DE LA RASARIT NU MAI VINE LUMINA, VINE GERUL SOVIETIC

Realegerea lui Barak Obama ca președinte al SUA a făcut, cu certitudine, să fie deschise multe sticle de șampanie la Kremlin. Rusia își vede acum larg deschis drumul spre Vest și spre dominația asupra unei Europe slăbite de criză, divizată politic și incapabilă să acționeze ca un bloc unitar în politica externă.

Pentru România, situația este cum nu se poate mai proastă. Barak Obama este cel care le-a promis rușilor că o va lăsa moale cu scutul anti-rachetă și, implicit, cu sprijinirea fostelor state comuniste din Europa de Est. Pentru cei care nu au văzut secvența surprinsă de microfoanele uitate deschise în timpul unei întrevederi Obama-Medvedev, reiau dialogul celor doi, care este în măsură să dea fiori reci oricărui român cu idei europene: ”Barack Obama: Toate aceste probleme, dar în special scutul anti-rachetă, pot fi rezolvate, dar este important ca el [Vladimir Putin n.t.] să-mi lase spațiu. Dmitri Medvedev: Da, înțeleg. Înțeleg mesajul tău despre spațiu. Spațiu de manevră pentru tine… Barack Obama: Acestea sunt ultimele mele alegeri. După alegeri, voi avea mai multă flexibilitate. Dmitri Medvedev: Înțeleg. Îi voi transmite această informație lui Vladimir, și îți sunt alături”.

Obama a învins, cu sau fără sprijinul rușilor. Acum va veni momentul în care băieții de la Kremlin vor veni să ceară plata pentru ”spațiul de manevră” pe care i l-au acordat președintelui SUA. Și știm, dureros de bine, cât de pricepuți sunt rușii atunci când este vorba de a colecta datorii. Rakeții ruși îi întrec mult în duritate pe cei mai răi colectori din Mafia italiana, iar URSS și urmașa sa, Rusia, au spoliat la sânge toate popoarele și țările care au avut nefericirea să intre sub influența lor.

Asistăm, practic, la o repetarea a situației din 1989, dar în negativ. La sfârșitul anilor optzeci, URSS era prinsă într-un conflict costisitor și imposibil de câștigat cu talibanii din Afganistan – sprijiniți puternic de americani și NATO – și cu rebelii teroriști (islamiști) din Cecenia. În același timp, URSS se afla într-o profundă criză economică, provocată de presiunile cursei înarmărilor. Politica dură a republicanului Ronald Reagan, urmată și de succesorul său la cârma SUA, George W. Bush senior (tot republican), au silit fostul imperiu comunist la eforturi economice atât de mari, pentru a ține pasul în domeniul militar, încât URSS a intrat în faliment. Criza economică a provocat, la rândul ei, o criză politică și o mișcare centrifugală, atât a republicilor componente ale URSS, cât și ale statelor-satelit din estul Europei. Conflictele din cadrul PCUS, între adepții liniei dure și reformatorii lui Gorbaciov au slăbit și mai mult imperiul comunist. Tentativele de salvare ale comunismului, făcute de Gorbaciov, prin ”perestroika” și ”glasnost” nu au făcut altceva decât să accelereze procesul de destrămare a URSS și a comunismului în general. Ce a urmat, este istorie. Revoluțiile din estul Europei, destrămarea URSS, extinderea NATO și a UE, reformele democratice din fostele țări comuniste, au conturat ideea unei lumi noi, cu o orientare clară spre democrația de tip occidental.

Din nefericire, am uitat cu toții de Rusia și de visele imperiale care îi domină pe conducătorii acestei țări, de la Petru cel Mare încoace. După ceva mai mult de două decenii, situația s-a inversat. SUA și NATO sunt acum prinse într-un conflict dur în Afganistan, la fel de costisitor și care pare la fel de imposibil de câștigat. Rolul cecenilor este îndeplinit de fundamentaliștii islamici din Al Qaeda. Lumea occidentală se confruntă cu o criză economică foarte gravă, provocată de lăcomia bancherilor și amplificată de prostia, nepriceperea și disensiunile dintre liderii vestici. Barak Obama nu a reușit să redreseze situația economică a SUA în primul mandat. Dimpotrivă, criza s-a amplificat.

Pe fondul acestei crize, SUA conduse de Obama au dat dovadă de o miopie extraordinară în politica externă. Țările din America de Sud devin, una câte una, socialiste și antiamericane, Ucraina și Georgia au intrat sub controlul Rusiei, țările baltice sunt amenințate de aceeași soartă, Africa a ajuns în buzunarul Chinei, Coreea de Nord și Iranul își văd nestingherite de procesul de înarmare nucleară. Revoluțiile din țările islamice, așa-numita ”Primăvara arabă”, pe care Barak Obama le-a salutat cu entuziasm, au adus la putere guverne islamist-fundamentaliste, profund antiamericane și antioccidentale și reduc tot mai mult influența SUA și NATO în Orientul Apropiat, izolând Israelul de lumea vestică. Americanii sunt bulversați de reformele semi-socialiste ale lui Obama, care au divizat profund societatea, astfel încât acordă tot mai puțină atenție restului lumii.

Pe acest fond, Rusia jubilează și își extinde, prin metodele vechi ale URSS, influența în Europa. Cel mai dur adversar al Rusiei din Europa, Polonia, și-a văzut conducerea decapitată în urma unui ”accident nefericit” de avion, produs, simplă coincidență, pe teritoriu rusesc. ”Europa Liberă” și ”Vocea Americii” au fost înlocuite de ”Vocea Rusiei”. Uniunea Europeană tace timidă, de frică ursului rus, care controlează robinetul de la conductele de gaz.

Și România? Scutul anti-rachetă și garanțiile de securitate ale SUA devin îndoielnice, în urma promisei flexibilități a lui Barak Obama. Alegerile parlamentare au mari șanse să fie câștigate de către o coaliție declarat slugarnică față de Moscova (să nu uităm masajul pe care l-a aplicat limba catifelată a fostului ministru de externe, Andrei Marga, pe dosul liderului de la Kremlin, ”Putin e un om foarte competent, ar fi bine ca liderii din Europa și de la noi să fie la fel de competenți”), antiamericană și anti-UE. Aceeași coaliție care a fost foarte puternic susținută de Moscova, prin ”Vocea Rusiei” și, foarte probabil, financiar și informativ, prin FSB (serviciul de securitate al Federației Ruse, fostul KGB), în vară, în timpul tentativei de lovitură de stat. Dacă USL câștigă alegerile, liderii de facto ai țării devin Ion Iliescu, vechi politruc comunist, școlit la Moscova, și Dan Voiculescu, slugă a Securității, brațul înarmat al PCR. Este mai mult decât clar că promisa schimbare de orientare a României, către Rusia și China, se va produce rapid, dacă vechii slugoi ai URSS vor ajunge la putere. Din păcate, pentru milioanele de asistați social care sunt votanți entuziaști ai USL, pierderea libertății, renunțarea la democrație și statul de drept, transformarea României într-un satelit al Moscovei, nu înseamnă nimic. Ca și Ivan Turbincă în iad, ei vor întreba ” Tabacioc este? Votchi este? Femei sunt? Lăutari sunt?”, și dacă răspunsul va fi ”Da”, o să le dea dracului de libertate și democrație.

AUTOR ADRIAN HORINCAR

SURSA NASUL TV 

ANDREI MARGA SI LEGATURILE SALE CU VLADIMIR PUTIN : UN FOST COLONEL IN SPIONAJUL RUSESC

Ziarul Jurnalul de Chisinau din Republica Moldova dezvaluie unele presupuse legaturi ale ministrului de Externe roman Andrei Marga cu presedintele Rusiei, Vladimir Putin.  Jurnalistii moldoveni sustin ca Marga si liderul de la Kremlin  au un prieten comun: Vladimir Filippov, fost ministru al Invatamantului in Rusia intre 1998-2004 si fost colonel in Serviciul Rus de Informatii Externe (GRU). Redam in continuare articolul din presa de peste Prut:Mass-media de la Bucureşti se arată contrariată de declaraţiile trăsnite făcute de Andrei Marga în discursul său dinaintea învestirii. Agenţiile Agerpres şi Hotnews, canalul de televiziune B1, cotidienele „Evenimentul Zilei” şi „România Liberă” relatează că noul ministru de Externe îi ridică o adevărată statuie liderului de la Kremlin. Marga susţine, de exemplu, că „Putin e un om foarte competent, ar fi bine ca liderii din Europa şi de la noi să fie la fel de competenţi. Doi prorectori conduc lumea: Putin şi Ratzinger”.
Într-un comentariu apărut la 9 mai în „Evenimentul Zilei” şi intitulat: „Andrei Marga – pacostea de la Externe”, se afirmă că, în timpul audierilor în comisii, a uluit mai ales discursul sau puternic pro-Est, cu termeni măgulitori la adresa Rusiei şi a Chinei. Marga a remarcat în timpul audierilor „stagnarea relaţiilor cu China, Rusia şi cu alte ţări”.

