PIROMANII PONTA SI ANTONESCU

Victor Ponta şi Crin Antonescu fac parte din a doua categorie. Să aprinzi focul naţionalist antimaghiar în timp de criză economică pentru că eşti incapabil să propui o alternativă la Codul lui Boc ori să gândeşti şi să exprimi argumente solide împotriva acestuia este o dovadă de primitivism politic.

Numărul mic de manifestanţi împotriva Codului Muncii poate reprezenta un indicator că salariaţii, cei care cred că drepturile lor sunt afectate de noul text legislativ, nu s-au simţit reprezentaţi de opoziţia parlamentară. Şi cum s-ar putea regăsi îngrijorările lor în discursul lui Crin Antonescu din care pot fi extrase două idei principale: că-l enervează Boc pentru că-l numeşte socialist şi că-l mai enervează şi Dinu Patriciu şi Grigore Cartianu. Lista rămâne deschisă. De altfel, intrarea triumfală a lui Victor Ponta şi Crin Antonescu în Piaţa Constituţiei, înainte de dezbaterea moţiunii, a fost întâmpinată cu o răceală tulburată doar de două, trei aplauze anemice. Opereta naţionalistă din parlament ar putea fi începutul declinului pentru USL dacă nu cumva, pe fondul crizei economice, românii şi maghiarii au acumulat frustrări ce au nevoie de o astfel de supapă.

Sunt câteva motive pentru care Ponta şi Antonescu au recurs la diversiunea naţionalistă. Primul este că nici unul, nici celălalt nu au citit Codul Muncii, nici măcar pastişa ce poartă propriile lor semnături şi a fost depusă la parlament ca variantă a USL. Cei doi lideri au avut treburi mai importante pe cap: primul poartă un război imaginar cu predecesorul său Mircea Geoană, cel de-al doilea se răfuieşte cu Dinu Patriciu, atacând-o nedemn şi sexist pe Adriana Săftoiu. Trebuie să recunoaştem că misiunile lor, evident în slujba interesului public, sunt mari consumatoare de energie.

Cel de-al doilea motiv este ceva mai relevant din punct de vedere politic. Ponta şi Antonescu şi-au făcut probabil un calcul cinic că, dacă aprind scânteia naţionalistă, partidului de guvernământ îi va fi mai greu să-şi îndeplinească promisiunile făcute UDMR. Iar rezultatul ar fi ruperea coaliţiei majoritare şi trecerea UDMR în opoziţie. O socoteală greşită: odată aprins incendiul, nici USL nu se va putea angaja că va adopta legile UDMR privind statutul minorităţilor şi regionalizarea.

Ponta şi Antonescu, încurajaţi şi de retorica naţionalistă de la Budapesta, ar putea însă apăsa în continuare pedala pericolului maghiar, în interes politic şi electoral. Cei doi lideri autişti ai opoziţiei par să nu fi auzit de experienţa preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, care, prin discursul privind siguranţa naţională şi campania de expulzare a romilor, a propulsat în fruntea sondajelor de opinie Frontul Naţional condus de fiica lui Jean Marie Le Pen. Nici Ponta şi nici Antonescu nu sunt credibili în rolurile de luptători naţionalişti, dar de incendiul stârnit de ei ar putea profita, pe fondul crizei economice şi identitare, extremişti care stăpânesc retorica. Şi nu Vadim Tudor ale cărui resurse de convingere sunt epuizate, ci un nou cavaler pe cal alb, aşa cum este şi Marine Le Pen în Franţa.

Radicalizarea ar putea atinge şi secuimea, încercată şi ea de criza economică şi identitară, pentru care drepturile obţinute de UDMR în 20 de ani nu înseamnă nimic pentru că acestea existau de facto. Situaţie care ar fi în dezavantajul UDMR şi din care ar trage foloase electorale noile organizaţii naţionalist-populiste ale maghiarimii. Psihologii crizelor avertizează că un rău imens poate fi atins când două populaţii, în acest caz cea majoritar românească şi cea minoritar maghiară, se găsesc în simetrie pe aceeaşi problematică, fiecare devenind pentru cealaltă "răul încarnat şi obiectul desemnat al violenţei persecutorii". România a mai experimentat aşa ceva la începutul anilor ’90 pe fondul crizei produse de tranziţia de la totalitarismul de factură comunistnaţionalist la democraţie.

Deocamdată răul nu s-a produs. Gesticulaţia naţionalistă a lui Victor Ponta şi cea a lui Crin Antonescu ţin mai degrabă de repertoriul de circ decât de încolonarea sub steag. Surprinzător, dar cel care a strivit cu piciorul scânteia aprinsă de opoziţie a fost Emil Boc: Ponta şi Antonescu au reuşit ceea ce părea imposibil, să resusciteze reflexele de politician ale premierului. Din fericire, au mai fost şi alţi politicieni raţionali, chiar din băncile opoziţiei. Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au înfăţişat publicului ca nişte piromani care aprind incendii politice pentru a le privi mulţumiţi de ei înşişi.
AUTOR IOANA LUPEA
SURSA: www.evz.ro 

OPOZITIE NATIONALISTA

A cazut si a noua motiune de cenzura daca nu ma insel la numar, in Parlament. Nimic nou sub soare, nu a fost nici prima si nu va fii  nici ultima infrangere suferita de opozitie in Parlament. Antonescu si Ponta nu au capacitatea sa inteleaga ca guvernul Boc, datorita intelegerii cu UDMR va rezista pana-n 2012, iar maghiarii astazi nu au nici un interes sa tradeze. Varianta cu tehnocratul in fruntea guvernului este sperietoarea plasata de Basescu in lanul portocaliu, cu scopul de a-si mentine favoritul si partenerul politic in fruntea PDL-ului.

Vectorii de imagine si goarnele opozitiei Ponta, Nastase si Antonescu dupa ce au pozat pe sticlele mogulilor, facand bai de multime printre protestatarii adunati cu chiu cu vai de pe meleagurile patriei de catre cele cinci mari confederatii sindicale, au pornit circul in Parlament. Desi Dana Grecu ne prezenta la A3, ca protestarii au fost vreo 20.000 in realitate au fost 8000. Se pare ca opozitia a uitat ca astazi au pornit la lupta sa rastoarne monstroasa guvernare, si prin vocea lui Puiu Hasoti, au aratat poporului ce mari nationalisti sunt. Fiind revoltati ca Basescu tace, guvernul nu maraie nimic s-au trezit ei sa ia atitudine vizavi de declaratiile date de Viktor Orban. Mult circ pentru nimic, stim cu totii ca vrabia malai viseaza. Cine urmareste atent scena politica cu siguranta are la cunostinta ca Traian Basescu, de vreo 3-4 ori cu diverse ocazii a declarat ca visurile maghiare privind autonomia teritoriala sunt irealizabile. O incercare jenanta si penibila de a crea tensiuni in coalitia de guvernare. PDL-ul nu era tampit sa le cante in struna cand au nevoie de sprijinul UDMR-ului la guvernare. Si in cazul in care 2-3 gaste portocalii le-ar fii cantat in struna, UDMR tot nu vota motiunea. Prin acesta isterie parlamentara USL-ul si-a spulberat orice vis referitor la debarcarea maghiara din fruntea guvernului. Pana la alegerile parlamentare din 2012 pot dormi in opozitie linistiti.

Nu inteleg de ce nu a reactionat opozitia aseara, fiindca Orban a facut acele declaratii idioate pe la pranz, daca tot le fierbe sangele in vene de atat patriotism? De ce nu au amanat pentru astazi luarea de pozitie, isi puteau exprima punctul de vedere intr-o conferinta de presa iar in Parlament se concentrau  mai bine pe motiunea de cenzura pe codul muncii. Stiau de la bun inceput ca din nou o vor lua in freza, si guvernul Boc nu va cadea. Au incercat sa puncteze electoral batand moneda pe nationalism si infierand UDMR-ul. In incheiere am sa le aduc la cunostinta opozabililor o declaratie data de Traian Basescu la Odorheiul Secuiesc in 2006 '' veti avea autonomie, atat cat are si Craiova'' sau declaratia din februarie 2009 "teritoriul tarii nu se poate imparti dupa dorintele unor politicieni care jura in Parlament ca vor respecta Constitutia si, cand ajung acasa, incita la neresepctarea Constitutiei".