Vestile bune par sa-l copleseasca in ultima vreme pe primul-ministru al Romaniei.
Ministerul Educatiei si-a asumat public decizia de a nu-i retrage
titlul de doctor, ignorând dovezile clare de plagiat si consfintind
sufocarea autonomiei universitare. Sa nu uitam ca afirmatia publica a
neretragerii titlului de doctor vine ca urmare a cererii Universitatii
din Bucuresti pe care, iata, o vedem pusa la colt, pentru amestec in
treburile statului. Caci vezi, draga doamne, nu avea competenta sa se
pronunte asupra retragerii unui titlu academic pe care ea insasi l-a
emis.
In ciuda plagiatului evident, sondajul “Barometrul de opinie publica –
Adevarul despre România” comandat de “Adevarul ” si realizat de INSCOP
Research, il da in acest moment pe Victor Ponta invingator, indiferent
de candidatul impotriva caruia ar concura pentru functia de presedinte
al Romaniei. Potrivit acestui sondaj, romanii par a-i da dreptate lui
Victor Ponta insusi care, in decembrie 2012, dupa alegeri, spunea cu
satisfactie: ” Asa suntem noi, plagiatorii, mai votati, ce sa facem,
decat ceilalti, cu usturoiul”.
Cum sa intelegem toate aceste lucruri ? Pana la urma, merita sau nu merita Victor Ponta titlul de doctor in drept ?
Ca sa raspundem acestor intrebari e nevoie sa intelegem mai intai ce
este meritul si cine-l legitimeaza intr-o societate. Trebuie astfel sa
mentionam ca meritul nu e un dat, nu e stabilit de cineva dinafara si
impus tuturor, el este o constructie sociala. Cu alte cuvinte meritul
este ceea ce societatea româneasca defineste, masoara si legitimeaza ca
atare. Meritul definit si legitimat social devine principiu fundamental
intr-un sistem de recompensa numit meritocratie (fiecaruia dupa cât
merita).
E insa iluzoriu sa vorbim de meritocratie si de merit fara a preciza
cu mai multa claritate ce se afla exact in spatele acestor notiuni, mai
precis cine anume masoara ceea ce intelegem prin merit.
In societatile moderne, scoala e prima institutie care e legitimata
social sa furnizeze unitatea de masura a meritului. Iar institutia
scolara masoara meritul in functie de efortul depus pentru a realiza o
anumita activitate.
In problema plagiatului pe care incercam sa o intelegem aici intalnim
diferite forme a ceea ce am numit institutie scolara in sens larg cum
ar fi universitatea sau specialistii români si straini care s-au
pronuntat clar asupra acestei probleme. Ne mai intalnim si cu
reprezentarea plagiatului in alte societati, cum e cea germana, de
exemplu. Pentru toti acestia, meritul e masurat in functie de efortul
depus pentru a realiza o teza de doctorat. Plagiind sau, altfel spus,
copiind de la altii inseamna ca nu ai depus efort suficient, iar in
plus, fiind vorba despre furt intelectual, ai incalcat si un principiu
de moralitate.
Pentru a masura insa meritul in acest fel si a dezvolta asemenea
reprezentari despre sistemul meritocratic de recompensa e nevoie sa ai
incredere in scoala si in valorile pe care aceasta le promoveaza. Or, in
Romania, institutia scolara este discreditata: “scoala scoate tâmpiti”,
iar universitatile sunt “fabrici de diplome”. Cu alte cuvinte, in ochii
românilor institutia de invatamant nu este legitima sa produca masura
de efort care sa defineasca ce inseamna merit sau nemerit.
In aceste conditii, in Romania, o asemenea masura de efort in baza
careia se apreciaza meritul este stabilita fie de putere, fie de hazard.
Cu alte cuvinte, meritocratia de tip scolar (bazata pe principiul
fiecaruia dupa efortul depus) e inlocuita la români de meritocratia
politica (fiecaruia dupa câta putere are) si de meritocratia aleatorie
(fiecaruia dupa cât noroc are).
Combinatia otravita dintre putere si hazard din sistemul meritocratic
legitimat de români face ca raspunsul la intrebarea din titlu sa fie
urmatorul: Da, Victor Ponta isi merita titlul de doctor deoarece
neincrederea românilor in educatie i-l legitimeaza din plin. Are multa
putere, dupa cum arata sondajele. Si mai are si destul noroc.
Deocamdata.
AUTOR ADRIANA GORGA
SURSA contributors.ro
duminică, 24 martie 2013
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
CAND SE SPARGE USL SAU DESPRE FEUDALIZAREA ROMANIEI
Ceea ce ţine USL împreună nu sunt nici interesul naţional,
nici comandamentele bunei guvernări, nici setea neostoită de putere a
liderilor săi şi în niciun caz ameninţarea din partea unei Opoziţii care
se luptă încă să cuprindă pe de-a-ntregul semnificaţia alegerilor şi a
faptului că nu mai este la putere. Ceea ce ţine USL să nu se destrame
sunt interesele personale ale celor compun actuala coaliţie de
guvernare. Rezultatul împărţirii puterii între grupuri de interese
economice este feudalizarea actulului de guvernare. USL se va destrăma
în momentul în care graniţele acestor feude vor fi încălcate de PSD.
Să nu ne facem iluzii! Guvernul Ponta II, aşa supradimensionat şi superbirocratizat cum este, nu s-a format din nevoia de simetrie structurală cu Comisia Europeană sau cine mai ştie ce alt nonsens insolent invocat de Victor Ponta drept motiv. Guvernul Ponta II este rezultatul unei atente şi grijulii împărţiri a Puterii pe criterii clientelare între PSD, PNL şi Dan Voiculescu unde "atenţia şi grija" se referă la atenţia lui Ponta de a nu scăpa total controlul asupra unor sectoare esenţiale ale economiei şi societăţii şi grija PSD de a-şi păstra pârghiile care îi vor permite, la un moment dat să preia întreaga putere în stat.
Imperativele actualei guvernări nu sunt nici ideologice, nici economice, nici naţionale, nici europene. Sunt electorale şi de pradă. Cei care îşi imaginează că USL este cu adevărat o alianţă stânga-dreapta îşi iau, pur şi simplu dorinţele drept realitate politică şi riscă să parieze pe o guvernare profund viciată încă de la naştere. Proba este simplă. Aşa cum arată proiectul de buget, PNL ar trebui să spună "mulţumim frumos, dar noi n-avem nicio legătură cu genul acesta de politici şi ne retragem". Pentru că dacă PNL ar fi un partid liberal aşa cum se pretinde şi ar fi expresia politică a clasei de antreprenori privaţi şi a profesiilor liberale, atunci ar trebui să se indigneze în faţa acestui buget pentru că de-acum realitatea nu mai poate fi ascunsă: Guvernul Ponta II a pornit la vânătoare de investitori privaţi, care vor fi principalii purtători ai poverii fiscale a guvernării actuale şi principalele ei victime. Faptul că guvernul nici măcar nu a încercat să pună pe masa de discuţii cu FMI problema reducerii CAS, singura măsură care ar fi putut stimula activitatea antreprenorilor şi crearea de locuri de muncă dar a ales în schimb să crească salariul minim şi să crească taxele demonstrează că guvernul priveşte antreprenorii privaţi în primul rând ca surse de bani la buget. Nici salariul minim, nici cresterea impozitelor in agricultura, nici suprataxele din domeniul energiei şi al resurselor minerale nu fac nimic să uşureze viaţa întreprinzătorului privat, ci dimpotrivă, caută să-l stoarcă de bani pentru nevoile bugetului. Or, când prezumtiva ta bază electorală este luată la ţintă de un guvern populist, atunci firesc ar fi să te lupţi pentru oamenii pe care pretinzi că îi reprezinţi. PNL nu numai că nu se retrage de la guvernare, dar se îngroapă şi mai mult în tranşeele Puterii. De ce? Pentru că nu soarta întreprinzătorilor privaţi este grija cea mare a PNL ci exploatarea cât mai eficace, în beneficiul grupurilor de interese pe care le reprezintă a feudelor pe care le-au primit la împărţeala guvernului.
Astfel, grupul de interese financiare din jurul lui Dan Radu Ruşanu va exploata feuda ministerului de Finanţe, grupul de interese din jurul lui Relu Fenechiu va exploata feuda de la ministerul Transporturilor iar grupurile de interese din zona energiei vor exploata feuda lui Varujan Vosganian de la Ministerul Economiei. Acest proces de feudalizare a puterii nu este nou în România. El a început în guvernarea Tăriceanu - Năstase era mult prea autocrat ca să cedeze felii întregi de putere către baroni, fapt care i-a şi adus execuţia din Noaptea Cuţitelor Lungi - şi a fost perpetuat sub guvernarea PDL, când miniştrii ajunseseră să fie numiţi de baronii din teritoriu. Acum, fiind vorba de o coaliţie, feudalizarea Puterii este doar mai vizibilă. Nemulţumirea PNL este în altă parte.
Practic, cu excepţia lui Voiculescu la Agricultură, nimeni din membrii non-PSD ai actualului guvern nu are control absolut pe un sector. Ponta a avut grijă să îşi plaseze proprii oameni care să-i secondeze pe penelişti şi, acolo unde nu a fost posibil, a spart pur şi simplu ministerele creând instituţia ministrului delegat. Astfel, nici Vosganian, nici Fenechiu nu par să fie prea încântaţi de ministerul condus de Dan Şova, pe care Sorin Ioniţă îl numeşte Ministerul Parteneriatelor Public Privat sau Ministerul Marilor Ţepe. Ţepe sau nu, este vorba de o halcă foarte suculentă pe care Ponta le-a tras-o peneliştilor de sub nas şi a dat-o în administrare celui mai de încredere om al său. La fel, o fi domnul Chiţoiu ministrul finanţelor, dar stăpânul bugetului este Liviu Voinea, alt om de încredere al lui Ponta. Practic, în condiţiile în care PDL a devenit aproape complet irelevant în jocurile de putere, balanţa în exercitarea puterii este asigurată de controlul reciproc la care se supun unul pe celălalt PNL şi PSD.
Că este vorba de interese de grup imediate, o doveşte şi asaltul dat de PNL&Voiculescu asupra Justiţiei, a CSM, a procurorilor şi a Agenţiei Naţionale de Integritate precum şi chemările la o nouă suspendare a lui Băsescu venite din partea lui Voiculescu şi Frunzăverde. Ponta nu s-a alăturat acestui asalt decât parţial, dar nu pentru că s-ar fi îndrăgostit subit de Băsescu, de DNA sau de ANI, ci pentru că are nevoie de preşedinte şi instituţiile anti-corupţie pentru a-i ţine în şah pe Voiculescu şi Antonescu. Însă în momentul când va masa suficiente trupe şi va câştiga fidelitatea celorlalţi stăpâni de feude pentru a da asaltul final la capatul caruia să cucerească întreaga Putere, atunci va fi şi mat.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA
Să nu ne facem iluzii! Guvernul Ponta II, aşa supradimensionat şi superbirocratizat cum este, nu s-a format din nevoia de simetrie structurală cu Comisia Europeană sau cine mai ştie ce alt nonsens insolent invocat de Victor Ponta drept motiv. Guvernul Ponta II este rezultatul unei atente şi grijulii împărţiri a Puterii pe criterii clientelare între PSD, PNL şi Dan Voiculescu unde "atenţia şi grija" se referă la atenţia lui Ponta de a nu scăpa total controlul asupra unor sectoare esenţiale ale economiei şi societăţii şi grija PSD de a-şi păstra pârghiile care îi vor permite, la un moment dat să preia întreaga putere în stat.
Imperativele actualei guvernări nu sunt nici ideologice, nici economice, nici naţionale, nici europene. Sunt electorale şi de pradă. Cei care îşi imaginează că USL este cu adevărat o alianţă stânga-dreapta îşi iau, pur şi simplu dorinţele drept realitate politică şi riscă să parieze pe o guvernare profund viciată încă de la naştere. Proba este simplă. Aşa cum arată proiectul de buget, PNL ar trebui să spună "mulţumim frumos, dar noi n-avem nicio legătură cu genul acesta de politici şi ne retragem". Pentru că dacă PNL ar fi un partid liberal aşa cum se pretinde şi ar fi expresia politică a clasei de antreprenori privaţi şi a profesiilor liberale, atunci ar trebui să se indigneze în faţa acestui buget pentru că de-acum realitatea nu mai poate fi ascunsă: Guvernul Ponta II a pornit la vânătoare de investitori privaţi, care vor fi principalii purtători ai poverii fiscale a guvernării actuale şi principalele ei victime. Faptul că guvernul nici măcar nu a încercat să pună pe masa de discuţii cu FMI problema reducerii CAS, singura măsură care ar fi putut stimula activitatea antreprenorilor şi crearea de locuri de muncă dar a ales în schimb să crească salariul minim şi să crească taxele demonstrează că guvernul priveşte antreprenorii privaţi în primul rând ca surse de bani la buget. Nici salariul minim, nici cresterea impozitelor in agricultura, nici suprataxele din domeniul energiei şi al resurselor minerale nu fac nimic să uşureze viaţa întreprinzătorului privat, ci dimpotrivă, caută să-l stoarcă de bani pentru nevoile bugetului. Or, când prezumtiva ta bază electorală este luată la ţintă de un guvern populist, atunci firesc ar fi să te lupţi pentru oamenii pe care pretinzi că îi reprezinţi. PNL nu numai că nu se retrage de la guvernare, dar se îngroapă şi mai mult în tranşeele Puterii. De ce? Pentru că nu soarta întreprinzătorilor privaţi este grija cea mare a PNL ci exploatarea cât mai eficace, în beneficiul grupurilor de interese pe care le reprezintă a feudelor pe care le-au primit la împărţeala guvernului.
Astfel, grupul de interese financiare din jurul lui Dan Radu Ruşanu va exploata feuda ministerului de Finanţe, grupul de interese din jurul lui Relu Fenechiu va exploata feuda de la ministerul Transporturilor iar grupurile de interese din zona energiei vor exploata feuda lui Varujan Vosganian de la Ministerul Economiei. Acest proces de feudalizare a puterii nu este nou în România. El a început în guvernarea Tăriceanu - Năstase era mult prea autocrat ca să cedeze felii întregi de putere către baroni, fapt care i-a şi adus execuţia din Noaptea Cuţitelor Lungi - şi a fost perpetuat sub guvernarea PDL, când miniştrii ajunseseră să fie numiţi de baronii din teritoriu. Acum, fiind vorba de o coaliţie, feudalizarea Puterii este doar mai vizibilă. Nemulţumirea PNL este în altă parte.
Practic, cu excepţia lui Voiculescu la Agricultură, nimeni din membrii non-PSD ai actualului guvern nu are control absolut pe un sector. Ponta a avut grijă să îşi plaseze proprii oameni care să-i secondeze pe penelişti şi, acolo unde nu a fost posibil, a spart pur şi simplu ministerele creând instituţia ministrului delegat. Astfel, nici Vosganian, nici Fenechiu nu par să fie prea încântaţi de ministerul condus de Dan Şova, pe care Sorin Ioniţă îl numeşte Ministerul Parteneriatelor Public Privat sau Ministerul Marilor Ţepe. Ţepe sau nu, este vorba de o halcă foarte suculentă pe care Ponta le-a tras-o peneliştilor de sub nas şi a dat-o în administrare celui mai de încredere om al său. La fel, o fi domnul Chiţoiu ministrul finanţelor, dar stăpânul bugetului este Liviu Voinea, alt om de încredere al lui Ponta. Practic, în condiţiile în care PDL a devenit aproape complet irelevant în jocurile de putere, balanţa în exercitarea puterii este asigurată de controlul reciproc la care se supun unul pe celălalt PNL şi PSD.
Că este vorba de interese de grup imediate, o doveşte şi asaltul dat de PNL&Voiculescu asupra Justiţiei, a CSM, a procurorilor şi a Agenţiei Naţionale de Integritate precum şi chemările la o nouă suspendare a lui Băsescu venite din partea lui Voiculescu şi Frunzăverde. Ponta nu s-a alăturat acestui asalt decât parţial, dar nu pentru că s-ar fi îndrăgostit subit de Băsescu, de DNA sau de ANI, ci pentru că are nevoie de preşedinte şi instituţiile anti-corupţie pentru a-i ţine în şah pe Voiculescu şi Antonescu. Însă în momentul când va masa suficiente trupe şi va câştiga fidelitatea celorlalţi stăpâni de feude pentru a da asaltul final la capatul caruia să cucerească întreaga Putere, atunci va fi şi mat.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA
sâmbătă, 12 ianuarie 2013
DE CE ESTE PUTREDA DREAPTA!
Sunt şi voi rămâne un om de dreapta.
Cu scuzele de rigoare pentru ţărăniştii talibani, PNŢ-ul nu a fost niciodată în perioada interbelică un partid de dreapta. Dimpotrivă, striga stânga în el, iar programele agricole ale lui Ion Mihalache, doctrina economică a lui Virgil Madgearu au situat PNŢ-ul pe partea stângă a eşicherului politic! Dizidenţii naţional-ţărănişti, cu o singură excepţie - Al Vaida-Voevod au alunecat spre stânga radicală, cot la cot cu bolşevicii. Discursul anti- comunist violent de după ‘89, cât şi fructificarea electorală a zecilor de ani de temniţă nu sunt suficiente pentru o cristalizare doctrinară.
Singurul care a înţeles acest lucru, şi care a dorit să dea partidului o identitate, a fost Corneliu Coposu, care a adaugat partidului istoric particula de CD (creştin-democrat). Şi care a înţeles – e drept, la presiunile lui Ioan Alexandru, Iftene Pop, Liviu Petrina – că doctrina agrară şi mândria regional - ardelenească nu sunt teme politice în secolul XX. În cazul PD-ului, lucrurile sunt mult mai simple. Strivit de un gigant FSN/PDSR/PSD şi-a căutat un loc în dreapta. Din necesităţi politice, din instinctul de conservare, de supravieţuire. Nu din suflet, nu din conştiinţă. Ca să fim oneşti până la capăt, în 1989, dreapta supravieţuia doar în rândul foştilor deţinuţi politici, a supravieţuitorilor legionari şi în grupul mistic al regretatului Ioan Alexandru. Restul au fost nişte imitaţii jalnice!
O dreaptă autentică are la bază, are drept fundament doctrina creştină, filonul religios. Nu poţi vorbi de dreapta, de tradiţie, dacă nu te raportezi la Creator, la divinitate, la rânduiala lumii. Altfel rişti să creezi o „dreaptă” sterilă, o „dreaptă franceză” castrată de ideologie şi care are, ca singur argument, în absenţa lui Dumnezeu, emigraţia masivă!
Spun cu durere în suflet că dreapta a plecat cu stângul încă din anii ‘90. Cu părere de rău, la rece, trebuie să spun că mult mai la dreapta – deşi nu total autentic – s-a comportat PUNR-ul, o formaţiune politică născută în laboratoarele Cotrocenilor lui Ion Iliescu şi a serviciilor de informaţii de atunci. Rebrenduirea PNŢ a însemnat, pe plan politic, pierderea fiefului electoral transilvănean, dar şi al celui răgăţean. În Transilvania a apărut PUNR-ul, iar în vechiul regat, agrarienii lui Victor Surdu, PDAR!
Fără valorile creştine înscrise şi asumate în program, dreapta nu are nicio şansă. Va rămâne un club de elită, un cerc de gânditori dotaţi, dar niciodată un partid de masă, o formaţiune de substanţă. Drumul dreptei se confundă, sau, hai să spunem, ar trebui măcar să fie măcar paralel cu cel al Bisericii Creştine, indiferent de denominaţiunile sale. Dreapta nu poate să fie atee! Altfel e doar o dreaptă stângistă, o „dreaptă” puţin mai rezonabilă decât bolşevismul! Fără fundaţia creştină, dreapta nu are nicio şansă şi e sortită pieirii!
AUTOR FLORIN BICHIR
SURSA www.evz.ro
joi, 10 ianuarie 2013
URMEAZA ALTE COMPROMISURI?
Aflam, sa recunoastem, deloc cu uimire, ca ex-senatorul
György Frunda, din 1990 incoace in toate cele cinci
legislaturi in Parlamentul Romaniei, din partea UDMR,
preferatul domnului Victor Ponta, a devenit consilierul personal
pe probleme juridice si ale minoritatilor al premierului
Romaniei. Vazandu-l asa de abatut, de daramat ca, la alegerile
din 9 decembrie, n-a obtinut voturile necesare pentru a-si continua
statul in Parlament, ca senator udemerist, premierul Ponta
i-a sarit, repede, in ajutor, intinzandu-i o mana prieteneasca,
romaneasca, cu toate stiutele dovezi ale pornirilor
antiromanesti din trecut ale udemeristului György Frunda. Oare
nu el era cel care clama, ca in Parlamentul Europei el reprezinta
interesele UDMR, nu ale Romaniei?! Nu tot el era de parere ca
solutia pentru asa-zisul Tinut Secuiesc este autonomia? Ca
autonomia nu inseamna si federalizarea Romaniei, stat national
unitar! Chiar sa nu fi aflat Victor Ponta inca spusele romanului:
lupul isi schimba parul, dar nu si naravul?!