Potrivit autorului comentariului din ziarul bucureştean, Paul Ciocoiu, noul ministru de Externe al României anunţă clar abandonul Basarabiei în braţele Moscovei. „Exista multe idei preconcepute în Rusia faţă de noi şi invers. Sunt foarte bun prieten cu un fost ministru al lui Putin, bun prieten cu Putin, Filipov, care îmi spunea că ruşii cred că vor să cucerească teritorii. Şi i-am arătat cât de greşită e această percepţie. Această idee nu există indiferent cine e la guvernare”, a spus Marga.
Concluziile pe care le trag acum toţi criticii noului ministru de Externe sunt, de bună seamă, în măsură să-ţi dea fiori. De aceea, ca să vedem ce hram poartă dl Marga, haideţi să ne dispensăm de orice comentariu străin şi să ne bazăm doar pe textul discursului său. Unde mai pui că noul ministru de Externe ne dă şi un nume concret. El aminteşte de amicul său rus, „Filipov”, care a fost ministru la Putin şi este, chipurile, şi astăzi prietenul liderului de la Kremlin. Cine-i, deci, persoana care l-a întărit pe dl Marga în opiniile sale frumoase şi nepreconcepute despre Rusia?

În umbra şacalului

Vladimir Mihailovici Filippov, un individ scund şi îmbrăcat de cele mai mult ori într-un costum gri, a fost ministru al învăţământului în Rusia din 1998 până-n 2004. Fusese desemnat în această funcţie la insistenţa comuniştilor lui G. Ziuganov. Era poreclit pe atunci „ministrul prieteniei popoarelor”. Şi nu întâmplător.
Toată viaţa matură a lui Filippov este legată de Universitatea Prieteniei Popoarelor „Patrice Lumumba” din Moscova, patronată de Serviciul de Informaţii Externe al Armatei Ruse (GRU). Fondată în 1960, această instituţie de învăţământ superior, unde îşi făceau studiile preponderent tineri din ţările Africii, Asiei şi Americii Latine, era o adevărată forjerie de cadre pentru spionajul militar din URSS. Practic, nimeni nu putea fi înmatriculat la „Patrice Lumumba” fără a fi racolat în prealabil.
Deloc întâmplător, la Moscova, Universitatea „Prietenia Popoarelor” era poreclită „lumumbarium”. Studentul ei a fost, de altfel, celebrul terorist internaţional Ilici Ramirez Sánchez, zis Carlos Şacalul. În cartea sa, intitulată În umbra Şacalului. Carlos şi iniţiatorii terorismului internaţional, publicată în martie 2002 la editura Christoph Links din Berlin, scriitorul şi jurnalistul german Oliver Schröm, utilizând ca surse documente ale Ministerului pentru Siguranţa Statului al RDG, a demonstrat fără putinţă de tăgadă că acesta a fost unul dintre cei mai sângeroşi asasini ai secolului.

Efectul politrucului

Printre colegii lui Carlos Şacalul de la universitate s-a numărat şi Vladimir Filippov. Viitorul ministru a fost bursier, iar apoi salariat al universităţii cu pricina. Deşi a ajuns doctor în matematică, Filippov nu este savant, ci politruc. Mai mulţi ani, sub puterea sovietică, el a deţinut funcţia de secretar al comitetului de partid al Universităţii „Patris Lumumba”, iar după dispariţia URSS a devenit rector.
Un detaliu curios. La sfârşitul deceniului al nouălea, ziarul „Moskovski komsomoleţ”, în urma unei investigaţii jurnalistice, a demonstrat că ministrul Vladimir Filippov este colonel GRU. Şi nici nu-i de mirare, având în vedere profilul Universităţii „Prietenia Popoarelor”. Ar mai fi de adăugat că autorul articolului care l-a demascat pe „prietenul” dlui Marga este nimeni altul decât cunoscutul şi reputatul investigator Mark Deitch. Acest jurnalist de forţă de la Radio „Svoboda”, acum o săptămână, şi-a pierdut viaţa în Indonezia, salvând un copil de la înec.
Orice s-ar spune, filozoful de marcă, politicianul experimentat şi creştinul practicant, Andrei Marga, este un bun român care, în opinia mea, nu are cum să vândă Basarabia ruşilor. Personalitate puternică şi creativă, a făcut o carieră fulminantă. Odată cu numirea sa în postul de ministru de Externe, el urcă foarte sus în ierarhia politică a ţării. Totuşi, ca expert în materie de educaţie, dl Marga ar trebui să cunoască principiul lui Peter de dr. Laurence J. Peter şi să-şi ia măsuri de precauţie. Potrivit lui, „într-o ierarhie, fiecare salariat tinde să urce până la nivelul său de incompetenţă”.
SURSA ancheteonline.ro

