RAZBOIUL INDEMNIZATIILOR DE CONDUCERE MACINA CURTEA SUPREMA

Desfășurat departe de ochii publicului, război penibil purtat de foștii șefuleți de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru veșnica menținere a indemnizaților de conducere a devenit, deja, fidela oglindire a bălții murdare în care se scaldă inamovibila noastră justiție democratică. Superficial privită, această bătălie încrâncenată pare a fi un soi de „război al zeilor”: cum bine știm, instanța supremă este ultimul „eșalon” pământesc, dincolo de care doar Dumnezeu mai poate să facă dreptate. Din păcate, magistrații noștri supremi sunt și ei doar niște oameni, nu toți de foarte bună calitate, fapt confirmat de cazurile de corupție care au zguduit periodic Înalta Curte. Acele scandaluri țin, însă, de competența DNA. Lupta pentru indemnizațiile de conducere este una internă, un soi de „război civil” în care armele de bază sunt articolele și paragrafele de lege pe care „combatanții” le folosesc după cum îi duce pe ei mintea și după cum le dictează interesele propriului buzunar. Este un război surd,  purtat foarte aproape de granița conflictului de interese, o luptă dusă de câțiva magistrați a căror reputație nu este chiar nepătată. Care este „miza” acestui război? Una perfect „lumească”, legată, bineînțeles de parale. În timpul perioadei în care dețin funcția de vicepreședinte al instanței supreme ori conducerea uneia dintre secțiile componente, magistrații Înaltei Curți, și doar ei, primesc niște bani în plus care, strict contabilicește vorbind, constituie „indemnizația de conducere”. Un spor la salariu pe deplin justificat pentru timpul în care magistratul își asumă sarcinile suplimentare ce decurg din acea funcție de conducere. Ceea ce-și doresc însă câțiva dintre foștii șefi și șefuleți de la instanța supremă este dreptul de a primi această indemnizație și după ce au părăsit funcția de conducere și au revenit în poziția ierarhică anterioară.

Debutul „războiului indemnizațiilor“

Conform unui document oficial, trimis de Înalta Curte de Casație și Justiție, la solicitarea ziarului Curentul, acest război surd, dus cu „armele“ legii, a început în anul 2006 când Nicolae Popa, președintele de atunci al instanței supreme, a emis Ordinul nr. 78 /25 aprilie 2006, prin care s-a decis că „ judecătorii Ruxandra Neagu, Gabriel Ionescu și Dragoș Bărcănescu vor primi doar indemnizația de încadrare corespun­zătoare coeficientului de multiplicare 23,000, prevăzut la lit.A, nr.crt 4 din Anexa la OUG nr.27 din 29 martie 2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor cate­gorii de personal din sistemul justiției“. În luarea acestei decizii „S-a avut în vedere că acești judecători care au îndeplinit anterior funcții de conducere în cadrul instanței supreme, nu pot beneficia, în continuare, de încadrarea la indemnizații corespunzătoare unor coeficienți de multiplicare mai mari decât funcția pe care o exercită în prezent (N.red).  Deci funcția pe care au fost încadrați după ce n-au mai fost șefi), deoarece prin art. 41 lit. b din OUG nr.27/32006, a fost abrogată dispoziția art. 23. lit. g din Legea nr.56/1996, referitoare la păstrarea de către judecător a rangului dobândit în ierarhie“. Clar! Exagerând puțin am putea spune că dorința veșnicei perpetuări a acestui spor bănesc, seamănă, al dracu de bine, cu mofturile  unei doamne care, ajunse la o vârstă venerabilă, îi obligă pe cei din jur să o considere la fel de frumoasă ca pe vremea liceului când a fost aleasă „Miss Boboc“. Ei, dar asta nu este decât o simplă metaforă. Atinși la buzunare, cei trei magistrați „supremi“ au contestat ordinul șefului lor la „Colegiul de conducere al ICCJ“, care a decis ca toți cei trei să primească, în continuare, o retribuție în care să fie inclusă și indemnizația de conducere pe care ei au primit-o pe vremea când erau șefi pe „tarlaua“ instanței supreme.

Urma scapă turma!

Ulterior, pornind de la aceeași decizie a Colegiului de conducere al ICCJ, alți trei magistrați ai instanței supreme cărora le-a expirat mandatul au beneficiat, în continuare de indemnizația de conducere. Conform datelor care ne-au fost oferite de către Înalta Curte,  foștii șefi care au beneficiat de acest spor sunt:  Neagu Ruxandra, în perioada 22.11.2003-01.11.2006;  Gabriel Ionescu în perioada 15.12.2004-01.10.2011; Dragoș Antoniu Ioan Bărcănescu, în perioada 01.05.2005-16.12.2010; Florin Costiniu, în perioada 01.04.2010-12.04.2010; Lidia Bărbu­lescu, în perioada 16.09.2010 -01.02.2012; Anton Pandrea, în perioada 04.08.2011-01.10.2011. Cei șase „supremi“ și-au primit sporurile pentru fostele lor funcții de conducere până în toamna anului 2010 când, încă din prima sa zi de mandat, Lavinia Stanciu, actualul președinte al ICCJ a decis că Lidia Bărbulescu, căreia îi încetase mandatul pentru funcția de vicepreședinte al Înaltei Curți, să primească o „indemnizație de încadrare brută, lunară echivalentă cu indemnizația corespunzătoare acestei ultime funcții, la care se adaugă sporurile aferente, aplicându-se totodată o dimi­nuare cu 25 la sută, conform Legii 118/2010“.  Ceva mai târziu, prin Ordinul nr. 47 din .09.02.2012, emis de preșe­dintele Înaltei Curți, Lidia Bărbulescu „a fost reîncadrată în funcția de judecător, gradația 5, clasa 109, stabilindu-se o indem­nizație de încadrare brută cores­pun­zătoare acestei funcții, la care se adaugă sporurile aferente“. Sau altfel spus, adio indemnizație pentru fosta funcție de conducere.  Rămasă fără spor, domnia sa a declanșat un adevărat „djihad“ judiciar. A contestat decizia președintelui Livia Stanciu la Colegiul de conducere al ÎCCJ, a primit un răspuns, apoi s-a repliat pentru a putea ataca din nou.

Centrează, dă cu capul și marchează

Care ar fi miza acestui război intern din cadrul Înaltei Curți? După cum am mai zis, banii, bineînțeles!. Socotită aritmetic, mult-disputata indemnizație de conducere, nu-i chiar o sumă astronomică. Asta doar la prima vedere. Pentru că, adăugată indemnizației de bază, ea este inclusă în calcularea tuturor sporurilor și a tuturor coeficienților din a căror însumare rezultă retribuția finală pe care o primește „beneficiarul“. În plus, ea contribuie, la fel de consistent, și la calcularea pensiei. Iar asta nu-i chiar un fleac.
Vorbeam, anterior , despre faptul că tot acest război se duce, undeva, la granița unui posibil conflict de interese. Conform documentului oferit de instanța supremă, „membrii Colegiului de conducere al ÎCCJ care au participat la ședința în care a fost adoptată Hotărârea nr. 3 din 22 iunie 2006 sunt Florin Costiniu, Critina Tarcea, Maria Anghelescu, Liviu Giurgiu, Adrian Bordea, Ana Maria Dascălu și Victor Pașca Cameniță“. Iar colegiul era prezidat, iaca poznă, chiar de către Lidia Bărbulescu, exact doamna judecător care se luptă acum pentru rușinoasa „eternizare“ a sporului de conducere. Plus judecătorul Florin Costiniu, și el un viitor beneficiar al acestui spor. Spor pe care, probabil l-ar fi pretins până în ziua de azi dacă, între timp, n-ar fi fost arestat, și apoi trimis în judecată pentru corupție. Între timp, d-l Florin Costiniu s-a cerut la pensie, cerere care i-a fost aprobată. Nu știm dacă atunci când i-a s-a calculat cuantul pensiei s-a ținut cont și de acea indemnizație de conducere. Probabil că da, având în vedere faptul că Forin Costiniu încasează lunar o pensie de peste 190 de milioane de lei vechi. La fel cum este foarte posibil că și pensia magistratului Anton Pandrea să fi fost „altoită“ și ea cu procentul rezultat din adăugarea sporului de conducere. Iar faptul că Pandrea s-a cerut și el la pensie, cu foarte puțin timp înainte de a se afla că este implicat, și el, într-o afacere de corupție, nu îmbunătățește cu absolut nimic situația. În schimb, ne dă încă un motiv să  batem obrazul unor astfel de magistrați „supremi“ pentru care legea banului este cu mult mai presus decât legea zeiței „oarbe și legate la ochi“.
AUTOR VASILE SURCEL
SURSA CURENTUL 

ION RAMARU, CANIBALUL CARE A INGROZIT ''EPOCA DE AUR''

23 octombrie 1971, Pușcăria Jilava: în jurul prânzului, un tânăr încătușat, era târât de gardieni spre Valea Piersicilor, cel mai sumbru loc din cumplita pușcărie comunistă: acolo era câmpul de execuție al condamnaților la moarte. Brunet, de înălțime medie, omul știa clar că-și trăiește ultimele  clipe de viață. Abia coborât din duba care-l adusese, a încercat să scape din mâinile gardienilor care, până la urmă, au reușit totuși să-l priponească de stâlpul de care erau legați cei care urmau să fie executați prin împușcare. Conform procedurilor în vigoare, unul dintre cei trei gardieni din plutonul de execuție l-a întrebat dacă are vreo ultimă dorință. A spus că nu. La un moment dat, zbătându-se ca o fiară, condamnatul s-a răsucit cu spatele la plutonul de execuție, astfel că rafala ucigașă i-a făcut țăndări coloana vertebrală și l-a ucis instantaneu.
Ultimele lui cuvinte au fost „Nu mă omorâți, vreau să trăiesc!”. Poate că avea de ce să strige asta: cu doar 11 zile înainte, tânărul împlinise 25 de ani. La prima vedere pare un episod deosebit de  dramatic. Totuși, nu vă grăbiți să huiduiți cruzimea bestiilor comuniste: cel care pierea atunci, răpus de salva ucigașă era Ion Râmaru. Acum, poate că acest nume nu spune mare lucru. Cei care au apucat însă acele vremuri și-l amintesc: acum patru decenii, Râmaru a fost cel mai teribil coșmar din anii de început ai „Epocii de aur”.

Violatorul vampir

Chiar dacă aparatul de propagandă încerca să ne convingă că orânduirea comunistă este cea mai bună lume posibilă, chiar și în România socialistă au existat crime și criminali. Astfel se face că un omor  comis în noaptea de 8/9 aprilie 1970, nu a atras atenția în mod deosebit. Victima era Elena Oprea, ospătăriță la restaurantul „Băneasa”. Miliția a început o anchetă dar în lipsa unor indicii clare, cazul părea că va deveni A.N. După două luni, situația a luat însă o întorsătură pe cât de dramatică, pe atât de ciudată. În noaptea de 1/2 iunie 1970, Florica Marcu, debarasoare la restaurantul „Tușnad” a fost victima unei întâmplări cumplite. Era o noapte ploioasă în care femeia se întorcea de la muncă. Undeva în zona cimitirului „Sfânta Vineri” a fost atacată de un individ care a lovit-o cu sălbăticie până când ea a leșinat. Apoi, agresorul a aruncat-o peste gardul cimitirului unde a sărit și el. Acolo, femeia și-a revenit iar el a pus-o să jure cu mâna pe o cruce funerară că-l va lua de bărbat. Odată îndeplinit acest „ritual” ciudat, el a violat-o după ce a mușcat-o sălbatic de față și de coapse. La final agresorul  s-a arătat dispus să o conducă acasă pe femeia pe care credea că a cucerit-o. Au ieșit în șosea, iar acolo, el a luat-o din nou razna. A înțepat-o de mai multe ori cu un cuțit, i-a crestat o cruce pe piept după care i-a supt sângele din rănile pe care i le provocase. Norocul femeii a fost apariția unui camion al cărui șofer a salvat-o din mâinile violatorului - vampir. La fel ca în cazul Elenei Oprea, agresorul a reușit și de astă dată să se facă nevăzut. 