Romanul patit, de atatea ori incercat de ale vietii valuri care s-au napustit asupra lui, dandu-l de toti peretii existentei lui mereu involburate, are o spusa cu samburele ei de intelepciune: tot raul, spre bine si adevar! Adica, un rau care lasa, cu timpul, loc adevarului. Un rau, fara de care nu ai putea deslusi binele unui viitor fapt implinit. Si, uite asa, incetul cu incetul, adevarul, ca untdelemnul, iese la iveala. Abia acum, odata cu trecerea timpului, se confirma multe din cele abia intuite de romanul mereu inselat, mereu mintit de politica oficiala din 1990 incoace. Mai cu seama, abia acum romanul isi da seama ca au existat si exista, intre PSD si UDMR, acele intelegeri subterane, tinute in mare taina, intre un partid (PSD) - e adevarat, cel mai mare si mai puternic din Romania – si struto-camila UDMR, nici uniune culturala, nici partid inregistrat, conform Legii Partidelor Politice, la Tribunalul municipiului Bucuresti! Abia acum romanul afla de intelegerile secrete, date in vileag si de György Frunda, intre USL (Uniunea Social-Liberala) si UDMR, inca inainte de alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. Dar sa vedem care-i adevarul. "UDMR a publicat, joi (n.a. – 3 ianuarie 2013), pe site-ul formatiunii, acordul de colaborare, semnat la 1 octombrie 2012, intre USL si UDMR, prin care cele doua formatiuni politice se angajau sa constituie, dupa alegerile parlamentare, din 9 decembrie, o alianta politica, parlamentara si guvernamentala” (newsletter@machiavelli.ro). Acesta-i adevarul! Asa se explica multe, desi unele intelegeri din umbra au fost categoric negate, la vremea respectiva, de unii lideri ai PSD, in care USL s-a gandit la un "aliat” de dupa alegeri, pentru orice eventualitate. Asa se explica darea in vileag a unui scenariu de culise, de catre premierul Victor Ponta, de fapt, o dare in petic, la cateva minute doar dupa anuntarea primelor rezultate ale alegerilor parlamentare, imediat dupa ora 21 din seara acelei zile de 9 decembrie 2012! Va mai amintiti? Iesind pe posturile televiziunilor, aflat la Targu Jiu, premierul, in loc sa multumeasca romanilor pentru rezultatul de exceptie, realizat prin voturile lor (de fapt, un vot popular, negativ, contra lui Traian Basescu si PDL, pentru seria de gafe comise!), dumnealui dadea, spectaculos, cu parul in balta, stropindu-si si dezamagindu-si, total si sfidator, electoratul, anuntand ca el (nu invers!) i-a telefonat presedintelui UDMR, Kelemen Hunor, felicitandu-l pentru "victoria” in alegeri, cu 5%, a struto-camilei, invitand la guvernare UDMR, tocmai dusmanul traditional, mai ales al romanilor ardeleni. Cum, adica? Tu, cel puternic (atunci avea deja 62%!), te inchini strutocamilei cu doar 5% (m-as indoi!), invitand-o la guvernare? Mai altfel spus, in seara aceea mergea muntele la Mahomed, nu Mahomed la munte. O rusine! Oare s-a gandit el, Victor Ponta, ce au spus, in sinea lor, romanii? "Daca avea de gand sa bata palma cu UDMR, cu care Victor Ponta anunta, la luarea puterii de catre USL din mana Guvernului Ungureanu, ca nu va face cu ea nicio intelegere, de ce premierul n-a spus-o inainte de alegeri? Oare care ar fi fost rezultatul votului?” – se intreba un roman ardelean, revoltat de gafa premierului. Pana la urma, Victor Ponta a renuntat la gandul ticalos al unei guvernari cu UDMR, sub presiunea romanilor lucizi si, mai ales, a unei parti a presei careia premierul, dupa aceea, ii arunca vini si aspre reprosuri.
Ca acele intelegeri, stabilite inca dinainte de alegerile locale, au existat, ca acele sfori secrete, trase din culise, de mahari din PSD, erau reale, o spunea, senin, dupa 9 decembrie 2012, chiar Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, seful de campanie al partidului la alegerile parlamentare, ajuns, apoi, vicepremier al Romaniei. El, cu gurita lui, afirma, spre stupefactia PNL, tovarasul de guvernare, ca intelegerile au existat "cu mult inainte de alegeri”! Quod erat demonstrandum! Confirma acest amar adevar si felul in care au fost constituite Consiliul Judetean Mures si Consiliul Local Targu-Mures, cand (se vorbeste despre "un ordin dat de sus”) USL a dat mana cu UDMR, desi avea si alte posibilitati sa formeze, in cele doua consilii, o majoritate romaneasca, nu o alianta toxica, precum cea existenta! Totusi, ce se ascunde in spatele acestui nou compromis: numirea lui György Frunda, consilier personal al premierului? Exista si posibilitatea alegerii unui consilier al ministrului dintre reprezentantii celor 18 minoritati nationale aflate in Parlamentul Romaniei! De ce domnul Ponta n-a apelat la ei? De ce tocmai de la UDMR? Sa fi existat, oare, din nou, acea voce "de sus”, acel ordin de prin curtile occidentale? Nu stim. N-avem dovezi. Banuim doar. Un analist politic avizat intuia, mai zilele trecute, in felul lui, motivul acestor, surprinzatoare uneori, numiri, chiar a posibilitatii reluarii unor tratative secrete din partea PSD cu UDMR. Adevarul e ca Uniunea Social-Liberala incepe sa cam scartaie din toate partile. Multi se intreaba chiar cat va dura coabitarea aceasta. Dovezi sunt aprigele lupte din interiorul USL pentru posturile de ministri, urmate de frustrari, de nemultumiri si regrete. Se stie bine ca PNL, prin Crin Antonescu, a protestat impotriva oricarei incercari de participare a UDMR la guvernare. Si bine a facut! In cazul unei posibile viitoare rupturi, Victor Ponta isi ia, inca de pe acum, masurile de precautie! Aducerea UDMR la guvernare, prin acesti primi pasi ai concesiilor, devine, astfel, o posibilitate. Pe la noi nimic nu mai mira pe nimeni. Replicile dure ale sefului struto-camilei, Kelemen Hunor, indreptate impotriva lui Crin Antonescu si PNL, socheaza prin obraznicia lor. Precum multe spune si atacul aceluiasi Hunor la adresa PC, partid numit "tumoarea canceroasa a politicii romanesti”. Iar toate acestea spun ceva. Dar sa nu anticipam si sa asteptam!
Firesc este sa ne intrebam: ce urmeaza dupa acest pas al numirii lui György Frunda in functia de consilier personal al primului ministru al Romaniei? Gurile rele spun, iar sursele vin din interiorul USL, ca, in cazul acceptarii la guvernare a UDMR, ex-senatorul Frunda ar fi devenit ministru al Justitiei ! O spun unii dintre cei aflati la guvernare, iar de unde nu-i foc, nici fum nu iese! N-a fost sa fie asa. Acum macar consilier al premierului sa fie! Asadar, ce va urma? Probabilitati exista, ele au fost abordate in presa, in analizele unor specialisti in domeniu. Pe primul loc, asa dupa cum se si anunta, imediat dupa alegeri, ar fi modificarea Constitutiei Romaniei, mai cu seama a alineatului 1 al articolului 1: "Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, cuiul sacaitor din talpa UDMR si a dusmanilor nostri. Calculele sunt simple: in momentul in care nu mai este "stat national unitar”, conform articolului 1, din Legea fundamentala a tarii, Romania devine stat multinational, cu toti cei 89% romani. Deci, mai usor de rupt, de federalizat si de realizat autonomii teritoriale pe criterii etnice, de tipul asa-zisului Tinut Secuiesc. O temere care-l determina pe presedintele fondator al PC, Dan Voiculescu, sa declare, la 3 ianuarie a.c., ca "articolul 1 din Constitutie nu este negociabil”, lucru comunicat UDMR, care l-a infuriat, la culme, pe Kelemen Hunor.
Se pregateste, oare, sub poala acestui nou inceput de cedari si compromisuri, acceptarea Legii Statutului Minoritatilor Nationale? Mai precis a unei legi doar pentru o singura minoritate, cea maghiara, nu pentru cele 18 minoritati parlamentare, care nu au de revendicat nimic intr-o Romanie devenita model european pentru rezolvarea problemelor minoritare. Votarea acestei legi este echivalenta cu acceptarea autonomiei, pe criterii etnice, pe teritoriul Romaniei! UDMR face presiuni continue pentru noua regionalizare a Romaniei, in varianta proprie a acceptarii unei macroregiuni creionate pe granitele trasate in urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, formata din judetele Harghita, Covasna, Mures, Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj, Maramures, Satu-Mare, cu o microregiune alcatuita din Harghita, Covasna, Mures, o resuscitare a defunctei Regiuni Autonome Maghiare. Intr-acolo bate gandul lor nemernic. Toate acestea, ascunse in spatele unor planuri rocambolesti de destructurare a statului national, unitar, roman!
Daca va fi sau nu dupa poftele unora, timpul le va lamuri pe toate. Deocamdata, UDMR, gratie mainii intinse de premierul Victor Ponta, face alti pasi, pasii aceia "mici” care au adus, din 1990 incoace, atata profit politic UDMR, spre guvernare. "Eu mi-am asumat, de data aceasta, ca premier, raspunderea!” – clama el. Da, asa este, el si-a asumat raspunderea, ca prim-ministru! Dar care-i parerea romanilor? Asta nu-l intereseaza?! Sau nu conteaza?! Deocamdata, primul pas spre guvernare al struto-camilei s-a facut deja prin numirea lui György Frunda consilier personal al premierului Ponta, prin numirea lui Karoly Andras György secretar de stat la Ministerul Educatiei Nationale, carora li se adauga si Beatrix Gered, numita ca sefa a Institutului National de Statistica. Zadarnic zice premierul: "Numirea ca presedinte al INS, a doamnei Gered Beatrix, nu a fost influentata de UDMR, iar aceasta numire nu inseamna ca Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania a intrat la guvernare!”. Sa fim seriosi! Dar ce, oare, poate sa insemne? Este doar inceputul!
AUTOR LAZAR LADARIU
SURSA cuvantul-liber.ro
Romanul patit, de atatea ori incercat de ale vietii valuri care s-au napustit asupra lui, dandu-l de toti peretii existentei lui mereu involburate, are o spusa cu samburele ei de intelepciune: tot raul, spre bine si adevar! Adica, un rau care lasa, cu timpul, loc adevarului. Un rau, fara de care nu ai putea deslusi binele unui viitor fapt implinit. Si, uite asa, incetul cu incetul, adevarul, ca untdelemnul, iese la iveala. Abia acum, odata cu trecerea timpului, se confirma multe din cele abia intuite de romanul mereu inselat, mereu mintit de politica oficiala din 1990 incoace. Mai cu seama, abia acum romanul isi da seama ca au existat si exista, intre PSD si UDMR, acele intelegeri subterane, tinute in mare taina, intre un partid (PSD) - e adevarat, cel mai mare si mai puternic din Romania – si struto-camila UDMR, nici uniune culturala, nici partid inregistrat, conform Legii Partidelor Politice, la Tribunalul municipiului Bucuresti! Abia acum romanul afla de intelegerile secrete, date in vileag si de György Frunda, intre USL (Uniunea Social-Liberala) si UDMR, inca inainte de alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. Dar sa vedem care-i adevarul. "UDMR a publicat, joi (n.a. – 3 ianuarie 2013), pe site-ul formatiunii, acordul de colaborare, semnat la 1 octombrie 2012, intre USL si UDMR, prin care cele doua formatiuni politice se angajau sa constituie, dupa alegerile parlamentare, din 9 decembrie, o alianta politica, parlamentara si guvernamentala” (newsletter@machiavelli.ro). Acesta-i adevarul! Asa se explica multe, desi unele intelegeri din umbra au fost categoric negate, la vremea respectiva, de unii lideri ai PSD, in care USL s-a gandit la un "aliat” de dupa alegeri, pentru orice eventualitate. Asa se explica darea in vileag a unui scenariu de culise, de catre premierul Victor Ponta, de fapt, o dare in petic, la cateva minute doar dupa anuntarea primelor rezultate ale alegerilor parlamentare, imediat dupa ora 21 din seara acelei zile de 9 decembrie 2012! Va mai amintiti? Iesind pe posturile televiziunilor, aflat la Targu Jiu, premierul, in loc sa multumeasca romanilor pentru rezultatul de exceptie, realizat prin voturile lor (de fapt, un vot popular, negativ, contra lui Traian Basescu si PDL, pentru seria de gafe comise!), dumnealui dadea, spectaculos, cu parul in balta, stropindu-si si dezamagindu-si, total si sfidator, electoratul, anuntand ca el (nu invers!) i-a telefonat presedintelui UDMR, Kelemen Hunor, felicitandu-l pentru "victoria” in alegeri, cu 5%, a struto-camilei, invitand la guvernare UDMR, tocmai dusmanul traditional, mai ales al romanilor ardeleni. Cum, adica? Tu, cel puternic (atunci avea deja 62%!), te inchini strutocamilei cu doar 5% (m-as indoi!), invitand-o la guvernare? Mai altfel spus, in seara aceea mergea muntele la Mahomed, nu Mahomed la munte. O rusine! Oare s-a gandit el, Victor Ponta, ce au spus, in sinea lor, romanii? "Daca avea de gand sa bata palma cu UDMR, cu care Victor Ponta anunta, la luarea puterii de catre USL din mana Guvernului Ungureanu, ca nu va face cu ea nicio intelegere, de ce premierul n-a spus-o inainte de alegeri? Oare care ar fi fost rezultatul votului?” – se intreba un roman ardelean, revoltat de gafa premierului. Pana la urma, Victor Ponta a renuntat la gandul ticalos al unei guvernari cu UDMR, sub presiunea romanilor lucizi si, mai ales, a unei parti a presei careia premierul, dupa aceea, ii arunca vini si aspre reprosuri.
