniul SC Petromservice SA şi au fost transferaţi în cel al lui Adrian Eftime. Transferul a fost făcut cu ajutorul lui Laszlo Kiss şi al Marianei Iordăchescu, care ar fi primit în schimb un comision de aproximativ 10% din valoarea contractelor.

Milioane de euro pentru studii copiate de pe net
În plus, studiile plătite cu milioane de euro nu erau necesare pentru activitatea firmei, iar societăţile care le întocmeau nu aveau nici măcar pregătirea necesară.

De altfel, „studiile" reprezentau copii ale unor articole din ziare sau referate descărcate de pe internet. Pentru a ascunde provenienţa banilor, Iordăchescu, Kiss şi Eftime au efectuat mai multe tranzacţii în care au fost implicate companii offshore la care ei erau beneficiari reali şi pe care le controlau în mod direct. Iniţial, realizarea studiilor a fost subcontractată unor societăţi din Cipru.

Plimbarea banilor în conturi
Kiss a dispus, în perioada aprilie - mai 2008, transferul sumei de 6.868.093 de euro într-un cont al unei companii controlate de Eftime, deschis în Bulgaria. Din acest cont, Adrian Eftime a retras întreaga sumă. Diferenţa dintre suma încasată de SC Petromservice SA şi cea transferată lui Adrian Eftime, a reprezentat comisionul de intermediere, care a ajuns în conturile personale ale lui Laszlo Kiss şi ale Marianei Iordăchescu. Societatea PSV Company  (fostă Petromservice SA) a fost prejudiciată în acest mod cu aproape 8,5 milioane de euro.

Sechestru şi conturi blocate
Procurorii au pus sechestru pe imobilele acuzaţilor. Pentru recuperarea presupusului prejudiciu, anchetatorii au pus sechestru pe conturile bancare şi pe un autoturism deţinut de Adrian Eftime.

Kiss Laszlo, ,,regele offshore"
Avocatul Kiss Laszlo Gyorgy (42 de ani), specializat în Drept Comercial, a devenit unul dintre cei mai căutaţi consultanţi offshore. El s-a asociat cu unul dintre cei mai importanţi oameni din domeniu, neozeelandezul Ian Tayler. ,,Inculpatul intermedia pentru persoanele interesate înfiinţarea de companii în diferite jurisdicţii, cel mai adesea în Cipru, statul Delaware din SUA, Noua Zeelandă sau Insulele Seychelles", notează anchetatorii în rechizitoriul prin care Kiss a fost trimis în judecată. Cei doi au devenit astfel exponenţii unui imperiu uriaş, format din câteva sute de offshore-uri. La percheziţia din casa lui Kiss din Bucureşti, procurorii au ridicat sute de înscrisuri cu identitatea beneficiarilor reali ai tuturor acestor companii folosite de oameni de afaceri din toată lumea.

În România, Kiss controlează la rândul lui mai multe firme, prin intermediul unor offshore-uri înfiinţate de el în Cipru şi în Noua Zeelandă. Pe lângă afaceri, consultantul şi-a dezvoltat în ţară şi pasiunea pentru aeronave. A devenit preşedintele Asociaţiei Piloţilor şi Proprietarilor de Aeronave Ultrauşoare.
SURSA ADEVARUL