GHISE, ULTIMUL SOLDAT JAPONEZ

Într-o similitudine perfectă cu soldaţii japonezi care negau evidenţa pierderii războiului, senatorul Ghişe nu se dă bătut în lupta contra lui Băsescu.

Privind numărul de circ pus în scenă de penibilul domn Ioan Ghişe, care propunea ieri Parlamentului să continue lupta pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu chiar şi după verdictul Curţii Constituţionale de invalidare a referendumului, nu poţi să nu te întrebi ce-au învăţat politicienii noştri din lecţiile istoriei. Una dintre acestea este că orice război are un sfârşit şi că, atunci când nu mai ai nicio şansă de-a învinge, trebuie să ceri pacea.

Sigur, conflagraţiile din ultimul secol ne-au arătat că, pe măsură ce confruntările devin tot mai distructive, combatanţii sunt din ce în ce mai puţin dispuşi să-şi accepte înfrângerea. În epoca modernă, pare de neconceput să ridici, ca odinioară, steagul alb deasupra cetăţii. Acum, bătăliile se poartă până la exterminare - fie a duşmanului, fie a propriilor forţe.
La finele Primului Război Mondial, ziarele vremii consemnau povestea romanţată a maiorului Hermann Detzner, ultimul ofiţer german care se preda după încheierea oficială a ostilităţilor. Personajul, trimis să apere colonia din îndepărtata Nouă Guinee, cutreiera prin insulă când i-a ajuns la urechi vestea capitulării Germaniei. De la semnarea armistiţiului, pe 11 noiembrie 1918, într-o pădure din nordul Franţei, trecuseră aproape două luni până când, în primele zile ale noului an, Detzner a decis să depună armele în prezenţa trupelor aliate.

A urmat cel de-al Doilea Război Mondial căruia nu i s-a pus punct în mai 1945 decât în Europa. La celălalt capăt al lumii, operaţiunile dintre beligeranţi aveau să înceteze abia trei luni mai târziu, pe 15 august, când Împăratul Hirohito anunţa, printr-un mesaj radio, capitularea Japoniei. Pentru câteva zeci de soldaţi japonezi însă bătălia nu se terminase. Ascunşi în jungla filipineză sau indoneziană, unii dintre aceştia şi-au păstrat poziţiile până în anii '80.

Cel mai cunoscut este cazul lui Hiroo Onoda, un fost ofiţer de informaţii din armata imperială, care a rezistat până în martie 1974. Interesant este că, în cele aproape trei decenii scurse de la sfârşitul războiului, el a refuzat să dea crezare fluturaşilor aruncaţi din avion pentru a-l convinge să se predea, pe motiv că sunt o diversiune. A fost nevoie ca fostul său comandant să se prezinte la faţa locului şi să-l elibereze de îndatoririle militare. Astfel, Onoda putea spune, fără riscul de-a greşi, că n-a cedat niciodată în faţa inamicului!
Într-o similitudine perfectă cu soldaţii japonezi care negau evidenţa pierderii războiului, senatorul Ghişe („Ionică", după numele său de turnător la Securitate) nu se dă bătut în lupta contra lui Băsescu. Îl doreşte demis cu orice preţ. I s-au alăturat, pentru câteva clipe, alţi doi parlamentari la fel de penibili: fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, şi trubadurul social-democrat Victor Socaciu, ale căror prestaţii frizează patologicul. De undeva, din spatele sălii, auzim vocea înfundată, venind parcă din criptă, a bătrânului bolşevic Ion Iliescu: „Victorie sau moarte!"
AUTOR SABIN ORCAN
SURSA ADEVARUL 

PARLAMENTUL - ZID IN FATA JUSTITIEI

Pe zi ce trece Parlamentul, prin noua majoritate parlamentara uslamista, demonstreaza tuturor oamenilor civilizati ca ceea ce scriu pe blog, de atita amar de timp, tinde spre adevarul absolut. Noua clasa politica ce a pus laba pe Romania ne vrea in afara spatiului european. Este singura sansa ca cei mai mari hoti, banditi si corupti ai Romaniei sa scape de bratul lung al Justitiei.
Ultima dovada este tergiversarea parlamentarilor, intarita de declaratii politice uslamiste de tip Voicu-PNL, in a da “verde” procurorilor pentru inceperea urmaririi penale a lui Dobre liberalul, fost nr. 2 la Interne, omul care a blocat CCR si Romania pentru inca o luna, prin falsul pe care l-a trimis Curtii Constitutionale in ceea ce priveste “negarantarea” numarului de votanti!

Din sursele mele, Dobre a fost impins sa semneze hirtia care a mai nenorocit o data Romania dupa ce a primit asigurari ferme ca procurorii NU vor fi lasati sa-l ancheteze! Adevarul e ca daca Dobre isi va da drumul la gura, speriat de anii grei de puscarie, criza politica se va rezolva in 5 minute, avind in vedere numele grele pe care le va turna! Nu ne va fi suficient numarul de procurori pentru a-i “racorii” pe toti cei implicati in prabusirea Romaniei.

Am totusi o mica satisfactie. Multi oameni de afaceri, citiva intelectuali plus ambasadori, care rideau de “pesimismul” subsemnatului, au astazi niste fiori pe spinari! Cind vorbeam in 2010 despre absenta presei independente ca vulnerabilitate a Statului credeau ca doresc sa imi fac reclama! Sau ca umblu dupa insigne! Imi raspundeau ca exista atitia jurnalisti independenti! Unde?! In baie?! Unde sa replice un ziarist liber daca nu are ziar sau televiziune care sa il gazduiasca?! Pe internet?! Hai sa fim seriosi, internetul e gonflat de tot felul de escroci doritori de bani! In realitate, maxim 15% dintre romani acceseaza netul in mod frecvent! Si sint oameni cu multi neuroni, care oricum inteleg ce se intimpla, chiar daca nu dau click.

Presa independenta inseamna organizatii independente, ziare sau televiziuni detinute de oameni independenti care traiesc din tiraj sau audienta si nu din interese politice sau din banii statului. Din pacate, nici Traian Basescu si nici sistemul imunitar al Romaniei nu au inteles nimic din ce le spunea un ziarist curat, cu 20 de ani de lupte grele si rani serioase! Hai sa fim iubiti, noi romanii adevarati! Macar fiindca noi platim “distractia”!
AUTOR RADU MORARU
SURSA www.nasul.tv 

ANARHIE SI ABUZ DE PUTERE

Guvernul Ponta a reusit in mai putin de doua luni sa sperie orice om de buna credinta, dispus sa crediteze o vreme noua putere cu un cec in alb. Ne confruntam deja cu doua situatii gravissime - cazurile  MOF si ISC - plus o invitatie la anarhie prin boicotarea Curtii Constitutionale. In primele doua cazuri putem suspecta in mod legitim utilizarea discretionara a puterii in scopuri personale, pentru a face scapati oameni cu probleme majore de integritate, inclusiv pe seful Guvernului. Invitatia la anarhie lansata de premierul Victor Ponta prefateaza declansarea actiunii de suspendare a presedintelui, in tentativa USL de preluare a puterii totale in Romania.

Inventarul cazurilor grave suspecte de abuz de putere incepe cu prima zi de guvernare. Pe 8 mai, in prima sedinta de guvern, Guvernul Ponta decide sa treaca Inspectoratul de Stat in Constructii de la Ministerul Dezvoltarii in directa subordonare a Guvernului. Mai are astazi cineva dubii ca Victor Ponta stia exact ce face, ca toata actiunea a fost premeditata intr-o incercare de a-l scapa pe Adrian Nastase de condamare? Mai crede cineva in inocenta premierului dupa ce l-ati vazut tipand pe scarile spitalului Floreasca celebrul "Basescule, esti fericit", sugerand astfel ca presupusa tentativa de sinucidere ar fi rezultatul unei condamnari politice? Putem trage concluzia de aici ca Victor Ponta a simtit inca din prima zi de guvernare ca e datoria lui sa-si scape maestrul, coordonatorul sau in furt, sa-l scape din ghearele dictatorului. Se mai indoieste cineva astazi, dupa dramoleta sinucigasului ratat, ca totul a fost o farsa lametabil pusa in scena cu ajutor institutional (ministri, politisti, medici)?

Miercuri, 27 iunie, Guvernul Ponta trece prin ordonanta de urgenta (unde-o fi urgenta) Monitorul Oficial de la Parlament in directa subordonare, la fel cum a procedat cu ISC-ul. Cu miscarea asta, Ponta a impuscat doi iepuri. L-a scapat pe Dan Voiculescu de procesul de la Inalta Curte si s-a salvat pe sine de Consiliul care urma sa-i judece plagiatul. (Detalii aici si aici). Daca n-ar fi avut control total pe data publicarii unor acte oficiale, existau doua riscuri majore. Unu: Demisia lui Dan Voiculescu risca sa nu intre in vigoare la timp pentru a stopa procesul la Inalta Curte. Doi: Ordinul de ministru prin care s-a blocat Comisia reunita vineri sa judece plagiatul lui Ponta risca sa opereze legal abia dupa pronuntarea unui verdict, adica tardiv. Putea risca Victor Ponta? Nu putea, prin urmare a trecut la fapte. Avem in acest moment toate motivele - faptele vorbesc singure - sa credem ca a utilizat puterea in scopuri personale. Iar complicii sai se numesc Ioan Rus, ministru de interne in cazul tentativei de favorizare a infractorului Nastase si Liviu Pop, ministrul educatiei, cel care a intervenit brutal prin ordin de ministru pentru a-si apara seful de un iminent verdict de plagiat.

Aceste doua gesturi institutionale socante (jongleriile MOF si ISC) se incadreaza lejer la abuz in serviciu sau favorizarea infractorului, fapte penale, comise pe fata, in total dispret fata de opinia publica. Procurorul Ponta stie bine ce a facut, stie ca s-a transformat in avocatul borfasilor. Procurorul este perfect constient ca a furat munca altora, din moment ca impiedica disperat aflarea adevarului, indiferent uzand in mod scandalos de toate parghiile puterii de care dispune ca un vechil. La fel cum, cel care se pretinde seful celui mai cinstit guvern, aparatorul legalitatii si ordinii institutionale are in clar reprezentarea raului produs cand submineaza autoritatea Curtii Constitutionale. Anul trecut, cand il critica pe seful statului ca nu respecta deciziile Curtii, califica cu gura lui aceasta atitudine anarhie.

Complicele premierului Ponta in actiunea de subminare a ordinii institutionale se numeste Andrei Marga, ministru de externe. Presedintele Traian Basescu sustine ca este impiedicat in exercitarea atributiilor sale, o acuzatie fara precedent. Cu tot gradul ei de subiectivism, exprima totusi o realitate pe care doar cei de rea credinta refuza sa o accepte. Probabil ca actiunea de suspendare a presedintelui va debuta in forta saptamana viitoare. In absenta unor motive constitutionale, va fi pur si simplu inca un mare abuz, inca un pas spre anarhie. Asta nu-i revolutia bunului simt, seamana mai degraba a revolta in penitenciar. E revolutia hotilor prinsi in flagrant.

Discipolul si-a invins maestrul (aflat in puscarie). Guvernul Ponta a reusit sa se impuna ca putere abuziva, anti-democratica si anarhica mai repede decat Guvernul Nastase, caruia i-au trebuit totusi patru ani sa ingrozeasca lumea occidentala. Cel putin Nastase avea oroare de anarhie. Pana si coruptia din vremea sa era sistemica, ceea ce presupune o anumita ordine si disciplina in furt.
AUTOR DAN TAPALAGA
SURSA www.hotnews.ro