Ca acele intelegeri, stabilite inca dinainte de alegerile locale, au existat, ca acele sfori secrete, trase din culise, de mahari din PSD, erau reale, o spunea, senin, dupa 9 decembrie 2012, chiar Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, seful de campanie al partidului la alegerile parlamentare, ajuns, apoi, vicepremier al Romaniei. El, cu gurita lui, afirma, spre stupefactia PNL, tovarasul de guvernare, ca intelegerile au existat "cu mult inainte de alegeri”! Quod erat demonstrandum! Confirma acest amar adevar si felul in care au fost constituite Consiliul Judetean Mures si Consiliul Local Targu-Mures, cand (se vorbeste despre "un ordin dat de sus”) USL a dat mana cu UDMR, desi avea si alte posibilitati sa formeze, in cele doua consilii, o majoritate romaneasca, nu o alianta toxica, precum cea existenta! Totusi, ce se ascunde in spatele acestui nou compromis: numirea lui György Frunda, consilier personal al premierului? Exista si posibilitatea alegerii unui consilier al ministrului dintre reprezentantii celor 18 minoritati nationale aflate in Parlamentul Romaniei! De ce domnul Ponta n-a apelat la ei? De ce tocmai de la UDMR? Sa fi existat, oare, din nou, acea voce "de sus”, acel ordin de prin curtile occidentale? Nu stim. N-avem dovezi. Banuim doar. Un analist politic avizat intuia, mai zilele trecute, in felul lui, motivul acestor, surprinzatoare uneori, numiri, chiar a posibilitatii reluarii unor tratative secrete din partea PSD cu UDMR. Adevarul e ca Uniunea Social-Liberala incepe sa cam scartaie din toate partile. Multi se intreaba chiar cat va dura coabitarea aceasta. Dovezi sunt aprigele lupte din interiorul USL pentru posturile de ministri, urmate de frustrari, de nemultumiri si regrete. Se stie bine ca PNL, prin Crin Antonescu, a protestat impotriva oricarei incercari de participare a UDMR la guvernare. Si bine a facut! In cazul unei posibile viitoare rupturi, Victor Ponta isi ia, inca de pe acum, masurile de precautie! Aducerea UDMR la guvernare, prin acesti primi pasi ai concesiilor, devine, astfel, o posibilitate. Pe la noi nimic nu mai mira pe nimeni. Replicile dure ale sefului struto-camilei, Kelemen Hunor, indreptate impotriva lui Crin Antonescu si PNL, socheaza prin obraznicia lor. Precum multe spune si atacul aceluiasi Hunor la adresa PC, partid numit "tumoarea canceroasa a politicii romanesti”. Iar toate acestea spun ceva. Dar sa nu anticipam si sa asteptam!
Firesc este sa ne intrebam: ce urmeaza dupa acest pas al numirii lui György Frunda in functia de consilier personal al primului ministru al Romaniei? Gurile rele spun, iar sursele vin din interiorul USL, ca, in cazul acceptarii la guvernare a UDMR, ex-senatorul Frunda ar fi devenit ministru al Justitiei ! O spun unii dintre cei aflati la guvernare, iar de unde nu-i foc, nici fum nu iese! N-a fost sa fie asa. Acum macar consilier al premierului sa fie! Asadar, ce va urma? Probabilitati exista, ele au fost abordate in presa, in analizele unor specialisti in domeniu. Pe primul loc, asa dupa cum se si anunta, imediat dupa alegeri, ar fi modificarea Constitutiei Romaniei, mai cu seama a alineatului 1 al articolului 1: "Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, cuiul sacaitor din talpa UDMR si a dusmanilor nostri. Calculele sunt simple: in momentul in care nu mai este "stat national unitar”, conform articolului 1, din Legea fundamentala a tarii, Romania devine stat multinational, cu toti cei 89% romani. Deci, mai usor de rupt, de federalizat si de realizat autonomii teritoriale pe criterii etnice, de tipul asa-zisului Tinut Secuiesc. O temere care-l determina pe presedintele fondator al PC, Dan Voiculescu, sa declare, la 3 ianuarie a.c., ca "articolul 1 din Constitutie nu este negociabil”, lucru comunicat UDMR, care l-a infuriat, la culme, pe Kelemen Hunor.
Se pregateste, oare, sub poala acestui nou inceput de cedari si compromisuri, acceptarea Legii Statutului Minoritatilor Nationale? Mai precis a unei legi doar pentru o singura minoritate, cea maghiara, nu pentru cele 18 minoritati parlamentare, care nu au de revendicat nimic intr-o Romanie devenita model european pentru rezolvarea problemelor minoritare. Votarea acestei legi este echivalenta cu acceptarea autonomiei, pe criterii etnice, pe teritoriul Romaniei! UDMR face presiuni continue pentru noua regionalizare a Romaniei, in varianta proprie a acceptarii unei macroregiuni creionate pe granitele trasate in urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, formata din judetele Harghita, Covasna, Mures, Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj, Maramures, Satu-Mare, cu o microregiune alcatuita din Harghita, Covasna, Mures, o resuscitare a defunctei Regiuni Autonome Maghiare. Intr-acolo bate gandul lor nemernic. Toate acestea, ascunse in spatele unor planuri rocambolesti de destructurare a statului national, unitar, roman!
Daca va fi sau nu dupa poftele unora, timpul le va lamuri pe toate. Deocamdata, UDMR, gratie mainii intinse de premierul Victor Ponta, face alti pasi, pasii aceia "mici” care au adus, din 1990 incoace, atata profit politic UDMR, spre guvernare. "Eu mi-am asumat, de data aceasta, ca premier, raspunderea!” – clama el. Da, asa este, el si-a asumat raspunderea, ca prim-ministru! Dar care-i parerea romanilor? Asta nu-l intereseaza?! Sau nu conteaza?! Deocamdata, primul pas spre guvernare al struto-camilei s-a facut deja prin numirea lui György Frunda consilier personal al premierului Ponta, prin numirea lui Karoly Andras György secretar de stat la Ministerul Educatiei Nationale, carora li se adauga si Beatrix Gered, numita ca sefa a Institutului National de Statistica. Zadarnic zice premierul: "Numirea ca presedinte al INS, a doamnei Gered Beatrix, nu a fost influentata de UDMR, iar aceasta numire nu inseamna ca Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania a intrat la guvernare!”. Sa fim seriosi! Dar ce, oare, poate sa insemne? Este doar inceputul!
AUTOR LAZAR LADARIU
SURSA cuvantul-liber.ro
vineri, 14 decembrie 2012
CATEVA MOTIVE PENTRU INFRANGEREA DREPTEI
De dragul jocului vom accepta faptul că ARD a fost o alianţă
electorală de dreapta, cu toate că, dacă ne vom uita atent, vom vedea că
nici mesajele, nici comunicatorii şi nici măcar publicul pe care îl
vizau nu era de dreapta. Peste toate acestea, strategia de comunicare a
fost execrabilă.
În ultimele săptămâni am primit răspunsuri de genul acesta de la mai mulţi candidaţi ARD: „Da, sunt convins că ARD va pierde, însă sper ca în colegiul meu eu să iau mai mult…”! Traducerea: nu ne propunem decât să luăm bătaie decent. Cum ar spune fotbaliştii, „să nu luăm multe”.
În urmă cu câteva săptămâni am întrebat pe unul dintre candidaţii ARD la Senat de ce nu îşi schimbă mesajul, de ce nu vorbeşte şi despre valorile dreptei, nu doar despre plagiatul lui Ponta? Esenţialul e următorul: „Electoratului PDL nu i-a spus nimeni de ce trebuie sa iasă la vot. Pentru că nu iese doar pentru că ăia sunt mai răi, nu mai merge cu răul cel mic.” „Păi, alt argument nici nu există”, mi s-a răspuns.
Aţi înţeles da? Pur şi simplu, oamenii ăştia nu ştiau de ce vă cer votul. Au fost incapabili să spună clar, în campanie, câteva fraze. Discutăm aici de unul dintre intelectualii din PDL şi nu de vreun politruc venit din meandrele concretului. Din păcate, am întâlnit atitudinea asta la numeroşi candidaţi ARD, ceea ce mă face să cred că asta le-au spus experţii în comunicare / strategii sau ce-or mai avea ei pe acolo. Pur şi simplu, oamenii ăştia au cerut votul electoratului, însă au fost incapabili să ofere un argument. Păi, şi atunci, electoratul de ce să-i voteze?
Admitem totuşi că măcar câteva dintre mesajele politicienilor ARD au fost corecte. Din păcate, acestea nu au fost aproape niciodată explicate. Aici ajungem la altă problemă: pentru a explica un mesaj, trebuie să-l înţelegi. Eu de exemplu, înţeleg cam despre ce este vorba cu teoria relativităţii, însă sunt incapabil să o demonstrez la tablă. Probabil că în aceeaşi situaţie s-au trezit şi cei care au vorbit despre statul de drept, lovitură de stat, domnia legii ş.a.
O altă problemă au fost mesajele din sfera economică. Foarte puţini candidaţi au transmis mesaje de dreapta. Foarte puţini au vorbit despre piaţa liberă, despre capitalism şi despre economia de piaţă. Mulţi dintre candidaţii ARD au avut chiar mesaje de stânga, or a veni cu astfel de mesaje în condiţiile în care USL-ul s-a bazat pe „ăia v-au luat, noi vă dăm” e de-a dreptul prostesc.
Din păcate, liderii ARD nu au învăţatat care este rolul reţelelor sociale, deşi au trecut deja deja patru ani de când staff-ul lui Barack Obama a reinventat modul în care se face campanie. La câteva luni după ce Obama a câştigat primul mandat, în presă a apărut un filmuleţ cu unul dintre consilierii actualului preşedinte american, care explica clar într-un grup restrâns, că pe atunci candidatul democrat a avut zile în care a refuzat să ofere interviuri sau să iasă în conferinţe de presă, în schimb a postat mici filmuleţe/ mesaje pe reţelele sociale. Consilierul lui Obama explica că astfel au păcălit media să preia acele mesaje integral! Candidaţii ARD nu au înţeles însă nici acum că reţelele sociale trebuie utilizate ca o platformă de pe care să arunci ştirile în media mainstream! A posta pe Facebook „motivațioanale” și citate doar pentru cele câteva mii de oameni care te urmăresc (marea majoritate admiratori) e o tâmpenie sinistră!
O altă eroare pe care au făcut-o majoritatea ardiştilor este legată de percepţia asupra publicului ţintă. Majoritatea spuneau că mizează pe electoratul urban, cu venituri peste medie, cu studii peste medie. Ce mai, elita! Păi bine măi porumbeilor, elita asta a votat în Bucureşti primari de sector precum Vanghelie, Robert Negoiţă, Piedone, ş.a. Electoratul ăsta votează analfabeţi, pedofili, corupţi. Evident, porumbeii şi consilierii lor nu merg cu metroul sau cu autobuzul, nu merg pe stradă. Doar lucrează cu studii sociologice! Dacă ar ieşi în lumea reală ar vedea cum se comportă acest electorat urban elitist, ar vedea ce citeşte, numeroasele moduri în care scuipă pe jos, minunatul limbaj, Evident, dacă le spui că electoratul de dreapta, tradiţional, poate fi găsit încă în mediul rural şi că pentru asta trebuie să-şi mişte fundul până acolo, vor clipi des şi-ţi vor scoate din sertar noi şi noi studii sociologice care spun acelaşi lucru de 23 de ani.