PUTIN - KHAMENEI - OBAMA

Un ”mic și glorios” război regional sau semiglobal rămâne ultima speranță a multor grupuri de interese care sunt nesatisfăcute de modul în care se schimbă conjunctura internațională. Periodic, analiștii-propagandiști de la Stratfor sau Debka lansează în piață ”analize” care reaprind speranțele războinice ale celor care cred că ”timpurile bune” de odinioară pot fi reanimate printr-o salvă de tun și câteva ”bombardamente preventive”. După alegerile din Rusia, Iran și ultimele declarații a președintelui Obama, se poate spune că multe elemente ale ”problemei orientale” sugerează că scenariul militar devine extrem de improbabil, iar șansele de realegere a lui Barack Obama sunt mai mari decât erau acum două-trei săptămâni.

Elementul-cheie al problemei a fost victoria partidului lui Ayatollah Khamenei în cadrul alegerilor iraniene. Pentru a înțelege situația, vom face o prezentare extrem de laconică și schematică a peisajului politic iranian. Din perspectiva unui european sau american de rând, atât susținătorii lui Ahmadinejad cât și susținătorii lui Khamenei sunt niște fanatici religioși, agresivi și ultra-conservatori. Această viziune asupra lucrurilor este incorectă și contra-productivă. Elita politico-teocratică din Iran este împărțită în două tabere. ”Tabăra Ahmadinejad” reprezintă un curent de opinie care se bazează pe ideile naționalismului persan, religia fiind prețioasă și importantă din perspectiva ”elementelor de bază ale identității persane”. Atât oponenții cât și suporterii interni ai ”taberei Ahmadinejad” l-au comparat cu un Recep Tayyip Erdogan în varianta iraniană, sugerând că direcția în care se va îndrepta Iranul va fi direcția unei lupte dure pentru dominație regională. ”Tabăra Khamenei” este ultra-conservativă, însă fundamentul ideologic al acestei grupări nu este naționalismul persan, ci exepționalismul șiit, ceea ce îi face mult mai ”introverți” în comparație cu concurenții săi politici. Pentru ”tabăra Khamenei” securitatea ”ultimei citadele șiite” (adică a Iranului) este mult mai importantă decât mirajul efemer al dominației regionale și obținerii respectului în rândul ”ereticilor sunniți”. În aceste condiții, se prefigurează o concluzie paradoxală: un regim mai conservativ și mai religios va fi un negociator mai înțelept decât versiunea precedentă a regimului.

Rezultatele deja apar: Iranul a invitat inspectorii ONU să viziteze instalațiile pe care nu le-au putut vizita înainte de alegeri (instalațiile Parchin), retorica Teheranului a devenit mult mai calmă, iar Obama a declarat că ”au apărut oportunități diplomatice pentru inversarea crizei”.

Un observator atent își va aduce aminte că această schemă a fost prezentată într-unul dintre articolele pre-electorale ale lui Vladimir Putin. În schema președintelui rus Iranul va avea dreptul la orice tehnologie nucleară pașnică cu condiția ca toate obiectele nucleare să fie supravegheate permanent de observatori internaționali sub egida ONU. Vladimir Putin a explicat și interesul Rusiei: export de tehnologie nucleară, construcția de centrale nucleare în Iran etc. În contextul reorientării regimului de la Teheran, Iranul devine pentru Rusia o imensă piață de desfacere și se transformă dintr-o potențială problemă militară într-o colosală oportunitate de afaceri. Președintele rus a fost un apărător extrem de important al Iranului și fără el Teheranul nu ar fi reușit să evite un conflict armat. Liderii de la Beijing vor fi satisfăcuți de o asemenea evoluție: dacă Iranul nu are probleme, atunci livrările petrolului iranian nu vor fi întrerupte, lichidându-se astfel unul dintre riscurile economice majore ale Chinei.

Principalul beneficiar al întregului aranjament este nimeni altul decât Barack Hussein Obama. În timp ce republicanii cer un nou război, Obama va avea posibilitatea să-și asume rolul de diplomat și pacificator. Reorientarea Iranului și prevenirea unui nou război riscant și costisitor va deveni principala temă de campanie. Propaganda internă va face în așa fel încât toate meritele ”rezolvării problemei iraniene” și ”salvării vieților soldaților americani” să aparțină liderului de la Washington. Republicanii vor fi descriși drept ”warmongers”, adică persoane care-și doresc declanșarea unui război în timp ce mesianicul Obama va obține repetate ”victorii diplomatice” și va demonstra că este capabil să rezolve problemele internaționale fără a apela la bombardamente. În condițiile înrăutățirii situației economice, argumentul ”Obama a economisit un trilion de dolari pe care republicanii l-ar fi cheltuit pe un nou război” va fi extrem de puternic. Campania lui Obama are nevoie de un punct forte, de o demonstrație vizibilă a capacității de lider a actualului președinte și o victorie diplomatică majoră care va duce la evitarea unui război va fie extrem de binevenită. Memoria electorală este extrem de scurtă, deci ne putem aștepta la rezolvarea diplomatică a problemei iraniene în toamna anului curent, deși toate premisele există astăzi.

În acest scenariu (extrem de probabil) au de câștigat aproape toți: Iranul scapă de sancțiuni, China obține siguranța livrărilor de petrol, Rusia obține o colosală piață de desfacere, iar Barack Obama scapă de un potențial conflict armat și obține o victorie diplomatică care va influența serios rezultatul alegerilor. În România pricipalii perdanți vor fi neoconservatorii care sunt atât de necesari pentru menținerea forței unor grupulețe din cadrul puterii de la București, iar principalii beneficiari vor fi cei care demult s-au repoziționat corespunzător cu realitatea geopolitică.

SURSA CRONICA ROMANA

PUTIN SI FSB VOR CONTROL TOTAL IN RUSIA

Vechile obiceiuri se leapada extrem de greu atat cand vine vorba de Federatia Rusa, mostenitoarea fostei Uniunii Sovietice. Desi se declara o democratie, Rusia este departe de a fi una chiar intr-o forma personalizata. Controlul asupra mijloacelor de comunicarea si persecutarea adeversarilor politici sunt inca metode de actualitate prin care statul incearca sa-si impuna suprematia. In aceasta logica, seful Serviciului federal de securitate din Rusia (FSB), Aleksandr Bortnikov, a cerut joi tuturor operatorilor de telefonie mobila din Rusia sa furnizeze codurile care ar permite supravegherea comunicatiilor retelelor telefonice, potrivit Russia Today.

“Toate serviciile de informatii trebuie sa aiba acces la codurile operatorilor de telefonie mobila pentru a putea supraveghea eventualele activitati ilegale”, anunta Bortnikov.”Toti operatorii de telefonie straini de pe teritoriul nostru trebuie sa se supuna acestei reguli”, adauga el. Directorul FSB nu a precizat daca operatorii straini au fost deja supusi unei astfel de obligatii si nici daca masura vizeaza si serviciul de roaming in Rusia. Aleksandr Bortnikov a explicat ca serviciile sale “colaboreaza” cu Google si Skype pentru a “rezolva probleme specifice” despre comunicatiile prin Internet. Seful Centrului pentru securitatea informatiilor din cadrul FSB, Aleksandre Andreeskin, afirma in aprilie ca serviciile Gmail si Skype reprezinta “amenintari de amploare” la adresa sigurantei nationale.

Nici in sfera politica, lucrurile nu stau mai bine. Fostul vicepremier rus Boris Nemtov, in prezent unul dintre liderii opozitiei, nu are voie sa paraseasca Rusia timp de sase luni, dupa ce a criticat, intr-un volum publicat in 2010, bilantul fostului presedinte si actual premier Vladimir Putin. Aflat in prezent la Strasbourg, unde participa la un forum despre democratie, Nemtov a declarat ca a aflat despre aceasta decizie miercuri, prin intermediul avocatului sau. “Ma voi intoarce in Rusia, chiar daca mi se sugereaza sa ramân unde sunt”, a spus el pentru site-ul Grani.ru. “Sunt convins ca este razbunarea lui Putin”, provocata de cartile despre coruptia din anturajul acestuia, a adaugat el. Registratura federala rusa a precizat insa ca nu are cunostinta de nici o astfel de decizie in cazul lui Nemtov. Ziarul economic rus Kommersant afirma ca interdictia are legatura cu faptul ca Nemtov nu a respectat in totalitate o decizie privind cartea “Putin, Bilant, 10 ani”. Nemtov sustine, in carte, ca omul de afaceri Ghenadi Timcenko, care are interese in domeniul distributiei de energie, il cunoaste pe actualul prim-ministru inca dinainte ca acesta sa ajunga la putere si ca a folosit legaturile cu el pentru a-si obtine averea. Timcenko neaga acuzatiile si l-a dat in judecata pe Nemtov, obtinând o decizie judecatoreasca favorabila. Conform sentintei, Nemtov era obligat sa publice o dezmintire a acuzatiilor, insa textul publicat nu a corespuns in totalitate cu solicitarea tribunalului.
AUTOR RAZVAN IORGA
SURSA KARADENIZ PRESS