CORUPTIA A UCIS PRESA DIN ROMANIA

Tot mai mulţi oameni refuză să se mai uite peste presa română – ziare, televiziuni, site-uri – pentru că îşi dau seama că ceva este putred. Că nu sunt informaţi corect.

 Acum câteva luni, s-a nimerit să stau la o cafea cu managerul unui post de televiziune din România care îmi spune următoarea poveste: şeful uneia dintre cele mari agenţii de publicitate mi-a condiţionat acordarea unor contracte de angajarea soţiei lui. Câteva săptămâni mai târziu, o văd pe respectiva doamnă apărând în prime-time la un alt post de televiziune! În naivitatea mea, am crezut că această istorie este ceea ce se cheamă un monkey-story, un caz ieşit din comun, dar ieri s-a întâmplat să citesc relatarea unor discuţii stupefiante despre şpăgile care circulă în mod curent pe relaţia client-agenţii de publicitate – presă. Din ceea ce reiese din dezbaterea organizată marţi de Biroul Român de Auditare a Tirajelor (BRAT), agenţiile care intermediază publicitatea mituiesc oamenii de la marketingul marilor companii şi apoi "îi calcă pe gât" pe cei din presă, care difuzează reclama. Alt fenomen: unele site-uri "gri" ştiu cum să-şi crească traficul în mod artificial şi apoi se înţeleg cu agenţia de publicitate, care ştie că se fac şmecherii cu traficul de pe net, dar le oferă contracte, cu condiţia ca aproape jumătate din bani să se întoarcă la agenţie (rebate se numeşte acest fenomen). Nu vreau să mă lungesc istorisind măgăriile care se fac pe piaţa de publicitate din România, cei care au discutat la BRAT despre acest fenomen au spus că aceasta este "cea mai coruptă piaţă". Un singur lucru am mai remarcat la aceste dezbateri: participanţii par să fi fost de acord că actualul sistem de măsurare a audienţelor TV este dubios. La un audit s-a constatat că 80% din telecomenzile de la peoplemetre erau defecte!

Aceste istorii sunt doar o parte a corupţiei din presă. La ele se adaugă publicitatea nemarcată (de fapt, sunt tot mai multe articole sau emisiuni care ascund în spatele lor şpăgi), corupţia jurnaliştilor-morţi-de-foame şi, cireaşa de pe tort, patronii care-şi folosesc trusturile media în jocuri economice şi politice. Publicul nu are de unde să ştie detaliile, pentru că în presă domneşte legea tăcerii. Cine vorbeşte îşi face duşmani, este târât prin noroi şi, într-un final previzibil, rămâne şomer. Ştiţi, "La calunnia e un venticello"...Dar publicul înţelege ce se întâmplă. Îmi spunea un ambasador al SUA, când mă plângeam despre corupţia care sufocă presa: nu subestimaţi inteligenţa celor care vă citesc! L-am ascultat cu mefienţă, dar iată că a avut dreptate: tot mai mulţi oameni refuză să se mai uite peste presa română – ziare, televiziuni, site-uri – pentru că îşi dau seama că ceva este putred. Că nu sunt informaţi corect. Că li se servesc istorii trucate şi comentarii teleghidate de vreun sponsor politic.

Anul electoral 2012 va fi unul foarte urât, din perspectiva respectării unor minime criterii etice în media. Mare parte din presă trăieşte în acest moment din subvenţii mascate venite din zona politică. Când se vor termina alegerile, iar politicienii se vor sătura să dea bani jurnaliştilor, se va vedea cine mai poate supravieţui. Anul 2013 va însemna apocalipsa pentru această Sodoma şi Gomora care este presa română. Sper!
AUTOR MIRCEA MARIAN
SURSA hydepark.ro 

ROMANIA CARE CERSESTE. ROMANIA CARE VOTEAZA

Traian Băsescu nu pare că are dreptate atunci când spune că criza economică va distruge statul social.

Dimpotrivă, un studiu Eurostat arată că, în primul an al crizei, în 2009, fiecare al şaptelea leu produs de economia României a fost cheltuit pentru protecţie socială. În 2008, 11,8% din PIB era redistribuit de autorităţile române către cei care, teoretic, aveau nevoie de sprijinul statului, iar 3,8% din PIB era alocat sănătăţii. În 2009, 14,2% din PIB era redistribuit către protecţia socială, iar 4,4% spre sănătate. 

Ştiu, guvernul Boc a plătit astfel mita electorală acordată de PNL şi PSD în 2008. În plus, privind către cheltuielile altor state europene, observăm că, aparent, guvernul român este printre cele mai prudente. Danezii dau un sfert din PIB pe protecţia socială. În Germania, fiecare al cincilea euro produs de economia lor se cheltuie pe programe de asistenţă. Doar ciprioţii, cehii, slovacii, bulgarii şi letonii sunt mai economi decât românii. Problema este că, în interiorul UE, guvernul român reuşeşte contraperformanţa de a avea una din cele mai proaste rate de colectare – veniturile din taxe fiind de 27,8% din PIB, media UE fiind, în 2009, de 39,7%. Doar statul leton colectează un procent mai mic din PIB, respectiv 27%.

Poate că aceste date statistice nu spun mare lucru. Realitatea este că prea mare parte din cheltuielile sociale ale statului român reprezintă un amestec de perpetuă mită electorală, risipă şi corupţie. De exemplu, în primul trimestru din 2011, autorităţile locale au acordat circa 700.000 de euro pentru "ajutoare de urgenţă". Nu pare mult, dar aceasta este o formă de ajutor acordată pe criterii subiective şi netransparente. Cam 35% din sumele pentru "ajutoare de urgenţă" s-au acordat în Bucureşti, oraşul care, după ştiinţa mea, este cel mai bogat din România. Continuă programul "Cornul şi laptele", deşi studiile făcute chiar de guvern arată că elevii hrănesc animalele sau joacă fotbal cu produsele oferite de generosul guvern român. Alimentele sunt de cea mai proastă calitate, iar licitaţiile organizate de autorităţile locale sunt suspecte. Am căutat informaţii despre sumele alocate acestui proiect pe site-ul ministerului Educaţiei, cel care gestionează programul, dar am nimerit peste o pagină goală. Poate că sunt mulţi elevi care vin la şcoală pentru o bucată de corn şi astfel se reduce abandonul şcolar, după cum susţine ministrul Funeriu. Dar preţul cred că este prea ridicat, iar risipa imensă.

Exemplele ar putea continua. Întrebarea ar fi: are curaj guvernul Boc să îngroape această formă coruptă de stat asistenţial? Declarativ, răspunsul ar fi: "Da". Însă am rezerve că, în plină campanie electorală, PDL îşi va pune în practică teoriile despre reducerea chetuielilor sociale. Teodor Baconschi are dreptate când vorbeşte despre o Românie care cerşeşte. Din păcate, aceasta este şi România care votează, în cea mai mare măsură.

Un proiect de diminuare a statului social nu are şanse fără un acord între putere şi opoziţie. În Irlanda, de exemplu, aşa ceva a fost posibil. Spre deosebire de sudul Europei, o zonă marcată de revolte şi de manifestaţii de stradă, Irlanda a găsit un consens asupra măsurilor de austeritate, iar acum culege roadele: în trimestrul doi, economia acestei ţări a crescut cu 2,3%. Costurile muncii au scăzut dramatic, cu 20% faţă de 2008, dar investiţiile străine s-au majorat cu 19%, în primul semestru din 2011.

În România, adevărat, nu avem manifestaţii violente de stradă, dar suntem în plină campanie electorală, deşi mai sunt peste 12 luni până la alegeri. Avem o opoziţie anti-reformistă, naţionalistă şi populistă şi un partid de guvernământ din ce în ce mai îngrijorat pentru că, în sondaje, nu reuşeşte să ajungă la o intenţie de vot de peste 20%, prognoza cea mai optimistă fiind de 25%. Din păcate, această combinaţie mortală va face ca ţara noastră să rateze imensa oportunitate oferită de criza economică. Acea Românie care cerşeşte va decide soarta României care munceşte şi la alegerile din 2016.

AUTOR MIRCEA MARIAN

SURSA www.evz.ro

STRANIA SI INEXORABILA SINUCIDERE A PRESEI ROMANE

Inutil efortul majorităţii televiziunilor de a trece peste halucinantele conversaţii dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Sebastian Ghiţă.

Până la urmă, publicul tot va afla sau îşi va da seama ce se întâmplă: cum a aranjat managerul Realităţii TV interviul cu Victor Ponta (iar liderul PSD ar fi spus "fac ce vreţi voi"!), cum a fost atras într-o cursă ministrul sănătăţii (Tatulici, pus de Ghiţă să-l execute pe Cseke Attila) sau cum a intervenit Vîntu în favoarea unei emisiuni realizate de Adrian Cioroianu ("e spălat, e inteligent"). Oarecum, nimic nou. Sub "managerul" Ghiţă, la Realitatea TV se întâmplă acelaşi lucru ca şi sub "patronul" Vîntu - şi anume un amestec brutal al unui golan ("tânăr", zice Vîntu cu tandreţe) în politica editorială. Nicio diferenţă faţă de vremurile în care patronul Realităţii spunea: "Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi...".

Ne iluzionăm noi, cei din presă, că publicul îşi închipuie că ceea ce se întâmplă la Realitatea este un caz izolat? Că ar crede că în alte trusturi de presă ziariştii zburdă în libertate şi scriu sau spun numai ce le dictează conştiinţa? Dacă aş fi doar un consumator al informaţiilor oferite de presa română, nu aş citi un rând şi nu aş asculta un cuvânt fără să mă întreb: de ce mi se livrează această informaţie? Cine-i plăteşte? Cine vrea să mă manipuleze? Întrebări fireşti, după ce, de ani buni, cea mai mare parte a presei nu a fost nimic altceva decât un instrument în slujba unor interese politice şi economice. Şi cred că trebuie să trecem peste lozinca potrivit căreia de vină sunt doar mogulii cei răi - Vîntu, Voiculescu sau Patriciu. Cei tineri, în frunte cu Ghiţă, se dovedesc a fi mai răi, mai lipsiţi de scrupule, mai intruzivi. În umbra mogulilor a crescut o generaţie tip Dinu Păturică. Cazul lui Victor Ciutacu, redactor-şef la "Jurnalul Naţional", mi se pare exemplar. Omul are BMW, recunoaşte că ar câştiga mii de euro pe lună, dar stă într-o locuinţă socială, care ar trebui să fie ocupată de bătrânii evacuaţi din case sau de persoane cu handicap. Plăteşte către statul român o chirie cu puţin peste 30 de euro pe lună. Probabil că o mare parte din subalternii săi, care au un salariu sub 2.000 de lei, locuiesc în apartamente închiriate cu 150-200 de euro. Orice om de bun-simţ, prins într-o asemenea situaţie, ar fi evacuat locuinţa socială imediat şi şi-ar fi găsit o casă pe piaţa liberă. Ciutacu are bani să şi-o cumpere sau să o închirieze. Dar, dimpotrivă, redactorul-şef al "Jurnalului Naţional" anunţă că nu pleacă din locuinţa socială până când statul nu-i oferă alt apartament. Spun că acest caz este exemplar nu numai pentru că se dovedeşte o dată în plus că ziariştii români sunt şi corupţi, şi obraznici, dar şi pentru că arată cum gândeşte această specie. Impresia mea este că Ciutacu chiar crede că i se cuvine o casă dată de stat (presa anilor ’90 este plină de poveşti despre alţi jurnalişti înstăriţi care au primit locuinţe sociale). Nici lui Bogdan Chirieac nu i s-a părut nimic anormal să se folosească de statutul său de ziarist pentru a promova un consistent contract al fostei sale firme cu statul român. Iar Andreea Creţulescu continuă să se prezinte drept "moderator" (DEX: "factor care moderează") al unor emisiuni televizate după ce a lucrat pentru Mircea Geoană în campania electorală.

Aş putea să-mi apăr profesia şi să spun că nu toţi ziariştii sunt pătaţi. Că s-a creat un sistem perveres de selecţie, care-i promovează în prima linie doar pe cei şantajabili şi/sau controlabili. Că procentul celor corupţi este relativ mic în comparaţie cu numărul mare de jurnalişti care continuă să-şi facă meseria în mod cinstit. Dar cine ne mai crede? Este pentru prima oară când un sondaj - mă refer la cel efectuat de CURS la sfârşitul lui martie - arată că încrederea în media a scăzut sub 50%. Trendul este descrescător. Se apropie alegerile, iar cea mai mare parte a presei se luptă să înhaţe cât mai mulţi bani de la politicieni, nu să evite repetarea (şi repararea) greşelilor din 2009. Cât de jos va ajunge această meserie? Şi nu mă refer doar la încrederea populaţiei...
AUTOR MIRCEA MARIAN
SURSA www.evz.ro 

GADEA ACUM GARANTAT SI DE VANGHELIE

Să încercăm un mic joc şi să ne imaginăm: Elena Udrea îşi serbează ziua de naştere. Cu 500 de invitaţi, printre care "intelectualii lui Băsescu" şi ziariştii "deontologi". La masă: purcel de lapte, vin scump, palincă.
Toată petrecerea nu numai că nu se desfăşoară discret, departe de public, ci dimpotrivă, toate televiziunile sunt invitate să filmeze în sala de mese şi să mediatizeze evenimentul. Cam cum vă închipuiţi că ar fi arătat jurnalele de ştiri de la Realitatea TV şi Antena 3? Eu cred că cel puţin vreo trei zile ecranul televizorului ar fi fost împărţit în două: într-o parte, invitaţii lui Udrea benchetuind cu bucate alese, iar în cealaltă parte interviuri cu pensionari care trăiesc din ajutorul social sau cu bugetari care nu mai au ce pune pe masă după ce guvernul Boc le-a tăiat salariile.

Şi iată faptele: Marian Vanghelie şi-a sărbătorit ziua de naştere într-un local de lux din Bucureşti, cu purcel de lapte, vin de la Mircea Dinescu şi palincă. Invitaţi la masă, în afară de politicieni, academicianul Eugen Simion, directorul Antenei 3, Mihai Gâdea, redactor-şef al "Jurnalului Naţional", Victor Ciutacu, precum şi doi (foşti?) şefi din trustul lui Vântu-Ghiţă, Stelian Tănase şi Emil Hurezeanu. După eveniment, Realitatea TV a difuzat o ştire tandră în care Ion Iliescu spunea că i-a făcut cadou lui Vanghelie "sufletul-prietenie". La Antena 3, tăcere totală, nici măcar o informaţie pusă pe site.

Nu sunt absurd şi nu cer ca ziariştii să rupă orice legătură prietenească cu politicienii. Nu cred că este nimic rău ca, după o veche relaţie amicală, să accepţi o invitaţie la o petrecere. Cred că ar fi ridicol să rupi o prietenie doar pentru că unul este ziarist, iar altul politician. Dar ceea ce s-a întâmplat luni seara, la petrecerea oferită de Vanghelie, a fost o demonstraţie de forţă, prin care primarul sectorului 5 a vrut să arate cam care sunt fluturaşii prinşi în insectarul său. Marian Vanghelie, probabil că aţi observat, se află în plină campanie de schimbare a imaginii. Îndrumător, Cosmin Guşă, revenit în forţă după ce l-a îngropat pe Mircea Geoană. Guşă l-a plimbat pe Vanghelie la Washington, încercând să demonstreze că omul poate căpăta o anvergură internaţională.

Impresia mea este că tot Guşă este cel care a aranjat mediatizarea zilei de naştere a lui Vanghelie şi a avut grijă ca academicianul Eugen Simion (fost preşedinte al Academiei Române!) să-i prezinte omagiile sale primarului "care este" (un ziar titra cât se poate de protocolar şi respectuos: "Academicieni invitaţi la aniversarea lui Vanghelie").

Puţini au observat că Simion a fost plasat la aceeaşi masă cu un camionagiu, acum consilier local al PSD. Spre lauda sa, Victor Ponta – care se chinuie să-şi distanţeze imaginea de "moguli" şi alţi finanţatori dubioşi – n-a venit la ziua primarului sectorului 5. A ştiut, sau a intuit, că ceea ce se va înţelege în mediul politic este că şi el se află pe lista celor sponsorizaţi de Vanghelie.

Dintre invitaţi, mulţi probabil că nu şi-au dat seama că imaginea lor va fi folosită în beneficiul acestui vicepreşedinte al PSD. Dar alţii, printre care ziarişti precum Hurezeanu, Gâdea, Ciutacu sau Stelian Tănase, sunt prea versaţi ca să nu fi priceput. Dar au acceptat să intre în joc. De Mircea Dinescu şi Dan Diaconescu nici nu are sens să pomenim – eu unul nu m-aş fi aşteptat să manifeste vreo jenă în a se asocia cu Vanghelie. Pentru omul politic, asemenea jurnalişti sunt nişte "vectori de imagine". Pentru această subspecie de ziarişti, Vanghelie este o vacă de muls.

Ceea ce s-a întâmplat luni, la ziua de naştere a primarului sectorului 5, se pare că se petrece de mii de ani în natură. Herodot este primul care a povestit despre pasărea pluvian care trăieşte pe Nil şi se hrăneşte cu resturile de mâncare dintre dinţii crocodilului. Zburătoarea îi asigură crocodilului igiena dentară, iar în schimb primeşte hrană şi protecţia reptilei.
AUTOR MIRCEA MARIAN
SURSA www.evz.ro