O problemă în teritoriu a fost generată de legea electorală. Astfel, candidaţii ARD s-au luptat nu doar cu cei ai USL şi ai PPDD, ci şi între ei. La asta s-a adăugat şi faptul că, la nivel local, între PDL, FC şi NR nu a existat absolut deloc o colaborare. La câteva zile după debutul campaniei am aflat cu stupoare că în mai multe judeţe, liderii PDL, NR şi FC la nivel local, nici măcar nu se cunosc. Altfel spus, în teritoriu, ARD nu a existat!
Pe scurt, iată ce-mi spune unul dintre şefii de campanie din teritoriu:
“A fost fiecare cu a mă-sii între candidaţii de la acelaşi partid în acelaşi oraş, darămite din partide diferite.”
O alta problemă au fost suspiciunile de blat cu colegii din propria alianţă. Acest lucru s-a datorat faptului că numeroşi membri ai Noii Republici au plecat la FC, sau din cauza plecărilor dinspre PDL spre FC și NR.
Să-i dăm cuvântul domnul mai sus menţionat:
„Cel putin eu mi-am luat mult prea multe şuturi pe motive că sunt pedelist sub acoperire, atât de la NR cât şi de la FC.”
O problemă majoră a fost şi alegerea candidaţilor. Mulţi dintre ei nu au avut niciun aport în cadrul campaniei, au fost şterşi, plictisitori, nu au venit nici cu bani şi nici cu oameni. Alţii, mult mai grav, au făcut fie blat, fie non-combat.
Văd că şi Cristi Preda este interesat de viitorul dreptei. Să-l ascultăm:
Am aflat pe surse un incident care, dacă este adevărat, este edificator pentru modul unitar în care a funcţionat ARD. Se pare că într-o şedinţă mai tensionată, doi dintre liderii Alianţei au fost aproape de o încăierare. Nu vă dau numele, nu asta contează.
PS: Observ o grămadă de oameni precum Aurelian Pavelescu, care insistă că declaraţiile lui Traian Băsescu din campanie ar fi dezavantajat ARD. Lor le spun doar atât:
USL 2012: 4.344.288
ARD 2012: 1.223.189
Traian Basescu 2009: 5.277.068
Dragilor, după cum vedeţi, marele USL a obţinut cu aproximativ un million de voturi mai puţin decât Traian Băsescu, iar voi nici măcar un sfert. Aşa că, Aurelian, ia-l de mână şi pe Vasile, şi valea!
AUTOR GEORGE DANIEL
SURSA inliniedreapta.net
Comunicatorii de la centru şi mesajele
În ultimele luni, electoratul n-a înţeles nimic. N-a înţeles cine e ARD, cine sunt liderii, ce susţin. N-a înţeles, de fapt, de ce să-i voteze! E facil să dăm vina pe electorat, însă ce ar fi putut înţelege când într-o seară îl vedea pe Neamţu, în alta pe Pavelescu şi în alta pe Blaga? Aceştia au venit, cel mai adesea, cu mesaje diferite.În ultimele săptămâni am primit răspunsuri de genul acesta de la mai mulţi candidaţi ARD: „Da, sunt convins că ARD va pierde, însă sper ca în colegiul meu eu să iau mai mult…”! Traducerea: nu ne propunem decât să luăm bătaie decent. Cum ar spune fotbaliştii, „să nu luăm multe”.
În urmă cu câteva săptămâni am întrebat pe unul dintre candidaţii ARD la Senat de ce nu îşi schimbă mesajul, de ce nu vorbeşte şi despre valorile dreptei, nu doar despre plagiatul lui Ponta? Esenţialul e următorul: „Electoratului PDL nu i-a spus nimeni de ce trebuie sa iasă la vot. Pentru că nu iese doar pentru că ăia sunt mai răi, nu mai merge cu răul cel mic.” „Păi, alt argument nici nu există”, mi s-a răspuns.
Aţi înţeles da? Pur şi simplu, oamenii ăştia nu ştiau de ce vă cer votul. Au fost incapabili să spună clar, în campanie, câteva fraze. Discutăm aici de unul dintre intelectualii din PDL şi nu de vreun politruc venit din meandrele concretului. Din păcate, am întâlnit atitudinea asta la numeroşi candidaţi ARD, ceea ce mă face să cred că asta le-au spus experţii în comunicare / strategii sau ce-or mai avea ei pe acolo. Pur şi simplu, oamenii ăştia au cerut votul electoratului, însă au fost incapabili să ofere un argument. Păi, şi atunci, electoratul de ce să-i voteze?
Admitem totuşi că măcar câteva dintre mesajele politicienilor ARD au fost corecte. Din păcate, acestea nu au fost aproape niciodată explicate. Aici ajungem la altă problemă: pentru a explica un mesaj, trebuie să-l înţelegi. Eu de exemplu, înţeleg cam despre ce este vorba cu teoria relativităţii, însă sunt incapabil să o demonstrez la tablă. Probabil că în aceeaşi situaţie s-au trezit şi cei care au vorbit despre statul de drept, lovitură de stat, domnia legii ş.a.
O altă problemă au fost mesajele din sfera economică. Foarte puţini candidaţi au transmis mesaje de dreapta. Foarte puţini au vorbit despre piaţa liberă, despre capitalism şi despre economia de piaţă. Mulţi dintre candidaţii ARD au avut chiar mesaje de stânga, or a veni cu astfel de mesaje în condiţiile în care USL-ul s-a bazat pe „ăia v-au luat, noi vă dăm” e de-a dreptul prostesc.
Strategia decisă la centru
În ultimele luni am discutat atât cu o parte dintre liderii ARD, cât şi cu consilieri ai acestora. Singura lor idee a fost „ocupaţi internetul”. În condiţiile în care doar 7% dintre români se informează de pe internet (iar majoritatea au deja o poziţie clară), strategia s-a dovedit una dezastruoasă. A umple facebook-ul şi reţelele de socializare cu poze cu pisici, porci şi alte animăluţe simpatice pentru a face mişto de Ponta e obligatoriu, însă nici pe departe îndeajuns.Din păcate, liderii ARD nu au învăţatat care este rolul reţelelor sociale, deşi au trecut deja deja patru ani de când staff-ul lui Barack Obama a reinventat modul în care se face campanie. La câteva luni după ce Obama a câştigat primul mandat, în presă a apărut un filmuleţ cu unul dintre consilierii actualului preşedinte american, care explica clar într-un grup restrâns, că pe atunci candidatul democrat a avut zile în care a refuzat să ofere interviuri sau să iasă în conferinţe de presă, în schimb a postat mici filmuleţe/ mesaje pe reţelele sociale. Consilierul lui Obama explica că astfel au păcălit media să preia acele mesaje integral! Candidaţii ARD nu au înţeles însă nici acum că reţelele sociale trebuie utilizate ca o platformă de pe care să arunci ştirile în media mainstream! A posta pe Facebook „motivațioanale” și citate doar pentru cele câteva mii de oameni care te urmăresc (marea majoritate admiratori) e o tâmpenie sinistră!
NU îşi cunosc electoratul!
Pentru a face campanie trebuie în primul rând să ştii cui te adresezi. Ei bine, dragilor, marii oameni politici de dreapta habar nu au care le este electoratul. Dacă vei discuta cu „intelectualii lui Băsescu”, aceştia se vor plânge că electoratul PDL este „fesenist”. Vă daţi seama, deci, ce e în capul lor? Prin urmare, mesajele lor către tineri, către oamenii decenţi, cu frica de Dumnezeu, către oamenii care muncesc, către oamenii de afaceri, către clasa de mijloc, a lipsit cu desăvârşire. Pe de altă parte, „bătrânii” nu au în cap decât să lupte cu adversarul folosind aceleaşi arme. Nu ştiu să facă campanie la firul ierbii, nu au idei, nu au carismă, dar au totuşi nesimţirea să se plângă că nu au loc la televizor!O altă eroare pe care au făcut-o majoritatea ardiştilor este legată de percepţia asupra publicului ţintă. Majoritatea spuneau că mizează pe electoratul urban, cu venituri peste medie, cu studii peste medie. Ce mai, elita! Păi bine măi porumbeilor, elita asta a votat în Bucureşti primari de sector precum Vanghelie, Robert Negoiţă, Piedone, ş.a. Electoratul ăsta votează analfabeţi, pedofili, corupţi. Evident, porumbeii şi consilierii lor nu merg cu metroul sau cu autobuzul, nu merg pe stradă. Doar lucrează cu studii sociologice! Dacă ar ieşi în lumea reală ar vedea cum se comportă acest electorat urban elitist, ar vedea ce citeşte, numeroasele moduri în care scuipă pe jos, minunatul limbaj, Evident, dacă le spui că electoratul de dreapta, tradiţional, poate fi găsit încă în mediul rural şi că pentru asta trebuie să-şi mişte fundul până acolo, vor clipi des şi-ţi vor scoate din sertar noi şi noi studii sociologice care spun acelaşi lucru de 23 de ani.
Greşelile din colegii
Mesajele de la centru către candidaţi au fost puţine. În general au conţinut modele de afişe, sfaturi privind culorile ce trebuie folosite şi extrem de puţine mesaje politice. Comunicarea între centru şi colegii a fost, în cele 30 de zile de campanie, aproape inexistentă.O problemă în teritoriu a fost generată de legea electorală. Astfel, candidaţii ARD s-au luptat nu doar cu cei ai USL şi ai PPDD, ci şi între ei. La asta s-a adăugat şi faptul că, la nivel local, între PDL, FC şi NR nu a existat absolut deloc o colaborare. La câteva zile după debutul campaniei am aflat cu stupoare că în mai multe judeţe, liderii PDL, NR şi FC la nivel local, nici măcar nu se cunosc. Altfel spus, în teritoriu, ARD nu a existat!
Pe scurt, iată ce-mi spune unul dintre şefii de campanie din teritoriu:
“A fost fiecare cu a mă-sii între candidaţii de la acelaşi partid în acelaşi oraş, darămite din partide diferite.”
O alta problemă au fost suspiciunile de blat cu colegii din propria alianţă. Acest lucru s-a datorat faptului că numeroşi membri ai Noii Republici au plecat la FC, sau din cauza plecărilor dinspre PDL spre FC și NR.
Să-i dăm cuvântul domnul mai sus menţionat:
„Cel putin eu mi-am luat mult prea multe şuturi pe motive că sunt pedelist sub acoperire, atât de la NR cât şi de la FC.”
O problemă majoră a fost şi alegerea candidaţilor. Mulţi dintre ei nu au avut niciun aport în cadrul campaniei, au fost şterşi, plictisitori, nu au venit nici cu bani şi nici cu oameni. Alţii, mult mai grav, au făcut fie blat, fie non-combat.
Văd că şi Cristi Preda este interesat de viitorul dreptei. Să-l ascultăm:
Trei ar fi provocările la care PDL va trebui să răspundă în cadrul Convenţiei:Câteva comentarii: electoratul ăla dezamăgit de USL nu este neapărat al vostru, pentru că dacă era, nu aţi fi avut 16% la urne, aşa că să fiţi sănătoşi, dar nu v-a cerut nimeni să-i reprezentaţi, cel puţin nu în formula asta. Până la alcătuirea guvernului, poate n-ar fi rău să vă construiţi o identitate, guverne din umbră poate face şi DD. Shadow cabinet, numit şi Her Majesty`s Loyal Opposition are o logică, oamenii ăia sunt „ai Reginei”. Pe voi, electoratul vă va întreba foarte simplu, aşa cum v-a întrebat şi în campania asta: voi pe cine reprezentaţi?
- organizarea opoziţiei faţă de USL în Parlament, pentru a reprezenta societatea ignorată ori dispreţuită de Ponta & co.
- alcătuirea, aşa cum o prevede statutul, a unui guvern din umbră, care să facă o critică sistematică a acţiunilor guvernamentale
- desemnarea unui candidat pentru alegerile prezidenţiale din 2014 care să încarneze speranţa politică, dincolo de diviziunile partizane.
Am aflat pe surse un incident care, dacă este adevărat, este edificator pentru modul unitar în care a funcţionat ARD. Se pare că într-o şedinţă mai tensionată, doi dintre liderii Alianţei au fost aproape de o încăierare. Nu vă dau numele, nu asta contează.
PS: Observ o grămadă de oameni precum Aurelian Pavelescu, care insistă că declaraţiile lui Traian Băsescu din campanie ar fi dezavantajat ARD. Lor le spun doar atât:
USL 2012: 4.344.288
ARD 2012: 1.223.189
Traian Basescu 2009: 5.277.068
Dragilor, după cum vedeţi, marele USL a obţinut cu aproximativ un million de voturi mai puţin decât Traian Băsescu, iar voi nici măcar un sfert. Aşa că, Aurelian, ia-l de mână şi pe Vasile, şi valea!
AUTOR GEORGE DANIEL
SURSA inliniedreapta.net
miercuri, 12 decembrie 2012
VICTOR RONCEA DA DE PAMANT CU ASA ZISII REFORMISTI AI DREPTEI
Traian Basescu si-l dorea succesor la tronul de la Cotroceni: “un candidat viabil pentru prezidenţiale în 2014“.
Emil Hurezeanu, cel despre care presedintele Traian Basescu afirma
voalat, la nervi, ca este fost agent al Securitatii (DIE) infiltrat la
Europa Libera si actual agent de influenta al unei puteri straine, isi
incepea o Prefata, intitulata “Ratiune si luciditate” (?), inchinata
fostului premier, fostului sef al SIE si fostului ministru de Externe
(demis/demisionar) cu: “asa cum spunea cineva despre un candidat la
presedintia Americii, l-am cunoscut ‘inainte ca el sa devina virgin‘.”
Hmmm… Spre final, Emilian - Emilian Hurezeanu -, credea despre Razvan
- Mihai Razvan, Mihai Razvan Ungureanu -, ca “la o privire mai severa,
starnita de stropii fatali ai invidiei, aceasta carte ar putea
fi considerata si o dovada, nesolicitata, de narcisism”. Dar se
auto-contrazicea rapid, imediat dupa.
Andrei Plesu vroia sa-l cloneze: ”Daca clasa politica romaneasca are nevoie de aer proaspat atunci tocmai oameni de croiala lui Mihai-Razvan Ungureanu trebuie ” clonati” si pusi la locul potrivit”. Tot eseistul Minimei Moralia afirma, in Cuvantul inainte al aceluiasi tom amintit al fostului, fost si fost, “Intotdeauna loial” – da, dar cui? -, ca o calitate remarcabila a vedetei ARD/PDL/PFC/ICCD/PNL/UTC e “un anumit simt al oportunitatii si al orientarii politice”. “Restul e destin. Si va fi, deopotriva, istorie, caci prevad autorului o traiectorie publica de ordinul exceptiei”, conchidea rectorul Colegiului Noua Europa, sotul fostei agente DIE Catrinel Plesu. I-am vazut cariera. Nu poti sa spui ca profetul din strada Paris n-a avut dreptate: Mihai Razvan Ungureanu este el insusi o exceptie. Poate chiar si regula si exceptia la un loc.
Vedeta de exceptie despre care Elena Udrea afirma ca “n-a convins pe nimeni” desi s-a facut un partid special pentru ea (vedeta) si ca, alaturi de “domnul de la Noua Republica” reprezinta “o prostie pentru care se plateste”, este acum senator. Senatorul forcepsului. La Referendumul pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu i se spunea Asudatul. Acum o sa i se spuna Arici-Redistribuici. Spre deosebire de fosta lui sefa de la Fundatia Soros, Sandra-Marlyn-Andreea Budis Pralong, care a candidat cu tupeu in Bucuresti, Ungureanu a ales sa devina “os de aradean”. Daca avea curaj, ca fost prim ministru, fost sef al SIE si fost ministru de Externe al Romaniei, candida, normal, in Capitala tarii a carei destine le-a afectat, aproape iremediabil, din functiile pe care le-a ocupat vremelnic, prin numire directa, pe o filiera, gen, ca sa zic asa, Rich-Soros-Plesu-Basescu. Daca era mai putin fricos, candida in orasul sau de bastina, Iasiul unde s-a format si s-a afirmat, inca de pe bancile scolii, cand flutura cu mandrie pe sus a lui dreapta, normal, cu care daduse mana cu insusi Secretarul General al Partidului Comunist Roman, to-va-ra-sul Nicolae Ceausescu. Dar el n-a fost nici prea curajos, pentru a alege Bucurestiul, nici mai putin fricos, pentru a-si alege propriul camin, Iasul de bastina. N-a fost nimic. Adica a fost ceea ce este. A ales sa fie… falcos.
La Iasi insa l-a bagat la inaintare pe succesorul sau la MAE, fostul coleg de Noua Europa, fost ambasador si teolog J’acuzzist, fost “il consigliere” prezidential si fost Ministru de Externe demis de seful PDL si al Guvernului Boc, adica de insusi Boc. Respectiv pe Teodor Anatol Baconsky (schi), cunoscut drept “Dorel” alias “Doru”. Despre el, marele (la propriu) Plesu, “inventariindu-i meritele”, emitea: “Socotesc ca prestigiul, farmecul si distinctia culturala a capitalei moldovene ar putea fi reprezentate cu brio de acest curajos politician. Croiala lui si croiala orasului rimeaza. Restul tine de dreapta judecata a alegatorilor”. Insusiul Ungureanu, pe urmele magistrului, afirmand ca prietenul sau ”va reprezenta Iasul cu curaj” (atentie ca “Iasul: se aseamana cu “lasul”), decreta: “Candidatura lui Teodor Baconschi la Iasi este o veste buna pentru elita orasului (!), reunita in Copou, dar si pentru fiecare cetatean responsabil, care vrea mai-binele comunitatii… Sunt convins ca Teodor Baconschi are toate sansele sa castige Colegiul 4 Senat si ii chem pe toti sustinatorii dreptei nationale (?) si pro-europene sa iasa la vot pentru o victorie meritata”.
Dar “mahalaua inepta” din Iasi n-a avut, normal, “dreapta judecata”, in ciuda convingerilor lui Ungureanu si edictelor lui Plesu. Iesenii, cu totii, niste iresponsabili! Nu-si vor “mai-binele comunitatii”. Din zecile de mii de ieseni fara judecata dar cu drept de vot in Colegiul curajosului Baconsky, cu fostul, fost si fost, basca fost prim-vice-presedinte al PDL, au votat doar 9879. Restul, niste idioti. Peste 30.000 de asemenea specimene au votat cu o doamna care, daca ar fi sa ne luam dupa Ungureanu, nu merita sa reprezinte “elita orasului reunita in Copou”: Mihaela Popa. E doar o biata profesoara si directoare de liceu, chiar daca e si fosta PDL-ista. Ca sa conchid, acum Baconscky e fost, fost, fost, fost si fost… candidat, ratat. Pe scurt un pampalau inept. De ce ar mai baga Konrad Adenauer Stiftung bani in dosul lui? Pentru ca vrea Plesu? Sau seful lui Plesu? Ca seful sefului lui Plesu nu cred ca se incurca cu plevusca…
Intorsi la Ungureanu, liderul nu stiu carei chestii facute pe genunchi (ai cui?), ca sa o citez pe Doamna Udrea, el, cum se stie, a ales Aradul, fieful Falcii. Chiar daca Aradul nu l-a ales pe el. Dar acolo s-a intalnit si cu Neamtu. Horia Neamtu, ca sa il citam pe Presedintele Romaniei. “Domnul de la Noua Republica”, ca sa o citam pe Elena Romaniei. Mihaita Horia Neamtu, la randul lui fost bursier al Colegiului Noua Europa, este coordonatorul Omagiului scris si publicat in cinstea rectorianului Plesu, la a nu stiu cata serbare de ayatollah al tuturor regimurilor: “In honorem Andrei Pleşu” aparuta, unde altundeva decat la Humanitas. Daca Patapievici mai facea multi pui la ICR acum Omagiul era tiparit cel putin in 22 de limbi, fara a le mai socoti pe cele ale GDS-ului. N-are rost sa mai amintesc aventurile de cinci stele ale Neamtului tinut in puf de Tismaneanu, la IICCMER, pe banii “patibularilor” de romani. Este de consemnat doar ca, atat Neamtu cat si Baconsky, cat si Ungureanu (Traian) cat si Tismaneanu cat si, mai ales, Patapievici, incasau luna de luna cate un cec, de caciula, cu destule zerouri in coada, de la “sinistrul si odiosul” mult hulitoriul de Basescu, “mogulul cel rau” Sorin Ovidiu Vintu, pe cand erau auto-cantautori la “Idei in dialog”. Cate voturi a luat Neamtu’ lui Vintu, Basescu si Plesu? Pai… 6014. Rebut. Ratat. Nu continui rima.
Dar sa incheiem cu Austro-Ungureanu, alias Arici-Retribuici. Cand liderul suprem al ARD-ului, constructia supersofisticata gandita de consilierii tai mediteraneeni ajutati de mintile lui Tataru, Neamtu si insusiul Ungureanu, fost, fost, fost si actual, omul care a stat in capul la SIE, vazut de magistrii sai, de la Basescu la Plesu, chiar de “inainte ca el sa devina virgin”, drept succesorul tronului de la Cotroceni, iti ia, in fieful Falcii tale, baronul penticostal local, un scremut 30 la suta si pica, dupa care se apuca toate brigazile sa-i numere voturile doar-doar or mai creste peste 17-18.000 si intra, cu chiu cu vai, la redistribuire, practic printr-o frauda intelectuala si morala, ce inseamna oare aceasta? “Calea dreapta”? Nu. Si-a “ascultat inima”. Si ce mai inseamna cand alti doi liderici de-ai tai, scosi din menajeria Novaya Evropa, iti iau, unul, Paleologu, 6888 de voturi, si al doilea, Papahagi, un chinuit 7572, in alt fief, al baronului national Emil Boc, si pica si ei, lamentabil, pentru a fi salvat, doar unul, de blamata redistribuire? Mai cinstita a fost sefa lor de la Soros, Sandra-Marlyn-Andreea Budis Pralong, care a luat 13.000 de voturi in plin Bucuresti, dar tot degeaba, evident. Insa ce mai inseamna si asta, ca pana si matroana Soros, care i-a facut ce sunt pe toate vedetele puliticii (vorba lui Pastorel Teodoreanu), sa pice lamentabil?
Insemana ca toate stelele au cazut de pe epoletii PDL. Daca exista un sistem de uninominal pur PDL-ul disparea complet. In neant. Ceea ce si merita. Degeaba au pompat SON, KAS, NEC si alte entitati cu alte initiale zeci de milioane de euro in dosul “stelelor” lui Soros, Plesu si Basescu iar SIE si-a consumat norma de acoperiri pe un deceniu cu toate brigazile socio-pato-media-politice menite sa le lustruiasca ego-ul. Proiectul lor, desfasurat sub steag strain, e pe masura votului cu care i-au recompensat romanii. Pentru ca e nascut mort. Imi pare rau ca guristii Preda, Ungureanu II si comisareasa Macovei, alesi pe liste la Parlamentul European, unde au aterizat pe aceeasi filiera, Rich-Soros-Plesu-Basescu, nu au avut parte si ei de acest dus rece. O meritau, la fel ca toata cooperativa GDS care l-a facut pe Basescu din om neom, si se tot joaca cu el ca si c-o jucarie stricata, o matrioska mutanta, din care nici el nu stie ce mai iese .
In 15 iunie 2007 scriam si eu, in ZIUA, un editorial: “Cioro-ungurenii”. Era vorba despre “Esecul cooperativei antiromanesti – Crescatoria de papagali“. Citez: “(…) Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate.
Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului.
Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Marc Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin.
Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi.
In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.”
Pai, Comandante, daca ti-au si ti-am dovedit inca din 2007 asta, de ce ne-ai mai furat 5 ani x 20.000.000 de romani = 100.000.000 de ani din viata Romaniei?
Daca tot e vremea stelele cazatoare, n-ar trebui sa cada si capete? Poate chiar incepand cu capul tau. Sa-ti dai o demisie, de onoare, macar acum, pentru halul in care ai adus tara si poporul asta?! Ce mai astepti? Oricum ti-ai ratat rolul si locul in Istorie. Pe mana ta, care acum tremura, incontrolabil. Te scufunzi in tine, nu vezi? De ce vrei sa tragi si Romania dupa tine? Un Comandant prizonier pe propria-i epava, aflata in deriva…
Sau, daca crezi ca mai poti, incepe, macar acum, sa faci ce ai promis, in urma cu opt ani (!): pune tepele in Piata Universitatii si trage-i in ele pe toti ratatii din partid si groparii Romaniei. Asa macar se va implini si dorinta noastra cu reducerea numarului de parlamentari…
PS: Iti mai aduci aminte, Comandante, cum, in urma cu ceva ani, un parintel a batut la poarta la Cotroceni? Ti-a lasat o cerere, insotita de un milion (1.000.000) de semnaturi, cu tot cu “CNP”-uri. Nu 6014, nici 9879, nici macar 18964. Nu. 1.000.000 de semnaturi, care stateau in vreo 16 saci, adusi cu duba la Cotroceni! “Il consigluere” Baconsky era ocupat si nu a putut sa-l primeasca pe mesagerul celor 1.000.000 de romani, un monah amarat, cu doar vreo doua facultati si doctorate. “Il consigliere” facea o baie, probabil, in vreun havuz, daca n-aveti Jacuzzi la Cotroceni, visand la alte functii de marire, de care a fost, iata, vitregit acum de poporul roman. Cele 1.000.000 de semnaturi fusesera stranse, una cate una, de un batranel din Muntii Neamtului, un parinte duhovnic, fost voluntar pe frontul de Est, cu doar vreo 16 ani de lagare si inchisori in spate: Parintele Justin. Credea ca esti cinstit si o sa respecti Legea Referendumului, solicitat de el si acesti 1.000.000 de romani din intreaga tara, pelerinii sai, pentru o cauza dreapta. N-ai fost. Nu ti-a pasat, atunci, de 1.000.000 de romani, cum nu ti-a pasat, mai tarziu, de 7 milioane de romani. Si credeai ca n-o sa te bata Dumnezeu, pe tine si toata hoarda ta?
AUTOR VICTOR RONCEA
SURSA roncea.ro
Andrei Plesu vroia sa-l cloneze: ”Daca clasa politica romaneasca are nevoie de aer proaspat atunci tocmai oameni de croiala lui Mihai-Razvan Ungureanu trebuie ” clonati” si pusi la locul potrivit”. Tot eseistul Minimei Moralia afirma, in Cuvantul inainte al aceluiasi tom amintit al fostului, fost si fost, “Intotdeauna loial” – da, dar cui? -, ca o calitate remarcabila a vedetei ARD/PDL/PFC/ICCD/PNL/UTC e “un anumit simt al oportunitatii si al orientarii politice”. “Restul e destin. Si va fi, deopotriva, istorie, caci prevad autorului o traiectorie publica de ordinul exceptiei”, conchidea rectorul Colegiului Noua Europa, sotul fostei agente DIE Catrinel Plesu. I-am vazut cariera. Nu poti sa spui ca profetul din strada Paris n-a avut dreptate: Mihai Razvan Ungureanu este el insusi o exceptie. Poate chiar si regula si exceptia la un loc.
Vedeta de exceptie despre care Elena Udrea afirma ca “n-a convins pe nimeni” desi s-a facut un partid special pentru ea (vedeta) si ca, alaturi de “domnul de la Noua Republica” reprezinta “o prostie pentru care se plateste”, este acum senator. Senatorul forcepsului. La Referendumul pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu i se spunea Asudatul. Acum o sa i se spuna Arici-Redistribuici. Spre deosebire de fosta lui sefa de la Fundatia Soros, Sandra-Marlyn-Andreea Budis Pralong, care a candidat cu tupeu in Bucuresti, Ungureanu a ales sa devina “os de aradean”. Daca avea curaj, ca fost prim ministru, fost sef al SIE si fost ministru de Externe al Romaniei, candida, normal, in Capitala tarii a carei destine le-a afectat, aproape iremediabil, din functiile pe care le-a ocupat vremelnic, prin numire directa, pe o filiera, gen, ca sa zic asa, Rich-Soros-Plesu-Basescu. Daca era mai putin fricos, candida in orasul sau de bastina, Iasiul unde s-a format si s-a afirmat, inca de pe bancile scolii, cand flutura cu mandrie pe sus a lui dreapta, normal, cu care daduse mana cu insusi Secretarul General al Partidului Comunist Roman, to-va-ra-sul Nicolae Ceausescu. Dar el n-a fost nici prea curajos, pentru a alege Bucurestiul, nici mai putin fricos, pentru a-si alege propriul camin, Iasul de bastina. N-a fost nimic. Adica a fost ceea ce este. A ales sa fie… falcos.
La Iasi insa l-a bagat la inaintare pe succesorul sau la MAE, fostul coleg de Noua Europa, fost ambasador si teolog J’acuzzist, fost “il consigliere” prezidential si fost Ministru de Externe demis de seful PDL si al Guvernului Boc, adica de insusi Boc. Respectiv pe Teodor Anatol Baconsky (schi), cunoscut drept “Dorel” alias “Doru”. Despre el, marele (la propriu) Plesu, “inventariindu-i meritele”, emitea: “Socotesc ca prestigiul, farmecul si distinctia culturala a capitalei moldovene ar putea fi reprezentate cu brio de acest curajos politician. Croiala lui si croiala orasului rimeaza. Restul tine de dreapta judecata a alegatorilor”. Insusiul Ungureanu, pe urmele magistrului, afirmand ca prietenul sau ”va reprezenta Iasul cu curaj” (atentie ca “Iasul: se aseamana cu “lasul”), decreta: “Candidatura lui Teodor Baconschi la Iasi este o veste buna pentru elita orasului (!), reunita in Copou, dar si pentru fiecare cetatean responsabil, care vrea mai-binele comunitatii… Sunt convins ca Teodor Baconschi are toate sansele sa castige Colegiul 4 Senat si ii chem pe toti sustinatorii dreptei nationale (?) si pro-europene sa iasa la vot pentru o victorie meritata”.
Dar “mahalaua inepta” din Iasi n-a avut, normal, “dreapta judecata”, in ciuda convingerilor lui Ungureanu si edictelor lui Plesu. Iesenii, cu totii, niste iresponsabili! Nu-si vor “mai-binele comunitatii”. Din zecile de mii de ieseni fara judecata dar cu drept de vot in Colegiul curajosului Baconsky, cu fostul, fost si fost, basca fost prim-vice-presedinte al PDL, au votat doar 9879. Restul, niste idioti. Peste 30.000 de asemenea specimene au votat cu o doamna care, daca ar fi sa ne luam dupa Ungureanu, nu merita sa reprezinte “elita orasului reunita in Copou”: Mihaela Popa. E doar o biata profesoara si directoare de liceu, chiar daca e si fosta PDL-ista. Ca sa conchid, acum Baconscky e fost, fost, fost, fost si fost… candidat, ratat. Pe scurt un pampalau inept. De ce ar mai baga Konrad Adenauer Stiftung bani in dosul lui? Pentru ca vrea Plesu? Sau seful lui Plesu? Ca seful sefului lui Plesu nu cred ca se incurca cu plevusca…
Intorsi la Ungureanu, liderul nu stiu carei chestii facute pe genunchi (ai cui?), ca sa o citez pe Doamna Udrea, el, cum se stie, a ales Aradul, fieful Falcii. Chiar daca Aradul nu l-a ales pe el. Dar acolo s-a intalnit si cu Neamtu. Horia Neamtu, ca sa il citam pe Presedintele Romaniei. “Domnul de la Noua Republica”, ca sa o citam pe Elena Romaniei. Mihaita Horia Neamtu, la randul lui fost bursier al Colegiului Noua Europa, este coordonatorul Omagiului scris si publicat in cinstea rectorianului Plesu, la a nu stiu cata serbare de ayatollah al tuturor regimurilor: “In honorem Andrei Pleşu” aparuta, unde altundeva decat la Humanitas. Daca Patapievici mai facea multi pui la ICR acum Omagiul era tiparit cel putin in 22 de limbi, fara a le mai socoti pe cele ale GDS-ului. N-are rost sa mai amintesc aventurile de cinci stele ale Neamtului tinut in puf de Tismaneanu, la IICCMER, pe banii “patibularilor” de romani. Este de consemnat doar ca, atat Neamtu cat si Baconsky, cat si Ungureanu (Traian) cat si Tismaneanu cat si, mai ales, Patapievici, incasau luna de luna cate un cec, de caciula, cu destule zerouri in coada, de la “sinistrul si odiosul” mult hulitoriul de Basescu, “mogulul cel rau” Sorin Ovidiu Vintu, pe cand erau auto-cantautori la “Idei in dialog”. Cate voturi a luat Neamtu’ lui Vintu, Basescu si Plesu? Pai… 6014. Rebut. Ratat. Nu continui rima.
Dar sa incheiem cu Austro-Ungureanu, alias Arici-Retribuici. Cand liderul suprem al ARD-ului, constructia supersofisticata gandita de consilierii tai mediteraneeni ajutati de mintile lui Tataru, Neamtu si insusiul Ungureanu, fost, fost, fost si actual, omul care a stat in capul la SIE, vazut de magistrii sai, de la Basescu la Plesu, chiar de “inainte ca el sa devina virgin”, drept succesorul tronului de la Cotroceni, iti ia, in fieful Falcii tale, baronul penticostal local, un scremut 30 la suta si pica, dupa care se apuca toate brigazile sa-i numere voturile doar-doar or mai creste peste 17-18.000 si intra, cu chiu cu vai, la redistribuire, practic printr-o frauda intelectuala si morala, ce inseamna oare aceasta? “Calea dreapta”? Nu. Si-a “ascultat inima”. Si ce mai inseamna cand alti doi liderici de-ai tai, scosi din menajeria Novaya Evropa, iti iau, unul, Paleologu, 6888 de voturi, si al doilea, Papahagi, un chinuit 7572, in alt fief, al baronului national Emil Boc, si pica si ei, lamentabil, pentru a fi salvat, doar unul, de blamata redistribuire? Mai cinstita a fost sefa lor de la Soros, Sandra-Marlyn-Andreea Budis Pralong, care a luat 13.000 de voturi in plin Bucuresti, dar tot degeaba, evident. Insa ce mai inseamna si asta, ca pana si matroana Soros, care i-a facut ce sunt pe toate vedetele puliticii (vorba lui Pastorel Teodoreanu), sa pice lamentabil?
Insemana ca toate stelele au cazut de pe epoletii PDL. Daca exista un sistem de uninominal pur PDL-ul disparea complet. In neant. Ceea ce si merita. Degeaba au pompat SON, KAS, NEC si alte entitati cu alte initiale zeci de milioane de euro in dosul “stelelor” lui Soros, Plesu si Basescu iar SIE si-a consumat norma de acoperiri pe un deceniu cu toate brigazile socio-pato-media-politice menite sa le lustruiasca ego-ul. Proiectul lor, desfasurat sub steag strain, e pe masura votului cu care i-au recompensat romanii. Pentru ca e nascut mort. Imi pare rau ca guristii Preda, Ungureanu II si comisareasa Macovei, alesi pe liste la Parlamentul European, unde au aterizat pe aceeasi filiera, Rich-Soros-Plesu-Basescu, nu au avut parte si ei de acest dus rece. O meritau, la fel ca toata cooperativa GDS care l-a facut pe Basescu din om neom, si se tot joaca cu el ca si c-o jucarie stricata, o matrioska mutanta, din care nici el nu stie ce mai iese .
In 15 iunie 2007 scriam si eu, in ZIUA, un editorial: “Cioro-ungurenii”. Era vorba despre “Esecul cooperativei antiromanesti – Crescatoria de papagali“. Citez: “(…) Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate.
Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului.
Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Marc Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin.
Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi.
In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.”
Pai, Comandante, daca ti-au si ti-am dovedit inca din 2007 asta, de ce ne-ai mai furat 5 ani x 20.000.000 de romani = 100.000.000 de ani din viata Romaniei?
Daca tot e vremea stelele cazatoare, n-ar trebui sa cada si capete? Poate chiar incepand cu capul tau. Sa-ti dai o demisie, de onoare, macar acum, pentru halul in care ai adus tara si poporul asta?! Ce mai astepti? Oricum ti-ai ratat rolul si locul in Istorie. Pe mana ta, care acum tremura, incontrolabil. Te scufunzi in tine, nu vezi? De ce vrei sa tragi si Romania dupa tine? Un Comandant prizonier pe propria-i epava, aflata in deriva…
Sau, daca crezi ca mai poti, incepe, macar acum, sa faci ce ai promis, in urma cu opt ani (!): pune tepele in Piata Universitatii si trage-i in ele pe toti ratatii din partid si groparii Romaniei. Asa macar se va implini si dorinta noastra cu reducerea numarului de parlamentari…
PS: Iti mai aduci aminte, Comandante, cum, in urma cu ceva ani, un parintel a batut la poarta la Cotroceni? Ti-a lasat o cerere, insotita de un milion (1.000.000) de semnaturi, cu tot cu “CNP”-uri. Nu 6014, nici 9879, nici macar 18964. Nu. 1.000.000 de semnaturi, care stateau in vreo 16 saci, adusi cu duba la Cotroceni! “Il consigluere” Baconsky era ocupat si nu a putut sa-l primeasca pe mesagerul celor 1.000.000 de romani, un monah amarat, cu doar vreo doua facultati si doctorate. “Il consigliere” facea o baie, probabil, in vreun havuz, daca n-aveti Jacuzzi la Cotroceni, visand la alte functii de marire, de care a fost, iata, vitregit acum de poporul roman. Cele 1.000.000 de semnaturi fusesera stranse, una cate una, de un batranel din Muntii Neamtului, un parinte duhovnic, fost voluntar pe frontul de Est, cu doar vreo 16 ani de lagare si inchisori in spate: Parintele Justin. Credea ca esti cinstit si o sa respecti Legea Referendumului, solicitat de el si acesti 1.000.000 de romani din intreaga tara, pelerinii sai, pentru o cauza dreapta. N-ai fost. Nu ti-a pasat, atunci, de 1.000.000 de romani, cum nu ti-a pasat, mai tarziu, de 7 milioane de romani. Si credeai ca n-o sa te bata Dumnezeu, pe tine si toata hoarda ta?
AUTOR VICTOR RONCEA
SURSA roncea.ro
marți, 11 decembrie 2012
ONOAREA DOMNULUI BLAGA
Un val de compatimiri si incurajari a mai indulcit putin amarul
marelui invins, Vasile Blaga. Cuvintele frumoase au venit in mod bizar
din partea presupusilor sai adversari. Liderii USL s-au intrecut in a-si
exprima speranta ca "omul dialogului" va intra totusi in Parlament
pentru a face, nu-i asa, opozitie constructiva. Suspect de multa intelegere pentru un asa rateu politic.
Pe scurt: un lider invins de un anonim (cine a azuit de Matei Suciu?),
un lider sub care partidul pierde in jumatate de an - de la locale la
parlamentare - aproape 50% din voturi demisioneaza in secunda doi.
Aceasta se cheama demisie de onoare.
Blaga inca n-a facut acest rarissim gest politic. Adrian Videanu a anuntat intr-o conferinta de presa ca "are sanse sa isi ia mandatul" la redistribuire. Ce moment rusinos pentru un lider! Cata umilinta! Sa astepti tramurand numaratoarea care stabileste trupa de "lucky losers" din vitorul Parlament sperand sa prinzi un loc si sa te mai pretinzi "presedinte"! In paranteza fie spus, merita remarcat comicul nebun al situatiei: Victor Ponta vorbeste despre loserii care intra de pe locul doi in Parlament chiar in prezenta lui Crin Antonescu. Nu mai pomenesc de Liviu Dragnea, care-i trimite la balcon pe motiv ca nu mai sunt locuri in sala.
Dar sa revenim la apocalipsa fara morti din ARD. Dezastrul inregistrat dupa alegerile din 9 decembrie este, insa, pretul platit pentru blatul scandalos, non-combatul evident, vizibil de pe luna, din timpul campaniei. Este pretul platit pentru promovarea unor candidati slabi impusi din afara partidului, de finantatori dubiosi. Este, sigur ca da, si achitarea facturii taierilor anuntate de Traian Basescu in mai 2010. Puteti adauga multe alte explicatii lipsa. Dar nu e admisibil ca sub conducerea ta, Vasile Blaga, mare organizator de partide si sef de campanii, partidul sa piarda jumatate din voturi. Ceva nu e in regula. E a doua infrangere la vot popular inregistrata de fostul ministru de interne, dupa infrangerea din 2008 in fata lui Sorin Oprescu la Capitala. Blaga a pierdut cu atat mai lamentabil cu cat avea aranjat non-combat cu Ilie Sarbu la Timis, care a instruit primarii PSD din colegiu sa nu alerge pentru candidatul lor anonim. Asa stand lucrurile, ce mai astepti? A treia, a patra sau a cincea bataie pentru a cobora cu picioarele pe pamant, la o statura politica mai decenta, pe masura esecurilor tale?
Devine complet secundara gafa facuta de Vasile Blaga imediat dupa alegeri, cand coplesit de amploarea pierderilor a cam incurcat borcanele afirmand: "ARD a dus o campanie de mistificare a adevarului din tara, de manipulare a opiniei publice, iesita din comun". Intr-un fel, are dreptate, cel putin in ce priveste intelegerile pe sub masa cu USL.
Vasile Blaga vorbeste de cate ori are ocazia despre onoare si cuvant. A facut din corectitudinea comportamentului sau un mit, raspandit in special de adversari. Cezar Preda, prim-vicepresedinte, si-a anuntat demsia. Toate celelalte nume importante din ARD au pierdut alegerile. Inima ARD aproape ca s-a oprit, nici vorba de repornit Romania. Ce ar trebui sa urmeze? Evident reconstructie, analize laborioase, relansari in forta, cai verzi pe pereti. Cum si cu cine? Asta-i o discutie lunga si complicata. Dar intai de toate, demisii incepand cu seful suprem. Vasile Blaga, "omul faptelor", are obligatia sa-si probeze onoarea. Cata i-a mai ramas.
AUTOR DAN TAPALAGA
SURSA www.hotnews.ro
Blaga inca n-a facut acest rarissim gest politic. Adrian Videanu a anuntat intr-o conferinta de presa ca "are sanse sa isi ia mandatul" la redistribuire. Ce moment rusinos pentru un lider! Cata umilinta! Sa astepti tramurand numaratoarea care stabileste trupa de "lucky losers" din vitorul Parlament sperand sa prinzi un loc si sa te mai pretinzi "presedinte"! In paranteza fie spus, merita remarcat comicul nebun al situatiei: Victor Ponta vorbeste despre loserii care intra de pe locul doi in Parlament chiar in prezenta lui Crin Antonescu. Nu mai pomenesc de Liviu Dragnea, care-i trimite la balcon pe motiv ca nu mai sunt locuri in sala.
Dar sa revenim la apocalipsa fara morti din ARD. Dezastrul inregistrat dupa alegerile din 9 decembrie este, insa, pretul platit pentru blatul scandalos, non-combatul evident, vizibil de pe luna, din timpul campaniei. Este pretul platit pentru promovarea unor candidati slabi impusi din afara partidului, de finantatori dubiosi. Este, sigur ca da, si achitarea facturii taierilor anuntate de Traian Basescu in mai 2010. Puteti adauga multe alte explicatii lipsa. Dar nu e admisibil ca sub conducerea ta, Vasile Blaga, mare organizator de partide si sef de campanii, partidul sa piarda jumatate din voturi. Ceva nu e in regula. E a doua infrangere la vot popular inregistrata de fostul ministru de interne, dupa infrangerea din 2008 in fata lui Sorin Oprescu la Capitala. Blaga a pierdut cu atat mai lamentabil cu cat avea aranjat non-combat cu Ilie Sarbu la Timis, care a instruit primarii PSD din colegiu sa nu alerge pentru candidatul lor anonim. Asa stand lucrurile, ce mai astepti? A treia, a patra sau a cincea bataie pentru a cobora cu picioarele pe pamant, la o statura politica mai decenta, pe masura esecurilor tale?
Devine complet secundara gafa facuta de Vasile Blaga imediat dupa alegeri, cand coplesit de amploarea pierderilor a cam incurcat borcanele afirmand: "ARD a dus o campanie de mistificare a adevarului din tara, de manipulare a opiniei publice, iesita din comun". Intr-un fel, are dreptate, cel putin in ce priveste intelegerile pe sub masa cu USL.
Vasile Blaga vorbeste de cate ori are ocazia despre onoare si cuvant. A facut din corectitudinea comportamentului sau un mit, raspandit in special de adversari. Cezar Preda, prim-vicepresedinte, si-a anuntat demsia. Toate celelalte nume importante din ARD au pierdut alegerile. Inima ARD aproape ca s-a oprit, nici vorba de repornit Romania. Ce ar trebui sa urmeze? Evident reconstructie, analize laborioase, relansari in forta, cai verzi pe pereti. Cum si cu cine? Asta-i o discutie lunga si complicata. Dar intai de toate, demisii incepand cu seful suprem. Vasile Blaga, "omul faptelor", are obligatia sa-si probeze onoarea. Cata i-a mai ramas.
AUTOR DAN TAPALAGA
SURSA www.hotnews.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)