TAXA PE PARLOAGA : UN LUCRU BUN

Taxa pe pârloagă - iată un lucru bun! Cu efecte care nu pot fi decât pozitive! A cota acest impozit - aşa cum s-au grăbit unii în vâltoarea incriminării la grămadă a actualelor iniţiative guvernamentale, care într-adevăr păcătuiesc prin înmulţirea abruptă, în plină criză, a dărilor, ceea ce face mai mult rău decât bine - drept un „nou bir" este o stupizenie. Înseamnă a nu lua în considerare nici stările grave de lucruri din agricultură, nici cele la fel de grave din imobiliar sau din zonele „potenţial imobiliare".
Dacă va fi aplicat corect, şi nu precum se petrec lucrurile pe la noi, inclusiv în materie de fiscalitate, taxele fiind pentru cei mulţi, iar baştanii având portiţe de scăpare, impozitul pe pârloagă va ajunge direct, dintr-o singură lovitură, la cele două ţinte care constituie mizele unui asemenea impozit.

Din terenurile agricole o parte imensă - unii spun 30-35%, alţii, mai realişti, spun 45% - este pârloagă. Sunt valori uriaşe. Sunt pierderi incalculabile de producţie, iar asta în timp ce România mănâncă, pe scară largă, din import. La oraşe, cota depăşeşte probabil două treimi.
Sunt, în mare, trei categorii de terenuri ce rămân pârloagă. Nu există statistici în domeniu, deşi ar trebui să fie. Şi nu există pentru că tot ceea ce deranjează în România nu există pentru autorităţi, iar tot ceea ce constituie jaf este cu bună ştiinţă ascuns sub preş.
Multe din terenurile rămase pârloagă aparţin ţăranilor, îndeosebi celor săraci, care nu au bani şi nu dispun de mijloace agricole şi forţă de muncă spre a le exploata. O altă parte constituie terenuri în litigiu, nefolosirea lor evitând accentuarea disputelor. În sfârşit, probabil o treime, după cum spun multe estimaţii, reprezintă terenuri, în special în apropierea oraşelor, cumpărate de diverşi bandiţi români şi străini (îndeosebi italieni, unguri, danezi) în scopuri speculative imobiliare.

Impozitul pe pârloagă îi va împinge în sfârşit pe micii producători spre forme asociative, care să le permită a-şi lucra pământul mai eficient şi a se apăra de intermediarii jefuitori la procurarea inventarului şi lucrărilor agricole şi la desfacerea produselor. Impozitul pe pârloagă va mări presiunile de urgentare a rezolvării litigiilor. În sfârşit, impozitul pe pârloagă va descuraja speculaţiile cu terenuri agricole. Deţinerea acestora în sine şi păstrarea lor în aşteptarea oportunităţilor de speculare vor fi mai costisitoare. Cumpărarea de terenuri pentru folosire în scopuri productive va fi încurajată. Poate şi ceva producţie în plus va aduce acest impozit. Condiţia este aplicarea sa exact pentru a servi acestui scop, în esenţă trebuind să existe o diferenţă substanţială între impozitul pe terenul nefolosit şi impozitul pe terenul lucrat.
Păcatul este că acest impozit, cu totul şi cu totul benefic, ar urma să fie aplicat într-o situaţie în care, din cauza lipsei de preocupare a miniştrilor Agriculturii, ţăranul român nu mai primeşte nici o subvenţie de la statul român, subvenţie care îl ajuta să-şi înfiinţeze producţia, indiferent care era aceea, în anul agricol. Astfel că ţăranii români, în loc ca, sub presiunea impozitului pe pârloagă, să-şi chivernisească mai eficient, împreună cu vecinii, banii de care dispun, vor primi doar o leucă în cap de la acest impozit!
AUTOR ILIE SERBANESCU
SURSA ROMANIA LIBERA 

NOI VREM PAMANT!

''Pe vremea comunismului toate pământurile erau ale statului, toate veniturile veneau la stat şi atunci statul îşi asuma responsabilitatea pentru fiecare cetăţean. Acum, terenurile nu mai sunt la stat. 70% din economia românească este în sectorul privat'' - TRAIAN BASESCU
Cu totii stim ca din punct de vedere agricol, in ciuda faptului ca detinem cele mai bune soluri din Europa suntem in colaps. Apar pe sticla fel si fel de experti si analisti explicandu-ne ce ar trebui sa faca statul, ce programe europene trebuie sa adaptam. Faptul ca Romania este in colaps la acest capitol are doi vectori principali. Lipsa puterii financiare si lipsa fortei de munca din domeniu. Acum 20 de ani, tatuca patriei a reusit sa mizeze pe un loz castigator electoral: taranul. A reusit sa mestereasca din strigatul amar si disperat al taranului, o arma letala in bataliile electorale. Ecoul acestei arme se resimte si dupa 20 de ani. Strigatul e-n genul rasculatilor care ne fascinau la istorie, in romanele lui Rebreanu. NOI VREM PAMANT! De la Mircea cel Batran pana-n clipa cand Iliescu, a descalecat mare voievod asupra patriei aceasta a fost lozinca taranului. Iliescu a reusit sa le potoleasca setea de pamant. Drept rasplata, campanie de campanie a adunat voturi.Atat personale cat si pentru partidul cadavru. Si acum tata Aglaia,si badea Ion  voteaza cu ''3 trandafiri''. De ce? Iliescu ia facut din iobagi de pe campurile statului, mosieri. Pe langa pogoane, fiecare a pus mana pe unelte agricole, pe cate o pereche de cai pe cate o vacuta cu lapte, pe o turma de mioare. Iobagul a devenit fermier.
La inceput toate au fost bune si frumoase.Taranul avea ceva banuti de pe vremea impuscatului, era tanar in plina putere. Astazi mosierul de 60 sau 70 de ani, pe atunci avea 40 sau 50 de ani. Era bun si in plina forta sa se inhame la muncile agricole. Anii au trecut, iar inlocuitorii in campul muncii ai mosierilor, au disparut treptat. Tanarul de la tara mai dezghetat putin la minte, a abandonat sapa de lemn, migrand in industrie. Cei care au ramas la sat, astazi primesc ajutor social.
Cei care au primit pogoane in 90 au crezut ca romanul se va intoarce in feudalism. Badea Ion cu cateva hectare a crezut, ca se va intoarce vremea cand saracul ii va fii sluga pentru o traista de faina. Insa socoteala de acum 20 de ani nu se potriveste cu cea din prezent. Tinerii sunt in industrie in mediu urban, sunt mii firme care isi desfasoara activitatea in mediul rural prestand diferite servicii plecand de la activitati agricole pana la industria textila. Cel care a ramas inrobit, primeste ajutor social prestand in schimb cateva ore lunare in folosul comunitatii. Robul devine dintr-o data pentru mosier o mana de lucru foarte scumpa. Robul fara 50 de ron pe zi nu se trezeste cu noaptea-n cap sa faca act de prezenta pe glia lui mos' Ion. Tariful zilnic este enorm pentru mosierul care are ca sursa financiara o amarata de pensie.
Aceasta situatie este unul din motivele temeinice, de unde rezulta ca astazi propietarul de pamant agricol nu-si poate optine macar propia existenta. Ciudat este faptul ca desi taranul nu-si poate lucra pamantul, nu exista tribunal in tara sa nu aiba pe rol macar un proces pe saptamana, avand ca subiecte pamantul. Taranul este in stare sa faca si crima pentru o un metru patrat de pamant.
Acum din nou taranul sta cu mana intinsa la stat.Asteapta subvetii.Acestea vin in functie de posibilitatile bugetului de stat. Nu este suficient. El tot mai vrea. Ar vrea ca statul sai are sa-i samene, sa-i lucreze pamantul, sa-i recolteze si de ce nu sa-i bage-n hambar. Nu ar ceda un bob de grau gratis. Ajuns in aceasta situatie taranul se crede negustor din acest moment. Ar dori sa faca negot cu statul. Vrabia, malai viseaza.
An de an, taranul isi lasa pamantul parloaga. Dar nu-l vinde, nu-l arendeaza. Pentru ati arenda o palma de pamant taranul cere cat nu face. Ca afacerit devine mai profitabil sa importi decat sa cultivi daca esti in situatia sa nu ai pamantul necesar ca propietate. Taranul cu o bucata de pamant se crede imparat.Desi moare de foame in casa el  crede ca are avere: pamantul. 
Daca-l vei intreba de ce-l voteaza pe Iliescu sau urmasii sai, el iti va raspunde ca tatuca la facut pe el, om realizat in viata. A primit pamant. Pamant lasat parloaga.El niciodata nu va vinde in ciuda faptului ca nu si-l fructifica. El toata istoria a strigat un singur slogan: EU VREAU PAMANT ! Timp de 14 ani i-au fost recunoscatori lui Iliescu si partidului. A amanetat constant viitorul copiilor si nepotilor sa-i pe mana unei structuri mafiote, bine organizate sub bagheta lui Ion Iliescu.
Ati vrut pamant, acum lucrati-l, nu mai cersiti de la bugetul statului!

PAMANTUL MOLDOVENII SI AUSTRIACUL

Ministrul agriculturii, Valeriu Tabara si-a finalizat proiectul referitor la taxarea pamantului lasat parloaga, si la pus pe masa lui Emil Boc.Se zvoneste ca amenda ar fii in jur de 100 de euro.Aici nu e nimic in cuie nu se specifica daca suma e fixata pe o anumita suprafata sau pe titlu de propietate.Este un proiect pe care in prima faza il imbratisez, daca nu-ti poti lucra pamantul atunci da-l in arenda sau vinde-l.Oameni potenti financiar care si-ar dori sa investeasca in agricultura se gasesc.
Domnul ministru, se pare ca imbratiseaza sosirea investitorilor straini in agricultura, atat timp cat vin sa produca recolta nu doar pentru subventii.

In timp ce sunt mii de procese pe rol in acesta tara pentru bucati de pamant, strainii au inceput sa apara.In judetul Botosani 20.000 de hectare de teren agricol sunt in propietatea strainilor, predominanti sunt itaienii cei care au pus monopolul si pe idustria textila a judetului.Interesant este ca doar 8% din suprafata agricola a judetului este cultivata si nici strainii nu se inghesuie sa scoata productie.Insa ei cumpara.Ar fii interesant si de cercetat, cum isi achizitioaneaza austriacul Gerald Schweighofer terenul in acest judet.Acest personaj detine 4647 de hectare in tot judetul.Propietatile sunt trecute in administrarea firmei AGRIA NORD SRL din Radauti-Suceava.
Ieri in jur de 100 de satenii, din Hantesti s-au rasculat impotriva austriacului, reprezentatii firmei, care gestioneaza suprafata agricola, a apelat la firme de protectie si paza pentru asi putea desfasura activitatea.Localnicii sustin ca detin titluri de propiectate sau acte de vanzare-cumparare, pe terenul unde AGRIA NORD SRL si-a trimis tractoarele pentru a ara, iar acum terenul este in administrarea unor straini.Societatea comerciala la randul ei are documente prin care demonstreaza ca din 2008 au achizitionat terenul cu peste 415.000 euro teren intabulat si inregistrat la cadastru.Autoritatile locale strang din umeri cand trebuie sa faca lumina si afirma ca doar justitia poate face dreptate in acest caz, insa recunosc ca exista o suprapunere de propietati.

Se pare ca cei care au drept de semnatura in acesta tara, oamenii politici simplii functionari, pentru o spaga mai mare sau mai mica, dupa ce ne-au vandut industria si ingenunchiat economia, acum vor sa ne vanda si ce ne-a mai ramas.Pamantul, pamantul de sub piciore.Este limpede ca lumina zilei ca afaceristul austriac, a ghiftuit bine cativa funcionari corupti pentru a pune mana pe acel teren agricol.Ce-i ramane taranului?!Sa se plimbe prin instanta, si acolo se va gasi un judecator care sa judece in favoare austriacului.Oare taxarea lui Tabara, nu va produce si efecte de acest gen?Unde nu va fii luat cu japca va fii luat moaca!Poate asta este si tinta acestei taxe!