PENTRU LIBERTATEA PRESEI SI A JURNALISMULUI

Victoria în alegeri, îngenunchierea naţiunii înaintea puterii uzurpatoare, deşteaptă şi apetituri tiranice, printre care pretenţiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat şi aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile.
        
E logic într-adevăr  ca, după un câştig să se urmărească un altul, şi în fine tot, spre deplina satisfacţiune a acaparatorului.
       
Regimul dobândise darea din mână şi chiar din picioare, a celor ce poartă numele de mandatari ai naţiunii; astfel dispune el la discreţiune de toată puterea în stat, făcând ori şi ce vrea fără a fi controlat şi nu se gândeşte decât la mijlocul de a se întări în această situaţie de desfătare şi răsfăţ.
       
Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa, şi aceasta se consideră, credem, de către regim, cu atât mai nesuferită, cu cât el, în exerciţiul puterii discreţionare, a trebuit să devină năzuros, adică supărăcios din lucru de nimic.
       
Presa, pentru omnipotentul nostru regim, cu strigătele ei, cu lamentaţiile ei continue, îi face negreşit efectul unei hărăitoare din Braşov, care prin scârţâitul ei strident dă crispaţiuni nervoase. Neapărat dar că se simţea şi nevoia de a pune în practică mijlocul prin care să se năbuşească ţipătul contra trădării şi contra fără-de-legilor regimului, spre a fi liniştit în domnia sa absolută.
        
Însă, ca contra a tot răul ce cată a fi combătut, aşa şi contra presei cată să se uzeze de arme îndestul de eficace de a o învinge.
        Ei bine, care ar fi fost acelea?
        
Dacă întru abaterea conştiinţei alegătorilor, s-a dovedit cele mai eficace arme: corupţiunea, frauda, ameninţarea; dacă cu acestea s-a putut respinge opoziţiunea de la exercitarea controlului asupra puterii; de bună-seamă că ele n-au putut nimic contra presei, pe cât timp aceasta, în majoritatea ei, este în opoziţiune cu guvernul, bucurându-se de sprijinul public.
        
Armele ce numirăm sunt într-adevăr numai bune pentru cei cu bucate pe câmp şi pentru cei cu copii de căpătuit, ori pentru aceia care ei înşişi urmăresc un folos direct, nepătrunşi fiind de datoria de cetăţean şi de sânţenia votului ce li s-a încredinţat; dar, cât pentru persoana jurnalistului, hărşit în lupta şi îndărătnic în profesarea principiilor, sunt custure fără tăiş.
          
Contra presei şi jurnalistului a cătat regimul să recurgă la acte de răsbunare; şi aşa, după ce că a intentat proces de presă, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat să formuleze acuzaţiune specială contra neregularităţior de la zisul credit; după ce că în acest proces de presă a cătat să sustragă pe jurnalist de la judecătorii săi naturali, juraţii, şi l-au târât dinaintea tribunalelor guvernului, recomandând acestora să se declare competente şi recompensând pe magistraţii care au avut lipsa de scrupul pentru justiţie şi s-au supus trebuinţei regimului; acum a mers cu iuţeala pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adică fundatorul foii francese L’Indépendence roumaine pentru că acesta este străin neîmpământenit încă.
      
În cazul de faţă guvernul, care este evident că a voit să lovească în existenţa jurnalului L’Indèpendence roumaine , s-a folosit de o lege decretată de dânsul acum doi ani, şi care priveşte petrecerea străinilor în ţară.
      
Dacă vom ţine socoteală de mobilul care a dictat facerea acelei legi, nu vom putea scuza dispoziţiunea de expulsare luată în privinţa d-lui Galli, pentru că într-adevăr ea nu a fost concepută decât sub impresiunea asasinatului comis asupra împăratului Alexandru II şi în spiritul de a combate şi a depărta de ţara noastră acele parazite care îşi caută existenţa din acte de teroare, pe străinii fără căpătâi, pe nihilisti mai ales, în vreme ce directorul jurnalului francez L’Indépendence roumaine era aici un muncitor liniştit, stabilit de mai mult timp în ţară şi exercitând în asociaţie cu romani comerciul de tipograf, îndeosebi de calitatea sa de jurnalist.
       
Când însă ne vom aminti de împrejurarea că numitul director al foii L’Indépendence roumaine a fost încurajat şi susţinut ca jurnalist chiar de către guvernul actual, când vom aminti aci că dl. Galli, prin un alt jurnal fundat de dânsul, L’Orient, a debutat în ţara noastră ca sprijinitor al politicii guvernului, atunci desigur că se va vedea şi mai bine cât de necuviincioasă este dispoziţiunea de expulsare de acum.
       
Ce fel? Pentru ca să cânte guvernul, un străin poate fi tolerat şi încurajat, iar de a-l critica nu? Atunci se neagă fără rezon principul echităţii care nu admite dreptul ciuntit, care nu poate admite facultatea de a zice da fără a o admite pe aceea de a zice ba.
       
Una din două: ori străinul dintru început nu este învoit a face politică în ţară, şi atunci înţelegem raţiunea unei dispoziţiuni de expulsare când şi-a permis el a face politică locală; ori că, dacă s~a tolerat odată străinului d-a face politică guvernamentală, urmează a i se tolera să facă şi politică de opoziţiune. Fapta de la început a acestui guvern cu dl. Galli, îl obliga la toleranţa lui în urmă.
       
Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l aşteptăm de acum la alte măsuri şi mai odioase, pentru că panta este alunecoasă şi nu are piedică până-n prăpastie.
       
Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, si teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde şi cea deja câştigată în monstruoasa sa pornire de a-şi subjuga şi presa.
                                                                                               [M. EMINESCU]
(Timpul, Buc. 8 (1883) nr. 142, iunie 29, p. 1)
Nota Ziaristi Online: Ultimul articol al lui Eminescu la Timpul, scris pe 28 iunie 1883, inainte de a fi arestat si internat la “nebuni”.
SURSA ziaristionline.ro

''I HAVE A DREAM!''

Martin Luther King n-a fost usa de biserica, ba chiar, se pare ca, a avut legaturi nepotrivite cu mafia sindicala. Si nici discursul nu cred ca i-a apartinut, dar el a fost speakerul! Miliarde de oameni si-au amintit celebrul speech cind President Obama a cistigat Casa Alba. Trecusera 45 de ani, de la acel august 1968, si America livra, in stilul sau hollywoodian, primul presedinte de culoare din istoria celui mai puternic stat din lume. Nu a fost o intimplare. O natiune puternica stie precis cind e momentul si cine e persoana potrivita! Cu plusurile si minusurile sale, administratia Obama este exact ce avea nevoie poporul american pentru a desena un nou proiect pentru urmatorii 50 de ani! M-am tot intrebat in ultimii zece ani care este visul meu de simplu cetatean in relatie cu tara mea. De citiva ani, gindindu-ma ca nu sint vesnic, ma preocupa mai ales ce relatie va exista intre copilul meu si tara mea, cu atit mai mult cu cit o invat, in fiecare zi, cit de frumoasa este Romania! Dupa multe framintari, am inteles ce vreau de la cei care stapinesc Romania. Vreau sa fiu liber! Sint pregatit sa ofer in schimb tot restul vietii mele.

Marele viitor al tarii, asa cum il vedea Eminescu, este conditionat de eliberarea cetatenilor sai. Sintem prizonierii Romaniei si vrem sa fim liberi! Viitorul este doar in miinile companiilor private, singurele care pot produce bani pentru bunastarea lor si pentru asistenta celor nevoiasi. Statul s-a demascat ca cel mai prost producator de plus valoare si e recunoscut ca cel mai mare hot si consumator de resurse. Tara mea draga, elibereaza te rog companiile private de tirania statala!
“Vreau sa fiu liber!”, culmea!, era acelasi strigat pe care il simteam acum 21 de ani si il simt si acum, in mult mai multa cunostinta de cauza. Pe vremuri stiai ca, daca vrei sa scapi de Securitate, iei cursuri de inot si treci Dunarea. Astazi, Securitatea s-a disimulat in politica, presa, economie, ong-uri, finante, sanatate si in modul “cel mai exceptional” in justitie. Nu mai e suficient sa stii sa inoti!
Vrei sa fii liber, zdrang!, vine politicul si iti blocheaza cea mai de succes afacere fiindca n-ai prevazut in buget o spaga consistenta. Steve Jobs nici nasturi n-ar fi produs in Romania! Vrei sa fii liber, buf!, securistii din presa iti taie capul si devii cel mai mare pedofil al tarii, sau criminal, sau ce vor ei! Te baga la mondene, ca ai violat o ratza…Sau vin analistii cu morga si descopera, psihanalitic, ca, daca nu erau ei, ai fi atentat la siguranta nationala a lebedelor!

Aaah, vrei sa fii liber in economia de piata? Adica ai trecut de proba cu ratzele? Nu se poate! Nu ai avize! Sau ai probleme la vama, OPC, minister, primarie, prefectura sau la sala de lectura…”Ba, tu vrei sa faci bani?”. Treci pe la primar, prefect, sotie sau sot de mare mahar! Nu treci, nu cistigi!
Ca sa nu mai spun ca daca nu esti cu ONG-ul potrivit pe felie, astia sint in stare sa-ti gaseasca artefacte egiptene la etajul doi al constructiei pe care tocmai ai ridicat-o! In plus, se stie, “privatul” e un mare mincator de animale! Daca ai trecut de obstacolele de pina acum, in general nu se trece, sigur ajungi la mina securitatii din Finante!  Daca muncesti si platesti taxele la zi vei fi urmarit si ti se vor pune noi biruri, mai mari, pina cind n-o sa mai poti si ajungi la penalitati. Daca pina atunci nici macar nu ti-au multumit, ca le faci bugetul din care sa fure cu nemiluita si sa stringa bani de pensii si salarii bugetare, ei bine, cind ajungi la mina lor si ai penalitati, te-a luat dracu! ” Bai privatule, daca n-ai pile zdravene, te execut silit in 15 zile si nu-mi pasa ca, prostule ce esti, 5-10-15 ani ai fost cu taxele la zi!” Mort sa fii si tot te executa!

Despre Sanatate, numai de bine. Daca facem un calcul vedem ca, din toti banii pe care ii viram lunar, dispar anual citeva miliarde… de euro! E o taxa pe “privati” pentru buzunarele smecherilor, “sistemul sanitar” fiind terenul exclusiv al descendentilor Securitatii. Tu platesti, ei fura, doctorii si pacientii sint umiliti. Doctorii spagari sint tot ai lor, nu patesc nimic! Pacientii morti sint ai nostri!
In sfirsit, cind vrei sa nu mori cu dreptatea in mina, sa scapi de toate obstacolele de mai sus, te adresezi Justitiei! Aplauze generale, securistii se tavalesc de ris, smecherii patriei mai sparg un card de 20.000 de dolari pe la London-Paris-New York. “Fraiere, tu n-ai invatat in scoala ca nu ai nicio sansa?! Proasta!, proasta scoala noastra romaneasca!” Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie? Elibereaza-ma de jugul Securitatii! Pentru binele tau, si apoi al meu! Vreau sa fiu liber! Tara mea adevarata are nevoie de mine! Sintem milioane care iti punem pe tava tot restul vietii noastre…
AUTOR RADU MORARU
SURSA www.nasul.tv