Desfășurat departe de ochii publicului, război penibil purtat de foștii
șefuleți de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru veșnica
menținere a indemnizaților de conducere a devenit, deja, fidela
oglindire a bălții murdare în care se scaldă inamovibila noastră
justiție democratică. Superficial privită, această bătălie încrâncenată
pare a fi un soi de „război al zeilor”: cum bine știm, instanța
supremă este ultimul „eșalon” pământesc,
dincolo de care doar Dumnezeu mai poate să facă dreptate. Din păcate,
magistrații noștri supremi sunt și ei doar niște oameni, nu toți de
foarte bună calitate, fapt confirmat de cazurile de corupție care au
zguduit periodic Înalta Curte. Acele scandaluri țin, însă, de competența
DNA. Lupta pentru indemnizațiile de conducere este una internă, un soi
de „război civil” în care armele de bază sunt articolele și paragrafele
de lege pe care „combatanții” le folosesc după cum îi duce pe ei mintea
și după cum le dictează interesele propriului buzunar. Este un război
surd, purtat foarte aproape de granița conflictului de interese, o
luptă dusă de câțiva magistrați a căror reputație nu este chiar
nepătată. Care este „miza” acestui război? Una perfect „lumească”,
legată, bineînțeles de parale. În timpul perioadei în care dețin funcția
de vicepreședinte al instanței supreme ori conducerea uneia dintre
secțiile componente, magistrații Înaltei Curți, și doar ei, primesc
niște bani în plus care, strict contabilicește vorbind, constituie
„indemnizația de conducere”. Un spor la salariu pe deplin justificat
pentru timpul în care magistratul își asumă sarcinile suplimentare ce
decurg din acea funcție de conducere. Ceea ce-și doresc însă câțiva
dintre foștii șefi și șefuleți de la instanța supremă este dreptul de a
primi această indemnizație și după ce au părăsit funcția de conducere și
au revenit în poziția ierarhică anterioară.
Debutul „războiului indemnizațiilor“
Conform
unui document oficial, trimis de Înalta Curte de Casație și Justiție,
la solicitarea ziarului Curentul, acest război surd, dus cu „armele“
legii, a început în anul 2006 când Nicolae Popa, președintele de atunci
al instanței supreme, a emis Ordinul nr. 78 /25 aprilie 2006, prin care
s-a decis că „ judecătorii Ruxandra Neagu, Gabriel Ionescu și Dragoș
Bărcănescu vor primi doar indemnizația de încadrare corespunzătoare
coeficientului de multiplicare 23,000, prevăzut la lit.A, nr.crt 4 din
Anexa la OUG nr.27 din 29 martie 2006, privind salarizarea și alte
drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal
din sistemul justiției“. În luarea acestei decizii „S-a avut în vedere
că acești judecători care au îndeplinit anterior funcții de conducere în
cadrul instanței supreme, nu pot beneficia, în continuare, de
încadrarea la indemnizații corespunzătoare unor coeficienți de
multiplicare mai mari decât funcția pe care o exercită în prezent
(N.red). Deci funcția pe care au fost încadrați după ce n-au mai fost
șefi), deoarece prin art. 41 lit. b din OUG nr.27/32006, a fost abrogată
dispoziția art. 23. lit. g din Legea nr.56/1996, referitoare la
păstrarea de către judecător a rangului dobândit în ierarhie“. Clar!
Exagerând puțin am putea spune că dorința veșnicei perpetuări a acestui
spor bănesc, seamănă, al dracu de bine, cu mofturile unei doamne care,
ajunse la o vârstă venerabilă, îi obligă pe cei din jur să o considere
la fel de frumoasă ca pe vremea liceului când a fost aleasă „Miss
Boboc“. Ei, dar asta nu este decât o simplă metaforă. Atinși la
buzunare, cei trei magistrați „supremi“ au contestat ordinul șefului lor
la „Colegiul de conducere al ICCJ“, care a decis ca toți cei trei să
primească, în continuare, o retribuție în care să fie inclusă și
indemnizația de conducere pe care ei au primit-o pe vremea când erau
șefi pe „tarlaua“ instanței supreme.
Urma scapă turma!