Canibalul necrofil

În lunile care au urmat, Bucureștiul a fost zguduit de un lanț de violuri și crime petrecute în circumstanțe oribile. În noaptea de 22/23 noiembrie 1970, Olga Baraitaru a fost violată după ce, anterior fusese lovită în cap cu o bară metalică. Anul următor, în nopțile de 15/16 februarie și 17/18 februarie 1971 Gheorghița Sfetcu și Elisabeta Florea au fost victimele unor tentative de omor, din care au avut totuși norocul de a scăpa cu viață. Noroc pe care nu l-au mai avut și următoarele victime. În noaptea de 4/5 martie 1971, Fănica Ilie a fost ucisă și apoi violată, iar cadavrul a și fost jefuit de câteva obiecte personale. O lună mai târziu, asasinul a lovit din nou: Gheorghița Popa a fost ucisă în noaptea de 8/9 aprilie 1971. De astă dată crima a fost cu adevărat oribilă: după ce a fost lovită de cinci ori în cap cu o bară metalică victima a fost înjunghiată de 48 de ori în cele mai diverse zone ale corpului. Apoi, moartă fiind, femeia a fost violată. Și, de parcă toate astea n-ar fi fost deajuns, criminalul s-a dedat la un veritabil ritual de canibalism: i-a sfârtecat cu dinții zona genitală, din care a smuls și a mâncat bucăți din carnea în care mai plusau ultimele semne de viață. Până atunci, secretomania specifică regimului comunist reușise să țină crimele departe de atenția publică. Vălul de taină s-a spulberat după acest episod cumplit. Mai mult decât atât, actul de antropofagie la care se dedase ucigașul era atât de greu de înțeles încât, inițial, bucureștenii n-au crezut că ar fi putut fi comis de un român de al nostru. Motiv pentru care, puțin a lipsit ca niște studenți africani, bănuiți de canibalism, să fie pur și simplu linșați. Apoi, după încă o lună, în noaptea de 1/2 mai 1971, criminalul a lovit din nou. De astă dată a fost vorba de o tentativă de viol, căreia i-a căzut victimă tânăra Stana Sărăcin, salvată de apariția unui om în zona comiterii faptei. De parcă n-ar fi fost în stare să accepte eșecul, ucigașul a atacat din nou, în foarte scurt timp. Victimă a fost Mihaela Ursu, asistent universitar, ucisă în noaptea de 4/5 mai 1971. Pus pe fugă de apariția neașteptată a unui trecător, criminalul n-a mai apucat să o și violeze. Frustrat parcă de eșec, ucigașul a pornit rapid în căutarea unei alte victime. Pe care a și găsit-o, după doar două ore, în persoana Mariei Iordache. Simțindu-se în pericol, femeia a rupt-o la fugă iar salvarea ei a fost că agresorul a scăpat din mână bara de fier cu care a încercat să o lovească în cap. Au mai urmat două tentative de omor, ambele în noaptea de 6/7 mai, dar victimele, Viorica Tatu și Elena Buluci au avut noroc și au scăpat cu viață.
   Bineînțeles că în tot acest timp, Miliția n-a stat cu mâinile în sân. Dar odiosul criminal, protejat parcă de un noroc chior, reușea să scape în ultima clipă. În scurt timp, anchetatorii și-au dat seama că, indiferent cât de deosebite păreau ele, crimele aveau niște  elemente comune. Ucigașul ataca doar la ore târzii, în nopți în care condițiile meteo erau deosebit de grele: furtună cu rafale de vânt în sezonul cald ori viscol în cazul crimelor comise iarna. Își neutraliza victimele lovindu-le cam cu aceleași arme: un topor mic, o bară de fier sau un ciocan. După asasinat urma tentativa de viol, dusă până la capăt în câteva cazuri. Ceea ce adăuga o notă terifiantă acestor crime era faptul că, ori de câte ori avea ocazia, asasinul se deda la acte de canibalism, smulgând și apoi mâncând bucăți de carne din corpul victimelor proaspăt ucise.

Portretul robot

În mod surprinzător, după atacul asupra primei victime n-au rămas probe care să-i ajute pe anchetatori. Totuși un soi aparte de urmă a existat: după ce o omorâse pe femeie, ucigașul o mușcase de un sân iar „amprenta” sa dentară, incompletă, era singura probă care putea oferi un indiciu. Acela a fost momentul în care antropologul Cantemir Rișcuția a fost chemat să ia  parte la anchetă. Deja celebru în lumea științifică, el inventase o metodă prin care, pornind de la un detaliu anatomic al unui craniu uman, putea să reconstituiască atât chipul „posesorului” cât și structura lui corporală. Studiind urma de mușcătură savantul a stabilit că: „Agresorul are toți dinții frontali, inferiori și superiori, deci nu poartă proteză. Uzura dinților este de gradul doi, ceea ce corespunde unei vârste cuprinse între 26 și 35 de ani.” Apoi, după multe măsurători, savantul făcut un prim portret al ucigașului: „Are o statură medie, de 1,72 – 1,75 m, cap rotund de tip brahicefal, ceafă turtită, față înaltă, bărbie proeminentă, ochi probabil negri, nas coroiat, cu nări late, urechi înalte, cu lobii mari, păr negru, pilozitate accentuată.” Acesta este primul portret robot realizat în țara noastră. Multiplicat în mii de exemplare, a fost distribuit anchetatorilor. Acum, metoda lui Rișcuția, modernizată cu ajutorul unor programe de computer, este folosită în toată lumea. În lunile care au urmat, victimele care au scăpat cu viață l-au descris pe agresor. Iar portretul făcut de ele coincidea cu portretul robot întocmit de Rișcuția.  

Nume de cod „Vulturul”

Lanțul de crime, una mai oribilă decât alta, a aruncat Bucureștiul în haos. Îngrozite, femeile mai ieșeau din casă după lăsarea întunericului doar în grup sau însoțite de bărbați. Instituțiile de forță, de la Miliție la Securitate și Procuratură au intrat în alarmă permanentă. Operațiunile declanșate pentru prinderea ucigașului a avut numele de cod „Vulturul”. A fost cea mai mare desfășurare de forțe pusă vreodată în mișcare pentru capturarea  unui infractor din România socialistă. Un raport al Inspectoratului General al Miliției menționează că pentru prinderea periculosului ucigaș, în fiecare noapte au fost mobilizați, săptămâni și luni la rând, peste 6000 de oameni, dintre care 2000 erau milițieni iar restul profesori și elevi de la Școala de Miliție Băneasa, rezerviști, membrii ai Gărzilor Patriotice, toți trimiși voluntar pe teren. Ei erau susținuți logistic de o sută de automobile și 40 de motociclete, echipate special pentru acțiuni operative. Culegerea de date  despre orice persoană care ar fi corespuns cu „portretul robot” al lui Cantemir Rișcuția dar și cu descrierile făcute de victimele supraviețuitoare s-a făcut inclusiv prin rețelele de „informatori” ale Securității și Miliției.  Atunci au fost reținuți 2.565 indivizi cu antecedente penale. Din păcate, nici unul dintre ei nu era cel căutat. Asasinul părea protejat de un demon care-l ajuta să se facă nevăzut după crime. Apoi, de parcă acel  protector nevăzut l-ar fi părăsit brusc, criminalul a comis o greșeală. În noaptea de 4/5 mai 1971, a ucis-o pe Mihaela Ursu. Lovise femeia în cap cu un ciocan după care a  tăiat-o la gât cu o lovitură adâncă ce cuțit care, practic, îi secționase traheea. Aproape decapitat, cadavrul a fost găsit întins cu fața în jos, cu picioarele desfăcute și cu pântecele sprijinit pe trei cărămizi ajunse, nu se știe cum, în zonă. Sub trupul măcelărit, anchetatorii au descoperit un petic de hârtie udat de ploaie și pătat de sângele victimei. Era un prim fir de care anchetatorii s-au agățat cu desperare. Ajuns pe mâna specialiștilor, care l-au examinat cu cele mai performante mijloace tehnice disponibile, hârtia s-a dovedit a fi o adeverință medicală eliberată, în martie 1971, de la cabinetul neuro-psihiatrului Octavian Ieniște. De aici încolo căutarea ucigașului a luat o turnură oarecum birocratică. Toate cele 83 de scutiri pe care cabinetul doctorul Ieniște le-a emis în luna martie 1971 pe numele unor studenți au fost verificate. Dintre ele au fost selectate 15 scutiri care nu au mai fost depuse la secretariatul facultăților. Astfel s-a ajuns la Ion Râmaru, student în anul III la Medicina veterinară. Concret, Râmaru a fost arestat pe 27 mai 1971. Era un student submediocru, repetent timp de doi ani, un caracter deosebit de dificil, de care se temeau chiar și colegii săi de studii. Ulterior s-a aflat că profesorii lui nu și-au explicat niciodată cum a trecut examenele de admitere, întrucât l-au descris ca fiind semi-analfabet. A urmat o ancheta strânsă în urma căreia tânărul a și-a recunoscut crimele comise. Mai mult decât atât, firele de păr descoperite în mâna unei victime i-au confirmat identitatea. La un moment dat, la anchetă, el l-a invocat și pe tatăl său, Florea Râmaru, vatman la un depou ITB din Capitală. Inițial s-a crezut că tatăl i-ar fi fost complice, lucru neconfirmat însă de anchetă. Cert era însă un lucru: Florea Râmaru știuse câte ceva despre crimele fiului său, ba chiar ascunsese câteva obiecte jefuite de pe una dintre victime. Teoretic bătrânul ar fi putut fi acuzat că n-a denunțat barbariile fiului. Asta nu s-a întâmplat, totuși, pentru că tată fiindu-i, nu era obligat să-și denunțe odrasla.

Elena Udrea a fost ucisă de Râmaru

Adus în fața justiției, Ion Râmaru a fost judecat în cadrul unui proces deosebit de complex. Conform stenogramei uneia dintre ședințele de judecată, el și-a recunoscut faptele:
„Judecător: Recunoașteți că ați atacat mai multe femei, lovindu-le cu diverse corpuri dure?
Ion Râmaru: Recunosc și regret pentru ce am făcut.
Judecător: Vă amintiți câte femei ați atacat?
I.R.: Nu știu exact, deși am mai fost și ajutat la ancheta... 14, 15 cazuri”. 
Din expertizele psihiatrice ale lui Ion Râmaru a rezultat că „nu s-a evidențiat prezența unei maladii cu caracter psihic de natură a-i afecta discernământul“. Specialiștii care l-au consultat au menționat însă că tabloul său comportamental trecea mult dincolo de tiparele normalității cu aspecte greu de înțeles. Ei au menționat „vampirismul” manifestat în cazul victimei Florica Marcu, cea căreia Râmaru i-a supt sângele din rănile pe care i le-a provocat, dar și episoadele de „canibalism”. „Mușca victimele de zonele erogene: sâni, vagin, pubis, rupând bucăți de carne care n-au mai fost găsite, constatându-se lipsa de țesut biologic. Portretul său psihologic a fost completat și cu episoade de necrofilie, manifestate prin „predilecția de a continua actul sexual și după încetarea spasmelor agonice. În unele cazuri, agresivitatea nediferențiată a continuat și după moartea victimelor.” Venită la capătul unui proces în cursul căruia până și judecătorii au fost îngroziți de faptele criminalului, condamnarea la moarte a venit aproape de la sine. Sentința a fost executată iar cadavrul lui Râmaru, a fost îngropat în spatele Fortului 13 al vechii închisori Jilava. Mormântul lui anonim, a fost marcat doar cu un stâlp pe care se afla o inscripție care menționa numărul dosarului penal și al sentinței în baza căreia a fost executat.
La circa un an după execuția de la Jilava, pe 23 octombrie 1972, a murit și Florea Râmaru. Adus la Institutul Medico-Legal, trupul său a fost cercetat de Constantin Turai, șeful Laboratorului de bio-criminalistică. Verificând   cadavrul, Turai a avut parte de o surpriză neașteptată: amprentele lui Florea Râmaru erau identice cu acelea identificate pe victimele unui alt ucigaș în serie care omorâse mai multe femei, în anul 1944. Dacă pe prima victimă a lui Ion Râmaru o chema Elena Oprea, cariera de asasin în serie a tatălui său debutase cu uciderea unei alte Elene: o anume Elena Udrea, al cărui ucigaș, la fel ca și al celorlalte victime din anul 1944, nu apucase să fie identificat niciodată.
AUTOR VASILE SURCEL
SURSA CURENTUL 

SANTAJ EMOTIONAL LA CNA

Tupeul pupilul ecumenic al turnătorului Felix-Mircea Voiculescu a intrat într-o fază terminală în care acesta este dispus să calce pe cadavre numai să își apere scaunul și coșmelia media a stăpânului său. Aceasta risca să fie grav sancționată într-un an electoral extrem de important pentru cel care își turna la Securitate propria familie „pentru a mânca și el o pâine”, așa cum însuși declara cu ceva ani în urmă. Nimic nu mai poate opri tupeul fostului corist convertit în jurnalist de tip tonomat care funcționează excelent pe bază de arginți vârâți în cont de un  turnător ordinar  la Secu. Pentru a șantaja emoțional membrii Consiliului Audio Vizualului (CNA), care se pregăteau ieri să sancționeze Antena 3 pentru limbajul folosit la adresa președintelui CNAS , Mihai Gâdea, directorul postului, dar și autorul jignirilor la adresa lui Duță, a recurs la cel mai mizerabil gest pe care îl putea face. La CNA, pocăitul la cașcavalul lui Felix a îndrăznit să scoată în față suferința bolnavilor de cancer, aducând câțiva oameni care suferă de această maladie pentru a-i înmuia pe membrii CNA care judecau acest caz. Practic, un șantaj emoțional în toată regula cu scopul ca pedeapsa pentru înjurăturile ca la ușa cortului adresate șefului CNAS, Lucian Duță, să fie mai ușoara. Manevra lui Gâdea s-a făcut prin avocata Antenelor care a îndemnat-o dintr-un colț pe al sălii pe o femeie  bolnavă de cancer  să iasă în față și să susțină cauza amploaiatului  lui Felix care nu face decât să dezinformeze și să exploateze bube al societății pentru a-i servi politic stăpânului său de la Grivco.

Ieșirea femeii a fost una bine regizată și lacrimogenă, aceasta rugându-i insistent pe membri CNA să îl ierte pe tonomatul antenist. „Dacă ați văzut emisiunea aceea ați văzut că a fost foarte multă încărcătură emoțională. Toți înjurăm, nu cred că nu ați înjurat niciodată. Nu vreau să îi țin partea domnului Gâdea. Nu sunt prietenă cu dumnealui. Nu cunosc pe nimeni din Antene, dar încă o dată, consider că această scăpare a dumnealui este foarte omenească. Nu se poate pentru o greșeală omenească. Dumneavoastră poate aveți mai multe să le reproșați, dar știți cum este, pentru un păduche nu arunci tot cojocul“, a declarat femeia în lacrimi în fața responsabililor de la CNA, potrivit paginademedia.ro. O regie cinică pus la punct de un avocat care a vrut să construiască apărarea lui Gâdea pe boala unor oameni sărmani care sunt exploatați de ticăloșia „deontologiei“ din ograda Ante­nelor. Scenariul a continuat cu intervenția Alinei Iliescu, director executiv al Federației Bolnavilor de cancer care a precizat că „FABC își exprimă solidaritatea cu Antena 3 față de intenția CNA de a penaliza acest post de televiziune, aceasta organizație considerând că Antena 3 a fost singurul post de televiziune care a prezentat opiniei publice problemele cu care se confruntă bolnavii de cancer.“

Sabotaj de la USL

Cu tot acest scenariu lacrimogen, membrii CNA nu s-au lăsat șantajați emoțional și au aplicat postului felixian o amendă de 150.000 de lei. Decizia nu a fost una ușoara fiind sabotată de trimișii USL în comitetul de 11 membri ai CNA. Această decizie a suferit mai multe amânări din cauza presiunilor politico-mediatice puse de Antene și USL. Probabil doamna Cristina Trepcea, susținută de PSD,  era prea preocupată să amendeze „cariciul“ lui Banciu de la B1 TV și nu putea să se hotărască dacă cuvinte precum „nesimțit“ și „dobitoc“ se circumscriu unora injurioase. Dar argoul se pare că îl stăpânește perfect atunci când dă interpretări sexuale pentru „carici“. Ce este însă de remarcat este tupeul dus la extrem al Antenelor care au căutat clemență pentru acțiunile de hazna care îi caracterizează în ultimii ani unde Felix a intrat cu bocancii în politica editorială. După incidentul de la Antena 3, tot trustul a primit ordin să-i susțină abjecțiile lui Gâdea iar Jurnalul Național s-a conformat cuminte. Imediat după emisiunea cu pricina, în ediția de  6 martie, cotidianul Jurnalul Național a deversat latrina verbală a lui Gâdea pe toată prima pagină a acestui oficios al USL. De numai puțin de 14 ori, pe toată pagina întâi a ziarului cititorii acestui ziar, respectabil de altfel în alte timpuri, Marius Tucă a girat pentru declarația mizerabilului Mihai Gâdea: „Dumneavoastră sunteți un nesimțit dacă asta ați înteles. Eu apăr altceva, domnule Duță! Apăr pacienții care sunt bolnavi de cancer și de leucemie și care nu au morfină. Dacă nu înțelegeți asta, sunteți un dobitoc“.

Presiuni politice

Tot acest scandal a avut riscă să se transforme într-o catastrofă pentru partea mediatică a viitoarelor campanii electorale ale USL. Cunoscută ca goarnă a USL, această alianță risca să rămână fără una dintre cele mai importante guri de tun în prag de alegeri locale și parlamentare. Pe acest fundal, a avut loc recent o ceartă între liderul PNL Crin Antonescu și membrul CNA din partea acestui partid, pianistul Dan Grigore. Primul a afirmat într-o emisiune recentă a lui Gâdea că acesta „nu are onoare“ și că, deși e monarhist, îl susține pe Băsescu. La rândul său, maestrul Dan Grigore a declarat că, în cazul în care Crin nu își cere scuze, atunci el va demisiona. Lucru care de altfel s-a și întâmplat pentru că Antonescu a refuzat să facă acest gest de onoare, acuzându-l nefondat pe Dan Grigore care probabil a refuzat să răspundă la comenzile USL în diverse cazuri judecate de CNA.
Unii membri ai CNA, printre care Ioan Onisei și Narcisa Iorga, au declarat ieri, în urma demisiei lui Dan Grigore, că vor să se adreseze Comisiilor pentru cultură din Parlament, invocând presiuni politice la care este supus Consiliul, alții disociindu-se de această inițiativă. Vicepreședintele CNA, Ioan Onisei, a luat cuvântul spunând: „Personal, dar nu numai eu, regret foarte mult că domnul Dan Grigore a fost nevoit, subliniez, a fost nevoit să demisioneze din Consiliul Național al Audiovizualului“. Narcisa Iorga a spus, la rândul ei, că i se pare „obligatoriu“ să fie solicitată „intervenția Comisiilor parlamentare pentru cultură în sprijinul Consiliului Național al Audiovizualului“, care, din punctul ei de vedere, „este supus unor presiuni politice fără precedent“. Valentin Jucan și Gelu Trandafir și-au exprimat, de asemenea, sprijinul pentru această inițiativă a adresării către Parlament. În urma demisiei lui Dan Grigore din CNA, acesta devenind membru în Consiliu la propunerea Guvernului, numirea unui nou membru se va face tot la propunerea Guvernului, care trebuie aprobată de Parlament. Noul membru va primi un mandat în CNA până când ar fi expirat mandatul lui Dan Grigore, adică în decembrie anul acesta. 
AUTOR NICOLAE BUCUR
SURSA CURENTUL 

S-AU INREGISTRAT DERAPAJE GRAVE ALE PRESEI IN REFLECTAREA PROTESTELOR

Mai multe organizaţii de media, printre care ActiveWatch şi Centrul pentru Jurnalism Independent, spun, într-un comunicat de presă, că în ultima săptămână, odată cu declanşarea acţiunilor de protest, presa s-a abătut uneori de la misiunea de a informa corect şi imparţial publicul. Potrivit comunicatului, menţinerea interesului public ca principal reper în activitatea presei este crucială.
"Într-o situaţie cu impact major asupra vieţii sociale şi politice este explicabilă intensa preocupare a unor actori politici de a o valorifica în propriul interes. Considerăm însă că jurnaliştii au datoria de a servi dreptul publicului de a fi corect informat şi trebuie să evite orice situaţie ce ar aservi mass-media oricărui interes partinic", spun, în comunicat cele şase organizaţii de media semnatare - ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român de Jurnalism de Investigaţie, Asociaţia Jurnalistelor din România ARIADNA, Societatea Jurnaliştilor din Galaţi şi Asociaţia PUBLICMEDIA.
 
Organizaţiile spun că au constatat - în perioada 13-19 ianuarie - o serie de derapaje ale presei (scrise, audio-vizuale şi online) în sensul abandonării neutralităţii şi echidistanţei cerute de bunele practici jurnalistice, accentuării senzaţionalismului şi a verificării riguroase a informaţiei.
Printre cele mai grave şi frecvente tipuri de abateri de la profesionalism, organizaţiile de media fac trimitere la "instigarea făţişă la diferite acte, fie că a fost vorba de chemarea oamenilor la proteste, fie că a fost vorba de descurajarea lor de a protesta", dar şi la "asocierea implicită şi explicită unui grup social (de exemplu, galeriile de suporteri sportivi) cu violenţa".
"Majoritatea ziariştilor au preluat şi transmis informaţii privind acte de violenţă ai căror autori ar fi fost ultraşi, fără o verificare temeinică a autenticităţii surselor", se mai spune în comunicat, precizându-se că a fost difuzată aproape exclusiv poziţia jandarmeriei, în timp ce punctul de vedere al suporterilor a fost arareori prezentat când s-au făcut astfel de acuzaţii.
În comunicat se face referire şi la "reflectarea distorsionată a realităţii din teren". "Selecţia vorbitorilor, poziţionarea camerelor conferă adeseori o imagine derizorie sau fals agresivă a pieţei.
Preocuparea pentru senzaţional ridiculizează protestul şi nu reflectă diversitatea participanţilor şi a opiniilor exprimate. Discursuri exagerate sau inflamate de la comentatorii TV din studio sau de la reporter, în timp ce imaginile comentate arătau situaţii calme", se mai spune în comunicat.

Militantul politic a luat locul moderatorului
Asociaţiile de media fac referire şi la "atitudinea adeseori sfidătoare sau agresivă a reporterilor sau moderatorilor faţă de unii protestatari sau faţă de invitaţii din studio", dar şi la "abandonarea rolului de moderator în favoarea militantismului politic făţiş în unele emisiuni de dezbateri", "inducerea anumitor teme, prin întrebările adresate protestatarilor, care au avut ca rezultat expunerea unor puncte de vedere care aparţineau mai degrabă reporterilor" şi "vehicularea ideii că grupurile din piaţă acţionează în favoarea unor actori politici pe baza unor informaţii a căror sursă nu este precizată şi lansarea unor acuzaţii nesusţinute de probe la adresa celor care au pus semnul egalităţii între actorii politici de la putere şi din opoziţie".
În comunicat se mai face trimitre şi la "difuzarea aproape exclusivă a poziţiei jandarmeriei, ignorând punctul de vedere al protestatarilor atunci când au avut loc incidente violente". "De cele mai multe ori, jurnaliştii nu s-au deplasat la secţiile de poliţie unde au fost duşi cei reţinuţi în vederea identificării de către jandarmi şi nu au relatat ce s-a întâmplat cu aceştia", se spune în comunicat.

Abateri repetate de la profesionalism
Organizaţiile de media mai vorbesc şi despre "insistenţa excesivă cu care duminică, 15 ianuarie, au fost difuzate imaginile cu actele de violenţă", ignorându-se faptul că în Piaţa Universităţii se desfăşura în acelaşi timp un protest paşnic.
"Reluarea excesivă a unor imagini, fără menţionarea datei şi orei la care aveau loc evenimentele din imagini", se numără de asemenea printre tipuri de abateri de la profesionalism enumerate de organizaţiile de media.
Apel la responsabilitate

Totodată, organizaţiile semnatare fac un apel către jurnalişti "să relateze cu responsabilitate, echilibrat şi nepartizan evenimentele care se desfăşoară, mai ales ţinând cont de impactul puternic pe care acestea îl pot avea asupra vieţii sociale şi politice din România".
De asemenea, organizaţiile cer jurnaliştilor, fie că acţionează pe teren sau în redacţii: să relateze evenimentele pe baza factuală, fără a răspândi zvonuri sau informaţii neverificate; să nu creeze panică, prin discursuri exagerate; să menţioneze sursa informaţiilor; să sesizeze abuzurile forţelor de ordine, precum şi distrugerile aduse proprietăţii publice sau private; să delimiteze clar informaţia de opiniile personale; să nu aducă acuzaţii fără să aducă dovezi palpabile şi fără să ofere posibilitatea celui învinuit să-şi exprime punctul de vedere; să utilizeze cu moderaţie şi numai după verificări informaţiile venite din zona forţelor de ordine sau a serviciilor.
AUTOR MIHAELA DOBRESCU
SURSA CURENTUL 

INTIFADA LUI ARAFAT - COORDONATA DE PONTA,ANTONESCU SI VOICULESCU

Revolta „gușterilor“, declanșată după demisia lui Raed Arafat din ministerul sănătății, a fost pregătită, organizată și susținută de alianța anti-românească USL. Este singura concluzie rezonabilă ce poate fi trasă după evenimentele petrecute în ultimele zile în București și în mai multe orașe din țară.
Pentru a-și mobiliza masele de manevră formate în general din persoane lipsite de discernământ, derbedei, pensionari senilizați sau dezinformați, aurolaci, gură-cască și alți gușteri ușor de manipulat, liderii USL s-au folosit de mașinăria de propagandă verificată de nenumărate ori în ultimii ani, adică de antenele lui Voiculescu și Schwartzenberg-Ghiță, precum și de rețeaua de socializare Facebook, canale a căror utilitate în astfel de operațiuni a fost deja dovedită. Antena3, Realitatea TV și apelurile/petițiile de pe Facebook au fost primele arme folosite de USL împotriva democrației, înainte de utilizarea pietrelor de dat în cap, aduse la sacoșă de golanii incitați de tonomatele lui Ponta și Antonescu.  Motivul recurgerii la această soluție extremă – adică rezolvarea prin mișcări de stradă a marilor probleme politice cu care se confruntă USL- este cât se poate de simplu. Deși s-a intrat în anul electoral, liderii uniunii n-au reușit să-și impună în instituțiile democratice avute la dispoziție, adică Parlament  și Curtea Constituțională, temele de pe agenda politică proprie și nici să le respingă pe cele impuse de coaliția aflată la guvernare. Ei n-au reușit să găsească astfel nici măcar motivele legale pentru suspendarea președintelui Traian Băsescu, tema politică fundamentală de pe agenda USL, darămite să respingă temele lansate de adversarii politici, precum comasarea alegerilor, reorganizarea teritorială și modificarea Constituției. În aceste condiții de impotență politică, singura soluție care le-a rămas socialiștilor Ponta și Antonescu este cea învățată de la tătucul Ilici, anume scoaterea gușterilor în stradă înarmați cu pietre și lozinci anti-Băsescu, adversarul mafiei USL.

