CODUL MUNCII DEZBATUT DE COTIDIANUL ''ADEVARUL''

1   Performanţa, criteriu de selecţie a angajaţilor

În viitorul Cod al Muncii este introdus pentru prima dată termenul de performanţă. Articolul 40 îi acordă angajatorului, printre alte drepturi, şi pe acela de „a stabili atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat". De asemenea, noul proiect îi pemite angajatorului şi dreptul de a fixa „obiectivele de performanţă individuală, precum şi criteriile de evaluare a realizării acesteia".

Sindicaliştii s-au opus din răsputeri nu doar acestor prevederi, ci tuturor noutăţilor legate de performanţă. Rezistenţa cea mai îndârjită a iscat-o un alineat al articolului 69 care leagă criteriul performanţei de cel al disponibilizărilor colective. Astfel, noua reglementare propune întocmirea listei de disponibilizări mai întâi în funcţie de performanţă şi abia apoi ţinând cont de criteriile sociale.  Executivul şi patronii au ţinut cu tot dinadinsul să introducă aceste două prevederi pentru a putea creşte competitivitatea firmelor şi a instituţiilor.

Prin aceste modificări, angajatorul se va putea dispensa mai uşor de salariaţii neperformanţi şi nu va mai avea probleme să dovedească în instanţă că n-a fost vorba de un abuz atunci când a renunţat la o persoană. În forma actuală, un angajat tânăr şi fără familie era primul pe lista disponibilizaţilor, indiferent de profitul pe care l-ar fi adus organizaţiei. Sindicaliştii nu sunt de acord să prevaleze performanţa şi nici dreptul angajatorului de a stabili norme şi criterii de evaluare. Legea spune că patronii discută toate criteriile cu sindicatele, dar nu sunt obligaţi să ţină cont de părerea lor.

2 Sancţiuni aspre pentru munca „la negru"

Codul trimis la Parlament conţine şi sancţiuni mai mari pentru munca la negru, comparativ cu forma iniţială. Cresc amenzile date angajatorului: pentru fiecare om folosit fără forme legale, firma plăteşte acum între 3.000 şi 4.000 de lei. În viitor, amenda va fi între 10.000 şi 20.000 de lei. În cazul unui număr mare de lucrători „la negru" sau „la gri", instanţa poate interzice, pe o perioadă de cel mult cinci ani, accesul firmei la ajutoare, subvenţii, fonduri europene şi participarea la licitaţii pentru contracte pe bani publici.  Mai mult, angajatorul care are mai mult de cinci lucrători „la negru" riscă închisoare, de la unu la doi ani. Aceste sancţiuni ar trebui să aducă în legalitate 1,6 milioane de români care muncesc „la
negru". 

3 Perioada de probă este majorată la 90 de zile

Prima variantă a Codului, pe care a început dezbaterea public, stabilea o perioadă de probă de 45 de zile (pentru funcţiile de execuţie) şi de 120 de zile (pentru cele de conducere). Companiile au cerut cu insistenţă prelungirea termenelor actuale, de 30, respectiv 90 de zile, pe motiv că timpul nu ar fi fost suficient pentru o evaluare corectă a viitorilor salariaţi. De exemplu, în cazul managerilor, efectul măsurilor luate de ei nu se putea resimţi şi cuatifica decât după o perioadă mai lungă. În plus, companiille au invocat şi rezistenţa la schimbare în interiorul unei organizaţii. Varianta propusă de Executiv e ca perioada de probă să fie de  90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de 120 de zile pentru cele de conducere. Varianta iniţială, cea din decembrie, scotea cu totul articolul 33, cel care spunea că nu se pot angaja succesiv mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post.

