MRU, MAI BUN DECAT BASESCU?!

Coalitia anti-PDL are o problema: Mihai Razvan Ungureanu nu e Traian Basescu! Actualul presedinte l-a batut mar pe Mircea Geoana cu concursul acestuia (ma refer nu numai la faptul ca l-a invins, dar l-a ridiculizat, si asta a cantarit fatal pentru psihicul fostului lider al PSD), insa nu astfel vor sta lucrurile intre Crin Antonescu si MRU - in eventualitatea ca USL insista sa mearga pe mana presedintelui PNL pentru a castiga prima demnitate a tarii.

Dar ma indoiesc. Si nu pentru ca socialistii isi vor schimba prioritatile si vor prefera sa-l alerge pe unul de-al lor pana la Cotroceni. Ci pentru ca actualul premier forteaza USL sa deschida bine ochii, sa aiba discernamant. Greu, dar nu imposibil.

Daca Traian Basescu a fost cel mai bun produs al gradinitei politice de dupa Revolutie, MRU se afla in gimnaziu, in an terminal. Experienta sefului statului, a carui oferta s-a mulat ca un sal din lana pe gatul fragil al electoratului beat, reprezinta o carte de citire atat pentru strategii electorali, cat si pentru candidati.

Nu ca acestia trebuie sa invete din greseli - s-a demonstrat ca Traian Basescu a facut doar o singura eroare politica, in momentul cand s-a azvarlit asupra doctorului Raed Arafat (buna si asta, mai ales ca a fost maxima, va sta in toate manualele marketingului electoral). E vorba mai ales despre faptul ca asa, cu doua viteze, incet si foarte incet, societatea romaneasca progreseaza. Si oameni, si sobolani.

Iar unui ochi care incepe sa clipeasca i s-a aruncat in fata o alta felie de realitate, pe care este necesar sa o digere: MRU. Dintr-o data, fortandu-l sa judece iute, sa cantareasca. Efectul surprizei de a constata, daca nu stia, cum capra sare masa, iar iada sare casa.

Nicio urma de mitocanie, dar acelasi verb taios. Doar ca mai finut. Aceeasi siguranta, doar ca asta noua vine dintr-o cultura ceva mai consistenta. Aceeasi maniera de a jongla cu senzatiile - Traian Basescu rade, plange si danseaza, MRU rade, misca iute din pupile ca sa para nesigur, prin urmare e de-al nostru, din popor, si roteste palosul cu larghetea cu care chivutele dau din buric.

Ridiculizeaza, dar la nivel colocvial. Ameninta, dar pare impaciuitor. Iarta, mai ofera o sansa, marind astfel distanta (pe verticala) dintre el si Victor Ponta - celalalt nici nu exista! Este responsabil, dar nu uita sa se refere la eventuale neimpliniri. Si isi joaca admirabil personajul, mai ales haina de fost sef peste spioni.

Si "indrazneste" sa riste. Adica spune ca nu isi va sufleca manecile pentru o cariera politica decat daca-i iese asta, administrativa. Desigur ca nu poate spune dupa doua luni daca a reusit, ii mai trebuie o luna - aceasta este una dintre cheile retoricii lui MRU in fata lui Emil Hurezeanu. Pentru cine doreste sa o priceapa. Pentru cine nu, mai mare!

Caci daca in urma cu o saptamana, pe spinarea PDL pareau ca incep sa curga sudori reci, gheata din vorba premierului a mutat orizontul intr-o insula tropicala.
Doar ca mai trebuie ceva: sa vrea si tabara portocalie asta. Ca daca nu, MRU se va incarca pe sine in spinare si-si va cauta alt activ de baza. Ceea ce nu-i va ajuta, fireste, pe liberali. Vrand-nevrand, ei vor trebui sa-si gaseasca alta portavoce. Traian Basescu s-a faultat singur, dar Ungureanu nu are de gand.
AUTOR CRISTIAN MIHAI CHIS
SURSA www.ziare.com