Arafat – hârtia de prins muște a USL

Rolul lui Raed Arafat în acest mecanism politic diversionist este cel al hîrtiei de prins muște, folosită cu succes de părinții naturali și spirituali ai lui Ponta și Antonescu. Că Arafat a fost folosit ca pretext pentru destabilizarea socială o demonstrează continuarea invocării numelui său după ce motivul care a generat această invocare a dispărut. Deși președintele Traian Băsescu a cerut și  a obținut vineri, 13 ianuarie, retragerea proiectului de lege privind reforma din sănătate, contestat vehement pe „segmentul“ SMURD, de către Raed Arafat, numele arabului a fost invocat, constant, în toate manifestațiile de stradă ce au urmat acestei decizii. Aceasta este dovada că tema Arafat a rămas agățată de singurul neuron disponibil al manifestanților abrutizați de televiziunea lui Voiculescu, Antena3. Mulți dintre „gușterii“ care au ieșit sau încă mai ies în stradă n-au aflat nici astăzi că SMURD-ul nu se privatizează, că nu s-a privatizat și că, în definitiv, nu poți privatiza un serviciu militarizat sau un minister. Și mai mulți dintre ei nu știu că Arafat controlează financiar donațiile și sponsorizările pentru SMURD, sau că s-a însoțit în operațiunea de colectare de fonduri, inclusiv în vârful campaniei 2%, de doi reprezentanți de bază ai celor doi moguli (Vîntu și Voiculescu) care au susținut financiar, mediatic și (i)moral campania anti-Băsescu, Radu Tudor și Emil Hurezeanu. De ce s-a însoțit Arafat, în fruntea Fundației pentru SMURD, tocmai cu cei doi reprezen­tanți ai mafiei Grivco și nu cu reprezentanți ai societății civile, neimplicați politic? Nu este și aceasta o apropiere oficială a fundației lui Arafat de mafia USL reprezentată de Antonescu, Ponta și Voiculescu – via Constantin?

Jurnaliștii Antena 3 și Realitatea TV – aspiratori de „gușteri“

Diversioniștii USL au aplicat și exploatat, abil, pentru a-i atrage pe gușteri în stradă, principiul conform căruia „nu exiști, dacă nu apari la televizor“. Principiul a fost verificat, cum am spus, în foarte multe cazuri de „revoltă spontană“ organizată de mafia Grivco și, mai nou, de USL, ultima revoltă de anvergură fiind cea din mineriada sindicală „Noi vrem respect“, din 2009. Sâmbătă și duminică, spre exemplu, jurnaliștii de la Antena3, Realitatea TV și RTV s-au proțăpit în Piața Universității și au transmis în direct pentru bizoni, gușteri sau berbeci dornici de a-i vedea rudele,  gagicile sau, în cazul pensionarilor, administratorii de bloc, la teveu. Așa s-au adunat, cel puțin în Capitală, cu trei astfel de „aspiratoare de gușteri“, susținute din studiourile canalelor de dezinformare din mass media, de dezbateri la care au participat reprezentanții USL. Antena 3, spre exemplu a transmis continuu, zilele acestea, neamul voiculeștilor fiind disperat să scoată lumea în stradă, motiv pentru care a utilizat toate principiile dezinformării, minciuna, exagerarea și zvonistica fiind instrumente de bază ale acestei ample manipulări televizate. Cea mai flagrantă dintre ele a fost aceea prin care s-a forțat o paralelă cu Ceaușescu, diversioniștii lui Voiculescu lansând zvonul că „Traian Băsescu a fugit din București“ fără a preciza dacă a luat elicopterul sau metroul. „Băsescu a fugit din București“ - anunța Antena3, vidanja mediatică a familiei Voiculescu. Chiar și așa s-a dovedit că mafia USL n-a reușit să scoată în stradă, în toată țara, mai mult de 2-3000 de oameni (vineri), sau 3-4000 de oameni (sâmbătă). Păi asta înseamnă că n-au reușit să-i convingă să iasă în stradă nici măcar pe cei mai vulnerabili dintre susținătorii politicii lor, adică pe aurolacii din subterane.
Intifada declanșată, via palestiniano-ior­daniano-siriano-românul Raed Arafat, împotriva lui Traian Băsescu a fost revendicată timid, mai întâi de Crin Antonescu, iar apoi de Victor Ponta, abia ieri, după ce PNL și PSD au organizat oficial, la vedere, câteva mișcări de protest în țară, cel mai reprezentativ fiind cel din Iași. Penalul Relu Fenechiu, liderul PNL Iași, și-a mobilizat oficial susținătorii încă de sâmbătă, pentru participarea la demonstrația anti-Băsescu din fața Palatului Culturii, acțiune organizată de tineretul liberal. „Vă invit să vă alăturați acțiunii de protest a tinerilor liberali ieșeni ce va avea loc mâine, 15 ianuarie, la ora 12.00, cu plecare din Piața Palatului și punct terminus, de desfășurare, în Piața Unirii. Toate marile orașe au ieșit în stradă, mai puțin Iașul! Relu Fenechiu (send via GO SMS)“. Așadar, disperat că tocmai el va fi acuzat de nerealizarea sarcinilor de partid, Fenechiu s-a tradus în fapt printr-un amărât de SMS, deconspirând secretul revoltei „gușterilor“ USL. El a participat, duminică, la „acțiunea“ din Iași, alături de Varujan Vosganian și de subordonatul cu nume de metresă, Adomniței.

Trezorierul PNL, sufletul mișcării de protest, iar liberalul Boza, gornistul

Implicarea directă a activiștilor USL în acțiunile de protest declanșate în țară, imediat după demisia din 10 ianuarie a talibanului Raed Arafat, a fost dovedită deja prin identificarea unora dintre ei printre manifestanți, sau prin folosirea de către alții a paginilor de facebook pentru a suna mobilizarea. Astfel, la mitingul de vineri seara, la care au participat cîteva sute de manifestanți, au fost recunoscuți, printre gușterii revoltați, secretarul general al PSD Ilfov, Mihai Barbu, posesor – conform blogosferei- a 10 dosare penale pentru evaziune, alături de un șofer de partid, tot de la PSD Ilfov, Marian Paraschiv. Tot în centrul protestatarilor s-a aflat și Rareș Mănescu, trezorierul PNL. Alături de ei au mai fost revoluționari precum Ion Ciochină, Nicolae Dide și Dorin Lazăr Maior (Brașov). Ei erau înconjurați de zeci de ultrași ai galeriei echipei de fotbal Steaua București. Cel care i-a mobilizat pe mulți dintre protestatari a fost tot un liberal de-al lui Antonescu, Mircea Boza. „Mureșenii arată că le pasă! Este timpul ca și bucureștenii să facă același lucru! Propun să ne strângem în piața Universității și să mergem la Palatul Cotroceni. Mâine, 13 ianuarie, ora 18.30. Să-i pregatim un debut de week-end democratic celui care dorește demolarea SMURD-ului:Traian Băsescu!“ - a anunțat Boza pe pagina sa de Facebook. El a fost apoi felicitat, oficial, de Crin Antonescu. „PNL nu a luat inițiativa organizării unor proteste - a mințit liderul liberal. Dacă cel care a inițiat pe Facebook protestul este liberal, îl felicit. Salut faptul că a fost luată această inițiativă, și salut faptul că mii de cetățeni români au ieșit în stradă“ – a spus Antonescu sâmbătă, într-o conferință de presă.

Antonescu recunoaște implicarea

Crin Antonescu n-a recunoscut de la început implicarea în revolta „gușterilor“, chiar dacă au apărut dovezi concrete despre aceasta. Sâmbătă seara însă, în timpul intifadei din Piața Universității, când derbedeii instigați de televiziunea lui Voiculescu au aruncat cu pietre în jandarmi, Antonescu s-a declarat solidar cu derbedeii. „Deşi PNL nu s-a implicat în niciun fel în protestele de stradă organizate la Bucureşti şi în întreaga ţară în ultimele zile, PNL salută şi este pe deplin solidar cu toţi cei care au ieşit în stradă pentru a-şi manifesta protestul şi faţă de înlăturarea doctorului Raed Arafat şi faţă de modul în care un proiect de lege s-a încercat a fi impus neconstituţional şi mai ales protestul faţă de comportamentul puterii“- a declarat el la un post de televiziune, adăugând că va prelua controlul demonstrațiilor. „Ne vom implica direct prin prezenţa membrilor noştri, prin chemarea în stradă a tuturor celor care nu mai au altă soluţie pentru a-şi apăra drepturile, pentru a apăra democraţia, decât ieşirea în stradă“ - a zis Antonescu. Lui i s-a alăturat Victor Ponta, care i-a încurajat și el pe protestatari, încurajându-i. „Îi respect şi îi felicit pe toţi românii care au ieşit în stradă pentru a-şi apăra drepturile în faţa abuzurilor unui regim politic nedemocratic! Este nevoie ca vocea lor să fie auzită, pentru că ei sunt cei care au transmis acest mesaj extraordinar de solidaritate, de revoltă, dar şi de speranţă. Am însă îndemnul ca toţi cei care ies în stradă să fie atenţi la provocările oamenilor regimului Băsescu şi să respingă total orice gest de violenţă. Mesajul pe care îl transmit românii trebuie să nu fie alterat de gesturi extreme care i-ar putea da şansa preşedintelui Băsescu să ignore şi să sfideze în continuare vocea poporului, prevederile Constituţiei şi fundamentele statului de drept! În stradă în mod paşnic, aşa românii îşi vor lua ţara înapoi!“ - a spus Ponta, după ce se solidarizase și el, pe Facebook, cu Raed Arafat, dezinformând mai abitir decât angajații lui Voiculescu. Dealtfel, Victor Ponta este cel care, după retragerea proiectului de lege din sănătate, la cererea lui Traian Băsescu, a continuat să fluture, manipulator, tema SMURD, continuând dezinformarea nerușinată pe care a lansat-o împreună cu tovarășii lui de coaliție. „Noua lege a Sănătății, forțata de Traian Băsescu, riscă să ducă la desființarea SMURD! Ei vor să distrugă SMURD pentru a face loc clientelei de partid! Nu avem voie să-i lăsăm să distrugă și puținele lucruri care mai funcționează în România! Avem obligația să fim alături de SMURD în aceste momente grele, tot așa cum, de-a lungul timpului, SMURD a fost întotdeauna alături de noi!“ - a lansat Ponta pe pagina sa de facebook la o zi după retragerea proiectului de lege din sănătate.
Violențele de sâmbătă seara, din centrul Capitalei, au arătat cât de departe pot merge liderii USL pentru a-și atinge scopurile electorale, precum și lipsa lor de scrupule în alegerea metodelor de luptă împotriva adversarului politic. Folosirea derbedeilor de pe stadioane pentru a crea o stare conflictuală în Piața Universității este deja dovedită. Jandarmeria i-a identificat deja pe câțiva dintre liderii și membrii galeriilor Dinamo și Steaua, huligani recidiviști și recunoscuți pentru violențele generate de-a lungul timpului. Pe ei s-au bazat liderii USL, ca să creeze pretextul pentru introducerea în discuție a temelor de partid. Duminică, după ce USL a preluat conducerea mișcărilor de protest, în piețe au început să apară și indivizi precum infractorul Nati Meir, derbedeul Bebe Ivanovici sau pușlamaua lui Felix, Mircea Badea. Păpușarii au început astfel să iasă, precum șobolanii, de prin crăpăturile construcției USL.
Și pentru că gușterii USL au strigat lozinci de genul „Raed Arafat – român adevărat“ și au inițiat chiar o petiție online, cu numele „Arafat, salvatorul poporului român“, merită consemnată declarația euro-parlamentarului român, Gigi Becali. „M-am uitat cu scârbă la televizor! Mi-e scârbă de românii care au ieşit în stradă!“, a declarat Becali. „Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele?“ - a spus Becali. Întrebarea trebuie să dea de gândit tuturor celor care n-au ieșit în stradă și care nu s-au lăsat prinși în jocul anti-românesc al lui Ponta și Antonescu, mai ales că duminică a fost ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, un altfel de român decât Raed Arafat.
AUTOR DAN BADEA 
SURSA CURENTUL 

FUNERIU - LAUDAT OFICIAL DE COMISIA EUROPEANA PENTRU REFORMA INVATAMANTULUI

Ponta și Crin s-au făcut de râs la Bruxelles

Curajul cu care ministrul Educației, Daniel Funeriu, a decis să taie în carne vie și să reformeze un sistem bolnav care producea pe bandă rulantă mediocri cu diplomă a stârnit foarte multe patimi în cercurile andronesciene din țara lui „las că merge și așa”. Asumarea acestor schimbări a atras după sine, așa cum era de așteptat,  frustrări și complexe de inferioritate din partea unor oameni politici lipsiți de viziune. Acești emanați ai tranziției nu au făcut decât să joace în ultimii ani rolul unor babe cârcotașe din fundul satului care nu fac decât să arunce cu noroi în tot ce nu înțeleg și le depășește intelectul. Liderii opoziției, Victor Ponta și Crin Antonescu  au încercat mereu să arunce asupra lui Funeriu anatema rezultatelor dezastruoase de la sesiunile de BAC din acest an , deși ministrul  Ecaterina Andronescu, din ograda USL,  a fost preocupată numai de sinecurile din învățământul superior, acolo unde se învârteau banii mari ai fabricilor de diplome, ignorând complet învățământul gimnazial și liceal. De curând, într-o nouă ieșire grandioasă a cuplului deja celebru al politicii  românești,  Ponta și Antonescu s-au arătat extrem de deranjați de o declarație a comisarului european pentru Agricultură, Dacian Cioloș, care a afirmat  în cadrul unei conferințe susținute recent în România că îl felicită pe ministrul Funeriu pentru curajul de a implementa o reformă dură dar necesară pentru un învățământ românesc muribund. „L-am felicitat pe domnul ministru, în numele Comisiei Europene, pentru curajul și determinarea pe care le-a arătat în reformarea sistemului de învățământ din România. Este o acțiune foarte apreciata la nivelul UE pentru că se înscrie în liniile directoare pe care Comisia Europeana vrea sa le impună prin viitoarele programe și politici europene și după 2014“, a declarat recent la București comisarul Cioloș.
Fără experiență europeană și înarmați cu un țățism nativ, cei doi lideri ai USL  s-au grăbit să meargă cu jalba în proțap la Comisia Europeană și să ceară explicații pentru „tupeul“ lui Cioloș de a-l felicita pe Funeriu în numele Comisiei Europene.  Prizonier al termenului de „mandat“, procurorul mediocru Ponta s-a grăbit să întrebe dacă acesta avea mandat să rostească astfel de cuvinte sau este doar un agent electoral  pentru PDL și Guvernul Boc. Lipsa  de experiența a ieșit încă o dată la iveală, pentru  că la acest nivel nimeni nu vorbește în numele Comisiei  fără mandat. Simple lecții de relații internaționale în ceea ce privește „analiza a discursului“ și o cunoaștere minimală a unei fișe de post pentru un comisar european, i-ar fi scutit pe Ponta și Antonescu  de penibilul de care s-au  umplut chiar la Bruxelles. Opiniile privind reforma sistemului de educație din România, expri­mate de comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloș în timpul recentei sale vizite la București, sunt cele ale Comisiei Europene, a declarat ieri Dennis Abbott, purtător de cuvânt al comisarului european pentru Educație, Androulla Vassiliou.

Cu jalba-n proțap

Confirmarea reprezen­tantului CE a venit la o săptămâna după Ponta  și Crin i-au cerut comisarului european Dacian Cioloș, printr-o scrisoare deschisa, lămuriri legate de unele declarații pe care le-a făcut în cadrul conferinței susținute pe 2 decembrie cu ministrul Educației, Daniel Funeriu. Antonescu și Ponta au susținut ca unele declarații ale lui Cioloș par să nu fie în acord cu declarațiile comisarului european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret Androulla Vassiliou. „Avem motive să credem că citatul este cel puțin inexact, pentru că doamna Androulla Vassiliou a arătat mai puțin entuziasm cu privire la reforma din învățământ, la modul în care aceasta este implementată și la modul în care garantează libertățile academice. De asemenea, vă rugăm să precizați dacă ați avut mandatul Comisiei Europene pentru a-i mulțumi domnului ministru Daniel Funeriu, în numele Comisiei, pentru o lege cel puțin controversata atât în interiorul, cât și în exteriorul țării. De aceea, dorim să precizați dacă declarația citata în comunicatul ministerului este corectă și vă poate fi atribuita dumneavoastră, sau este doar o forma a ministerului de generare a legitimității'', menționau Crin Antonescu și Victor Ponta în scrisoarea adresată comisarului european Dacian Cioloș. În traducere liberă, o nouă acțiune de turnători a celor doi semi-politicieni care au încercat în ultimii să „externalizeze“ problemele și antipatiile interne direcționându-le înspre diverse instituții europene, acolo unde cred ei că își vor găsi „căi de atac“.

Puși la punct la Bruxelles

Deși probabil așteptau ca de la Bruxelles să le vină o gură de oxigen politic, extrem de necesară pentru ei în războaiele politice interne cu puterea, cei doi lideri USL au fost puși la punct de către Comisia Europeană.  „România a adoptat o reforma sistemică, ambițioasa, la toate nivelurile educaționale. Rezultatele românești la testele internaționale arată nevoia urgentă de consolidare a calității sistemului de educație în ansamblul său. De aceea, este important ca reformele să continue, întrucât învățământul poate fi ameliorat doar prin eforturi susținute privind politica în domeniu“, se arată în răspunsul lui Dennis Abbott, purtător de cuvânt al comisarului european pentru Educație, Androulla Vassiliou. Mai mult, oficialul UE a spus că CE investește în educație și în inovație ca motoare de dezvoltare pentru viitor, astfel că direcția aleasă de Funeriu este lăudată. „Educația și pregătirea se afla în centrul Strategiei Europa 2020, strategia de creștere a UE pentru următorii 10 ani. Mai ales în perioade de criza și austeritate, este esențial ca reformele și implementarea lor să fie construite pe un consens politic solid pentru domenii de importanță strategică, precum educația“, a mai spus Dennis Abbott, citat de Agerpres.
Punând încă odată mai presus de interesul național, lupta lor politică internă cu actuala putere, Crin Antonescu și Victor Ponta demonstrează, pentru a câta oară(?), că nu sunt nici pe departe politicienii de anvergură care se visează , iar strategiile lor de viitor sunt limitate la cârcotelile dâmbovițene cu care ne-au obișnuit.
AUTOR NICOLAE BUCUR
SURSA CURENTUL 

BAIETII DESTEPTI DIN ENERGIE SE MISCA PE BANDA LUI MOEBIUS

Băieţii deştepţi din energie au programat zilele acestea, la Bucureşti, cea de-a şasea ediţie a Forumului Internaţional de  Energie, în regia lui Bogdan Popovici, preşedinte al Forum Invest şi coinculpat cu Adrian Năstase în dosarul „Trofeul calităţii“. Printre finanţatorii întrunirii se află Ionuţ Costea, preşedintele Eximbank şi cumnatul lui Mircea Geoană, dar şi, directorul fondului Proprietatea, Mark Mobius, care a reuşit performanţa de a fi cel mai deştept băiat din energia românească, întrecându-l astfel pe Bogdan Buzăianu, după ce a devenit membru în consiliul de administraţie al OMV Petrom din partea Lukoil, dovedind astfel că în România totul e posibil. Sigur, oficial, Mobius este reprezentantul Fondului Proprietatea în OMV Petrom, dar el mai este şi membru în board-ul Lukoil Rusia, prin urmare are acces la deciziile şi informaţiile din Petrom, ca de altfel şi din alte companii interesante pentru subordonații lui Vladimir Putin precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica etc.
Dacă, însă, conducerea Fondului Proprietatea are interese evidente în zona energetică, deci poate sponsoriza justificat întrunirea, ce interese are Ionuţ Costea, cel mai scump dintre bugetarii români? Trecem peste faptul că şi el este unul dintre cei chemaţi să dea cu subsemnatul la Parchet, pentru sponsorizarea campaniei electorale a cumnatului Geoană, şi observăm că printre participanţi este şi firma care a tras cel mai mare tun legalizat din istoria Hidroelectrica, adică Energy Holding. Ce legătură ar fi însă între Ionuţ Costea şi Energy Holding? Aparent, niciuna. Numai că există o legătură între Ionuţ Costea şi Nicolae Bogdan Buzăianu, fostul patron al firmei Energy Holding, supranumit de preşedintele Băsescu în urmă cu câţiva ani drept „cel mai deştept băiat din energie“. După tunul care avea să aducă firmei înfiinţate de el câştiguri de câteva miliarde de euro, Bogdan Buzăianu avea să şteargă legăturile sale vizibile cu acea firmă şi apoi să-şi schimbe total imaginea, el devenind, printre altele, membru al Forumului Crans Montana (Elvetia), sub numele de Nicolas Buzaianu, fiind astfel fondator şi preşedinte executiv al Consiliului pentru Afaceri Publice Internaţionale (World Public Affairs). Sigur, între timp Buzăianu a renunţat la cetăţenia română, pentru că a aflat că în România există un dosar în care este cercetat penal, alături de nişte foşti directori de la Hidroelectrica, dar şi de pupilul lui Dan Voiculescu, Codruţ Şereş. Deşi Buzăianu a spus că nu mai are legătură cu Energy Holding şi cu energia în general, el este prezentat, pe site-ul Forumului Crans Montana, ca fiind un industriaş elveţian al cărui holding este implicat în producţia şi distribuţia de energie electrică, precum şi în producţia de echipamente pentru centralele electrice, în special în Europa de Sud-Est.
Cum de acest tip de echipamente se ocupă UCM Reșița, controlată de elvețieni prin paravanul penal Adrian Chebuțiu, primul semnatar al contractului dintre Energy Holding (Holding ApS Romania) și Hidroelectrica, s-ar întrezări o legătură a lui Buzăianu cu firma reșițeană. Ei bine, şi acum ne apropiem de Costea, Forumul Crans Montana a parafat, la sfîrşitul anului trecut, un parteneriat cu două instituţii româneşti, Eximbank şi ANEIR (Agenţia Naţională a Exportatorilor şi Impor­tatorilor din România), parteneriat despre care nu se spune nimic pe site-ul Eximbank. La fel ca şi la Forum Invest Energy de la Bucureşti, alături de Eximbank, printre partenerii oficiali ai Crans Montana se află şi Energy Holding, fosta firmă a lui Buzăianu. Costea se plimbă, așadar, pe aceleași poteci cu Energy Holding, dar și cu Buzăianu.

Acuzat de escrocherie cu aur în Zambia, ambasadorul Buzăianu şi-a pierdut rangul

Transformarea lui Buzăianu, în perspectiva dosarului penal în care este cercetat, este uluitoare. Trecem peste faptul că nu este exlus ca masoneria să-l  fi ajutat să pătrundă în cercuri altfel inaccesibile unui comerciant obscur de energie şi ajungem tocmai în Zambia, unde cetăţeanul elveţian Nicolas Bogdan Buzăianu a devenit, atenţie!, ambasadorul acelei ţări la UNESCO şi adjunct al ambasadorului Zambiei în Franţa. Transformarea sa este mai mare chiar şi decât a cumnatului lui Costea, Geoană, care din arbitru de fotbal în divizia secundă avea să ajungă ambasador în SUA şi preşedintele PSD, de unde era cât pe ce să se pupe pe gingii cu Vîntu, dacă devenea preşedintele României. Buzăianu a devenit ambasador al unei ţări al cărei cetăţean nu era şi, luna trecută, a fost în centrul unui scandal internaţional după ce noul preşedinte al Zambiei ales la 23 septembrie, Michael Sata, succesorul lui Rupiah Banda, l-a acuzat ca fiind implicat într-o escrocherie cu aur. Acesta a fost motivul pentru care Buzăianu şi-a pierdut, rapid, rangul de ambasador şi a anunţat că-l dă în judecată pe preşedintele Sata, cerându-i despă­gubiri de 100 de milioane de dolari. Cum a ajuns el tocmai în Zambia e greu de ghicit, dar până şi aici se întâlneşte cu omniprezentul Ionuţ Costea-Eximbank. Asta deoarece în urmă cu exact 13 ani, Ionuţ Costea a produs şi el Zambiei, şi implicit României, o mare bucurie pecuniară. În calitatea lui de secretar de stat la Finanţe, Ionuţ Costea a semnat în 1998 contractul de cesiune privind recuperarea creanţelor României din Republica Zambia dintre Guvern şi firma Donegal International Ltd, reprezentată de Michael Sheehan, contract prin care creanţa de 29,8 milioane de dolari a fost vândută americanului cu 3,3 milioane dolari, iar acesta, după ce a dat Zambia în judecată, a primit 15,4 milioane de dolari. Bun afacerist, acest Ionuţ Costea!

Băieţi de băieţi: Buzăianu şi Stamen Stantchev electrizează Viena

Revenind la Buzăianu, cel care a înfiinţat firma care se „înfiinţează“ din nou zilele acestea la Bucureşti, el a mai apărut recent într-o companie selectă, specifică băieţilor deştepţi din Europa de Sud-Est. În luna mai 2011 Buzăianu s-a implicat, prin intermediul societăţii Selectra AG, al cărei președinte este, în sponsorizarea şi lansarea la Viena a asociaţiei Center for Global Dialogue and Cooperation („Centrul pentru Dialog Global şi Cooperare“)  - CGDC, printre fondatorii şi sponsorii căreia se numără Stamen Stantchev (secretar general şi fondator), alături de fostul preşedinte al Bulgariei, Petar Stoyanov. La prima întrunire a membrilor CGDC de la Viena, din 20-21 mai 2011, el a participat însă în calitate de ambasador al Zambiei la UNESCO şi de membru al comitetului executiv al UNESCO din partea acestei ţări. Dintre participanți nu puteau lipsi partenerii lui Stantchev, din dosarul spionilor, Vadim Benyatov și Mustafa Oral. Tot aici a participat și un oarecare Dragoș Nițescu, CEO la Investime Winning (posibil firmă fantomă), nimeni altul decât soțul secretarei lui Buzăianu, Delia Catrinel Nițescu. Același personaj l-a însoțit pe Buzăianu și la Forumul Crans Montana de la Bruxelles din iunie 2011, unde reprezenta firma Investime Mining Africa (probabil aceeași cu firma reprezentată la CGDC). Printre participanții la întâlnirea de la Bruxelles au fost și Adrian Năstase, Ion Iliescu, Dan Ion Drăgoi (Comvex), Cristian Gabriel Costea (Plasty Prod) dar și președintele Energy Holding SRL, Maybud Roy Amir.

Punga Energy Holding care-l dă de gol pe Buzăianu tocmai la Tokio

Buzăianu zice că nu mai are legături cu Energy Holding. Deşi e absurd să crezi că a vândut o firmă după ce a încheiat un contract care îi aduce câştiguri de trei miliarde de euro, în zece ani, el asta încearcă să spună, deşi nimeni nu-l crede. Beat Carpataux, unul dintre paravane, a murit deja prin iunie anul acesta, iar Adrian Chebuţiu, paravanul numit în fruntea UCM Reşiţa, a fost deja trimis în judecată alături de locotenentul său Adrian Coriolan Preda şi de arabul Said Baaklini. Prin urmare nu mai e nimeni credibil, să-l contrazică. Sigur, ar mai fi avocatul Doru Boştină, fostul coacţionar de la Energy Consult, transformată ulterior în Energy Holding, dar şi el a încasat-o penal, fiind condamnat anul acesta la câteva luni de închisoare cu suspendare, pentru fals şi uz de fals, după ce i-a luat (sustras) fostei soţii, Mihaela Gruia, un imobil. În aceste condiţii, când nimeni nu mai credea că „deşteptul“ de Buzăianu mai are vreo legătură cu Energy Holding, apare surpriza. Anul trecut, cu ocazia Cam­pionatului Mondial de Judo, Buzăianu a primit din partea lui Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo (IJF), centura neagră onorifică a IJF după ce, între timp, devenise ambasador anorific al Federaţiei. Anunţul primirii „centurii negre onorifice“ este însoţit de o foto extrem de sugestivă, în care elveţianul apare strângând, cu dreapta, mâna lui Vizer, iar cu stânga o pungă. Pe pungă scrie clar Energy Holding şi Buzăianu. Sigur, mai scrie şi Gazprom, dar asta doar pentru că şeful lui Buzăianu în această ierarhie este nimeni altul decât Vladimir Putin, premierul Rusiei şi preşedinte onorific al IFJ, dar şi comandantul suprem al Gazprom.

Veriga lipsa de la Hidroelectrica era fiul lui Traian Oprea

Celebrul contract de energie de la Hidroelectrica, încheiat de firma lui Buzăianu la începutul anului 2004, care le-a băgat în conturi celor de la Energy Holding, trei miliarde de euro, a fost precedat de un altul încheiat în anul 2002, după ce Energy Consult s-a transformat în Holding ApS Romania SRL. El a fost semnat din partea noii firme de către Adrian Chebuţiu, iar din partea Hidroelectrica, printre alții, de către Traian Oprea, cel care semna în numele directorului general Eugen Pena. Ulterior, Traian Oprea avea să devină el însuşi director general, numit de PSD şi menţinut de PNL. El este astăzi trimis în judecată și pentru acel contract care, alături de altele, au prejudiciat statul cu peste 135 milioane de euro. Oprea este acuzat de complot și subminarea economiei naționale, fiind judecat în același dosar cu pupilul lui Voiculescu, Codruț Șereș.
Ceea ce nu se ştie este faptul că, ulterior semnării contractului cu firma lui Buzăianu, fiul lui Oprea a intrat în relaţii de afaceri cu Adrian Chebuţiu, cel care avea să preia conducerea Consiliului de Adminsitraţie al UCM Reşiţa, fiind de fapt paravanul unui investitor elveţian, INES AG, despre care presa a afirmat că ar aparţine tocmai lui Bogdan Nicolas Buzăianu, deși era administrată de Carpataux. Astfel, fiul directorului general al Hidroelectrica Traian Oprea şi-a înfiinţat o firmă cu sediul într-o clădire a UCM Reşiţa, firmă care a primit bani de la AC Management SRL şi UCM Reşiţa. În vreme ce Oprea semna contracte cu Buzăianu, firma fiului lui Oprea primea fonduri din partea societăţilor controlate indirect de Buzăianu prin intermediul lui Chebuţiu. Asta deoarece AC Management, înfiinţată de penalul Chebuţiu, avea ca acţionar societatea franceză Forces Motrices France (fosta Everest Consult, înfiinţată în anul 2003), printre fondatorii căreia s-au aflat şi fostele soţii ale cuplului Chebuţiu-Buzăianu, adică Dana Chebuţiu (fosta soţie a lui Adrian Chebuţiu) şi Simona Codruţa Lăslean (fosta soţie a lui Buzăianu), prima ramânând ulterior asociat unic. Singurul client al firmei ACM Management a fost, cum altfel?, UCM Reşiţa. Pe de altă parte, firma franceză a avut un contract de consultanţă pe perioadă nedeterminată cu Energy Holding, deci totul a rămas în familie. Culmea, aşa de mare a fost coincidenţa în afacerea Hidroelectrica, cea care a băgat în conturile Energy Holding peste trei miliarde de euro, încât cel care l-a înlocuit pe Traian Oprea la conducerea firmei de stat s-a „întâmplat“ să fie chiar fratele fostei soţii a lui Chebuţiu, Mihai Ciprian David. Cât de mică trebuie să fie lumea mafioţilor din energie pentru a se produce o asemenea coincidenţă!?

Au furat atâta curent încât li se ard becurile...între coloane

Deşi nu se ştie dacă are vreo relevanţă, trebuie ştiut că acest Chebuţiu este şi el mason, ca şi Buzăianu, sau alţi şmecheri din energie, el fiind membru al Lojei Masonice „Lumină şi Adevăr“ din Reşiţa. Cât „adevăr“ e în loja asta nu se ştie, dar „lumină“ e suficientă ca să le pocnească becurile între coloane, dacă ne gândim la câtă energie au  sustras ei, legal, desigur, de la Hidroelectrica.
Prepusul său paravanul Chebuțiu, cum a fost numit de presă, este și cel care a pus pe butuci UCM Reșița, căpușând-o sistematic. După numirea sa în fruntea acestei societăți, a externalizat toate zonele profitabile din societate, plasându-le unor firme controlate de el sau de Buzăianu prin offshoruri din Cipru sau prin societăţi elveţiene. Ulterior, a vândut acţiunile deţinute de UCMR la firmele nou create care au înregistrat profit (Hydro SRL, Reductoare Reşiţa SA, Hydro Engineering SA, Aquaris Crivaia SRL etc. etc) către firmele pe care le patrona. La fel, a preluat active din cadrul UCMR cum ar fi Debarcaderul din Văliug, transformat apoi într-un hotel de lux și intrat recent în proprietatea lui Chebuţiu, printr-un transfer pe una dintre firmele controlate personal. Toate preluările de active le-a făcut în cadrul Consiliului de Administraţie al UCMR, cu ajutorul locotenentului său, Adrian Coriolan Preda, a actualei soţii, Lăcrimoara Chebuţiu, fost secretar al CA al UCM Reşiţa, dar şi a acţionarului majoritar Inet AG. Un alt activ preluat este Vila de protocol a societăţii, Reşiţa Rank. A preluat, la fel, monopostul Lola 3000, cumpărat anul trecut pe clubul UCM Sport şi evaluat la aproximativ 300.000 euro. Paravanul și-a făcut datoria, dar asta nu înseamnă că paravanul nu va fi judecat și pentru jaful de la UCM Reșița. Până atunci însă, le urăm succes energicilor participanți la forumul energiei care începe mâine, inclusiv lui Dan Constantin, trimisul special la Forum al unui alt băiat deștept din energie, Dan Voiculescu.
Deocamdată, știm doar că băieții deștepți din energie, cu Mobius, Stantchev sau Buzăianu în frunte, s-au mișcat răsuciți pe sârmele statului și au ajuns nevătămați în punctul de unde au plecat. Au mers pe burtă și s-au trezit pe spate, fără să-și schimbe poziția. Au mers pe banda lui Moebius.
AUTOR DAN BADEA
SURSA CURENTUL 

FATHI TAHER - AGENT MOSSAD?

Omul de afaceri Fathi Taher este agent Mossad, anunță cunoscutul jurnalist Victor Roncea pe portalul „Ziariști Online“.
El deconspiră, astfel, numele real al misteriosului „Abu Aman“, un agent al serviciilor secrete străine descris minuțios de generalul în rezervă al SRI Aurel Rogojan în ultima sa lucrare, „Fereastra Serviciilor Secrete“. Prin dezvăluirea sa de senzație, jurnalistul online Victor Roncea dovedește un simț specific investigatorului profesionist pe care nici chiar Valentin Zaschievici, confratele său print-online ascuns la Jurnalul Național (publicația de familie a turnătorului ordinar al Securității, Dan Voiculescu), nu-l are. Aceasta deoarece ziaristul online (Roncea) preia o întrebare formulată pe 31 octombrie a.c. în Jurnalul Național de ziaristul print-online (Zaschievici), anume „Ghici cine e spionul care i-a vândut pe palestinieni Mossad-ului şi dă tunuri peste tunuri în România?“, și răspunde impecabil: Fathi Taher. Cum Roncea este nu numai un jurnalist online, dar și un apropiat al autorului cărții în care apare interesanta descriere a agentului Mossad „Abu Aman“, alias Fathi Taher (apud Victor Roncea), înseamnă că el știe chiar mai multe decât, în nimicnicia noastră, avem voie să știm. Personal, mărturisesc faptul că, asemenea lui Zaschievici, nu m-aș fi gândit că personajul descris atât de generos de maestrul Aurel Rogojan, un as al secretelor serviciilor secrete, ar fi chiar Taher. Aveam oarece îndoieli că iordanianul racolat de români, englezi și evrei este chiar prietenul lui Hrebenciuc, cel alintat duios „Javra“, sau al lui  George Copos, Mitică Dragomir, Gigi Becali, Nicolae Badea, Nicolae Văcăroiu, Dumitru Tinu sau al expertului judiciar de casă al lui Vîntu, Alexandru Bunea. Așadar era vorba despre Taher. Fathi Taher. Cel mai bogat arab din România este, adică, un agent Mossad. Asta explică multe și afirmațiile făcute despre el, de-a lungul ultimelor două decenii, capătă acum mai multă credibilitate.
Sigur, despre Taher s-a mai spus că a fost agent al Securității, sau al Mossad-ului, ba chiar și al CIA, gazeta lui Vadim fiind campioană la astfel de deconspirări, dar nimeni nu și-a asumat până acum o asemenea afirmație. O face adminis­tratorul site-ului „Ziariști Online” și ne umple, astfel, pe toți, de respect. Abu Amin, cel identificat de Roncea ca fiind Taher, este descris de gen. (r) SRI Aurel Rogojan ca fiind un agent al serviciilor secrete străine care a parvenit în România sub protecția oferită chiar de politicieni corupți de el, la ordinul comandanților săi din exterior. Cel mai important politician care l-a protejat pe Taher este cel căruia i-am putea spune, duios, Abu Javra, adică Hrebenciuc. ”Printre agenții serviciilor străine care au parvenit sub protecția oferită de politicienii pe care i-au corupt, sub control extern, se numără și unul dintre cei mai valoroși informatori ai Mossad-ului în lumea arabă. O să-l numim convențional “Abu Aman”” - scrie Aurel Rogojan în lucrarea sa, ”Fereastra Serviciilor Serete”, într-un fragment intitulat sugestiv ”Marii naivi ai operațiunilor acoperite”. Apoi, începe descrierea succintă, misterioasă pe alocuri, a acestui James Bond din lumea arabă. ”De origine iordaniană, cu studiile făcute în Egipt, Abu Aman s-a înrolat în rețeaua de susținere financiară a Organizației pentru Eliberarea Palestinei, unde s-a ocupat cu traficul de armament ca sursă de finanțare a “cauzei palestiniene”. O cauză care, într-o perioadă neagră a secolului XX, a generat una dintre cele mai active și mai periculoase ramuri ale terorismului internațional. Abu Aman a făcut afaceri și în România, dar a intrat în conflict cu legea în urma implicării sale într-un furt și a unei operațiuni de spălare de bani. Autoritățile române i-au blocat viza de călătorie dar, la intervenția lui Yasser Arafat, i s-a ridicat interdicția. Intervenția liderului palestinian a fost confirmarea certă a naturii și scopurilor afacerilor lui Abu Aman”. Autorul descrie, aici, perioada de acomodare în România ceaușistă a lui Abu Amin (alias Fathi Taher, apud Roncea). Doar atunci putea interveni Yasser Arafat pentru un ”soldat” de-al său, în cazul în care așa au stat lucrurile.

Abandonat de MI6 în brațele Mossad

Pe de altă parte, infracțiunile comise de iordanian ar putea justifica racolarea sa de către Securitate. Numai că implicarea sa în vânzarea de armament către Irak, țară supusă embargoului, ar fi atras atenția englezilor care l-ar fi șantajat pe iordanian, l-ar fi scuturat de informații și apoi l-ar fi pus sub jugul evreilor, care avea nevoie de surse în interiorul Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP). ”Serviciile secrete britanice au documentat activitățile clandestine ale lui Abu Aman privind vânzarea de arme Irakului (supus în acea perioadă embargoului internațional) șI i-au propus să-l exonereze de răspundere penală în schimbul înregimentării ca informator. După ce l-au “descărcat de informații”, serviciile britanice i-au negociat predarea la Mossad, aflat în permanentă căutare de agenți cu posibilități în staff-ul OEP. La Mossad se spunea într-o vreme că Abu Aman era “cea mai bună sursă în lumea arabă” ” - continuă generalul Rogojan descrierea aventurilor lui Abu Aman (alias Fathi Taher, apud Roncea).

Pasărea Phoenix a lui Viorel Hrebenciuc, alias Abu Andrei

În majoritatea țărilor arabe, pentru un bărbat căsătorit care are copii se mai folosește o formulă de adresare compusă din particula ”Abu”, urmată de numele primului născut. Spre exemplu, dacă Hrebenciuc ar fi arab, iar primul său fiu s-ar numi Andrei, el ar fi apelat și prin Abu Andrei. La fel în cazul lui Taher. Cum Taher nu are niciun fiu numit Aman, numele de Abu Aman este un pseudonim folosit de autorul lucrării, pentru a-l proteja pe adevăratul agent Mossad. Deși a oferit destule indicii pentru aflarea identității reale a lui Abu Aman, autorul Aurel Rogojan spune că nu și-a permis totuși să dezvăluie numele acestuia. ”Cei interesați de identitatea personajului Abu Aman trebuie să înțeleagă că importante rațiuni – în primul rând grija de a nu-i pune viața în pericol – ne împiedică să o dezvăluim”. Urmează apoi descrierea cîtorva dintre operațiunile lui Abu Aman, fiecare dintre ele fiind un indiciu pornind de la care Roncea, acest Sherlock Holmes autohton, a reconstruit imaginea lui Fathi Taher. ”După 1989, Abu Aman și-a văzut visul cu ochii. Înarmat cu o strategie bine adaptată la realitățile românești, a fost dirijat să inițieze mari operațiuni de corupție și punere în dependență a unor politicieni din întreg spectrul politic ca bază a dezvoltării afacerilor. În același timp, s-a ocupat în mod special de finanțarea campaniilor unui partid considerat antisemit. Pentru a nu da de bănuit, Abu Aman a sponsorizat modernizarea unui spital și a intrat în parteneriat cu persoane așa zis respectabile din lumea afacerilor. Cu o carte de vizită aparent onorabilă, Abu Aman s-a înfruptat din tortul marilor privatizări”pe un leu”, a încercat devalizarea unui club de fotbal, a tras tunuri și țepe pe unde a putut, nu și-a onorat angajamentele față de statul român… dar continuă să prospere. Politicienii corupți stau și ei bine mersi în fișierele serviciilor străine unde Abu Aman i-a descărcat de povara trădării” - spune Aurel Rogojan în cartea sa.

”Abu Aman” a demolat Electroputere. Who’ the fuck   is Abu Aman?

Spre finalul dezvăluirii, autorul mai aruncă un indiciu din trecutul apropiat al lui Abu Aman, atunci când afirmă că autoritățile competente ale statului cunosc cazul și veghează. ”Veghează pe când Abu Aman demolează și valorifică la fier vechi o mare întreprindere, fostă de top pe plan internațional, acum trecută la categoria “reconversie funcțională din construcție industrială în spații comerciale și de servicii”. Știind că autorul lucrării este trecut în rezervă de vreo cinci ani, deci tot cam de pe atunci nu mai are acces la documente secrete, ne-am gândit că ultimul citat provine dintr-o sursă deschisă. Fără a beneficia de aparatul investigativ al lui Victor Roncea, ne-am permis așadar să luam un fragment din fraza de mai sus, să-l punem pe google și să dăm ”enter”. Primul document care ne-a ieșit în cale este un Certificat de Urbanism eliberat de Primăria Municipiului Craiova, pe 30 iunie 2010 în scopul ” obținere aviz prealabil de oportunitate aprobat de Primar în vederea elaborării unui PUZ și obținere avize pentru reconversie funcțională din construcție industrială în spații comerciale și servicii - ”Electroputere Shoping Center”. Cum Electroputere este o ”mare întreprindere, fostă de top pe plan internațional” care corespunde descrierii, iar proprietarii sunt arabi, o verificare sumară a iordanienilor implicați în afacere ne-ar putea da soluția aceste enigme. Cum singurul iordanian de la Electroputere, pe care-l cunoaștem, este Fathi Taher, administratorul societății, el ar putea fi același cu Abu Aman, dacă în societatea Al-Arrab, care a preluat Electroputere, nu mai există vreun alt iordanian cu aceleași semnalmente.

Misteriosul tovarăș Bunea din fundul-dreapta al lui Taher

Fathi Taher a fost implicat în ultimii 40 de ani în cele mai dubioase afaceri, atât pe vremea lui Ceaușescu, cât și după 90. Presa le-a consemnat pe cele derulate după 1990, iar ofițerii din servicii pe cele anterioare. Chiar Taher a povestit câte ceva despre afacerile sale, unor persoane acreditate cum ar fi, spre exemplu, Floriana Jucan, cea care a consemnat întocmai și la timp spusele iordanianului. De altfel, într-o fotografie cu care ziaristul online Roncea și-a ilustrat senzaționala dezvăluire a numelui real al lui Abu Aman, apare și Jucan, un fel de asistentă discretă și microbistă a omului de afaceri Fathi Taher. Tot Roncea ne dezvăluie că Jucan e Jucan, dar pentru că nu spune cine este cea de-a două persoană din spatele lui Taher (vezi foto, pag.1) suntem obligați s-o spunem noi, fără a știrbi cu nimic meritele ziaristului online. Personajul din dreapta spatele lui Taher este unul dintre vechii parteneri de afaceri ai iordanianului, dar și un instrument de bază al lui Vîntu din afacerea BRS, tovarășul expert judiciar de casă, Alexandru Bunea. Derbedeul, iar noi am arătat deja acest lucru, l-a spălat pe Vîntu în afacerea FNA, atunci când , printr-o expertiză trucată, a aruncat vina de pe umerii lui Liviu Istrate, fostul președinte al Băncii Agricole, pe cea a unui departament din interiorul Băncii, anulând acuzația de instigare de care era acuzat Vîntu și, deci, forțând mâna procurorilor să-l scoată pe SOV de sub urmărire penală. Tot noi am dezvăluit că Bunea fusese angajatul lui Vîntu, la Petrom Aviation, deci era în incompatibilitate flagrantă cu cauzele în care era cercetat ”grăsuțul”. Pe de altă parte, Bunea a fost  în Consiliul Împuternicitilor Statului la CNM Petromin SA în perioada 1 februarie 1991 - 10 august 1992, când drumurile lui s-au intersectat cu cele ale lui Fathi Taher, cel care a fost implicat apoi în vânzarea Flotei. Este de prisos să mai amintim afacerile Katounis, Moira etc etc., în urma cărora Taher a început să prindă cheagul din care avea să crească. O căutare pe google rezolvă curiozitatea celor care vor să afle mai multe.
Pentru că, până la ora închiderii ediției, nu am primit un punct de vedere de la Fathi Taher, cu privire la apartenența sa la Mossad, menționăm că într-o discuție neconfidențială cu Jucan el a negat că ar fi fost omul serviciilor. ”Nu puteam fi și nu pot fi omul serviciilor… pentru ca asta ar însemna sa primesc ordine de undeva și să răspund în fața cuiva. Nu sunt eu omul acela”. Iată însă că Roncea îl contrazice.
AUTOR DAN BADEA
SURSA CURENTUL 

LA NOI, JUSTITIA E SI OARBA SI PARALITICA

Zilele trecute, reprezentanții judecătorilor din cadrul CSM au aprobat, cu unanimitate de voturi, sesizarea inspecției juridice care să ia în discuție declarațiile critice pe care Daniel Morar, șeful DNA le-a făcut la adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o emisiune televizată. În schimb, procurorii membrii în CSM au votat în bloc împotriva acestei decizii. Acest nou episod al războiului surd, de gherilă, purtat, de ani de zile, între judecători și procurori, s-a declanșat în urma unei solicitări depuse de către Mircea Aron, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. În cadrul ședinței de plen, Aron a declarat că are și mandatul vocalei judecătoare Mona Pivniceru, colega sa de la instanța supremă.În sesizarea sa, judecătorul ICCJ menționa: „Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrunit în ședința din 13 octombrie 2011, își ex­pri­mă indignarea cu privire la co­men­ta­riile formulate, într-o emisiune de televi­ziune, de domnul Daniel Morar, procuror șef al DNA, referitoare la corectitudinea hotărârilor judecătorești și pregătirea profesională a judecătorilor instanței supreme, deși funcția pe care o deține nu îl îndreptățește să facă astfel de judecăți de valoare“. Sesizarea instanței supreme mai menționează: „Remarcăm, totodată, că aceste comentarii au accentuat, în mod nejustificat, decredibilizarea activității instanței supreme în opinia publică, dat fiind că au fost făcute într-un moment în care imaginea acestei instanțe are de suferit prin începerea urmăririi penale față de doi judecători”. Asta de parcă jus­tiția românească s-ar bucura de vreo mare încredere a cuiva, atât din țară cât și din străinătate. Ori de parcă DNA, sau ori­ci­ne altcineva, ar avea vreo vină că, la mai puțin de un an după cazul judecătorului Florin Costiniu, instanța supremă este zguduită de un nou scandal de corupție. Un scandal care confirmă acuzațiile pe care organismele internaționale ni le aduc, permanent, în legătură cu starea și „mersul” justiției noastre. Justiție care în afară de faptul că este oarbă, așa cum ne-o prezintă iconografia clasică, mai este și paralitică, nefiind în stare să se miște mai repede decât un melc răpus de plictiseală.

Inventarul facut de CSM

Consiliul Superior al Magistraturii, același for suprem care coordonează activitatea justiției, identic cu CSM-ul care a preluat și va pune în discuție văicărelile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat, prin gura președintelui Horațiu Dumbravă, iar datele privitoare la viteza cu care funcționează justiția noastră nu au fost scoase din buzunar de către șeful CSM ci provin dintr-un document oficial. Concret, este vorba despre „Raportul privind monitorizarea la nivelul Inspecției Judiciare de pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a dosarelor mai vechi de un an, în sistemul judiciar”. Care a fost întocmit în vederea stabilirii unui termen la Secția pentru judecători din cadrul CSM. Semnat de Inspectorul șef judecător Mihaela Carmen Tropcea, acest document men­țio­nea­ză în preambulul său că „Verificările au fost realizate de către inspectori repartizați pe Curțile de Apel din țară dar au coborât până la bază, la nivelul jude­că­to­riilor. Invocând atât „com­plexi­ta­tea ac­ti­vității sale cât și lipsa resurselor umane” Înalta Curte de Casație și Justiție a so­li­ci­tat să fie păsuită în ceea ce privește pre­zen­tarea acestor date până pe 30.10.2011”. Iar concluziile acestui „inven­tar” sunt de-a dreptul dramatice. În România există 597 de procese care se târâie prin instanțe de mai mult de zece ani. Alte 4001 procese au o vechime cuprinsă între cinci și zece ani. Iar alte 131.000 de procese care se judecă de mai mult de un an. Și, atenție, acestea cifre nu includ, deocamdată, procesele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al celorlalte instanțe instanțe unde se judecă dosarele de corupție. Horațiu Dumbravă, președintele CSM a anunțat: "Cu ocazia aceasta am discutat și despre dosarele de mare corupție, iar marțea viitoare așteptăm o notă a Inspecției Judiciare pentru a efectua verificări cu privire la toate dosarele de mare corupție, atât de pe rolul ÎCCJ, cât și a celorlalte instanțe. Așteptăm de la Inspecție ca veri­fi­carea să se axeze pe cauzele care au condus la această perioadă lungă de timp de soluționare a cauzelor".

Cel mai vechi proces din Europa.

Până când Inspecția Judiciară a CSM va prezenta raportul său referitor la procesele târâite, ani și decenii la rând, prin sălile instanței supreme, ne per­mi­tem să reamintim cititorilor noștri, dar și tu­turor celor care ar trebui să facă ceva pentru bunul mers al paraliticei noastre justiții, câteva dintre cele mai vechi, dar și mai celebre dosare care, fie că au fost uitate de toată lumea, fie că au fost „șmenuite” de judecătorii protejați de atotputernica  inamovibilitate care pare a se lăbărța dincolo de timp și spațiu. Iar în această privință justiția noastră deține un adevărat record al ineficienței: pe rolul instanțelor noastre se judecă cel mai lung proces din toată Europa. Un proces des­pre care putem spune că a început în se­co­lul trecut, ba chiar în mileniul trecut. Un proces început prin 1983, în plin re­gim comunist, pe vremea lui Ceaușescu și care nu s-a încheiat nici până în zilele noas­tre, după 28 de ani petrecuți prin cu­li­sele tenebroase ale justiției românești. Este vorba despre procesul în care com­pa­nia română Metalexportimport se con­fruntă cu colosul german ThyssenKrupp, un conflict juridic declanșat în urma li­vră­rii unei mari cantități de tablă groasa derulată la începutul anilor  ’80 ai vea­cu­lui trecut, pe care furnizorul român Între­prinderea de Comerț Exterior MetalImportExport pretinde că nu i-a fost plătită de beneficiarul Otto Wolf, pres­chimbată între timp în ThyssenKrupp. Adusă la zi, valoarea mărfii - tablă groasă produsă la Combinatul Siderurgic Galați- este evaluată la aproape 50 de milioane de euro. Ce-i drept, în acest caz este vorba despre un dosar deosebit de com­plex care ne-ar putea aduce un loc, de nein­vidiat, în Cartea Recordurilor. Con­form unor informații care au circulat și în presa românească, o bună parte din vinovăția pentru tărăgănarea acestui proces „milenară ar reveni justiției noastre. Recent, o serie de judecători ai Secției Comerciale de la ÎCCJ care s-au ocupat de soarta acestui proces au fost recuzați, întrucât erau rude prin alianță cu avocații companiilor din grupul Thyssen! În alte cazuri, au fost recuzați pentru că aveau interese comune cu aceștia. Iar în această privință s-a vorbit despre fostul șef al Secției Comerciale de la ÎCCJ, judecătorul Gheorghe Buta, care a fost și membru al CSM, s-a angajat imediat după plecarea din magistratură la compania cuscrului sau, Gheorghe Mușat, reprezentantul Thyssen în proces. Și, se pare că el nu a fost singurul.

Procese cu miză autohtonă

Este totuși posibil ca nesfârșita tărăgănare a acestui proces demn de Cartea Recordurilor să fie totuși motivată de complexitatea cauzei. Aceleași motiv nu mai poate fi însă invocat într-o serie de alte procese „autohtone”. Cine își amintește acum de „Motorola”, primul „tun” financiar post-decembrist? O afacere de corupție care a costat Armata și statul român peste opt milioane de dolari? Nu proces relativ simplu care, s-a tot „rostogolit” prin sălile de judecată ale instanței supreme, timp de peste un deceniu. Un deceniu de audieri, de amânări în vederea efectuării unor expertize financiar- contabile, de invocarea unor excepții și proceduri la capătul cărora judecătorii nu au mai putut condamna pe nimeni pentru că „faptele s-au prescris”.Tot la fel s-au petrecut lucrurile cu majoritatea „proceselor Revoluției” sau cele ale „Mineriadelor”, lungite și prelungite și ele până când, cu câteva excepții notabile (generalii VAStănculesu și Mihai Chițac) mai nimeni nu  mai apucat să fie condamnat. Să mai amintim că și Sorin Ovidiu Vântu a scăpat până acum de pușcărie tot pentru că procesele lui s-au tot întins până la prescrierea faptelor. Iar dacă CSM ne tot promite o analiză a proceselor de mare corupție, poate va face ceva pentru ca să nu ajungem să aflăm că și  dosarele lui Adrian Năstase,  caltaboșii lui Decebal Traian Remeș, dosarele  lui „Felix-Mircea” Voiculescu s-au tot judecat până s-au prescris.
AUTOR VASILE SURCEL
SURSA CURENTUL

SACALII LUI VANTU SE LUPTA CU VULPOIUL GHITA PENTRU HOITUL REALITATEA TV

Bătălia dintre oamenii lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Sebastian Ghiţă pentru controlul postului de televiziune Realitatea TV a continuat, ieri, printr-o mutare ingenioasă şi atent pregătită în laboratoarele lui SOV. Administratorul judiciar al Realitatea Media SA, societatea Rovigo SPRL, a denunţat contractul de management semnat cu firma lui Sebastian Ghiţă, Asesoft Internaţional SA. „Administratorul judiciar al SC Realitatea Media SA denunţă «contractul pentru servicii de consultanţă şi management strategic şi asigurarea resurselor de finanţare ale activităţii», încheiat în data de 24.10.2010 între SC Realitatea Media SA în calitate de client şi SC Asesoft Internaţional SA în calitate de manager“ - se afirmă în notificarea trimisă ieri, 6 octombrie, firmei controlate de Sebastian Ghiţă.

Justificarea acestei decizii a administratorului judiciar este aşa-zisa „maximizare a patrimoniului debitoarei“ la care se face referire în legea insolvenţei (nr. 85/2006) unde, la art.86, alin 1 se precizează că „în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract(...)“. Este exact ceea a urmărit Elan Schwartzenberg atunci cånd a cerut intrarea în insolvenţă a firmei pe care tocmai o cumpărase de la Vîntu. Cum el nu-l putea îndepărta pe Ghiţă din Realitatea, a ales s-o facă prin intermediul administratorului judiciar. Teoretic, asta înseamnă că Ghiţă a fost scos din joc. Practic însă, el mai are cåţiva paşi de făcut chiar dacă, oficial, a anunţat doar unul: înscrierea la masa credală, poziţie din care, în virtutea faptului că deţine peste 51% din creanţe, va putea cere falimentul Realitatea Media, ceea ce ar putea însemna închiderea unuia dintre marile canale de dezinformare din mass-media romåneşti. Pånă atunci însă, beligeranţii mai au de dat nişte bătălii. Ceea ce a început la sediul Realitatea TV, atunci cånd Vîntu s-a desantat cu căruciorul şi bodyguarzii în studiourile lui Ghiţă, pentru a-i băga minţile în cap, a continuat apoi, ca într-un joc de ping pong, prin lovituri succesive pe care şi le-au aplicat reciproc cele două paravane implicate, la vedere, în acest război de uzură, managerul Sebastian Ghiţă şi patronul Elan Schwartzenberg. Ceea ce iniţial părea a fi o glumă, s-a dovedit a fi însă un conflict destul de interesant, mai ales după episodul interceptărilor cu morţii lui Vîntu din dealurile Moldovei şi cazarea golănasssului, pentru o scurtă perioadă, într-o celulă de lux de la Rahova. Conform declaraţiilor lui Gheorghe Piperea, avocatul Realitatea Media dar şi un apropiat al lui SOV, mişcarea de ieri a lichidatorului judiciar are un „efect imediat“, iar „singurul drept pe care îl are Asesoft este de a cere o despăgubire care de fapt nu e altceva decåt o declaraţie de creanţă la masa credală. Chiar dacă i se acordă de către instanţă, este trecut pe tabel şi stă la coadă ca toţi ceilalţi. Adică trebuie să suporte ordinea de prioritate“ a declarat avocatul pentru Hotnews. Reacţia lui Ghiţă a fost pe măsură, el afirmånd că, în acest caz, „singurul drum pe care îl văd pentru compania lor este falimentul. Asesoft Internaţional ar deveni cel mai mare creditor cu peste 51% din creanţe, şi va cere falimentul“. Mai mult, a precizat Ghiţă, jocul va continua deoarece el a pregătit deja o alternativă la ventilatorul lui SOV. „Oricum, vă spun încă o dată, Asesoft are o licenţă TV şi poate emite cu sau fără opoziţia domnilor Vîntu şi Schwartzenberg“ a declarat Ghiţă confirmånd astfel temerile grupării Elan-ului lui Vîntu. El a înfiinţat deja o altă firmă, RTV Satelitte Net, pe care a transferat majoritatea angajaţilor de la Realitatea TV, ajungåndu-se astfel în situaţia, deocamdată hilară, ca angajaţii de la televiziunea din Piaţa Presei Libere să figureze pe două ştate de plată.

Mişcarea lui Ghiţă

Lovitura de ieri clarifică, astfel, mişcările disperate făcute de Ghiţă şi Vîntu în ultimele luni, după ce managerul ploieştean s-a dovedit a fi un pion otrăvit pe care strategul FNI l-a „înghiţit“ în virtutea inerţiei. După ce Vîntu şi-a primit porţia de arest, în urma denunţului făcut de Sebastian Ghiţă, el a reacţionat, via Elan Schwartzenberg, cerånd pe 5 septembrie a.c. intrarea în insolvenţă a Realitatea Media SA, invocånd o reorganizare judiciară necesară din cauza situaţiei financiare a companiei. În realitate însă, aflåndu-se în imposibilitatea de a denunţa contractul de management încheiat cu firma lui Ghiţă, cåtă vreme acesta respectă contractul achitånd la timp salariile angajaţilor, datoriile firmei şi să menţină ratingul în anumiţi parametri, singura cale de a anula contractul rămånea administratorul judiciar. Reacţia lui Ghiţă la această măsură a venit destul de rapid, el introducånd în scenă RTV Satellite Net SRL, firma înfiinţată anul acesta şi pe care avea să preia plata salariilor angajaţilor de la Realitatea Media. El mai avea, de asemenea, atu-ul sediului, pe care îl preluase de la Coresi. Pentru a anihila avantajul lui Ghiţă, care nu putea fi evacuat, la o adică, din incinta Realitatea TV, Elan Schwartzenberg a anunţat deja, în vară, mutarea sediului televiziunii în spaţii care aparţin companiei Wilbrook International. Ca să contracareze lansarea de către Ghiţă a unei noi televiziuni pe scheletul Realitatea TV, după ce avea s-i ia contractul de management, Elan Schwartzenberg a trimis recent, către CNA, o adresă prin care a cerut respingerea oricărei „cereri de autorizare a realizării şi difuzării unui serviciu de programe TV aparţinånd unui alt titular de licenţă decåt Realitatea Media, în cazul în care amplasamentul sursei programului (spaţiile redacţionale şi de producţie, respectiv studioul TV) se află în spaţiile în care funcţionează postul de televiziune Realitatea TV“. Conform unor pagini de media apropiate lui SOV, Ghiţă ar fi intenţionat să lanseze un nou post tv prin intermediul unei firme din zona de influenţă a lui Victor Ponta, Ridzone Computers (Tårgu Jiu), liderul PSD fiind un bun amic al ploieşteanului Ghiţă. Penultima mişcare a fost făcută, vinerea trecută, de însuşi Vîntu, puşcăriabilul care, prezent într-o sală de judecată, a aruncat în jurnalişti cu nişte dosare compromiţătoare la adresa lui Ghiţă, ce conţineau nişte note ale ANAF adresate unor instituţii ale statului (Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi DNA), plus nişte înregistrări confuze din care ar fi rezultat că „stimabilul“ Ghiţă ar fi atentat la viaţa lui Vîntu. A urmat apoi, ieri, mutarea făcută de lichidatorul judiciar Rovigo, o firmă aleasă parcă special pentru a i se aplica lovitura decisivă lui Sebastian Ghiţă.
AUTOR DAN BADEA
SURSA CURENTUL