Asta însemna că o firmă putea proba oricâte persoane pe acelaşi post, fără să angajeze pe nimeni.  Actuala reglementare permite o durată de maximum trei luni de probă pentru un job. Forma nouă este  în favoarea angajatorului: o firmă poate proba câte persoane vrea pentru acelaşi post, dar perioada de probă pentru un post nu poate fi mai mare de 12 luni.Comisia Europeană semnalase că perioadele de probă şi preaviz din România sunt mai scurte decât media Uniunii. Maria Grapini, fostă reprezentantă a patronatelor din industria textilă, spune că s-a trezit de mai multe ori cu angajate care  nu confirmau în timp că au competenţele necesare. De exemplu, a avut lucrătoare care, după semnarea contractului pe durată determinată, nu reuşeau să mai respecte norma de timp pe un produs. Cu toate acestea, instanţa a obligat firma să le păstreze pe post.

4 Perioada de preaviz creşte la 20 de zile

Actualul Cod al Muncii prevede că perioada de preaviz în cazul demisiei sau a concedierii e de 15 zile pentru funcţiile de execuţie şi de 30 de zile pentru cele de conducere. Noul Cod propune creşterea acestei perioade, de la 15 la 20 de zile pentru funcţiile de execuţie, modificare importantă, care dă posibilitatea salariatului să aibă un interval de timp mai lung pentru a-şi găsi un alt loc de muncă. România avea o perioadă de preaviz de trei ori mai scurtă decât media europeană.  Atunci când i se solicită, angajatorul este obligat să elibereze documentele care atestă activitatea desfăşurată de salariat, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate. De asemenea, concediul de odihnă fracţionat minim ajunge la 15 zile de la 10.

5 Angajările sunt permise imediat după disponibilizările colective

Una dintre modificările cerute cu insistenţă de către companii a fost aceea referitoare la abrogarea articolului care le interzice patronilor să opereze angajări timp de 90 de zile după concedierile colective. Prevederea a dispărut, aşa încât firmele pot face recrutări începând cu a  doua zi după disponibilizări.

De asemenea, firma nu mai este obligată ca la reluarea activităţii să-i cheme mai întâi pe foştii salariaţi, pe aceleaşi posturi şi fără concurs, şi abia după refuzul acestora să apeleze la alţii. Angajatorul are astfel posibilitatea de a scăpa de angajaţii pe care-i consideră incompetenţi. Patronii au susţinut că imposibilitatea reluării imediate a angajărilor împiedică o firmă să se redreseze şi chiar să se extindă, dacă în mod neaşteptat apare o nouă oportunitate după ce a făcut concedieri. Neputând angaja, o firmă este obligată acum să refuze eventuale contracte apărute în termenul de 90 de zile. În plus, asta afectează chiar piaţa muncii, fiindcă împiedică reapariţia unor joburi în cele trei luni.

Articolul 72 a fost iniţial abrogat cu totul, dar forma care a ajuns la Parlament conţine câteva precizări referitoare la bugetari. Adică, angajaţilor la stat nu li se mai aplică de acum prevederile de la secţiunea a 5-a, care vorbeşte despre "concedierea colectivă, informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colective". Printre altele, nu mai sunt obligatorii salariile compensatorii. 

6 Se lungesc şi contractele pe termen fix

Durata contractului de muncă pe perioadă determinată creşte la 36 de luni, de la 24 de luni, cum este în prezent. Sunt permise în continuare trei contracte succesive. Guvernul şi-a motivat decizia aducând în discuţie proiectele strategice finanţate din bani europeni care se întind pe cel puţin trei ani şi prin faptul că va stimula creşterea numărului de joburi.

Ponderea acestora în economia europeană era, în 2008, de 15% din totalul contractelor de muncă, faţă de numai 1,3%  în România. Sindicaliştii îl contrazic pe premier folosindu-se de exemplul Poloniei, unde ponderea contractelor pe perioadă determinată era de 27%, în 2008, iar şomajul a ajuns anul trecut la 20%, cu mult peste cel din România. În plus, statistica europeană arată că persoanele plătite pe astfel de contracte câştigă, în medie, cu 15% mai puţin decât angajaţii permanenţi.

7 Dacă nu munceşti, nu eşti plătit

Noul Cod al Muncii le dă firmelor mai multă libertate în ceea ce priveşte reducerea programului de lucru. Pentru prima oară, angajatorul poate suspenda contractele individuale de muncă şi în intervalele când firma nu mai funcţionează fiindcă nu are avizele şi autorizaţiile necesare. Până acum, salariaţii erau plătiţi ca şi când ar fi muncit. Sindicaliştii spun că noua formulă îi pune pe angajaţi să suporte greşelile conducerii. Cei din urmă sunt vinovaţi pentru lipsa avizelor, astfel încât salariaţii simpli nu ar trebui să plătească lipsa de profesionalism a unor manageri.

De asemenea, se mai introduce un alineat care-i dă posibilitatea angajatorului să micşoreze programul de lucru şi, corespunzător, a salariilor. În cazul reducerii activităţii din motive  economice, tehnologice etc. care depăşesc 30 de zile, firma poate reduce săptămâna de muncă de la cinci zile la patru.

Puncte slabe

1 Weekend în mijlocul săptămânii. Dacă până acum sâmbăta şi duminica erau zile libere legale, proiectul dă posibilitatea ca repaosul săptămânal să poată fi luat de exemplu joi şi vineri. Condiţia e ca cele două zile libere să fie consecutive, iar săptămâna de lucru să nu fie mai mare de 48 de ore, cu tot cu cele lucrate suplimentar. Măsura îi nemulţumeşte pe creştinii practicanţi şi pe familişti.

2 Sancţiuni pentru muncitorii fără acte legale. Noul act normativ prevede  amenzi şi pentru lucrătorii „la negru". Această măsură este motivată de Valentin Mocanu, secretar de stat în Ministerul Muncii, prin faptul că munca „la negru" n-ar fi posibil fără acceptul lucrătorilor. Aceştia vor fi sancţionaţi cu amenzi între 500 şi 1.000 de lei. Amenda ar trebui însă înlocuită cu o altă sancţiune,  pentru că cei care acceptă munca „la negru" sunt, de regulă, săraci şi plătiţi cu foarte puţini bani.

3 Munca suplimentară se va putea compensa cu zile libere în următoarele două luni de la data efectuării, faţă de o lună cum este acum.
SURSA: ADEVARUL

CAPITALISMUL LA ROMAN

''Se încearcă acreditarea ideii că statul, guvernul, este responsabil pentru fiecare cetăţean. Nu-i adevărat. Statul nu mai are resursele comunismului. Pe vremea comunismului toate pământurile erau ale statului, toate veniturile veneau la stat şi atunci statul îşi asuma responsabilitatea pentru fiecare cetăţean. Acum, terenurile nu mai sunt la stat. 70% din economia românească este în sectorul privat. Cine vrea comunism nu poate fi partenerul nostru politic, care reprezentăm o mişcare de centru-dreapta hotărâtă să pună în valoare omul şi nu statul" - TRAIAN BASESCU.

Aceasta afirmatie corecta data la Covasna de presedintele in exercitiu al statului, a dat material de lucru adversarilor politici. De ce mai platim noi taxe si impozite daca statul nu e responsabil de bunastarea noastra? Asta e intrebarea care a facut turul si returul canalelor media si introdusa-n capul romanului care nu vrea sa-si puna neuronul in functiune. Aceasta afirmatie, tinteste in primul rand asistatii sociali si cetateanul care dupa 21 de ani de la caderea regimului comunist, inca sta cu mana intinsa la stat. Statul nu e obligat sa-mi creasca pruncul, nu e obligat sa-mi bage-n oala, nu mai este obligat sa-mi asigure o locuinta sau un loc de munca. Capitalismul inseamna altceva. Capitalismul este definit in primul rand prin concurenta dura din piata muncii. Daca nu sunt pregatit in domeniul ales nu am sansa de reusita sa ocup un loc de munca. Daca-l optin trebuie sa fiu mereu in continua dezvoltare profesionala. In orice moment este foarte posibil sa bata altcineva la usa patronului cu competente si capacitate de munca mai mare decat mine. Intr-un duel cu un acest tip de individ pentru un sigur post in sectorul privat voi pierde. Nici un patron nu plateste incompetenta, si mereu va opta pentru cel cu aptitudini si capacitate de munca mai mare, in detrimentul celui mai slab pregatit.  Romanul in sitemul privat la el in tara nu-si da interesul. Sunt platit la ora sau am salar fix in functie de caz, timpul trece leafa merge. De ce sa-mi bat capul cu productia ca oricum sunt platit prost. Patronatul are o prioritate de baza: mana de lucru ieftina. Randament maxim, cheltuieli putine.
Prioritatea de baza a patronatului, devine principiul esential in mintea angajatului roman. Dupa acest principiu el da randament la locul de munca. Pe el nu-l intereseaza produsul final al muncii sale intr-un termen scurt. Da-l in masa de patron, stau eu sa-mi bat capul sau sa-mi rup oasele sa-i ingras lui conturile. Romanul nu este invatat sau nu vrea sa realizeze ca acel produs final, reprezinta bunastarea lui materiala. Asta in ciuda faptului ca in popor circula un proverb: '' dupa plata si rasplata''. El are infipta-n cap conceptia ca oricum este platit prost.
Plecand de la prioritatea de baza, patronatul fixeaza un targhet pentru angajat.Iti acord acest salariu, iar tu in schimb trebuie sa produci x>salariu, intr-un anumit termen foarte bine determinat in timp si spatiu. Acest targhet este uneori realizabil, de foarte multe ori nerealizabil (o cauza importanta in falimentul firmelor mici si mijlocii), si foarte rar in cazuri izolate depasit. Acesta tinta definata de patronat produce in mentalitatea romanului, ideia de sclavagism. Muncim ca sclavii la patron pentru nimic. Cei care reusesc sa-si depaseasca constant targhetul fixat, reusesc sa optina un drept. O lege nescrisa si esentiala-n capitalism.Dreptul de a negocia. Nici un patron sanatos la cap nu va refuza sa te plateasca mai bine daca i-ai demonstrat ca ai valoare-n piata muncii. In primul rand nu risca sa te arunce in banca concurentei, si apoi oricand prefera sa plateasca o persoana cu 7 lei care-i produce lunar 10, decat 2 cu 4 lei care produc 10 lunar. Prin activitatea ta profitul va creste de la 2 la 3 lei pentru acel patron.Acel angajat care prin munca isi obtine dreptul de a negocia, niciodata nu se va plange ca e greu in Romania, nu va injura guvernul, nu va scanda: ''iesi afara javra ordinara''!
Daca nu am reusit sa ma fac inteles va propun un exercitiu. Sa luam un domeniu in care romanul este foarte priceput si recunoscut peste hotare. Domeniul constructiilor. Sa spunem ca 2 frati, Ion si Gheorghe isi construiesc fiecare cate o casa identica. Ion apeleaza la o firma, Gheorghe apeleaza la 2 mesteri care practica munca la negru. Lucrarile incep in acelasi timp necesita aceleasi materiale de constructii. Firma incaseaza 100 lei pentru casa lui Ion si trimite 3 angajati. Gheorghe negociaza cu cei 2 si optine lucrarea la 7 lei. Cine credeti ca va termina de construit casa mai repede si va avea mai buna calitate? Eu din 10 cazuri asemanatoare in 8 cazuri, pariez pe Gheorghe? Bravo lui Gheorghe baiat destept, dar ce facem apoi cu evaziunea fiscala de care se plange statul roman, si ne afecteaza pe noi toti ceilalti?
Cam atat pe azi.V-am plictisit destul cu aberatiile mele.Maine am sa-mi dau cu parerea desprea agricultura plecand de la aceiasi afirmatie si am sa va spun de ce platesc eu taxe.