ANARHIE SI ABUZ DE PUTERE

Guvernul Ponta a reusit in mai putin de doua luni sa sperie orice om de buna credinta, dispus sa crediteze o vreme noua putere cu un cec in alb. Ne confruntam deja cu doua situatii gravissime - cazurile  MOF si ISC - plus o invitatie la anarhie prin boicotarea Curtii Constitutionale. In primele doua cazuri putem suspecta in mod legitim utilizarea discretionara a puterii in scopuri personale, pentru a face scapati oameni cu probleme majore de integritate, inclusiv pe seful Guvernului. Invitatia la anarhie lansata de premierul Victor Ponta prefateaza declansarea actiunii de suspendare a presedintelui, in tentativa USL de preluare a puterii totale in Romania.

Inventarul cazurilor grave suspecte de abuz de putere incepe cu prima zi de guvernare. Pe 8 mai, in prima sedinta de guvern, Guvernul Ponta decide sa treaca Inspectoratul de Stat in Constructii de la Ministerul Dezvoltarii in directa subordonare a Guvernului. Mai are astazi cineva dubii ca Victor Ponta stia exact ce face, ca toata actiunea a fost premeditata intr-o incercare de a-l scapa pe Adrian Nastase de condamare? Mai crede cineva in inocenta premierului dupa ce l-ati vazut tipand pe scarile spitalului Floreasca celebrul "Basescule, esti fericit", sugerand astfel ca presupusa tentativa de sinucidere ar fi rezultatul unei condamnari politice? Putem trage concluzia de aici ca Victor Ponta a simtit inca din prima zi de guvernare ca e datoria lui sa-si scape maestrul, coordonatorul sau in furt, sa-l scape din ghearele dictatorului. Se mai indoieste cineva astazi, dupa dramoleta sinucigasului ratat, ca totul a fost o farsa lametabil pusa in scena cu ajutor institutional (ministri, politisti, medici)?

Miercuri, 27 iunie, Guvernul Ponta trece prin ordonanta de urgenta (unde-o fi urgenta) Monitorul Oficial de la Parlament in directa subordonare, la fel cum a procedat cu ISC-ul. Cu miscarea asta, Ponta a impuscat doi iepuri. L-a scapat pe Dan Voiculescu de procesul de la Inalta Curte si s-a salvat pe sine de Consiliul care urma sa-i judece plagiatul. (Detalii aici si aici). Daca n-ar fi avut control total pe data publicarii unor acte oficiale, existau doua riscuri majore. Unu: Demisia lui Dan Voiculescu risca sa nu intre in vigoare la timp pentru a stopa procesul la Inalta Curte. Doi: Ordinul de ministru prin care s-a blocat Comisia reunita vineri sa judece plagiatul lui Ponta risca sa opereze legal abia dupa pronuntarea unui verdict, adica tardiv. Putea risca Victor Ponta? Nu putea, prin urmare a trecut la fapte. Avem in acest moment toate motivele - faptele vorbesc singure - sa credem ca a utilizat puterea in scopuri personale. Iar complicii sai se numesc Ioan Rus, ministru de interne in cazul tentativei de favorizare a infractorului Nastase si Liviu Pop, ministrul educatiei, cel care a intervenit brutal prin ordin de ministru pentru a-si apara seful de un iminent verdict de plagiat.

Aceste doua gesturi institutionale socante (jongleriile MOF si ISC) se incadreaza lejer la abuz in serviciu sau favorizarea infractorului, fapte penale, comise pe fata, in total dispret fata de opinia publica. Procurorul Ponta stie bine ce a facut, stie ca s-a transformat in avocatul borfasilor. Procurorul este perfect constient ca a furat munca altora, din moment ca impiedica disperat aflarea adevarului, indiferent uzand in mod scandalos de toate parghiile puterii de care dispune ca un vechil. La fel cum, cel care se pretinde seful celui mai cinstit guvern, aparatorul legalitatii si ordinii institutionale are in clar reprezentarea raului produs cand submineaza autoritatea Curtii Constitutionale. Anul trecut, cand il critica pe seful statului ca nu respecta deciziile Curtii, califica cu gura lui aceasta atitudine anarhie.

Complicele premierului Ponta in actiunea de subminare a ordinii institutionale se numeste Andrei Marga, ministru de externe. Presedintele Traian Basescu sustine ca este impiedicat in exercitarea atributiilor sale, o acuzatie fara precedent. Cu tot gradul ei de subiectivism, exprima totusi o realitate pe care doar cei de rea credinta refuza sa o accepte. Probabil ca actiunea de suspendare a presedintelui va debuta in forta saptamana viitoare. In absenta unor motive constitutionale, va fi pur si simplu inca un mare abuz, inca un pas spre anarhie. Asta nu-i revolutia bunului simt, seamana mai degraba a revolta in penitenciar. E revolutia hotilor prinsi in flagrant.

Discipolul si-a invins maestrul (aflat in puscarie). Guvernul Ponta a reusit sa se impuna ca putere abuziva, anti-democratica si anarhica mai repede decat Guvernul Nastase, caruia i-au trebuit totusi patru ani sa ingrozeasca lumea occidentala. Cel putin Nastase avea oroare de anarhie. Pana si coruptia din vremea sa era sistemica, ceea ce presupune o anumita ordine si disciplina in furt.
AUTOR DAN TAPALAGA
SURSA www.hotnews.ro 

ANDREI MARGA SI LEGATURILE SALE CU VLADIMIR PUTIN : UN FOST COLONEL IN SPIONAJUL RUSESC

Ziarul Jurnalul de Chisinau din Republica Moldova dezvaluie unele presupuse legaturi ale ministrului de Externe roman Andrei Marga cu presedintele Rusiei, Vladimir Putin.  Jurnalistii moldoveni sustin ca Marga si liderul de la Kremlin  au un prieten comun: Vladimir Filippov, fost ministru al Invatamantului in Rusia intre 1998-2004 si fost colonel in Serviciul Rus de Informatii Externe (GRU). Redam in continuare articolul din presa de peste Prut:Mass-media de la Bucureşti se arată contrariată de declaraţiile trăsnite făcute de Andrei Marga în discursul său dinaintea învestirii. Agenţiile Agerpres şi Hotnews, canalul de televiziune B1, cotidienele „Evenimentul Zilei” şi „România Liberă” relatează că noul ministru de Externe îi ridică o adevărată statuie liderului de la Kremlin. Marga susţine, de exemplu, că „Putin e un om foarte competent, ar fi bine ca liderii din Europa şi de la noi să fie la fel de competenţi. Doi prorectori conduc lumea: Putin şi Ratzinger”.
Într-un comentariu apărut la 9 mai în „Evenimentul Zilei” şi intitulat: „Andrei Marga – pacostea de la Externe”, se afirmă că, în timpul audierilor în comisii, a uluit mai ales discursul sau puternic pro-Est, cu termeni măgulitori la adresa Rusiei şi a Chinei. Marga a remarcat în timpul audierilor „stagnarea relaţiilor cu China, Rusia şi cu alte ţări”.

Potrivit autorului comentariului din ziarul bucureştean, Paul Ciocoiu, noul ministru de Externe al României anunţă clar abandonul Basarabiei în braţele Moscovei. „Exista multe idei preconcepute în Rusia faţă de noi şi invers. Sunt foarte bun prieten cu un fost ministru al lui Putin, bun prieten cu Putin, Filipov, care îmi spunea că ruşii cred că vor să cucerească teritorii. Şi i-am arătat cât de greşită e această percepţie. Această idee nu există indiferent cine e la guvernare”, a spus Marga.
Concluziile pe care le trag acum toţi criticii noului ministru de Externe sunt, de bună seamă, în măsură să-ţi dea fiori. De aceea, ca să vedem ce hram poartă dl Marga, haideţi să ne dispensăm de orice comentariu străin şi să ne bazăm doar pe textul discursului său. Unde mai pui că noul ministru de Externe ne dă şi un nume concret. El aminteşte de amicul său rus, „Filipov”, care a fost ministru la Putin şi este, chipurile, şi astăzi prietenul liderului de la Kremlin. Cine-i, deci, persoana care l-a întărit pe dl Marga în opiniile sale frumoase şi nepreconcepute despre Rusia?

În umbra şacalului

Vladimir Mihailovici Filippov, un individ scund şi îmbrăcat de cele mai mult ori într-un costum gri, a fost ministru al învăţământului în Rusia din 1998 până-n 2004. Fusese desemnat în această funcţie la insistenţa comuniştilor lui G. Ziuganov. Era poreclit pe atunci „ministrul prieteniei popoarelor”. Şi nu întâmplător.
Toată viaţa matură a lui Filippov este legată de Universitatea Prieteniei Popoarelor „Patrice Lumumba” din Moscova, patronată de Serviciul de Informaţii Externe al Armatei Ruse (GRU). Fondată în 1960, această instituţie de învăţământ superior, unde îşi făceau studiile preponderent tineri din ţările Africii, Asiei şi Americii Latine, era o adevărată forjerie de cadre pentru spionajul militar din URSS. Practic, nimeni nu putea fi înmatriculat la „Patrice Lumumba” fără a fi racolat în prealabil.
Deloc întâmplător, la Moscova, Universitatea „Prietenia Popoarelor” era poreclită „lumumbarium”. Studentul ei a fost, de altfel, celebrul terorist internaţional Ilici Ramirez Sánchez, zis Carlos Şacalul. În cartea sa, intitulată În umbra Şacalului. Carlos şi iniţiatorii terorismului internaţional, publicată în martie 2002 la editura Christoph Links din Berlin, scriitorul şi jurnalistul german Oliver Schröm, utilizând ca surse documente ale Ministerului pentru Siguranţa Statului al RDG, a demonstrat fără putinţă de tăgadă că acesta a fost unul dintre cei mai sângeroşi asasini ai secolului.

Efectul politrucului

Printre colegii lui Carlos Şacalul de la universitate s-a numărat şi Vladimir Filippov. Viitorul ministru a fost bursier, iar apoi salariat al universităţii cu pricina. Deşi a ajuns doctor în matematică, Filippov nu este savant, ci politruc. Mai mulţi ani, sub puterea sovietică, el a deţinut funcţia de secretar al comitetului de partid al Universităţii „Patris Lumumba”, iar după dispariţia URSS a devenit rector.
Un detaliu curios. La sfârşitul deceniului al nouălea, ziarul „Moskovski komsomoleţ”, în urma unei investigaţii jurnalistice, a demonstrat că ministrul Vladimir Filippov este colonel GRU. Şi nici nu-i de mirare, având în vedere profilul Universităţii „Prietenia Popoarelor”. Ar mai fi de adăugat că autorul articolului care l-a demascat pe „prietenul” dlui Marga este nimeni altul decât cunoscutul şi reputatul investigator Mark Deitch. Acest jurnalist de forţă de la Radio „Svoboda”, acum o săptămână, şi-a pierdut viaţa în Indonezia, salvând un copil de la înec.
Orice s-ar spune, filozoful de marcă, politicianul experimentat şi creştinul practicant, Andrei Marga, este un bun român care, în opinia mea, nu are cum să vândă Basarabia ruşilor. Personalitate puternică şi creativă, a făcut o carieră fulminantă. Odată cu numirea sa în postul de ministru de Externe, el urcă foarte sus în ierarhia politică a ţării. Totuşi, ca expert în materie de educaţie, dl Marga ar trebui să cunoască principiul lui Peter de dr. Laurence J. Peter şi să-şi ia măsuri de precauţie. Potrivit lui, „într-o ierarhie, fiecare salariat tinde să urce până la nivelul său de incompetenţă”.
SURSA ancheteonline.ro

RUSINEA NATIONALA A BACULUI SI PROFITURILE NERUSINATE ALE BAROSANILOR DIN INVATAMANT

 Ruşinea naţională a Bacului ce evidenţiează mediocritatea generalizată a viitorilor studenţi se alimentează din neruşinarea clanurilor din învăţământ perpetuate încă din timpul lui Andrei Marga, el însuşi menţionat în presa din Cluj drept şef de clan, fiind alături de nevastă-sa, beneficiarul unui sistem perpetuat încă din perioada comunistă, în care de altfel astfel de personaje propovăduiau cu cerbicie marxism-leninismul.
Cei mai vocali (şi ipocriţi) comentatori ai „scandalului Bacului“, liberalul Andrei Marga, ce se visează mare mahăr într-o viitoare schemă de guvernare a USL, şi Cati Andronescu, febleţea lui Ion Iliescu, garantată de Marean Vanghelie, cel eliminat de la Bac la 30 de ani pentru copiat, fost tălpuitor al lui Nuţu Cămătaru, înainte de „revoluţie“, sunt adevăraţi baroni ai sistemului.
„Andrei Marga, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai. Potrivit declaraţiei de avere, el a încasat anul trecut un salariu de 122.091 lei din funcţia de bază, cea de rector. Ceea ce ar însemna un salariu lunar de 10.174 lei. De asemenea, tot de la Universitatea Babeş-Bolyai el a mai obţinut anul trecut un venit de 98.233 de lei, pe care l-a inclus la capitolul «alte activităţi». Ecaterina Andronescu, rector al Universităţii Politehnice Bucureşti, şi-a completat la grămadă veniturile obţinute. În plus, ea are trecute veniturile obţinute în 2009, iar acestea totalizează 180.002 de lei. Ea a obţinut aceste venituri atât din poziţia de senator, cât şi din cea de rector.

Un salariu de senator este, în medie, de 5.000 de lei. Pe an, ar însemna 60.000 de lei, de unde rezultă că a obţinut din administrarea Universităţii Politehnice o retribuţie anuală de 120.000 de lei. Ceea ce ar corespunde unui salariu lunar de 10.000 de lei şi locul 15 în topul celor mai bine plătiţi rectori din România“ - conform econtext.ro, site de analiză de business care a publicat un tabel al salariilor uriaşe ale rectorilor din universităţile româneşti, ce scoate la iveală mărimea „business-ului“ educaţiei universitare din România, în contrast cu mediocritatea mediului educaţional.
A proliferat industria diplomelor pe bandă rulantă, odată cu sifonarea banilor europeni pentru cercetare şi dezvoltare universitară, iar feudele universitare s-au constituit într-o adevărată caracatiţă a clanurilor din învăţământ, formate prin eternul nepotism generalizat. Business-ul are la vârf adevăraţi moguli, plătiţi ca nişte baroni ce sunt, şefi pe viaţă ai unor universităţi ce printează diplomele universitare ca etichetele de sticle de bere, şi cam la aceeaşi valoare. Încropeala, mediocritatea, impostura, clientelismul, nepotismul, influenţa politică şi multe alte vicii marchează mediul educaţional românesc.

Principalele valori ale educaţiei - integritate, echitate, corectitudine şi justiţie socială - sunt contrazise chiar de către cei care ar trebui să le ilustreze - cadrele din învăţământ. A fost încurajată intenţionat mediocritatea în şcoală şi liceu deoarece aceşti liceeni urmau să devină masa ce alimentează universităţile pe care le conduc „mogulii“ învăţământului de batjocură. Tinerii au învăţat deja că trişatul şi mita reprezintă modalitatea de a avansa în carieră, au tras concluzia - urmărind actorii vieţii politice - că efortul personal nu contează, iar succesul vine din manipulare şi favoritism.

„Cultura“ corupţiei în mediul învăţământului a alimentat incultura noilor generaţii
Aceste practici anulează motivaţia tinerilor de a se orienta către muncă pentru a obţine ce vor - de regulă o viaţă cât mai îmbelşugată, cam la nivelul lui Adi Copilu’ Minune, fără a face nimic de folos în schimb. Distorsionarea procesului de selecţie a celor mai buni a afectat direct dezvoltarea întregii ţări, pe toate planurile, deoarece aceste practici, devenite o adevărată „cultură“ a corupţiei, sunt transmise tinerei generaţii care percepe acest comportament ca pe o practică demnă de adoptat.

Performanţa mediului educaţiei este în strânsă legătură cu integritatea sa, însă până la fabulosul Bac din acest an nimeni nu a acordat suficientă atenţie domeniului educaţiei. Impactul scandalului Bacului în conştiinţa publică ar trebui să ducă la o analiză severă asupra deficienţelor întregului domeniu educaţional, devenit un bussines extrem de profitabil imediat după revoluţie, când s-au lansat celebrele „universităţi“ - fabrici de diplome, patronate de alde Dolfi Drimmer şi fostul şef de cadre al învăţământului comunist, Bondrea, fost şef de cadre din CC al PCR, secondat de către un Ion Dodu Bălan, fost vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

„Jupânii“ educaţiei ceauşiste au devenit „rechinii“ învăţământului postdecembrist, iar impostura şi negoţul cu diplome au devenit „bunele practici“ ale învăţământului universitar, unde nişte adevăraţi „moguli“ ai sistemului trăiesc din banii sutelor de mii de fraieri care plătesc taxe pentru a se alege ulterior cu diplome nevalide, în fapt.
S-a creat o rotativă producătoare de diplome, iar absorbţia maselor de analfabeţi ieşiţi de pe băncile şcolilor cu Bacuri luate la mişto, ani de-a rândul, s-a realizat prin sistemul universităţilor private de tip Spiru Haret. Bietul Spiru Haret s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea cum îi este terfelit numele şi ce impostură crasă se acoperă cu prestigiul personalităţii sale. O gaşcă de şmecheraşi comunişti s-a folosit de acest strălucitor nume al educaţiei şi pedagogiei româneşti pentru a gira şi a pune pe roate un „butic“ de distribuit diplome care ar purta un nume mult mai acceptabil dacă s-ar numi „Relu Bondărelu“. „Relu“ - Aurelian Bondrea - a devenit vector de bază al învăţământului capitalist după ce în anii ‘50 a fost agitator bolşevic, apoi lector la Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale „A.A. Jdanov“, propagandist la secţia de propagandă şi agitaţie a comitetului regional PCR Piteşti şi absolvent la FF al Şcolii de Partid „Ştefan Gheorghiu“. Evident, şi-a echivalat studiile de activist făcute la „fără frecvenţă“ cu o diplomă de studii universitare, iar la mijlocul anilor ‘60 a devenit şi „doctor“ tot la „Ştefan Gheorghiu“.

Şmecheria fabricilor de diplome de astăzi pleacă de la vechea şmecherie comunistă, prin care semi-decerebraţi, însă „tovarăşi de nădejde“, plecaţi în viaţă de la patru clase, ca Silviu Brucan (Saul Brukner), au ajuns „profesori“, învăţători ai naţiunii şi felceri/doctori la căpătâiul bolnavei Românii, ce trebuia să fie lobotomizată cu sistema învăţământului de Partid.
În educaţie sunt angajate resurse enorme şi tot aici s-au concentrat şi „rechinii“ mai sus pomeniţi. Educaţia este printre cele mai mari componente ale sectorului public, domeniul consumând între 20% şi 30% din totalul bugetelor publice şi tot în acest domeniu este angajată cea mai mare proporţie de resurse umane educate (administratori, inspectori, profesori şi învăţători), ce implică între 20% şi 25% din întreaga populaţie (elevi, studenţi, profesori, părinţi).

Ţinta traficanţilor de diplome au fost sutele de mii de elevi şi părinţii acestora, buzunăriţi copios pentru a li se livra hârtii cu antet universitar, prostovanii cu ştaif devenind stâlpii unei societăţi încă mai idiotizate decât „societatea socialistă“.
Business-ul fabricilor de diplome a generat ineficienţa cronică, haosul şi incompetenţa ce domnesc în toate sectoarele finanţate de la buget, unde au ajuns majoritatea absolvenţilor cu postul asigurat pe pile politice, studiile fiind „acoperite“ doar pentru a obţine creşterea salariului. Mulţi dintre aceşti lucrători în administraţia publică, în Ministerul de Interne sau Justiţie, funcţionari publici şi directori între miile de directori din agenţiile guvernamentale din direcţiile judeţene s-au dotat şi blindat au mastere şi doctorate.

„Ai carte, ai parte“ (?)...
Când ne întrebăm de ce la noi totul merge prost şi de ce şi după teribile cataclisme o ţară ca Japonia, de exemplu, încă se află în vârful acestei lumi, ca nivel şi capacitate, ar fi bine să ne uităm şi la Legea Fundamentală a Educaţiei elaborată în 1947, ce comprima ideile şi principiile educaţiei în Japonia.
Articolul 1 al legii mai sus amintite oferă un profil suficient de clar şi precis al omului pe care şi-a dorit societatea japoneză să-l formeze: „Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea integrală a personalităţii, luptând pentru emanciparea fiecărui individ în parte, clădindu-l sănătos trupeşte, cât şi mental, învăţându-l să iubească adevărul şi dreptatea, să respecte valorile celorlalţi, munca, să aibă un puternic simţ al responsabilităţii, lăsând totodată posibilitatea naşterii unui spirit independent“...

În ce măsură putem compara felul în care se urmăreşte în România formarea unor generaţii întemeiate pe dreptate, adevăr, muncă şi responsabilitate se vede cu ochiul liber.
România este ţara unde autorul unei broşurici plagiate în titlul „Minima Moralia“, membru a două uniuni de creaţie, profesor, fesenist de frunte, ex-complotist moscovit alături de un Ion Iliescu cu al său „profesor“ Măgureanu şi „profesor“ Brucan, fost multiplu ministru, actualmente beneficiar al biştarilor unui cap de crimă organizată (conform Parchetului), a creat o şcoală de excelenţă cică, care a dat miniştri de Externe, şefi de servicii de informaţii şi membri de frunte în toate partidele politice, ghidaţi în viaţă şi muncă după „maestru“, tot atât de moral pe cât un sconcs comunist ca Aurică Bondrea. Ba încă sconcsul cu ifose de mentor naţional, Ady Pleşu, mai are şi ambiţia de a fi cel care stabileşte „profilul de preşedinte“ al romånilor.
AUTOR GEORGE RONCEA
SURSA CURENTUL