(CONTRA)REVOLUTIA LUI BADEA,CIUTACU SI VOICULESCU

Demonstraţiile care au loc zilele acestea în ţară nu sunt o reeditare a Revoluţiei din 1989, nici a Pieţei Universităţii din 1990. Sunt exact opusul lor, o contrarevoluţie marca Dan Voiculescu, care încearcă să uzurpe treptat toate simbolurile luptei anticomuniste, creând confuzie morală cu sprijinul nefericit al ONG-urilor. Protestele din ianuarie 2012 sunt mai degrabă reeditarea mineriadei din ianuarie 1999 decât a revoluţiei din decembrie.

În presa occidentală există o regulă nescrisă: Dacă vrei să fii credibil, nu compari niciodată un politician contemporan cu Hitler pentru că ceea ce obţii nu este decredibilizarea politicianului pe care doreşti să-l ataci, ci diluarea crimelor lui Hitler, care prin însuşi actul comparaţiei se relativizează. Acelaşi lucru este valabil în cazul comparaţiei dintre Traian Băsescu şi Nicolae Ceauşescu. Lozinca „Băsescu=Ceauşescu'' nu este doar imorală, este de-a dreptul obscenă, pentru că îl umanizează pe Ceauşescu şi relativizează crimele (reale) ale dictatorului şi ale regimului comunist pentru a obţine efectul retoric de sublinia crimele (simbolice) ale preşedintelui. Din acest motiv, nu vom auzi nici un fel de scandări legate de comunism în Piaţa Universităţii, ba dimpotrivă. Ideea că „era mai bine pe vremea lui Ceauşescu'' pare să fie dominantă printre „revoluţionarii'' anului 2012. Or, nu poate exista o Piaţă a Universităţii autentică fără o revoltă împotriva comuniştilor şi securiştilor care domină clasa politică, mediul de afaceri şi o bună parte din mass-media. O Piaţă a Universităţii care recuperează legitimitatea comunismului şi delegitimează anticomunismul este un fals ordinar.

Recuperarea legitimităţii comunismului este un obiectiv pe care publicaţiile şi televiziunile lui Dan Voiculescu l-au urmărit constant, susţinând în mod repetat şi sistematic că nu există nicio diferenţă între regimul comunist şi guvernarea actuală, între Băsescu şi Ceauşescu, între Securitatea căreia i-a aparţinut Voiculescu şi actualele servicii secrete, în pofida apartenţei la NATO şi Uniunea Europeană. Întregul demers vizează să înlocuiască treptat şi sistematic simbolistica luptei anticomuniste cu una nouă relativizantă în care crimele comunismului sunt estompate până la dispariţie iar crimele presupuse ale „regimului Băsescu'' sunt îngroşate până la caricatură. Rezultatul este o confuzie a valorilor care şterge diferenţa dintre bine şi rău, dintre vinovaţi şi nevinovaţi, dintre victimă şi călău.

Or, exact la acest fenomen asistăm astăzi în Piaţa Universităţii. Primul obiectiv al noii (contra)revlouţii este ştergerea semnificaţiei istorice a Revoluţiei din Decembrie. Mijlocul? Asimilarea demonstraţiilor din 2012 cu revolta din 1989. Adevărul care se doreşte escamotat este că în 1989 în Piaţa Universităţii au murit oameni ucişi de gloanţelor regimului comunist. În 2012, avem câteva încăierări între ultraşi şi jandarmi. Orice comparaţie nu face decât să dilueze sângele cât se poate de real al celor căzuţi cu apa chioară a propagandei anteniste. Instrumentele? Asociaţiile de „revoluţionari'' deposedaţi de privilegii.

Al doilea obiectiv este ştergerea semnificaţiei istorice a Pieţei Universităţii 1990 ca mişcare de rezistenţă împotriva confiscării Revoluţiei de către regimul neocomunist al lui Ion Iliescu. Mai întâi, faptul că demonstraţia din 2012 a ocupat acelaşi loc este o uzurpare simbolică a Pieţei Universităţii originare. Apoi, l-am văzut, deloc întâmplător, pe Mircea Badea în noua Piaţă a Universităţii, încercând să „popularizeze'' o „adaptare'' a Imnului Golanilor. A doua uzurpare. Ulterior, au apărut în mod convenabil pancarde pe care scria „Băsescu=Iliescu'', „Jandarmii=Minerii 1990''. Nimic mai inept, dar serveşte scopului. În sfârşit, asistăm în ultimele zile la o încercare de a recupera în favoarea „neorevoluţiei'' memoria lui Cristian Paţurcă, unul din simbolurile Pieţei Universităţii. Până şi pretenţia imposibil de demonstrat de altfel, a lui Victor Ponta că ar fi participat la demonstraţia din Piaţa Universităţii serveşte aceluiaşi scop.

Dovezile manipulării sunt peste tot, dar, cumva, nu pare să le vadă nimeni. Asistăm la un simulacru de revoluţie în care protagoniştii nu sunt demonstranţii, ci personaje de genul Badea, Ciutacu sau Ciuvică. Suntem martorii unei revoluţii patronate de Voiculescu. Nici măcar nu este prima oară când se întâmplă. Ziarele şi televiziunile voiculesciene au mai susţinut o dată o mişcare „revoluţionară'' anti-guvernamentală. S-a întâmplat în ianuarie 1999, când Antena 1 a susţint cu entuziasm marşul minerilor lui Miron Cozma spre Bucureşti. Atunci, ca şi acum, Voiculescu a profitat de dificultăţile sociale (închiderea minelor) pentru a instiga la răsturnarea violentă a guvernului. Nu e nicio surpriză, aşadar, că acelaşi Miron Cozma a anunţat acum două zile că doreşte să vină împreună cu minerii să se alăture protestelor din Piaţa Universităţii. Cozma a înţeles că Piaţa Universităţii 2012 este Piaţa Univeristăţii în care minerii au triumfat.

Fără îndoială că printre protestarii anului 2012 se numără oameni oneşti, care au nemulţumiri reale. Fără îndoială că există reproşuri perfect rezonabile privind politicile actualei guvernări, în special în ceea ce priveşte corupţia, incoerenţa, lipsa de transparenţă şi alocările aberante de fonduri marca Elena Udrea (apropos, dacă Traian Băsescu şi PDL se gândesc să ofere poporului un sacrificiu ritual, Elena Udrea ar trebui să fie alegerea evidentă). Aceşti oameni oneşti precum şi ONG-urile care îi susţin trebuie să ştie însă că participă la o revoluţie contrafăcută în studiourile unei televiziuni patronate de un securist dovedit şi că scopul ei nu este buna guvernare, redarea bunăstării, mărirea salariilor şi pensiilor lor, ci conservarea privilegiilor clasei care parazitează ţara de 22 de ani.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA 

GADEA ACUM GARANTAT SI DE VANGHELIE

Să încercăm un mic joc şi să ne imaginăm: Elena Udrea îşi serbează ziua de naştere. Cu 500 de invitaţi, printre care "intelectualii lui Băsescu" şi ziariştii "deontologi". La masă: purcel de lapte, vin scump, palincă.
Toată petrecerea nu numai că nu se desfăşoară discret, departe de public, ci dimpotrivă, toate televiziunile sunt invitate să filmeze în sala de mese şi să mediatizeze evenimentul. Cam cum vă închipuiţi că ar fi arătat jurnalele de ştiri de la Realitatea TV şi Antena 3? Eu cred că cel puţin vreo trei zile ecranul televizorului ar fi fost împărţit în două: într-o parte, invitaţii lui Udrea benchetuind cu bucate alese, iar în cealaltă parte interviuri cu pensionari care trăiesc din ajutorul social sau cu bugetari care nu mai au ce pune pe masă după ce guvernul Boc le-a tăiat salariile.

Şi iată faptele: Marian Vanghelie şi-a sărbătorit ziua de naştere într-un local de lux din Bucureşti, cu purcel de lapte, vin de la Mircea Dinescu şi palincă. Invitaţi la masă, în afară de politicieni, academicianul Eugen Simion, directorul Antenei 3, Mihai Gâdea, redactor-şef al "Jurnalului Naţional", Victor Ciutacu, precum şi doi (foşti?) şefi din trustul lui Vântu-Ghiţă, Stelian Tănase şi Emil Hurezeanu. După eveniment, Realitatea TV a difuzat o ştire tandră în care Ion Iliescu spunea că i-a făcut cadou lui Vanghelie "sufletul-prietenie". La Antena 3, tăcere totală, nici măcar o informaţie pusă pe site.

Nu sunt absurd şi nu cer ca ziariştii să rupă orice legătură prietenească cu politicienii. Nu cred că este nimic rău ca, după o veche relaţie amicală, să accepţi o invitaţie la o petrecere. Cred că ar fi ridicol să rupi o prietenie doar pentru că unul este ziarist, iar altul politician. Dar ceea ce s-a întâmplat luni seara, la petrecerea oferită de Vanghelie, a fost o demonstraţie de forţă, prin care primarul sectorului 5 a vrut să arate cam care sunt fluturaşii prinşi în insectarul său. Marian Vanghelie, probabil că aţi observat, se află în plină campanie de schimbare a imaginii. Îndrumător, Cosmin Guşă, revenit în forţă după ce l-a îngropat pe Mircea Geoană. Guşă l-a plimbat pe Vanghelie la Washington, încercând să demonstreze că omul poate căpăta o anvergură internaţională.

Impresia mea este că tot Guşă este cel care a aranjat mediatizarea zilei de naştere a lui Vanghelie şi a avut grijă ca academicianul Eugen Simion (fost preşedinte al Academiei Române!) să-i prezinte omagiile sale primarului "care este" (un ziar titra cât se poate de protocolar şi respectuos: "Academicieni invitaţi la aniversarea lui Vanghelie").

Puţini au observat că Simion a fost plasat la aceeaşi masă cu un camionagiu, acum consilier local al PSD. Spre lauda sa, Victor Ponta – care se chinuie să-şi distanţeze imaginea de "moguli" şi alţi finanţatori dubioşi – n-a venit la ziua primarului sectorului 5. A ştiut, sau a intuit, că ceea ce se va înţelege în mediul politic este că şi el se află pe lista celor sponsorizaţi de Vanghelie.

Dintre invitaţi, mulţi probabil că nu şi-au dat seama că imaginea lor va fi folosită în beneficiul acestui vicepreşedinte al PSD. Dar alţii, printre care ziarişti precum Hurezeanu, Gâdea, Ciutacu sau Stelian Tănase, sunt prea versaţi ca să nu fi priceput. Dar au acceptat să intre în joc. De Mircea Dinescu şi Dan Diaconescu nici nu are sens să pomenim – eu unul nu m-aş fi aşteptat să manifeste vreo jenă în a se asocia cu Vanghelie. Pentru omul politic, asemenea jurnalişti sunt nişte "vectori de imagine". Pentru această subspecie de ziarişti, Vanghelie este o vacă de muls.

Ceea ce s-a întâmplat luni, la ziua de naştere a primarului sectorului 5, se pare că se petrece de mii de ani în natură. Herodot este primul care a povestit despre pasărea pluvian care trăieşte pe Nil şi se hrăneşte cu resturile de mâncare dintre dinţii crocodilului. Zburătoarea îi asigură crocodilului igiena dentară, iar în schimb primeşte hrană şi protecţia reptilei.
AUTOR MIRCEA MARIAN
SURSA www.evz.ro