Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi
noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti
cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul
Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, în
colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu
ministrul Teodor Baconschi. Grupul de ziarişti acuză pe
„întreprinzători” de fals asupra Istoriei Românilor, făcut cu intenţii
duşmănoase, denigratoare, vizând drumul parcurs în procesul de formare a
naţiunii române, de certificare a Statului Român. Nu doar dezaprobarea
şi acuzaţiile, ci însăşi revolta răbufnită în durerea românului, căruia i
se pune otravă la rădăcini, îi determină pe aceşti ziarişti să facă
apel la opinia publică pentru a se alătura unui protest colectiv
împotriva unui nou act duşmănos la adresa valorilor româneşti (vezi
internet, Emilia Corbu, Aurel Retegan şi alţii).
Dacă din prezentarea
albumului şi expoziţiei „Eterna şi fascinanta Românie”, America a luat
cunoştinţă de fascinaţia României prin nişte imagini animaliere
purtătoare de zvastică drept emblemă românească, noul proiect
patapievicesc îi dezvăluie autorului ticăloşia şi inconştienţa atât de
pronunţate încât insul se autodesfiinţează, căci, fie şi în derâdere,
dacă declari România eternă, eternitatea pentru România însemnând şi un
trecut adânc, prezent şi viitor nelimitat, ne întrebăm atunci cum de
„eternitatea” României începe la 1859, moment despre care „marii
culturişti” ai proiectului afirmă că abia atunci „statul român a format
naţiunea română”?! Nu numai dispreţul şi veninul ies la suprafaţă, dar
se iveşte un nod de îndoială asupra competenţei acestui „luminat” de a
emite precepte despre curgerea formării poporului, deoarece procesul
istoric atestă că nu „statul a creat naţiunea, ci naţiunea creează
statul”. „Teoria mozaicului de populaţii loveşte exact acest principiu”;
„Niciun stat nu a dus la formarea unui popor. Dimpotrivă, statele s-au
format pe baza unui popor sau naţiuni” (Emilia Corbu). Se ştie că o bună
parte din statele europene au fost constituite la începutul secolului
XX, deci sunt tinere, însă naţiunile lor au o vechime milenară. Tot
astfel, rădăcinile naţiunii române au o istorie adâncă în timp, iar
România, ca stat, apărut în 1859, consolidat în 1918, este chiar mai
veche decât Italia (denumire apărută la 1861) sau Germania (1871), fără a
mai vorbi de state ca Cehia sau Belgia.
În fapt, în ce constă vina
lui Patapievici? Se trezeşte la câţiva ani după circul din America cu
brendul turistic cu zvastică, să scormonească istoria veche a românilor
şi să pună sub semnul întrebării etnogeneza poporului român şi a limbii
române. Proiectul „România medievală”, „un grav atentat împotriva
conştiinţei istorice a românilor, realizează performanţa incredibilă de a
scoate din coşul de gunoi al istoriei teoria lui Roller, publicată în
tratatul de istorie din 1960, de a o ambala în istoria migraţiilor şi de
a o prezenta drept istorie a românilor”. Înşirând 17 populaţii ca
participante la istoria medievală, creatorii acestei teorii nici măcar
nu înscriu în acest şir numele strămoşilor noştri, dacii şi geţii. Spre
a-i exclude, în alt context, se vorbeşte despre migraţia dacilor liberi
în vestul Europei, iar despre geţi nu se vorbeşte deloc, deşi
teritoriile locuite de ei au rămas în mare parte libere, neincluse în
provincia romană.
Materialul teoretic, este conceput de elveţianul
Chrzanovsky, de origine poloneză, „ale cărui legături cu Moscova sunt
cunoscute”. Opreşte-ţi mintea-n loc, române, şi întreabă-te: de ce
elveţian, de ce polonez, de ce legături cu Moscova? De ce oferă şi
plăteşte Patapievici unui străin (unui asemenea străin) proiectul pentru
cercetarea adâncimilor istoriei României? N-a găsit Patapievici un
român care să-i satisfacă pofta bicisnică de a lovi în dreptul legitim
al poporului nostru asupra teritoriului străbun, trâmbiţând ideea că
acest drept este „multietnic”? Păi cum să găsească? Istoricii noştri au
coloană vertebrală. Ar fi scris cu sânge, nu cu cerneală, un asemenea
text. Se pare că pe acest Patapievici şi intelectualii care i-au fost
apropiaţi, emiţători ai ideii că „nu mai e nevoie de atâta patriotism”,
l-au părăsit.
„Disertaţia” lui Chrzanovsky a fost publicată într-o
carte de lux, care a costat 1 milion de euro. Dar, directorul acestei
instituţii româneşti care ar trebui să vorbească lumii cu argumente
despre ceea ce suntem, nu se opreşte aici, ci va prezenta o serie de
expoziţii internaţionale, realizate în colaborare cu MAE, vorbind despre
ceea ce nu suntem. În continuare, afacerea va costa 7 milioane de
euro!!!
Să iei de le bietul dascăl, care bate drumurile satelor
pentru a lumina minţi şi a încălzi suflete ale copiilor ţării, şi să-i
pui în buzunarele acestui slujitor sec la suflet, cu sânge înveninat de
ură, ale cărui acţiuni îi revarsă reziduurile asupra chipului istoric al
poporului român, din truda căruia îşi hrăneşte leşul, este unul din
multele păcate ale celor care îngăduie şi susţin această propagandă de
batjocorire a istoriei ţării. Şi încă prin cheltuirea unor asemenea sume
de bani, şi încă susţinut de preşedintele ţării, care îl felicită
public pentru activităţile culturale desfăşurate de insul cu probleme de
orientare.
Neavând o învăţătură specială de profil istoric, nu facem
alte comentarii asupra „adevărului” vehiculat aici. Doar o întrebare ne
tulbură logica, atâta câtă este: cum a reuşit poporul nostru ca, din
puzderia de migratori, să-şi selecteze şi să-şi modeleze o limbă
proprie, să-şi statueze un specific naţional de obiceiuri, un mod de
viaţă strâns legat de pământul locuit, toate păstrate după retragerea
romanilor până la 1859, 1918, când şi-a făurit şi un stat propriu?
Teoria lui Roller şi Roesler nu numai că a fost acuzată vehement de
istoricii români şi, în final, desfiinţată, dar chiar şi astăzi se
vehiculează ca o adevărată minune existenţa şi rezistenţa în timp a
limbii române latine în groapa cu lei slavă. Tocmai această realitate,
care etalează limba noastră ca „o comoară în adâncuri înfundată”, este
cel mai puternic argument care elimină de la sine teoria
„multietnicităţii” poporului român. Persistenţa limbii şi rezistenţa
poporului în faţa invaziilor înscriu în actul legitim al istoriei
noastre dovada că acest neam a rămas monolit, aşa cum l-a dăruit
Dumnezeu.
„Nu se face precizarea că aceste migraţii au afectat doar
anumite segmente de timp şi doar anumite regiuni, unele aflate în afara
României de azi şi că au avut doar un efect colateral”, pentru că
străbunii noştri erau prea legaţi de câmp, deal şi stâncă pentru a fi
clintiţi din aceste locuri. Se ştie că însuşi Burebista a făcut apel la
unitatea triburilor dacice pentru a fi puternice în faţa atacurilor
barbarilor migratori. Trecătorii au venit, dar au şi plecat, băştinaşii
au rămas să-şi păzească şi să-şi muncească glia.
Teoria despre
slavizarea limbii române a durat relativ o perioadă scurtă de timp,
pentru că istoricii români au avut curajul să intervină, chiar şi în
constrângerile comunismului, şi să repună datele istoriei pe făgaşul lor
normal. Apologia migraţiilor, ca bază a formării poporului român, cade
de la sine, pentru că civilizaţia daco-romană le-a anihilat influenţele
şi şi-a întărit puterea cu timpul, consolidată în autoritatea unui stat
propriu, instaurat în urma multor sacrificii. Rămăşiţele minoritare care
trăiesc astăzi pe teritoriul ţării noastre, sunt dovada certă că acest
pământ roditor cu „iarbă grasă” şi poporul român băştinaş le-au oferit
adăpost cu omenie şi împăcare.
Ziariştii implicaţi în dezvăluirea şi
condamnarea acţiunilor duşmănoase la adresa României se referă la
„imprecaţiile pe care cei doi inamici ai României le girează, pentru a
denigra în faţa lumii identitatea naţională a românilor şi a da dreptate
neruşinatelor revendicări teritoriale ale neorevizioniştilor unguri”.
Acuzând pe directorul ICR pentru mârşăvia acestor acţiuni şi comentând
samavolnicia acestei rămăşiţe umane, ziariştii cer „demisia de onoare” a
lui Patapievici. Care onoare, domnilor ziarişti? De unde, dacă nu e? Nu
trebuie să cerem. Ne stă în putere să-l scoatem la periferia
societăţii, să-l izolăm de treburile statului şi de sufletul neamului
nostru, ca să avem siguranţa că nu va mai naşte alţi monştri.
Deşi
avem un Minister al Culturii, comisii de resort în Parlament, Academie
Română, forul cel mai înalt al erudiţiei româneşti, această persoană,
tulbure la cap, face ce vrea în planul culturii şi istoriei ţării. Mari
semne de îngrijorare! Poporul român nu merită o asemenea pecete în faţa
lumii! Este uimitor, însă, că preşedintele ţării îi mulţumeşte pentru
acţiunile sale „culturale”. („Corb la corb...”) Sau, poate, nu trebuie
să ne mai mirăm, ci să facem ce trebuie făcut!
Lui Horia Roman
Patapievici i se dezvăluie vechi rădăcini şi state în acţiuni de
trădare, transmise prin sânge paternal (vezi internet). Gravitatea
actelor antiromâneşti ale acestui sinistru personaj produce schimbări în
convingerile celor ce-l cunosc mai demult, înlocuind chiar aprecieri cu
acuzaţii generate de revoltă. Aşa se întâmplă cu opiniile scriitoarei
Herta Muller, care, dintr-o apărătoare a lui Patapievici în faţa
acuzaţiilor exprimate de români urmare articolelor de presă care
vehiculau dizgraţia la adresa poporului, teritoriului şi, mai ales, la
adresa lui Eminescu, ieşite din mintea mucegăită a cestui chip
enkavedist, care merită numele de serviciu „Micul Furer-Komisar al
culturii române”, astăzi, dumneaei clocoteşte de indignare „faţă de
nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care noul
caporal s-a pretat în cea mai bună tradiţie a familiei” (Aurel Rogojan).
„Pentru
apucăturile sale de călău al culturii române şi fecaloidizarea
limbajului public, Horia Roman Patapievici, demn descendent al unui
gestapovist sovietic cu trei nume, omul cu trei feţe care aleargă pe
urmele tatălui său, cel puţin prin darul minciunii, se află la stadiul
promiţătoarelor începuturi. Asta dacă nu se trezeşte la timp
preşedintele onorific al ICR şi al României” (Aurel Rogojan).
„Institutul
Cultural Român continuă să arunce sume fabuloase în proiecte
păduchioase. Cred că doar demiterea grabnică a lui Patapievici ne mai
poate scăpa de proiectele scandaloase, alese parcă să ne compromită
definitiv ca naţiune, cultură, stat” (Emilia Corbu).
Subscriem şi
noi, membrii Fundaţiei „Alba-Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea
României”, cu speranţa că partea aceea de oameni cuminţi, curaţi şi
luminaţi ai ţării va reuşi să spele acest mucegai urât mirositor, care a
infectat filele culturii şi istoriei româneşti. Dacă în urma atâtor
acte de compromitere a prestigiului ţării, prin ridiculizarea valorilor
poporului român, este menţinut în această funcţie un asemenea proclet
cinic, sacrificând milioane de euro, e nevoie de o grabnică scoatere din
rădăcini a răului. Doamne-ajută!
AUTOR GEORGETA CIOBOTA
SURSA condeiulardelean.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu