Locul
Serbiei e în Uniunea Europeană, cu tot cu minorități. Ceea ce presupune
două lucruri compatibile și complementare: un stat sîrb apt de practică
europeană și minorități respectate. Destulă lume crede că statutul de
candidat la admitere și, mai apoi, admiterea în UE sînt formalități
automate. Ideea e falsă, deși, uneori, un anume suflu german a permis
Croației și Serbiei să parieze pe apariția unei scurtături care lasă în
beznă corupția sau tratamentul minorităților. Cine crede în continuare
europenizarea unui stat e o chestiune festivă poate întreba România.
Pe
parcurusl unei lungi istorii de neînțelegeri și acomodări, România a
învățat să accepte și să respecte constrîngeri în care a descoperit,
treptat, avantaje. Mecanismul de Cooperare și Verificare nu e o fericire
dar o instalație de îndreptare mai bună nu vom găsi. Dosarul Schengen
e, deasemenea, în felul lui, un bun preparator, deși manualul de
utilizare e scris doar în olandeză și conține mari erori de ortografie.
Recent, un ex-diplomat olandez a conchis că tot ce e viu și îmbrăcat
între Balcani și Prut nu e om. N-are rost să ne pierdem umorul. Avem
zăcăminte masive în materie, comparativ cu Olanda care e, din acest
punct de vedere, un pustiu. Putem conchide, la rîndul nostru, că nici
diplomații nu mai sînt ce erau. Putem adăoga, deasemenea, că Europa e un
sistem de conviețuire extrem de complex și, în nici un caz, un
concubinaj în care partenerii își iartă reciproc viciile.
Cine
insistă, totuși, pentru relații suplimentare, poate trece la Țările
Baltice, obligate de norme europene să acorde drepturi greu
justificabile rusofonilor lăsați în urmă de armata de ocupație
sovietică. Locul natural al problematicii baltice e colonialismul. Dacă
nu era vorba de Rusia, chestiunea ar fi fost tratată cu vehemența
aplicată fostelor puteri coloniale occidentale. Fiind vorba de Rusia,
chestiunea s-a politizat iar balticii au trebuit să accepte consensul
european. Și Ungaria poate da relații. Recenta retragere de fonduri
europene de coeziune a fost aplicată din rațiuni inexplicabile economic
și pe deplin explicabile politic. Ungaria e prea de dreapta pentru lumea
bună a Europei și, în acest caz, dublul standard devine o practică
oficială.
Așadar,
Serbia n-are de ce se plînge. Disputa cu România nu e altceva decît
salutul de bun venit în antecamera europeană. Și, încă, Serbia are parte
de un tratament rezonabil. Astfel, autoritățile sîrbe nu pot susține că
află abia acum de problema minorității românești. În primul rînd,
pentru că s-au ocupat activ de dezbinarea zisei minorități de un car de
vreme. În al doilea rînd, pentru că au pe birou un kilometru de dosare
remise, de acleași car de vreme, de autoritățile române. În plus,
rezolvarea problemei nu cere eforturi faraonice și nu poate strivi
bugetul de stat sîrb. Românii din Serbia sînt o minoritate modestă cu
cerințe modeste. Adevărat, palmaresul istoric sîrb tinde să rezolve
asemenea probleme prin cu totul alte mijloace dar abia aici e șansa.
Căci vocația europeană a Serbiei poate fi demonstrată tocmai prin
capacitatea de a rezolva chestiuni minoritare în termeni opuși
balamucului și balcanismului.
E
România nedreaptă? Dacă e așa, atunci consecvența e nedreaptă. România
acceptă rigori europene și se așteaptă ca rigorile europene să fie o
normă comună. De aici pînă la șantaj mai e cale lungă. Mai precis,
distanța între metrul etalon și topografia care folosește, după caz,
piciorul, stînjenul, mila, versta, nodul și, chiar, kilogramul.
Unificarea
și armonizarea criteriilor sînt fundamentale în spațiul european. Dar
și în afara lui, unde PSD a ratat, încă o dată, opinia comună. Acum
cîteva săptămîni, PSD se bifurca pe tema Pactului fiscal european.
Năstase și Iliescu erau împotriva, Ponta era aproape de acord. Acum e
invers. Ponta afurisește atitudinea guvernului român față de Serbia,
Năstase o aprobă. Știm, deci, că în orice privește Europa, PSD
funcționează ca două partide care își împart prin rotație puterea și
opoziția. Jocul e interesant și util pentru gimnastică internă a
partidului. Pentru România, nu. România nu poate fi simultan în
interiorul și în afara Europei, după cum cade mai bine uneia sau alteia
din aripile PSD.
AUTOR TRAIAN RAZVAN UNGUREANU
SURSA TOTUL IN SCRIS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu