ISTORICUL CRIN SI DICTATURA

Anna Politkovskaia, Paul Klebnikov sau oricare din ceilalţi zece jurnalişti asasinaţi în Rusia de când Putin a preluat puterea nu mai pot defini dictatura pentru liderii Opoziţiei de la Bucureşti.

Aşa că Ponta şi Antonescu ar face bine să-i viziteze pe Mihail Hodorkovski şi pe Platon Lebedev în celulele lor siberiene, la o aruncătură de Cercul Polar, dacă vor să vadă pe viu ce soartă au oligarhii într-o dictatură. În Belarusul lui Lukaşenko liderii USL nu ar putea face o documentare serioasă, fiindcă opozanţii de calibru nu prea mai ajung în închisori, ci dispar, pur şi simplu.

Despre dictatori precum Carol al II-lea, Hitler, Stalin, Franco, Mussolini şi Ceauşescu, istoricul Crin Antonescu ar trebui să ştie aproape tot ce se poate şti. Dictaturile instaurate de ei au făcut milioane de victime, au suprimat libertăţi cetăţeneşti, au ucis orice formă de democraţie în timp ce o proclamau cu neruşinare. Liderul liberal ce se doreşte viitor preşedinte al României se comportă amnezic, de parcă n-ar fi absolvit facultatea de istorie şi s-ar fi născut odată cu evenimentele din decembrie 1989, pe când intra în PNL şi, pe listele partidului, în Parlament. Antonescu face din istoria recentă sau contemporană exact ceea ce-i dictează interesele politice. El este chiar mai vocal decât Victor Ponta şi toată Opoziţia la un loc atunci când demască odioasa dictatură în care noi, nătărăii de români, nu ştim că trăim. Dacă îi ascultă pe Crin Antonescu, Victor Ponta şi colegii lor de cauză politică, milioanele de români care nu văd dictatura cu ochiul liber ar trebui să se simtă vinovaţi pentru asta şi, eventual, să dea năvală la oftalmologie ca să-şi trateze miopia.

Lăsând gluma la o parte, strategii din umbră ai Opoziţiei au pus în practică dictonul formulat de Lenin şi însuşit ulterior de Goebbels şi Stalin: "O minciună repetată la nesfârşit devine adevăr". Halucinanta teorie a dictaturii lui Traian Băsescu, după ce a fost proclamată ani de zile la televiziuni, în dezbateri, discursuri sau campanii electorale, a devenit un cap de acuzare şi în recenta audiere solicitată de Opoziţie la Parlamentul European. Există voci care spun că spectacolul regizat pentru ochii şi urechile celor de la Bruxelles a fost un fiasco, o audiere între alte mii de audieri, uzuale în practica europeană, că lăcrămaţiile nu au impresionat pe nimeni cât timp Europa ştie bine ce se întâmplă în România.

Sunt şi analişti care scuză sau ignoră acţiunea de la Parlamentul European pe motiv că Ponta şi compania nu au cerut sancţionarea României prin sistarea fondurilor europene nerambursabile sau prin suspendarea dreptului de vot pentru România.

Nu sunt de acord cu aceste voci şi cred că nici un român n-ar trebui să fie. Până la această audiere, PSD şi PNL, apoi USL au scris zeci de memorii în care denunţă dictatura invizibilă din România. Însă audierea de la Bruxelles este prima acţiune publică în care liderii USL cer colegilor europeni din familiile lor politice - socialiştii şi liberalii - să condamne România, să o judece la pachet cu Ungaria pentru "grave derapaje democratice" şi "suspendarea democraţiei".
Nu mă interesează că liderilor USL nu le-au ieşit socotelile de acasă, nici dacă şi cine i-a crezut, ci intenţiile lor. Iar aceste intenţii sacrificau interesele românilor. Propagarea externă pe cale instituţională a unei minciuni, încercarea de manipulare a parlamentarilor europeni pe fondul protestelor din România este o trădare a intereselor românilor, oricât de dur vi s-ar părea termenul.

Liderii USL ştiau bine că acţiunea nu va genera amestecul statelor europene în bucătăria românească, că parlamentarii UE îi vor asculta din politeţe fiindcă asta e fişa postului, dar nu le vor da crezare, că numai electoratul poate arbitra, prin vot, războiul dintre Putere şi Opoziţie. Ponta şi Antonescu mai ştiau şi că imaginea a României este grav afectată de acest tip de acţiuni. Vorba Monicăi Macovei, chiar râde Europa de noi. Şi lor nu le pasă...
AUTOR NICOLETA SAVIN
SURSA www.evz.ro 

CUM A FOST LUCRAT SEBASTIAN LAZAROIU DE PDL

În PDL se conturase de câtva timp un curent ostil ministrului Muncii, Sebastian Lăzăroiu. De la început, numirea sa în guvern în ciuda faptului că nu era membru de partid a nemulţumit anumiţi membri ai conducerii PDL. Observaţiile fostului consilier prezidenţial în legătură cu evoluţia politică a PDL, cât şi prezenţa sa perpetuă în mass-media au pus şi mai multă sare pe răni.
Ostilităţile au fost deschise, pe faţă, de secretarul general al PDL, Ioan Oltean. Acesta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de declaraţiile lui Sebastian Lăzăroiu privind necesitatea constituirii unui pol de centru-dreapta şi de precizarea acestuia că PDL nu poate singur să adune toate voturile din acest bazin electoral, estimat de ministrul Muncii la 40-50%.
Lăzăroiu a făcut aceste declaraţii în repetate rânduri, mai întâi la Şcoala de Vară a OT-PDL, apoi la B1TV şi, în cele din urmă, într-un interviu pentru Gândul, unde a mai spus că PDL riscă să piardă alegerile prezidenţiale din 2014 şi, odată cu acestea, şi guvernarea. Iritat, Oltean i-a replicat din fieful său de la Bistriţa, acuzându-l că îşi face imagine pe seama partidului şi ameninţând că îl va pune pe Lăzăroiu în discuţia Biroului Permanent al PDL de luni.

"Noaptea se crede analist politic, iar dimineaţa ministru"
În viziunea lui Oltean, Lăzăroiu - care nu este membru PDL - "recidivase într-un mod nepermis", criticând partidul care îl susţinea ca Ministru al Muncii. Secretarul general a spus că ministrul s-a molipsit "de boala aceasta a unora care ajung pe funcţii înalte, pe demnităţi înalte pe seama PDL şi pe urmă, într-un mod totalmente condamnabil, îşi fac şi îşi cultivă propria imagine".
"N-a ajuns ministru în temeiul calităţilor domniei sale excepţionale, ci a ajuns ministru pentru că l-a propus PDL. E un post bun pentru domnia sa, dar trebuie să se îndepărteze mult de calitatea de analist politic, să fie mai mult ministru. Or, domnul Lăzăroiu este şi analist politic, şi ministru. Nu se poate", a spus Oltean, citat de Agerpres.
El i-a mai transmis ministrului că răbdarea democrat-liberalilor este limitată, mai ales când vine vorba despre declaraţii care fac rău partidului şi guvernului Boc. "Nu i-a cerut nimeni să se înscrie în PDL, dar nici nu putem permite ca domnia sa să facă afirmaţii iresponsabile. Domnia sa se crede, ştiu eu, noaptea analist politic şi dimineaţa ministru", a declarat secretarul general al PDL.
Oltean nu era însă singurul nemulţumit de acţiunile lui Sebastian Lăzăroiu. Chiar în cadrul conducerii PDL exista un grup nemulţumit de prezenţa acestuia în fruntea Ministerului Muncii, în locul unui om din partid, iar acţiunile publice ale ministrului nu fac decât să le pună acestora sare pe rană.
Conform unor surse din PDL, Oltean, ca şi Roberta Anastase sau Sever Voinescu au fost printre cei care nu l-au dorit din start pe fostul consilier al lui Traian Băsescu în guvern.

Legea lui Lăzăroiu, sabotată din interior?
În acest context, accidentul din Senat, unde legea asistenţei sociale a fost scoasă miercuri de pe ordinea de zi, poate fi privit într-o altă lumină. Surse din PDL declară că slaba mobilizare a senatorilor PDL nu a fost tocmai o întâmplare.
Deşi ministrul s-a răfuit în principal cu opoziţia, care, în loc să voteze împotriva legii, a preferat să o amâne, adevărul este că nici senatorii puterii nu s-au mobilizat. Votul de modificare a ordinii de zi a fost de 48 (pentru opoziţie) la 43 (pentru putere). În sală au fost prezenţi numai 30 de senatori ai PDL dintr-un total de 48, în contextul în care se ştia că pe ordinea de zi este o lege importantă.

Nou-veniţii, greu acceptaţi în partide
Cazul lui Lăzăroiu a fost complicat de faptul că nu este membru PDL (ba chiar a declarat că nici nu doreşte să se înscrie), dar reacţia de respingere a PDL nu este una singulară. Nou-veniţii sunt în general absorbiţi cu dificultate într-un partid. Cel mai recent exemplu este cel al grupării Macovei-Preda-Voinescu, persoane cu o bună imagine publică, dar fără susţinere în PDL.
Recenta lor încercare de a impune un set de criterii bazate pe anticorupţie şi principii de dreapta a eşuat, negăsind suficienţi susţinători încât să fie transformată în moţiune la recenta Convenţie Naţională a PDL. Ceva mai înainte, fuziunea PD-PLD dusese la fricţiuni între cele două grupări, vechii pedişti fiind nemulţumiţi că pelediştii lui Theodor Stolojan erau mai apropiaţi de Traian Băsescu.
Situaţia nu este una specifică PDL, fiind întâlnită, de-a lungul timpului, şi în cadrul altor partide. PNL a fuzionat în 2002 cu ApR-ul lui Teodor Meleşcanu şi în 2003 cu UFD-ul lui Varujan Vosganian. În 2005, după alegerile din filiale, centrul încă mai încerca să pacifice diversele grupări interne care, în plan local, îşi meţinuseră coeziunea şi care cereau reprezentare proporţională în noile scheme de conducere.
AUTOR LAURA CIOBANU
SURSA www.evz.ro