IERI-INTUNERIC, AZI-LUMINA

Regimul PSD-ist, mai întâi, şi cel băsescian, mai apoi, au folosit din plin comparaţia de tip Caţavencu- Ieri - Întuneric - Azi, Lumină.

Coup d'Etat: a Practical Handbook" („Lovitura de stat - ghid practic"), una dintre faimoasele lucrări ale lui Edward Nicolae Luttwak, născut la Arad şi devenit Senior Advisor la Center for Strategic and International Studies din Washington, invocă, la un moment dat, deosebirea dintre limitele supravieţuirii politice şi cele ale supravieţuirii economice. Pentru un guvern venit în fruntea ţării, fie prin alegeri libere, fie prin lovitură de stat - susţine autorul - cele două supravieţuiri sunt ierarhizate: supravieţuirea politică e înaintea celei economice.

O dată atinse limitele supravieţuirii economice a populaţiei, regimul se va confrunta cu o revoltă de masă în urmă căreia se va prăbuşi. El se poate prăbuşi însă înainte de asta, pentru că s-au atins limitele supravieţuirii politice. Limitele supravieţuirii politice depind însă de o mulţime de factori, cel economic nefiind, deci, singurul. Iată diferenţa dintre cele două supravieţuiri, aşa cum o surprinde autorul: „Există ceea ce noi am numi limita de supravieţuire economică, sub nivelul căreia populaţia ar risca, în marea sa majoritate, să moară de foame. Dar, cu mult înainte ca aceasta să fie atinsă, e o altă limită pe care noi trebuie s-o luăm în consideraţie: cea de supravieţuire politică, sub care guvernarea noastră nu va întîrzia să fie răsturnată.

Limita de supravieţuire economică e mai mult sau mai puţin rigidă: într-un mediu definit prin climatul său, obişnuinţele şi tradiţiile sale, locuitorul mediu dotat are nevoie, pentru a putea trăi, el şi familia sa, de un minimum de venit anual. Limita de supravieţuire politică e, în schimb, variabilă: ea depinde, pe de o parte, de factori psihologici, istorici şi sociali, pe de alta, de eficienţa sistemului de securitate al Statului, ca şi organizarea propagandei".

Într-un regim democratic, nu se pune problema supravieţuirii politice prin mijloace dictatoriale. Rămâne însă problema mijloacelor politice. Astfel, noua putere îşi poate aservi presa independentă, transformând-o într-un instrument de propagandă. Aşa cum o transcrie Eduard N. Luttwak, propaganda aminteşte izbitor de argumentele aruncate în joc de cele regimurile care au urmat la noi ceauşismului: „Trebuie să înţelegem prin «propagandă», toate activităţile care constau în informarea şi distracţia publicului. În cazul de care ne ocupăm,  ele ar viza, pe o de o parte, deturnarea atenţiei publicului de la încercările prin care trece, pe de alta, justificarea acestor încercări, explicîndu-le ca fiind indispensabile realizării fericirii viitoare, căreia noi îi suntem garant.

Fără ca asta să fie o necesitate, noi am putea să prezentăm lumea exterioară ca fiind mult mai prost alcătuită ca a noastră. În chip obligatoriu însă, propaganda noastră trebuie să arate că standardul de viaţă era mult inferior sub precedentul regim standardului pe care noi l-am instaurat.

De asemenea, propaganda trebuie să aibă scopul, nu mai puţin important, de a convinge masele că regimul nostru este cel mai sigur şi mai eficace mijloc de a moderniza ţara. Pentru aceasta propaganda va utiliza fie o metodă raţională - cu ajutorul statisticii - fie iraţională, care ar consta în prezentarea noilor guvernanţi ca nişte supraoameni".
Termenul de propagandă - folosit de autor - ar putea să pară neadecvat guvernărilor democratice postdecembriste. Să-l înlocuim, pentru a-i linişti pe talibanii democraţiei, cu termenul comunicare publică. Cu ajutorul lui vom înţelege bătălia dusă de cele trei regimuri postdecembriste pentru supravieţuirea politică. Echipa Iliescu şi-a concentrat atenţia pe denunţarea „dezastruoasei moşteniri" lăsate de regimul comunist. Democraţia a fost înfăţişată în culori trandafirii, ca o lume a fericirii şi bunăstării întruchipate. Nu altfel a procedat echipa Constantinescu. Chiar şi după victoria în alegeri s-a continuat mult timp corul pe tema celor 7 ani de dezastru iliescist. Cât despre noul regim, el a fost înfăţişat ca rezolvând toate problemele.

Regimul PSD-ist, mai întâi, şi cel băsescian (din 2005 putem vorbim de regimul unui om, şi nu al unui partid), mai apoi, au folosit şi ele, din plin comparaţia de tip Caţavencu - Ieri - Întuneric, Azi - Lumină. Peste un an vor fi noi alegeri. Se îndoieşte cineva că noua putere nu va apela din plin la această dihotomie?! 
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA ADEVARUL

MINERIADA 13-15 IUNIE 1990

PENTRU CE AM VARSAT SANGE-N 89?

Se spune ca pe 20 decembrie 1989, Timisoara a devenit primul oras liber al tari. Sunt primii romani dezertati de sub dictatura condusa de Nicole Ceausecu. Pentru a optine acest drept, timisorenii au platit cu sange. Pentru ce? Mereu ma macina aceasta intrebare cand discut acest subiect. Pentru libertate??!! As vrea sa-mi raspunda unul care si-a dat duhul daca asta-i libertatea pe care si-a dorit-o. Sunt curios daca am da timpul inapoi, timisorenii ar mai fii iesit in strada. Sunt sigur ca regreta. Nu-l regreta nimeni pe Ceausescu, dar toti regreta pe mana cui au dat tara. Au inlocuit o dictatura, cu o democratie falsa. Astazi nu mai este nici un secret ca noi am avut o lovitura de stat, comandata de rusi si sprijinita de americani.Ion Iliescu, impreuna cu complicii sai a imbracat frumos si prezentat aceasta lovitura, in revolutie. Din acest motiv cine era pe tanc, taximetristul lui Iliescu, pana-n 2010 a fost senator si a avut la discretia sa toata justitia otravita a tarii. Cine striga la balcon '' faceti loc sa treaca noi conducatori ai tarii'' astazi e mare liberal si senator.
Pentru libertatea cui a varsat romanul in 89 sange? El nu a fost cu adevarat liber. Liberi au inceput sa fie baronii locali, miliardarii de carton, intitulati astazi mari antrepenori, mafiotii infiltrati in structurile statului: partide politice, justitie, interne etc. Romanul a cerut libertatea presei. Astazi ne dam seama ca presa noastra-l considera bizon, manipulandul zilnic cu fel si fel de informatii toxice in interesul mogulilor. Nu as fii atins acest capitol daca unul din mai marii moguli din zilele noastre, atunci nu ar fii fost un turnator notoriu.
Vedem personaje politice, care condamna comunismul, dar nu vedem niciodata o ancheta prin care, odata pentru totdeauna romanul sa afle cu adevarat ce sa intamplat in decembrie 1989, si vinovatii sa plateasca.

Cum ar fii aratat Romania astazi, daca Ceausescu nu era asasinat in stil barbar? Ce era daca era judecat si condamnat de persoane abilitate sa faca acest lucru, nu de FSN. Multe capete din fruntea tarii, anilor care au urmat si din zilele noastre ar fii cazut.
Poate ca atunci daca nu ratam startul democratiei, istoria acestei tari s-ar fii scris altfel. Poate ca astazi, PRO TV aveea ca invitat un adevarat revolutionar, nu artizanul loviturii de stat. Ion Iliescu datoreaza acestui popor 21 de ani de democratie. Ipocrizia sta in faptul ca ceea ce a furat, Ion Iliescu, sustina ca dat poporului roman. Poate daca nu ne fura acest drept noi astazi nu mai eram raiul hotilor, si bordelul mafiotilor.

NOI VREM PAMANT!

''Pe vremea comunismului toate pământurile erau ale statului, toate veniturile veneau la stat şi atunci statul îşi asuma responsabilitatea pentru fiecare cetăţean. Acum, terenurile nu mai sunt la stat. 70% din economia românească este în sectorul privat'' - TRAIAN BASESCU
Cu totii stim ca din punct de vedere agricol, in ciuda faptului ca detinem cele mai bune soluri din Europa suntem in colaps. Apar pe sticla fel si fel de experti si analisti explicandu-ne ce ar trebui sa faca statul, ce programe europene trebuie sa adaptam. Faptul ca Romania este in colaps la acest capitol are doi vectori principali. Lipsa puterii financiare si lipsa fortei de munca din domeniu. Acum 20 de ani, tatuca patriei a reusit sa mizeze pe un loz castigator electoral: taranul. A reusit sa mestereasca din strigatul amar si disperat al taranului, o arma letala in bataliile electorale. Ecoul acestei arme se resimte si dupa 20 de ani. Strigatul e-n genul rasculatilor care ne fascinau la istorie, in romanele lui Rebreanu. NOI VREM PAMANT! De la Mircea cel Batran pana-n clipa cand Iliescu, a descalecat mare voievod asupra patriei aceasta a fost lozinca taranului. Iliescu a reusit sa le potoleasca setea de pamant. Drept rasplata, campanie de campanie a adunat voturi.Atat personale cat si pentru partidul cadavru. Si acum tata Aglaia,si badea Ion  voteaza cu ''3 trandafiri''. De ce? Iliescu ia facut din iobagi de pe campurile statului, mosieri. Pe langa pogoane, fiecare a pus mana pe unelte agricole, pe cate o pereche de cai pe cate o vacuta cu lapte, pe o turma de mioare. Iobagul a devenit fermier.
La inceput toate au fost bune si frumoase.Taranul avea ceva banuti de pe vremea impuscatului, era tanar in plina putere. Astazi mosierul de 60 sau 70 de ani, pe atunci avea 40 sau 50 de ani. Era bun si in plina forta sa se inhame la muncile agricole. Anii au trecut, iar inlocuitorii in campul muncii ai mosierilor, au disparut treptat. Tanarul de la tara mai dezghetat putin la minte, a abandonat sapa de lemn, migrand in industrie. Cei care au ramas la sat, astazi primesc ajutor social.
Cei care au primit pogoane in 90 au crezut ca romanul se va intoarce in feudalism. Badea Ion cu cateva hectare a crezut, ca se va intoarce vremea cand saracul ii va fii sluga pentru o traista de faina. Insa socoteala de acum 20 de ani nu se potriveste cu cea din prezent. Tinerii sunt in industrie in mediu urban, sunt mii firme care isi desfasoara activitatea in mediul rural prestand diferite servicii plecand de la activitati agricole pana la industria textila. Cel care a ramas inrobit, primeste ajutor social prestand in schimb cateva ore lunare in folosul comunitatii. Robul devine dintr-o data pentru mosier o mana de lucru foarte scumpa. Robul fara 50 de ron pe zi nu se trezeste cu noaptea-n cap sa faca act de prezenta pe glia lui mos' Ion. Tariful zilnic este enorm pentru mosierul care are ca sursa financiara o amarata de pensie.
Aceasta situatie este unul din motivele temeinice, de unde rezulta ca astazi propietarul de pamant agricol nu-si poate optine macar propia existenta. Ciudat este faptul ca desi taranul nu-si poate lucra pamantul, nu exista tribunal in tara sa nu aiba pe rol macar un proces pe saptamana, avand ca subiecte pamantul. Taranul este in stare sa faca si crima pentru o un metru patrat de pamant.
Acum din nou taranul sta cu mana intinsa la stat.Asteapta subvetii.Acestea vin in functie de posibilitatile bugetului de stat. Nu este suficient. El tot mai vrea. Ar vrea ca statul sai are sa-i samene, sa-i lucreze pamantul, sa-i recolteze si de ce nu sa-i bage-n hambar. Nu ar ceda un bob de grau gratis. Ajuns in aceasta situatie taranul se crede negustor din acest moment. Ar dori sa faca negot cu statul. Vrabia, malai viseaza.
An de an, taranul isi lasa pamantul parloaga. Dar nu-l vinde, nu-l arendeaza. Pentru ati arenda o palma de pamant taranul cere cat nu face. Ca afacerit devine mai profitabil sa importi decat sa cultivi daca esti in situatia sa nu ai pamantul necesar ca propietate. Taranul cu o bucata de pamant se crede imparat.Desi moare de foame in casa el  crede ca are avere: pamantul. 
Daca-l vei intreba de ce-l voteaza pe Iliescu sau urmasii sai, el iti va raspunde ca tatuca la facut pe el, om realizat in viata. A primit pamant. Pamant lasat parloaga.El niciodata nu va vinde in ciuda faptului ca nu si-l fructifica. El toata istoria a strigat un singur slogan: EU VREAU PAMANT ! Timp de 14 ani i-au fost recunoscatori lui Iliescu si partidului. A amanetat constant viitorul copiilor si nepotilor sa-i pe mana unei structuri mafiote, bine organizate sub bagheta lui Ion Iliescu.
Ati vrut pamant, acum lucrati-l, nu mai cersiti de la bugetul statului!

FALS SAU ADEVAR?

Astazi pe lumea justitiei, a aparut un document asa zis senzational, in ceea ce priveste istoria evenimentelor din decembrie 1989. Se afirma ca Ion Iliescu ar fii transformant sentinta dictatorilor din condamnare la moarte in detentie pe viata. Eu inclin sa cred ca acest document este un fals. Nu am argumente, dar ce este prezentat pe acel site si preluat de Evenimentul Zilei, imi pare o fituica nu un document oficial.Acest document a fost prezentat de Teodor Maries.Iata textul:

“Preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, asigurând interimatul funcţiei de preşedinte al României, examinând dosarul nr. 1/P/1989 şi sentinţa Tribunalului Militar Excepţional, pronunţată astăzi, 25 decembrie 1989, luând în considerare faptul că în vederea stopării vărsării de sânge condamnatul Ceauşescu Nicolae a luat parte activă la încetarea luptelor din partea tuturor trupelor de securitate printr-un ordin ferm dat în acest sens, decretează:

1. Se comută pedeapsa capitală privindu-l pe condamnatul Ceauşescu Nicoale la detenţie pe viaţă
2. Se comută pedeapsa capitală privind pe condamnată Ceauşescu Elena la detenţie pe viaţă
3. Dispoziţiile articolelor 1 şi 2 nu aduc nicio altă atingere dispoziţiilor sentinţei numărul 1 din 25 decembrie 1989 privind susnumitii condamnaţi”

Maries ia in calcul 3 ipoteze:

“Ion Iliescu a aşteptat un ordin din străinătate, cel mai probabil de la Moscova. A trasat sarcina înfiinţării unui tribunal militar excepţional, dar a pregătit şi al doilea document pe care l-ar fi folosit dacă primea un ordin”

“Ion Iliescu nu a avut deplină încredere în victoria revoluţiei şi atunci s-a gândit să-şi asigure spatele”

“Ion Iliescu n-a fost sigur că cei de la Târgovişte îl vor ucide pe Ceauşescu şi atunci a scris acest decret care i-ar fi salvat propria piele în caz că se întâmplă ceva şi comandantul suprem se întorcea la Bucureşti”

Eu nu iau in calcul nici una dintre aceste 3 variante datorita faptului ca cred in autenticitatea acestei hartii.Nu contine o data, o stampila oficiala, si nici indentitatea clara a fostilor dictatori.Ma refer la datele din buletin.Putea fii un oarecare Nicolae Ceausescu.Desi Ion Iliescu nu recunoaste documentul, am senzatia ca se incearca sa fie scapat de povara ceausestilor, din ochii cetatenilor.

PERIOADA DE AUR

''Guvernarea Năstase, compusă din alţi “antireformişti” a fost cea mai fertilă şi benefică perioadă pentru economia naţională (creşterea constantă a produsului intern brut, reducerea inflaţiei la sub 10 %, în condiţii de echilibru macroeconomic), la care este de adăugat încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană si primirea in NATO.'' -ION ILIESCU.

Intradevar, in perioada de aur, guvernata de Adrian Nastase, statul roman a suferit o reforma majora, care si astazi apasa greu pe pieptul poporului, fara sa-i dea sansa sa respire.Reforma implementata de aceste doua personaje, este injugarea tarii de baroni.Baronii locali!In aceasta perioada au aparut pe scena, personaje gen Radu Mazare, Gheorghe Bosanceanu (Constanta), Doru Sechelariu (Bacau), Dinel Staicu (Craiova) Ioan Neculaie (Brasov) Marian Oprisan (Vrancea) Liviu Dragnea, Ioan Niculae (Teleorman) Constantin Contac (Botosani) etc, care au dat cele mai mari tunuri din punct de vedere financiar in aceea perioada datorita afacerilor cu statul.Sub nasul dumneavoastra Romania, a devenit statul miliardarilor de carton.
 De ce combinatul siderurgic din Galati sub guvernarea Nastase a ajuns sa piarda zilnic aproximativ un milion de dolari?Dupa 4 ani de la privatizare combinatul siderurgic a atins cifra de afaceri de 2,1 miliarde de dolari.Nu cumva premierul avea tot interesul sa vanda indienilor combinatul pe un pret de nimic: 25 de milioane de dolari.Prin piata se zvoneste ca pretul corect ar fii de un miliard de dolari.Doar Nastase stie de ce Sidex Galati a fost aruncat ca pe o masea stricata celor de la Mittal Steel Galati.

Cum a devenit Dinu Patriciu multimiliardar?Mai tineti minte?Prin privatizarea Petromidia si prin HG 118/2003, prin care ati saracit bugetul statului cu 600 milioane de dolari.Aceasta este datoria pe care i-ati reesalonat-o pe o perioada de 7 ani, lui Dinu Patriciu.

Presupun ca vanzarea Petrom in momentul de fata nu-i va spune absolut nimic, domnului presedinte care a condus epoca de aur a acestei tari.Am sa relatez mai jos ce scriau cei de la  www.z-ziarul.ro in data de 9 decembrie 2009.Unii vor crede ca sunt minciuni electorale portocalii.Fiecare este liber sa gandeasca ce vrea.

''Privatizarea SNP Petrom SA a fost o greşeală economică gra­vă, pentru că a fost o decizie pur politică, care a surclasat da­tele eco­nomice. Specialiştii în petrol şi gaze au analizat toate aspec­tele celei mai importante pri­va­tizări a anului 2004 şi au ajuns la concluzia că, fiind folo­sită în scopuri politice, statul a fost păgubit într-un singur an după privatizare cu mai mult de 4 mili­arde de euro. La data priva­tizării, SNP Petrom SA avea ca obiect de activitate, în principal, exploatarea zăcă­min­telor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul continental al Mării Negre, rafinarea şi prelucrarea ţiţeiului, transportul şi comercializarea produselor pe­tro­liere, comercializarea gaze­lor, importul şi exportul de ţiţei, produse petroliere, utilaje, echipamente şi tehnologii specifice. SNP Petrom SA, anterior priva­tizării, se definea ca unul dintre cei mai importanţi producători de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est, singurul producător de ţiţei din România, neavând concurent în acest do­meniu, şi cel de-al doilea pro­ducător de gaze naturale, cu o producţie în 2003 de 6,129 miliarde metri cubi şi o cotă de 34% la furnizare. În studiul de piaţă realizat pentru privatizarea Pe­trom, în mai 2003, consultantul tehnic, Jacobs Consultancy, anu­nţa Ministerul Industriei că a identificat rezerve de 128 mi­li­oane de tone echivalent petrol, plus 16 milioane de tone petrol în Kazahstan, din concesionare. Niciuna nu fusese exploatată. Din datele contabile înainte de privatizare consemnăm activul net de 62.373.020.622 mii de lei şi profitul net de 2.282.082.505 mii de lei. Conform contractului de privatizare, OMV a plătit statului român suma de 668,815 milioane de euro pentru 33,34% din pachetul de acţiuni, iar compania Petrom a intrat pe mâinile austriecilor de la OMV la un preţ subevaluat cu aproape 50% din cauza estimărilor făcute de consultanţii care au ana­lizat rezervele de ţiţei ale Pe­trom. Banca elveţiană Credit Suisse First Boston şi cea olandeză ING au evaluat rezer­vele companiei române cu un preţ maxim de 22 de dolari pe baril până în 2012. În momentul semnării contractului de privatizare - la aproximativ 1 an după evaluarea iniţială -, preţul ţiţe­iu­lui ajunsese deja la 35 de do­lari pe baril, iar prognozele indicau încă de mai demult o ascen­siune de durată a pre­ţu­rilor combustibililor. La preţul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extracţie şi exploatare a Petrom a fost evaluată de consultanţi la 1,7 miliarde de do­lari, valoare ce corespunde ac­tivului net menţionat, iar în­tregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari. Dar, în evaluarea făcută pentru Guvern, acelaşi consultant preciza că „o variaţie de 2 dolari în preţul petrolului Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari în valoa­rea companiei“. Responsabili de privatizarea SNP: Adrian Năs­tase şi Dan Ioan Popescu. Este afacerea din care România a pierdut cei mai mulţi bani.''