Ulterior,
pornind de la aceeași decizie a Colegiului de conducere al ICCJ, alți
trei magistrați ai instanței supreme cărora le-a expirat mandatul au
beneficiat, în continuare de indemnizația de conducere. Conform datelor
care ne-au fost oferite de către Înalta Curte, foștii șefi care au
beneficiat de acest spor sunt: Neagu Ruxandra, în perioada
22.11.2003-01.11.2006; Gabriel Ionescu în perioada
15.12.2004-01.10.2011; Dragoș Antoniu Ioan Bărcănescu, în perioada
01.05.2005-16.12.2010; Florin Costiniu, în perioada
01.04.2010-12.04.2010; Lidia Bărbulescu, în perioada 16.09.2010
-01.02.2012; Anton Pandrea, în perioada 04.08.2011-01.10.2011. Cei șase
„supremi“ și-au primit sporurile pentru fostele lor funcții de conducere
până în toamna anului 2010 când, încă din prima sa zi de mandat,
Lavinia Stanciu, actualul președinte al ICCJ a decis că Lidia
Bărbulescu, căreia îi încetase mandatul pentru funcția de vicepreședinte
al Înaltei Curți, să primească o „indemnizație de încadrare brută,
lunară echivalentă cu indemnizația corespunzătoare acestei ultime
funcții, la care se adaugă sporurile aferente, aplicându-se totodată o
diminuare cu 25 la sută, conform Legii 118/2010“. Ceva mai târziu,
prin Ordinul nr. 47 din .09.02.2012, emis de președintele Înaltei
Curți, Lidia Bărbulescu „a fost reîncadrată în funcția de judecător,
gradația 5, clasa 109, stabilindu-se o indemnizație de încadrare brută
corespunzătoare acestei funcții, la care se adaugă sporurile
aferente“. Sau altfel spus, adio indemnizație pentru fosta funcție de
conducere. Rămasă fără spor, domnia sa a declanșat un adevărat „djihad“
judiciar. A contestat decizia președintelui Livia Stanciu la Colegiul
de conducere al ÎCCJ, a primit un răspuns, apoi s-a repliat pentru a
putea ataca din nou.
Centrează, dă cu capul și marchează
Care
ar fi miza acestui război intern din cadrul Înaltei Curți? După cum am
mai zis, banii, bineînțeles!. Socotită aritmetic, mult-disputata
indemnizație de conducere, nu-i chiar o sumă astronomică. Asta doar la
prima vedere. Pentru că, adăugată indemnizației de bază, ea este inclusă
în calcularea tuturor sporurilor și a tuturor coeficienților din a
căror însumare rezultă retribuția finală pe care o primește
„beneficiarul“. În plus, ea contribuie, la fel de consistent, și la
calcularea pensiei. Iar asta nu-i chiar un fleac.
Vorbeam, anterior ,
despre faptul că tot acest război se duce, undeva, la granița unui
posibil conflict de interese. Conform documentului oferit de instanța
supremă, „membrii Colegiului de conducere al ÎCCJ care au participat la
ședința în care a fost adoptată Hotărârea nr. 3 din 22 iunie 2006 sunt
Florin Costiniu, Critina Tarcea, Maria Anghelescu, Liviu Giurgiu, Adrian
Bordea, Ana Maria Dascălu și Victor Pașca Cameniță“. Iar colegiul era
prezidat, iaca poznă, chiar de către Lidia Bărbulescu, exact doamna
judecător care se luptă acum pentru rușinoasa „eternizare“ a sporului de
conducere. Plus judecătorul Florin Costiniu, și el un viitor beneficiar
al acestui spor. Spor pe care, probabil l-ar fi pretins până în ziua de
azi dacă, între timp, n-ar fi fost arestat, și apoi trimis în judecată
pentru corupție. Între timp, d-l Florin Costiniu s-a cerut la pensie,
cerere care i-a fost aprobată. Nu știm dacă atunci când i-a s-a calculat
cuantul pensiei s-a ținut cont și de acea indemnizație de conducere.
Probabil că da, având în vedere faptul că Forin Costiniu încasează lunar
o pensie de peste 190 de milioane de lei vechi. La fel cum este foarte
posibil că și pensia magistratului Anton Pandrea să fi fost „altoită“ și
ea cu procentul rezultat din adăugarea sporului de conducere. Iar
faptul că Pandrea s-a cerut și el la pensie, cu foarte puțin timp
înainte de a se afla că este implicat, și el, într-o afacere de
corupție, nu îmbunătățește cu absolut nimic situația. În schimb, ne dă
încă un motiv să batem obrazul unor astfel de magistrați „supremi“
pentru care legea banului este cu mult mai presus decât legea zeiței
„oarbe și legate la ochi“.
AUTOR VASILE SURCEL
SURSA CURENTUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu