REVOLUTIA LICHELELOR

Pentru un observator care nu a văzut îndeaproape o “revoluţie colorată”, ce­ea ce se petrece la Bu­cureşti poate părea un “protest al oamenilor răbdători”, “o răbufnire a societăţii civile” sau “o acţiune în stil indignados”. Pentru niş­te observatori care au văzut în­de­a­proa­pe câteva “revoluţii colorate”, in­clusiv din spaţiul ex-sovietic, ceea ce se pe­trece la Bucureşti nu poate fi ca­talogat drept altceva decât o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior, dar neînţeles de către cei care încearcă să-l im­ple­menteze.

Situaţia ultimelor zile reproduce sche­ma “implementării accelerate a unui regim democratic” descrisă în “ma­nualele” scrise de cunoscutul specialist american Gene Sharp. În cazul protestelor de la Bucureşti asistăm la o situaţie paradoxală, în care de pe ambele părţi ale baricadelor politice şi stradale se află personaje cu pregătire americană şi ambele tabere mizează pe sprijin extern. Se vede clar că elita politică de la Bucureşti este divizată şi conducerea PD-L l-a trădat pe pre­şe­din­tele Băsescu, lăsându-l aproape sin­gur îm­potriva unei tentative de schimbare a regimului. Este clar că organizatorii pro­testelor au mizat pe un succes ră­sunător şi acum liderii PD-L se află într-o situaţie deosebit de dificilă, ei devenind ţinte sigure pentru represalii ulterioare din partea loialiştilor băse­s­cieni. Orice ar face, liderii PD-L care s-au făcut nevăzuţi în perioada de criză nu vor mai fi iertaţi. Judecând după comportamentul liderilor opo­ziţiei politice, se poate spune că nici ei nu prea cred în succesul operaţiunii de răsturnare a regimului lui Traian Băsescu şi sunt uimiţi de lipsa spriji­nului exterior care să influenţeze în mod semnificativ raportul de forţe pe plan intern.
Pentru a face o analiză coerentă a situaţiei create merită să facem câteva observaţii de ordin tehnic.

1. Protestele au urmat algoritmul clasic prin care se urmăreşte iniţierea unui avânt protestatar pe baza unui motiv concret şi, ulterior, “genera­li­za­rea” acestor proteste în vederea schim­bării regimului politic. De cele mai multe ori, organizatorii “revoluţiilor co­lorate” utilizează pretextul unor pre­su­puse (sau reale) falsificări ale ale­ge­ri­lor, dar ca pretext poate servi aproa­pe orice, începând de la presupuse abuzuri ale forţelor de ordine (Libia) şi terminând cu conflicte de muncă (Ka­zahstan). În cazul României s-a uti­lizat la maxim pretextul “privatizării serviciilor de ambulanţă” ceea ce nu este altceva decât o manipulare informaţională grosolană. Invităm pe toţi care nu sunt de acord cu această apreciere să arate concret (articol, paragraf, pro­po­ziţie) o asemenea prevedere în pro­iec­tul legislativ propus de comisia pre­zidenţială. Preşedintele a procedat absolut corect din punct de vedere tehnic atunci când a retras proiectul modificărilor legislative, reducând astfel posibilitatea organizatorilor pro­tes­telor de a coopta mai mulţi susţinători şi forţându-i să treacă accelerat la re­orientarea protestelor pe făgaş strict politic. Evident, tentativa de a reforma sistemul sanitar a fost întreprinsă la un moment greşit şi a avut o susţinere in­formaţională absolut execrabilă. Pre­supunem că cei responsabili de aceas­tă operaţiune au fost demişi pentru că sunt fie incompetenţi şi irecuperabili din punct de vedere intelectual sau au acţionat în interesul oponenţilor po­litici ai preşedintelui. Pe cei care consideră că reforma sistemului sanitar a fost întreprinsă pentru facilitarea furtului banilor publici de către “baronii PD-L din sănătate” îi invităm să gă­seas­că prevederile din actuala lege care îi opresc pe zişii “baroni” de la fur­tul banilor publici şi îi invităm să se gândească dacă nu cumva starea de­plo­rabilă a sistemului de sănătate ara­tă că acolo deja se fură practic tot ce se poate fura. Modificarea sistemului sanitar ar fi dus doar la reorientarea flu­xurilor financiare, şi aceasta era mi­za conflictului din jurul iniţiativei le­gislative prezidenţiale.

2. Protestele au beneficiat de sprijin informaţional masiv din partea unor structuri de media care au participat activ la răspândirea dezinformării şi au creat o imagine foarte favorabilă a protestelor. Din perspectiva unui specialist în manipulările mediatice, tentativele de a convinge populaţia să iasă în stradă erau foarte evidente şi au fost făcute sârguincios, dar fără o pricepere tehnică deo­se­bită. “An­te­ne­le”, Realitatea TV şi RTV preferau să transmită imagini filmate sub unghiuri verticale (0 grade sau 15 grade) care creează impresia vizuală a unei mul­ţimi mari, chiar şi în condiţiile în care este filmat doar un grup dispersat de oa­meni. Periodic, se lan­sau ştiri des­pre mii de protestatari care vin la Bu­cu­reşti din alte oraşe sau mii de studenţi care vin să se alăture protesta­tarilor din Piaţa Uni­ver­si­tăţii. Ulterior, aceste ştiri nu obţineau nicio confirmare, dar în condiţiile unei operaţiuni de manipulare informaţională este foarte important ca per­soanele care se gândesc la participarea la proteste să simtă că nu sunt singure şi că, de fapt, la proteste deja participă un număr mare de persoa­ne. Mesajele transmise de invitaţii din studiourile TV aveau un subtext clar: puterea se teme de pro­testatari şi pu­terea este lipsită de legitimitate. În li­te­ratura de specialita­te, acest proce­deu se numeşte “transfe­rul legitimităţii” şi constă în crearea unei impresii că autoritatea legitimă se află în mâinile protestatarilor, iar statul nu mai are nicio autoritate în afara celei formale. Specialiştii cunosc un aspect interesant al psihicului uman, aspect pe ca­re îl avem în co­mun cu cimpanzeii şi alte primate: per­cepţia autorităţii la nivel individual este legată de comportamentul indivizilor din jur şi nu de o apreciere obiectivă a realităţii. În cazul “revo­luţiilor colorate”, acest aspect este fo­losit în felul următor: individului i se sugerează în repetate rânduri faptul că cei care deţin pu­terea formală în stat nu mai au autoritate reală, iar cei care reprezintă sau sunt asociaţi cu pro­testele sunt trataţi cu reverenţa şi res­pectul rezervat persoanelor care deţin autoritatea reală. Această teh­nică se realizează prin sugestii verbale şi non-verbale, sco­pul final fiind spargerea barierei psihologice care îi împiedică pe indivizi să intre în conflict deschis cu autorita­tea. Spargerea acestei ba­riere psiholo­gice la nivelul maselor populare este necesară pentru a ob­ţine o participare activă a populaţiei la proteste. În cazul situaţiei de la Bucureşti, tentativa unui “transfer de autoritate” a exis­tat, dar a eşuat la­mentabil din câteva motive printre care se numără lipsa de pricepere din partea specialiştilor autohtoni în ma­nipularea mediatică şi lipsa unui lider vizibil, carismatic şi îndeajuns de curajos să-şi asume rolul de “recipient” al “transferului de au­toritate”. Lideri noi nu există, liderii actuali s-au eschivat de la participare activă (Vic­tor Ponta a fugit la Stras­bourg, iar Crin Antonescu este agitat verbal şi impotent organizaţional), iar liderii din garda veche s-au făcut ne­văzuţi sau s-au internat de urgenţă. În stil clasic securistic, liderii opoziţiei îşi doresc ca “revoluţia” să fie făcută de altcineva, iar ei să participe doar la împărţirea ulterioară a ciolanului bu­getar. Avem o simpatie nulă faţă de personaje gen Yushchenko, Saakash­vili sau Yusuf al-Qaradawi, dar aceşti lideri au avut decenţa să stea în frig  împreună cu protestatarii şi să respire gaz lacrimogen împreună cu ei. Li­de­rii opoziţiei româneşti preferă să vadă “protestele” în confortul unei camere de hotel de la Strasbourg sau al unei vile de protocol, ceea ce îi descalifică total din punct de vedere profesional.

3. Este evident că protestatarii au căutat în mod intenţionat confruntă­rile violente cu forţele de ordine. Fie­care “revoluţie colorată” are nevoie de victime, de morţi şi răniţi care “să dea bine pe sticlă” şi să devină simboluri mediatice cu rol de martiri ai luptei împotriva regimului. De fiecare dată, protestatarii violenţi provin din rândul unor organizaţii formale sau in­formale de tineret şi au o anumită pre­gătire în domeniul luptelor de stradă. Ideea de a folosi galeriile echi­pelor de fotbal în calitate de “trupe de şoc” ale revoluţiilor colorate nu este nouă şi a mai fost pusă în practică la Kiev şi la Belgrad, însă în cazul Ro­mâ­niei există o particularitate interesantă. În cadrul operaţiunilor similare din alte ţări, ultraşii erau doar “vârful de lance”, în timp ce nucleul dur al protestatarilor era format în mare mă­sură de membrii unor organizaţii de tineret cu caracter po­litic sau social (“Otpor!” din Serbia, “Kmara” din Geor­gia, “Pora” din Ucra­i­na, aripa tâ­nără a “fraţilor musulmani” din Egipt etc), dar la Bucureşti nucleul protestatarilor a fost format chiar din ultraşi, conducând la o auto­discreditare a pro­testelor. Opoziţia nu are organizaţii viabile de tineret deoarece banii care s-au alocat pentru dezvoltarea acestora s-au redirecţionat sistematic spre buzunare individuale, iar acum opozi­ţia plăteşte pentru această strategie defectuoasă. Motivul pentru care sunt folosite galeriile echipelor de fotbal este simplu: galeriile sunt bine organi­zate, iar coordonatorii acestora sunt controlaţi ferm de către personaje cu legături strânse în cadrul serviciilor secrete. Faptul că o parte importantă a serviciilor a parti­cipat la organizarea acestei operaţi­uni este evident din spri­jinul acordat protestelor de către “unitatea informaţională” infiltrată în media, din com­plicitatea tacită sau activă a organizaţiilor media (B1, TVR etc.) care, teoretic, ar trebui să spriji­ne poziţia preşedintelui, din comportamentul li­derilor PD-L care doresc să “iniţieze un dialog structurat cu socie­tatea” şi chiar din participarea activă la pro­teste a galeriilor controlate pe fi­liera “civililor” din cadrul UNPR. Re­petăm: asistăm la un război intern al elitelor politice, în care Băsescu a ră­mas singur împotriva tuturor, dar ni­meni nu este îndeajuns de curajos încât să participe vizibil la luptă, preferând metoda clasică şi securisti­că de a acţiona prin interpuşi. Partici­parea ultraşilor la proteste şi eşecul lor în crearea unor “imagini şocante” care să poată fi folosite pentru propagandă ulterioară au avut un efect in­teresant asupra strategiei mediatice a “revoluţionari­lor”. În fond, spectatorilor le-a fost prezentată o imagine profund schizofrenică: pe de o parte, ultraşii erau declaraţi “huligani” şi “agenţi ai serviciilor” care au fost in­filtraţi în rândul protestatarilor pentru a genera violenţe, dar pe de altă parte numărul ultraşilor era folosit în calcu­lele numărului total al protestatarilor. Dacă teoria (absurdă) conform căreia ultraşii erau de fapt “agenţii serviciilor” este corectă, atunci trebuie re­cunoscut faptul că protestele de la Bucureşti au strâns efectiv câteva sute (nu mii!) de participaţi, iar dacă ul­traşii constituie o componentă natura­lă a protestatarilor, atunci trebuie recu­noscut faptul că violenţa de stradă face parte integrantă din strategia pro­testelor care se doresc a reprezenta “societatea civilă”.

4. Un alt procedeu de manipulare care este folosit pe larg de către “unitatea informaţională” din media este “demonizarea neutrilor”. Orice individ care nu achiesează complet şi to­tal la “avântul protestatar” este de­clarat “băsist”, “portocaliu”, “agent al serviciilor băsesciene” şi “susţinător al dictaturii”. Scopul acestei manipulări este impunerea unei alegeri binare: fie individul îl susţine în totalitate pe Băsescu şi, implicit, toate aspectele negative ale actualului sistem, fie trebuie să-i susţină întrutotul pe protestatari şi să iasă în stradă. Inamicul de moarte al oricărei “revoluţii colorate” este cetăţeanul care gândeşte limpede şi îşi pune o întrebare simplă: ce se întâmplă după schimbare? În conse­cinţă, oricine care-şi va pune această întrebare va fi discreditat şi declarat “suporter băsist”, deşi această întrebare este de bun simţ.

5. Protestele au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizaţii media internaţionale (Associa­ted Press şi Reuters) care au scris despre “proteste împotriva măsurilor de austeritate la care participă mii de persoane”, dar până acum nu există vreo declaraţie dură a oficialilor eu­ro­peni sau americani care să ofere sprijin protestatarilor şi iniţiativelor de de­clanşare a alegerilor anticipate. Această situaţie îi debusolează pe or­ganizatorii operaţiunii care conside­ră că trebuie să mai întreprindă eforturi pentru a obţine suportul public al Ves­tului, deşi cei mai inteligenţi dintre ei deja îşi dau seama că acest su­port nu va veni.
Dintre toate condiţiile necesare schim­bării cu succes a unui regim politic, actuala opoziţie a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice şi structurile de informaţii să se găsească îndeajuns de mulţi trădători pentru ca sistemul să nu se mai poată apăra în mod eficient. Se pare că la momentul actual preşedintele Bă­sescu a fost trădat de toţi aliaţii politici şi de majoritatea structurilor de informaţii. Judecând după evoluţia situaţiei, alături de Băsescu este SPP, o parte a “0215” şi o parte din SRI. La capitolul “cooptarea trădătorilor”, rata de succes a opoziţiei a fost de aproa­pe 100%. Din punctul nostru de ve­de­re, dacă Traian Băsescu nu cedează nervos, şansele de succes ale unei re­vo­luţii bazate doar pe o trădare ma­si­vă a elitelor politice şi a persoanelor cu o coloratură specifică a ochilor sunt egale cu zero. Experienţa anteri­oa­ră ne sugerează că preşedintele nu va ceda nervos.

Ceea ce îi lipseşte operaţiunii de înlăturare a lui Traian Băsescu este un lider carismatic şi un program pozitiv de acţiune. Organizatorii au mizat pe ratingul şi popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la ieşirea în stradă, considerând că sentimentul anti-Băsescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru de­clanşarea unor proteste de anvergură, a căror presiune îl va forţa pe Băsescu să renunţe la putere. Se pare că organizatorii operaţiunii nu au acordat aten­ţia cuvenită capitolului din manual care explică faptul că oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă atunci când, pe lângă insatisfacţia faţă de prezent, au şi speranţe puternice la un viitor mai bun de după schimbare. Jude­când după numărul infim al protestatarilor, majoritatea românilor consi­deră că ecuaţia Ponta + Anto­nes­cu nu este egală cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestionează furtul banilor publici. Aceas­tă constatare, de fapt, nu înseamnă că actualul sistem este bun, ci doar atra­ge atenţia asupra faptului că opoziţia nu a reuşit să echipeze “avântul pro­testatar” cu un lider carismatic şi un program care să fie cunoscut şi susţi­nut de o masă largă a populaţiei. Or­ganizatorii mizează pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revoluţii colorate”. Căutarea sprijinului extern este unul dintre scopurile călătoriei lui Victor Ponta la Stras­bourg, însă efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica românească nimic nu se întâmplă fără acordul ta­cit sau explicit al Ambasadei SUA, iar Gitenstein este mai tăcut ca niciodată. În situaţii asemănătoare din alte ţări, ambasadorii vestici (în frunte cu am­basadorii SUA) atacau la baionetă au­torităţile statului şi ofereau sus­ţi­nere, inclusiv logistică, organizatori­lor pro­tes­telor. În aceste condiţii apa­re în­treba­rea firească: cum s-a ajuns în si­tua­ţia în care la Bucureşti s-a organizat o coaliţie largă a forţelor politice, oli­gar­hice şi “informaţionale” care a lan­sat o tentativă de “revoluţie colorată” făcută după tehnologie americană, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseşte cu desăvârşire? Explicaţia este paradoxală, dar doar ea oferă răspunsuri coerente la toate întrebările. Bu­cu­reştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­ţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deş­tepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă (a se compara comportamentul lui Taubman şi comportamentul lui Gitenstein). Aceste acţiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene şi persoane cu “afilieri in­teresante” gen Mark Mobius, însă acest lucru nu înseamnă că toate forţele active în politica globală din partea americană sunt de acord cu acest comportament al administraţiei Oba­ma. Amintim cititorilor că o bună par­te din actualele elite politice şi “informaţionale” a fost creată şi susţinută de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se află într-o opoziţie vehementă faţă de ac­tuala administraţie şi politica acesteia care vizează retragerea graduală din zone care în urma modificărilor conjuncturii internaţionale au intrat în sfera de interes şi influenţă a altor puteri globale. Pentru “băieţii deş­tepţi” şi actuala elită politică, înlăturarea de la putere a lui Traian Bă­sescu care colaborează eficient cu administraţia Obama şi sărbătoreşte venirea noului an chinezesc la am­basada Chinei a devenit o chestiune de supravieţuire şi menţinere a accesului la finanţare. Situaţia economică şi conjunctura internaţională generală i-au făcut să se grăbească, alegerile din noiembrie fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astăzi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în cu­rând vor ajunge publice. Tentativa stângace de a organiza o “revoluţie colorată” la Bucureşti a fost făcută în disperare de cauză şi va intra în istorie drept o “revoluţie a lichelelor”, “revoluţie” care a eşuat din cauza inepţiei terminale a organizatorilor.
SURSA CRONICA ROMANA

INTIFADA LUI ARAFAT - COORDONATA DE PONTA,ANTONESCU SI VOICULESCU

Revolta „gușterilor“, declanșată după demisia lui Raed Arafat din ministerul sănătății, a fost pregătită, organizată și susținută de alianța anti-românească USL. Este singura concluzie rezonabilă ce poate fi trasă după evenimentele petrecute în ultimele zile în București și în mai multe orașe din țară.
Pentru a-și mobiliza masele de manevră formate în general din persoane lipsite de discernământ, derbedei, pensionari senilizați sau dezinformați, aurolaci, gură-cască și alți gușteri ușor de manipulat, liderii USL s-au folosit de mașinăria de propagandă verificată de nenumărate ori în ultimii ani, adică de antenele lui Voiculescu și Schwartzenberg-Ghiță, precum și de rețeaua de socializare Facebook, canale a căror utilitate în astfel de operațiuni a fost deja dovedită. Antena3, Realitatea TV și apelurile/petițiile de pe Facebook au fost primele arme folosite de USL împotriva democrației, înainte de utilizarea pietrelor de dat în cap, aduse la sacoșă de golanii incitați de tonomatele lui Ponta și Antonescu.  Motivul recurgerii la această soluție extremă – adică rezolvarea prin mișcări de stradă a marilor probleme politice cu care se confruntă USL- este cât se poate de simplu. Deși s-a intrat în anul electoral, liderii uniunii n-au reușit să-și impună în instituțiile democratice avute la dispoziție, adică Parlament  și Curtea Constituțională, temele de pe agenda politică proprie și nici să le respingă pe cele impuse de coaliția aflată la guvernare. Ei n-au reușit să găsească astfel nici măcar motivele legale pentru suspendarea președintelui Traian Băsescu, tema politică fundamentală de pe agenda USL, darămite să respingă temele lansate de adversarii politici, precum comasarea alegerilor, reorganizarea teritorială și modificarea Constituției. În aceste condiții de impotență politică, singura soluție care le-a rămas socialiștilor Ponta și Antonescu este cea învățată de la tătucul Ilici, anume scoaterea gușterilor în stradă înarmați cu pietre și lozinci anti-Băsescu, adversarul mafiei USL.

Arafat – hârtia de prins muște a USL

Rolul lui Raed Arafat în acest mecanism politic diversionist este cel al hîrtiei de prins muște, folosită cu succes de părinții naturali și spirituali ai lui Ponta și Antonescu. Că Arafat a fost folosit ca pretext pentru destabilizarea socială o demonstrează continuarea invocării numelui său după ce motivul care a generat această invocare a dispărut. Deși președintele Traian Băsescu a cerut și  a obținut vineri, 13 ianuarie, retragerea proiectului de lege privind reforma din sănătate, contestat vehement pe „segmentul“ SMURD, de către Raed Arafat, numele arabului a fost invocat, constant, în toate manifestațiile de stradă ce au urmat acestei decizii. Aceasta este dovada că tema Arafat a rămas agățată de singurul neuron disponibil al manifestanților abrutizați de televiziunea lui Voiculescu, Antena3. Mulți dintre „gușterii“ care au ieșit sau încă mai ies în stradă n-au aflat nici astăzi că SMURD-ul nu se privatizează, că nu s-a privatizat și că, în definitiv, nu poți privatiza un serviciu militarizat sau un minister. Și mai mulți dintre ei nu știu că Arafat controlează financiar donațiile și sponsorizările pentru SMURD, sau că s-a însoțit în operațiunea de colectare de fonduri, inclusiv în vârful campaniei 2%, de doi reprezentanți de bază ai celor doi moguli (Vîntu și Voiculescu) care au susținut financiar, mediatic și (i)moral campania anti-Băsescu, Radu Tudor și Emil Hurezeanu. De ce s-a însoțit Arafat, în fruntea Fundației pentru SMURD, tocmai cu cei doi reprezen­tanți ai mafiei Grivco și nu cu reprezentanți ai societății civile, neimplicați politic? Nu este și aceasta o apropiere oficială a fundației lui Arafat de mafia USL reprezentată de Antonescu, Ponta și Voiculescu – via Constantin?

Jurnaliștii Antena 3 și Realitatea TV – aspiratori de „gușteri“

Diversioniștii USL au aplicat și exploatat, abil, pentru a-i atrage pe gușteri în stradă, principiul conform căruia „nu exiști, dacă nu apari la televizor“. Principiul a fost verificat, cum am spus, în foarte multe cazuri de „revoltă spontană“ organizată de mafia Grivco și, mai nou, de USL, ultima revoltă de anvergură fiind cea din mineriada sindicală „Noi vrem respect“, din 2009. Sâmbătă și duminică, spre exemplu, jurnaliștii de la Antena3, Realitatea TV și RTV s-au proțăpit în Piața Universității și au transmis în direct pentru bizoni, gușteri sau berbeci dornici de a-i vedea rudele,  gagicile sau, în cazul pensionarilor, administratorii de bloc, la teveu. Așa s-au adunat, cel puțin în Capitală, cu trei astfel de „aspiratoare de gușteri“, susținute din studiourile canalelor de dezinformare din mass media, de dezbateri la care au participat reprezentanții USL. Antena 3, spre exemplu a transmis continuu, zilele acestea, neamul voiculeștilor fiind disperat să scoată lumea în stradă, motiv pentru care a utilizat toate principiile dezinformării, minciuna, exagerarea și zvonistica fiind instrumente de bază ale acestei ample manipulări televizate. Cea mai flagrantă dintre ele a fost aceea prin care s-a forțat o paralelă cu Ceaușescu, diversioniștii lui Voiculescu lansând zvonul că „Traian Băsescu a fugit din București“ fără a preciza dacă a luat elicopterul sau metroul. „Băsescu a fugit din București“ - anunța Antena3, vidanja mediatică a familiei Voiculescu. Chiar și așa s-a dovedit că mafia USL n-a reușit să scoată în stradă, în toată țara, mai mult de 2-3000 de oameni (vineri), sau 3-4000 de oameni (sâmbătă). Păi asta înseamnă că n-au reușit să-i convingă să iasă în stradă nici măcar pe cei mai vulnerabili dintre susținătorii politicii lor, adică pe aurolacii din subterane.
Intifada declanșată, via palestiniano-ior­daniano-siriano-românul Raed Arafat, împotriva lui Traian Băsescu a fost revendicată timid, mai întâi de Crin Antonescu, iar apoi de Victor Ponta, abia ieri, după ce PNL și PSD au organizat oficial, la vedere, câteva mișcări de protest în țară, cel mai reprezentativ fiind cel din Iași. Penalul Relu Fenechiu, liderul PNL Iași, și-a mobilizat oficial susținătorii încă de sâmbătă, pentru participarea la demonstrația anti-Băsescu din fața Palatului Culturii, acțiune organizată de tineretul liberal. „Vă invit să vă alăturați acțiunii de protest a tinerilor liberali ieșeni ce va avea loc mâine, 15 ianuarie, la ora 12.00, cu plecare din Piața Palatului și punct terminus, de desfășurare, în Piața Unirii. Toate marile orașe au ieșit în stradă, mai puțin Iașul! Relu Fenechiu (send via GO SMS)“. Așadar, disperat că tocmai el va fi acuzat de nerealizarea sarcinilor de partid, Fenechiu s-a tradus în fapt printr-un amărât de SMS, deconspirând secretul revoltei „gușterilor“ USL. El a participat, duminică, la „acțiunea“ din Iași, alături de Varujan Vosganian și de subordonatul cu nume de metresă, Adomniței.

Trezorierul PNL, sufletul mișcării de protest, iar liberalul Boza, gornistul

Implicarea directă a activiștilor USL în acțiunile de protest declanșate în țară, imediat după demisia din 10 ianuarie a talibanului Raed Arafat, a fost dovedită deja prin identificarea unora dintre ei printre manifestanți, sau prin folosirea de către alții a paginilor de facebook pentru a suna mobilizarea. Astfel, la mitingul de vineri seara, la care au participat cîteva sute de manifestanți, au fost recunoscuți, printre gușterii revoltați, secretarul general al PSD Ilfov, Mihai Barbu, posesor – conform blogosferei- a 10 dosare penale pentru evaziune, alături de un șofer de partid, tot de la PSD Ilfov, Marian Paraschiv. Tot în centrul protestatarilor s-a aflat și Rareș Mănescu, trezorierul PNL. Alături de ei au mai fost revoluționari precum Ion Ciochină, Nicolae Dide și Dorin Lazăr Maior (Brașov). Ei erau înconjurați de zeci de ultrași ai galeriei echipei de fotbal Steaua București. Cel care i-a mobilizat pe mulți dintre protestatari a fost tot un liberal de-al lui Antonescu, Mircea Boza. „Mureșenii arată că le pasă! Este timpul ca și bucureștenii să facă același lucru! Propun să ne strângem în piața Universității și să mergem la Palatul Cotroceni. Mâine, 13 ianuarie, ora 18.30. Să-i pregatim un debut de week-end democratic celui care dorește demolarea SMURD-ului:Traian Băsescu!“ - a anunțat Boza pe pagina sa de Facebook. El a fost apoi felicitat, oficial, de Crin Antonescu. „PNL nu a luat inițiativa organizării unor proteste - a mințit liderul liberal. Dacă cel care a inițiat pe Facebook protestul este liberal, îl felicit. Salut faptul că a fost luată această inițiativă, și salut faptul că mii de cetățeni români au ieșit în stradă“ – a spus Antonescu sâmbătă, într-o conferință de presă.

Antonescu recunoaște implicarea

Crin Antonescu n-a recunoscut de la început implicarea în revolta „gușterilor“, chiar dacă au apărut dovezi concrete despre aceasta. Sâmbătă seara însă, în timpul intifadei din Piața Universității, când derbedeii instigați de televiziunea lui Voiculescu au aruncat cu pietre în jandarmi, Antonescu s-a declarat solidar cu derbedeii. „Deşi PNL nu s-a implicat în niciun fel în protestele de stradă organizate la Bucureşti şi în întreaga ţară în ultimele zile, PNL salută şi este pe deplin solidar cu toţi cei care au ieşit în stradă pentru a-şi manifesta protestul şi faţă de înlăturarea doctorului Raed Arafat şi faţă de modul în care un proiect de lege s-a încercat a fi impus neconstituţional şi mai ales protestul faţă de comportamentul puterii“- a declarat el la un post de televiziune, adăugând că va prelua controlul demonstrațiilor. „Ne vom implica direct prin prezenţa membrilor noştri, prin chemarea în stradă a tuturor celor care nu mai au altă soluţie pentru a-şi apăra drepturile, pentru a apăra democraţia, decât ieşirea în stradă“ - a zis Antonescu. Lui i s-a alăturat Victor Ponta, care i-a încurajat și el pe protestatari, încurajându-i. „Îi respect şi îi felicit pe toţi românii care au ieşit în stradă pentru a-şi apăra drepturile în faţa abuzurilor unui regim politic nedemocratic! Este nevoie ca vocea lor să fie auzită, pentru că ei sunt cei care au transmis acest mesaj extraordinar de solidaritate, de revoltă, dar şi de speranţă. Am însă îndemnul ca toţi cei care ies în stradă să fie atenţi la provocările oamenilor regimului Băsescu şi să respingă total orice gest de violenţă. Mesajul pe care îl transmit românii trebuie să nu fie alterat de gesturi extreme care i-ar putea da şansa preşedintelui Băsescu să ignore şi să sfideze în continuare vocea poporului, prevederile Constituţiei şi fundamentele statului de drept! În stradă în mod paşnic, aşa românii îşi vor lua ţara înapoi!“ - a spus Ponta, după ce se solidarizase și el, pe Facebook, cu Raed Arafat, dezinformând mai abitir decât angajații lui Voiculescu. Dealtfel, Victor Ponta este cel care, după retragerea proiectului de lege din sănătate, la cererea lui Traian Băsescu, a continuat să fluture, manipulator, tema SMURD, continuând dezinformarea nerușinată pe care a lansat-o împreună cu tovarășii lui de coaliție. „Noua lege a Sănătății, forțata de Traian Băsescu, riscă să ducă la desființarea SMURD! Ei vor să distrugă SMURD pentru a face loc clientelei de partid! Nu avem voie să-i lăsăm să distrugă și puținele lucruri care mai funcționează în România! Avem obligația să fim alături de SMURD în aceste momente grele, tot așa cum, de-a lungul timpului, SMURD a fost întotdeauna alături de noi!“ - a lansat Ponta pe pagina sa de facebook la o zi după retragerea proiectului de lege din sănătate.
Violențele de sâmbătă seara, din centrul Capitalei, au arătat cât de departe pot merge liderii USL pentru a-și atinge scopurile electorale, precum și lipsa lor de scrupule în alegerea metodelor de luptă împotriva adversarului politic. Folosirea derbedeilor de pe stadioane pentru a crea o stare conflictuală în Piața Universității este deja dovedită. Jandarmeria i-a identificat deja pe câțiva dintre liderii și membrii galeriilor Dinamo și Steaua, huligani recidiviști și recunoscuți pentru violențele generate de-a lungul timpului. Pe ei s-au bazat liderii USL, ca să creeze pretextul pentru introducerea în discuție a temelor de partid. Duminică, după ce USL a preluat conducerea mișcărilor de protest, în piețe au început să apară și indivizi precum infractorul Nati Meir, derbedeul Bebe Ivanovici sau pușlamaua lui Felix, Mircea Badea. Păpușarii au început astfel să iasă, precum șobolanii, de prin crăpăturile construcției USL.
Și pentru că gușterii USL au strigat lozinci de genul „Raed Arafat – român adevărat“ și au inițiat chiar o petiție online, cu numele „Arafat, salvatorul poporului român“, merită consemnată declarația euro-parlamentarului român, Gigi Becali. „M-am uitat cu scârbă la televizor! Mi-e scârbă de românii care au ieşit în stradă!“, a declarat Becali. „Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele?“ - a spus Becali. Întrebarea trebuie să dea de gândit tuturor celor care n-au ieșit în stradă și care nu s-au lăsat prinși în jocul anti-românesc al lui Ponta și Antonescu, mai ales că duminică a fost ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, un altfel de român decât Raed Arafat.
AUTOR DAN BADEA 
SURSA CURENTUL