LIDERUL CRIN, SPIRITUL LUI BRATIANU SI LECTURILE OBLIGATORII

“Sa-ti dai cu stangu-n dreptu” este  o vorba care i se aplica perfect presedintelui PNL, dupa ce a batut palma cu PSD si PC si dupa toate deciziile controversate pe care le-a luat. Gafele politice nu i-au lasat indiferenti nici pe membrii cu carnet si cotizatie la partid si nici pe simpatizantii electori fideli ai PNL. Dezastrul pe care l-a provocat si l-a gestionat Antonescu in partid, dupa ce a fost ales presedinte, isi va arata adevarata masura dupa alegerile din acest an, cand se va trage linie, iar liberalii vor contoriza ce au fost si ce-au ajuns.

Greselile s-au succedat unele dupa altele, girate de un Crin “Presedinte” care defileaza umar la umar cu Ponta si mai tanarul Constantin, omul de nadejde al lui Voiculescu. Ultima si cea mai grava eroare pe care a facut-o a fost sa-l inlature pe Andrei Chiliman de la conducerea filalei Bucuresti.
Ce nu a luat in calcul Crin este istoricul acestui om in partidul liberal si nici nu s-a gandit la faptul ca Andrei Chiliman este poate singurul penelist care, in timpul madatelor castigate fara drept de replica prin vot direct, si-a consolidat pozitia in loc sa si-o erodeze. Pe un asemenea om nu-l trimiti la plimbare transmitandu-i ca se poate consulta si cu Bratianu, pentru ca  tu “Liderul”nu iti vei schimba decizia.
Chiliman i-a transmis marti ca s-a consultat cu Bratianu, nu prin spiritism, ci prin lectura, pe care i-a recomandat-o calduros si lui Crin, odata cu sfatul de a reveni la “Revolutia bunului simt”, dupa ce a derapat in “Revolutia bunului plac”.
Lectura obligatorie pe care i-a recomandat-o Chiliman este volumul “Ion I.C. Bratianu – Conceptie si management politic”,  scris de Ion Novacescu.

Nici Radu Campeanu, fost presedinte al partidului, acum unul dintre decanii de varsta cu care s-a sfatuit Andrei Chiliman inainte de luarea unei decizii, nu a avut o atitudine foarte magulitoare la adresa lui Crin.
“Mi se pare rezultatul unui soi de conflict pe care asta, Crin, l-a avut cu mai multi impotriva lui Chiliman. Acest gest nu are niciun fel de justificare si este o greseala politica foarte mare a lui Crin Antonescu, nu trebuia sa faca asta acum. Trebuia vorbit serios cu Chiliman, fara amenintari. Eu am vorbit chiar azi cu Chiliman si i-am spus ‘Ba, nu umbla cu demisia, nu trebuie sa faci asta, du-te si vorbeste cu ala’. O sa incerc sa vorbesc si cu Crin Antonescu sa opreasca aceste cereri nenorocite”, declara joi Radu Campeanu.
Marti, seniorul a avut o noua iesire la rampa legata de prestatia lui Crin Antonescu. “A avut cateva greseli in exprimare, in atitudini”, spune Radu Campeanu despre atotdecizionalul lider PNL si continua: “Antonescu nu are inca experienta necesara conducerii unui partid de proportia acestuia”.
Pai domnule Radu Campeanu, daca Domnul Crin nu este calificat sa conduca un partid politic, nu va intrebati cum va conduce o tara, in ipoteza in care va deveni presedinte? Sau poate ca Romania este doar un laborator – jucarie unde Domnul Crin, dupa somnic, poate face experiente pe cobai, dupa bunul plac, pentru distractie.

Liberalii mai au o sansa sa se trezeasca si, vorba lui Chiliman, sa revina la “Revolutia bunului simt”, daca ea a existat vreodata, cu un nou presedinte si cu un nou prezidentiabil. Nu mai spun ca “se intoarce Bratianu in mormant”, ca pe Crin oricum nu-l impresioneaza. El viseaza numai fotoliul de Presedinte.  Rau e cand iti ia Dumnezeu  mintile si iti da in schimb iluzia unei functii. Sa fie primit.
AUTOR CRISTINA PANZARU
SURSA www.nasul.tv 

EFECTUL ''DAN DIACONESCU'' ASUPRA LUI VICTOR PONTA

Duminică, 1 aprilie 2012, profitând şi de faptul că pe întinsul patriei strămoşeşti nici un fost poliţist nu-şi împuşcase mama sau nevasta cu arma din dotare, copreşedintele USL, Victor Ponta, s-a alintat preţ de vreo oră în direct la televiziunile de ştiri sub pretextul unei conferinţe de presă.

Lângă liderul PSD, prinzând momentul când să-şi vâre persoana fizică în cadru, Daniel Constantin, zis şi Ăla Micu, a îngăimat şi el ceva.

Celălalt copreşedinte, Crin Antonescu, a lipsit. Va fi uitat nevasta să-l trezească din somn până la amiază!

Victor Ponta a făcut recent o vizită în Statele Unite. Chiar dacă a fost primit doar de consilierii consilierilor, la întoarcere a lăsat impresia că e conştient de o realitate: PSD, în fruntea căruia l-au propulsat baronii locali, nu mai e FSN-ul lui Ion Iliescu, formaţiunea în care naţionalist-comunismul îşi lăsa la baie brâul şi iţarii, pentru a-şi pune nădragi şi gâtlegău.

Altfel spus, Victor Ponta părea a fi înţeles că, în Europa lui 2012, un pretendent la jobul de premier al României nu mai poate apela la tezele dragi pe vremuri troglodiţilor din politică şi lucrătoarelor cu acul de la APACA.

Conferinţa de presă de duminică sau, mă rog, statul cu presa la taclale avertizează că ne-am înşelat.

Victor Ponta vorbeşte ca Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian şi alte cadavre vii din anul 1990.

Recenta privatizare a Cupru Min de către Guvernul Ungureanu a stârnit critici mai mult sau mai puţin justificate.

Unele – cele referitoare la secretomania din jurul contractului – nu pot fi bănuite ca ascunzând interese deocheate.

Altele, cum ar fi cele lansate 24 din 24 de ore de Mustăria de presă a lui Dan Voiculescu, ascund interesele de şacal ale patronului.

Fiind vorba de un moment cu adânci implicaţii politico-economice e normal ca liderul Opoziţiei să lanseze mustrări publice la felul în care a fost făcută privatizarea. Numai că o simplă privire asupra campaniei duse de preşedintele PSD împotriva privatizării Cupru Min te face, vorba moldoveanului, să-ţi stucheşti în sân de uimire.

Copreşedintele USL a anunţat astfel depunerea unei moţiuni de cenzură, pe 17 aprilie 2012, împotriva guvernului Ungureanu:

"USL constată că mandatul premierului Ungureanu este un mandat care nu are legătură nici cu interesele României, şi se pare nici cu interesele de partid, măcar al PDL, UNPR, UDMR (...) este un mandat care are legătură cu interesele externe ale României şi care trebuie să se finalizeze, cel mai târziu, în noiembrie, prin transferul unei importante părţi, din ceea ce a mai rămas – resursă naturală şi resursă energetică a României în mâini necunoscute pentru publicul larg şi în mâini care, în mod sigur n-au nici o legătură cu interesul naţional al României (...)“

Din puţul gândirii FSN-iste

Sub titulatura de specialişti circulă prin Bucureşti, ca printr-un ospiciu în aer liber, nişte cetăţeni care te agaţă pentru a te convinge că România e noul Ierusalim al planetei, drept pentru care Marele Puteri râvnesc la ea ca la o roşcovă. Nici măcar un astfel de nebun cu patalama de istoric n-ar putea susţine, în anul de graţie 2012, un text precum cel vânturat de Victor Ponta în direct pe TV.
Supunându-l minimei judecăţi raţionale, desluşim imediat câteva aserţiuni scoase din puţul gândirii FSN-iste:

a) Instalarea guvernului Ungureanu nu e rodul unui proces care ţine de democraţie, ci al unui proces care ţine de o conspiraţie împotriva ţărişoarei noastre dragi: Cea care vizează vânzarea bogăţiilor solului şi subsolului.

b) Privatizarea Cupru Min nu e o bâlbâială, ci o trădare. Guvernul Ungureanu acţionează conştient pentru vânzarea ţării.

Am crezut că vorbele lui Victor Ponta au fost întâmplătoare, provocate şi de nevoia de a vorbi o oră şi ceva, în plină zi a şaptea, lăsată de Dumnezeu şi ca răgaz al fălcilor, despre un subiect ce putea fi expediat în vreun sfert de ceas.
După ce tovarăşul său de şefie, Crin Antonescu, l-a contrazis discret anunţând că Alianţa va depune Moţiune de cenzură doar în chestiunea UMF Târgu Mureş, intuind că teza Nu ne vindem ţara! asumată de FSN în 1990 nu poate fi admisă de PNL-ul anului 2012, Victor Ponta a continuat să debiteze trăsnăile sale despre conspiraţia planetară în urma căreia a fost pus în fruntea ţării un premier dispus să vândă România cu hârtoape cu tot.

Joi, 5 aprilie 2012, ajuns la Timişoara, Victor Ponta şi-a îmbogăţit zestrea de prostii spuse cu voce tare. Pretendentul la postul de premier a declarat nici mai mult, nici mai puţin că şi anchetarea lui Laszlo Borbelly de către DNA e rodul unei conspiraţii planetare împotriva Rumânicăi noastre dragi, chiar dacă Ministrul Mediului e ungur. Liderul UDMR ar fi fost astfel pedepsit, pentru că n-a dat autorizaţie de mediu în cazul Roşia Montană. Care Roşie Montană – aţi ghicit, nu-i aşa? – rămâne în viziunea lui Victor Ponta un alt exemplu de felul în care trădătorii vând străinilor bogăţiile de sub pământul păscut de Mioriţa behăindă.

Teze de partid de periferie

Astfel de teze aberante ţin de o viziune împărtăşită de o parte a electoratului din ţările UE. Corespunzător concepţiei potrivit căreia străinii vor să cumpere România pe nimic, în Franţa îşi spune cuvântul concepţia Le Pen-istă despre străinii care vor să ia francezilor jobul, iar în Ungaria, concepţia extremiştilor de dreapta, potrivit căreia străinii au interes ca Ungaria să rămînă Ungaria Mică aşa cum a forţat-o Trianonul.

Numai că în ţările Uniunii Europene această parte a electoratului îşi găseşte reprezentarea în formaţiuni ţinute la periferia scenei politice. Aceste formaţiuni sunt tolerate de democraţiile occidentale ca un rău necesar, ca un herpes care trece până la urmă de la sine.

Prin concepţia tot mai apropiată de naţionalism- comunismul urduros, Victor Ponta aduce o noutate pe continentul UE: Liderul principalului partid de Opoziţie, cu şanse de a deveni premier, susţine public teze aparţinând Extremei Drepte.
Dacă ne gândim la poziţia retrogradă în cazul UMF Târgu- Mureş şi, mai ales, la tezele antisemite avansate de amicul lui Victor Ponta, Dan Şova, avem motive serioase de îngrijorare în privinţa viitorului regim USL.

PNL a renunţat la Revoluţia bunului simţ pentru a practica oportunismul politic lipsit de orice bun simţ.

PSD s-a întors la primitivismul anilor imediat postdecembrişti prin exploatarea naţionalism- comunismului de cea mai joasă speţă.

Asumarea unor astfel de teze e o noutate în politica PSD din ultimii ani.
Cel puţin sub conducerea lui Mircea Geoană, partidul renunţase la naţionalism- comunismul lui Ion Iliescu în favoarea europenismului de Internaţională socialistă.

Explicaţia o găsim dacă ne uităm fie şi o seară la OTV.

Tezele vânturate de Victor Ponta în ultimul timp sunt cele care au adus Partidului condus de Dan Diaconescu aproape 15% în sondaje.

PPDD îşi ia electoratul nu numai de la PRM, dar şi de la PSD, mai precis din zona de graniţă dintre PRM şi PSD. Neaşteptata convertire a lui Victor Ponta la tezele promovate de OTV după miezul nopţii poate fi considerată un efect al spaimei provocate lui Victor Ponta de ascensiunea lui Dan Diaconescu.

Pentru a face faţă pericolului, Victor Ponta s-a gândit la cea mai proastă manevră posibilă în astfel de cazuri: Imitarea lui Dan Diaconescu.

Fără a-şi da seama că, având la dispoziţie originalul, electoratul nu va cumpăra niciodată imitaţia.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA www.evz.ro 

SCRISOAREA LUI TRAIAN BASESCU CATRE OPOZITIE

"Stimate domnule Preşedinte,

Îmi este cunoscut faptul că în cursul zilei de 7 aprilie 2012 se desfăşoară Congresul Extraordinar al partidului pe care îl conduceţi.
Consecvent ideii de respectare a votului electoratului şi principiilor Constituţiei îmi permit să vă reamintesc faptul că prin Referendumul din noiembrie 2009 electoratul a votat pentru Parlament Unicameral şi maxim 300 de membri ai Parlamentului. Acest subiect cu propuneri adecvate l-am ridicat şi în cadrul consultărilor care au avut loc la Palatul Cotroceni în data de 6 februarie 2012.

Din păcate, propunerea mea cu privire la revizuirea Constituţiei pentru implementarea rezultatului referendumului din noiembrie 2009 a rămas până astăzi fără un răspuns oficial din partea partidului dumneavoastră.
Având în vedere credinţa mea că organele colective de conducere ale partidelor sunt cele care trebuie antrenate în deciziile importante pentru ţară, vă adresez rugămintea respectoasă de a supune Congresului Extraordinar al partidului pe care îl conduceţi următoarele propuneri având ca obiectiv respectarea votului românilor:

1. Participarea parlamentarilor partidului dumneavoastră la procesul de revizuire a Constituţiei pentru punerea acesteia în acord cu rezultatul referendumului din noiembrie 2009 (parlament unicameral, 300 parlamentari);
2. Revizuirea ar trebui să includă şi reducerea mandatului Preşedintelui României la 4 ani astfel încât alegerile parlamentare şi prezidenţiale să se desfăşoare simultan;
3. Lucrările pentru adoptarea legii de revizuire a Constituţiei ar trebui să se desfăşoare astfel încât legea de revizuire a Constituţiei să fie supusă referendumului cu ocazia alegerilor locale.
În cazul în care veţi accepta revizuirea Constituţiei aşa cum ea a fost cerută prin referendumul din noiembrie 2009, dar şi propunerea mea de reducere a mandatului preşedintelui la 4 ani, vă garantez că în timp util voi demisiona din funcţia de preşedinte al României, astfel încât alegerile legislative din noiembrie 2012 să se desfăşoare simultan cu alegerile prezidenţiale.
Consider că o astfel de abordare este în măsură a da oamenilor politici ocazia să respecte înscrisul constituţional de la art. 2 din Constituţia României care precizează dreptul de exercitare a suveranităţii naţionale a poporului român prin referendum.
În acelaşi timp, apreciez că revenirea la mandatul de 4 ani pentru Preşedintele României este necesară în perspectiva consolidării deplinei democraţii".
SURSA ADEVARUL

MRU, MAI BUN DECAT BASESCU?!

Coalitia anti-PDL are o problema: Mihai Razvan Ungureanu nu e Traian Basescu! Actualul presedinte l-a batut mar pe Mircea Geoana cu concursul acestuia (ma refer nu numai la faptul ca l-a invins, dar l-a ridiculizat, si asta a cantarit fatal pentru psihicul fostului lider al PSD), insa nu astfel vor sta lucrurile intre Crin Antonescu si MRU - in eventualitatea ca USL insista sa mearga pe mana presedintelui PNL pentru a castiga prima demnitate a tarii.

Dar ma indoiesc. Si nu pentru ca socialistii isi vor schimba prioritatile si vor prefera sa-l alerge pe unul de-al lor pana la Cotroceni. Ci pentru ca actualul premier forteaza USL sa deschida bine ochii, sa aiba discernamant. Greu, dar nu imposibil.

Daca Traian Basescu a fost cel mai bun produs al gradinitei politice de dupa Revolutie, MRU se afla in gimnaziu, in an terminal. Experienta sefului statului, a carui oferta s-a mulat ca un sal din lana pe gatul fragil al electoratului beat, reprezinta o carte de citire atat pentru strategii electorali, cat si pentru candidati.

Nu ca acestia trebuie sa invete din greseli - s-a demonstrat ca Traian Basescu a facut doar o singura eroare politica, in momentul cand s-a azvarlit asupra doctorului Raed Arafat (buna si asta, mai ales ca a fost maxima, va sta in toate manualele marketingului electoral). E vorba mai ales despre faptul ca asa, cu doua viteze, incet si foarte incet, societatea romaneasca progreseaza. Si oameni, si sobolani.

Iar unui ochi care incepe sa clipeasca i s-a aruncat in fata o alta felie de realitate, pe care este necesar sa o digere: MRU. Dintr-o data, fortandu-l sa judece iute, sa cantareasca. Efectul surprizei de a constata, daca nu stia, cum capra sare masa, iar iada sare casa.

Nicio urma de mitocanie, dar acelasi verb taios. Doar ca mai finut. Aceeasi siguranta, doar ca asta noua vine dintr-o cultura ceva mai consistenta. Aceeasi maniera de a jongla cu senzatiile - Traian Basescu rade, plange si danseaza, MRU rade, misca iute din pupile ca sa para nesigur, prin urmare e de-al nostru, din popor, si roteste palosul cu larghetea cu care chivutele dau din buric.

Ridiculizeaza, dar la nivel colocvial. Ameninta, dar pare impaciuitor. Iarta, mai ofera o sansa, marind astfel distanta (pe verticala) dintre el si Victor Ponta - celalalt nici nu exista! Este responsabil, dar nu uita sa se refere la eventuale neimpliniri. Si isi joaca admirabil personajul, mai ales haina de fost sef peste spioni.

Si "indrazneste" sa riste. Adica spune ca nu isi va sufleca manecile pentru o cariera politica decat daca-i iese asta, administrativa. Desigur ca nu poate spune dupa doua luni daca a reusit, ii mai trebuie o luna - aceasta este una dintre cheile retoricii lui MRU in fata lui Emil Hurezeanu. Pentru cine doreste sa o priceapa. Pentru cine nu, mai mare!

Caci daca in urma cu o saptamana, pe spinarea PDL pareau ca incep sa curga sudori reci, gheata din vorba premierului a mutat orizontul intr-o insula tropicala.
Doar ca mai trebuie ceva: sa vrea si tabara portocalie asta. Ca daca nu, MRU se va incarca pe sine in spinare si-si va cauta alt activ de baza. Ceea ce nu-i va ajuta, fireste, pe liberali. Vrand-nevrand, ei vor trebui sa-si gaseasca alta portavoce. Traian Basescu s-a faultat singur, dar Ungureanu nu are de gand.
AUTOR CRISTIAN MIHAI CHIS
SURSA www.ziare.com 

DERIVA IN POLITICA SI HAOSUL DOCTRINAR

Perioada 2008-2012 a fost privită cu multă speranță de suporterii reformei Statului. Injecția de sânge proaspăt în PDL părea să justifice optimismul discursului fuzionist, de dreapta. Dincolo de simpla recrutare a unor nume sonore sau respectabile în mediul cultural și academic, e bine să vedem eficacitatea acestui experiment. Concret, pe fapte, iar nu vorbe.
Să recapitulăm. Anul trecut, prin toamnă, Sebastian Lazaroiu fusese dat afară din Guvern la presiunea baronilor. În ianuarie, Teodor Baconschi a fost demis din funcția de Ministru de Externe de chiar Emil Boc, cu zece zile înaintea depunerii propriului mandat. Motivul? O răzbunare personală a complexului de inferioritate.

Astăzi, după tot dezastrul de comunicare al organizației PDL-București, omul pedepsit e Cristian Preda… După catastrofă numită Boldea (fugarul protejat de Mircea Toader în prima instanță), nimeni din PDL nu și-a asumat vreo răspundere. La fel, schimbarea de macaz a lui Sorin Frunzăverde a produs nenumărate volute retorice împotriva traseismului. Evident, apelativul n-o poate atinge pe doamna Elena Udrea, în pofida experienței dobândite de fostul Ministru al Dezvoltării în cercurile PSD, PNL și PD (2002-2006).
Cuprins de puroi și sufocat de figuri DNA-bile, PDL a decis să-l dea afară pe singurul său profesor universitar cu profil de doctrinar: Cristian Preda. Elena Udrea, obosită de atâtea exigențe ideologice și stilistice, îl curtează în schimb pe Marian Vanghelie și câteva stele UNPR… Să nu uităm că dl Cezar Preda o invitase recent pe Monica Luisa Macovei să iasă și ea din gruparea pedistă…
Suntem în 2012 și ar cam trebui să tragem o linie.
Înnoirea PDL, care părea credibilă în 2008, este astăzi un fiasco total. Din păcate, între tăcere și demnitate, mulți au ales tăcerea.

Destinul individual al lui Cristian Preda se va intersecta probabil cu cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu. Dincolo de aceste detalii ale reabilitării europarlamentarului PDL, merită observat un trend general.
Nu doar PDL e în derivă. La Sectorul 3, PSD pregătește un candidat anchetat într-un scandal sex cu minore (Robert Negoiță)… În Sectorul 5, Marian Vanghelie vrea să patroneze – la al patrulea mandat – o zonă de largă infracționalitate urbană. La Primăria Capitalei rămâne candidatura de endependent a lui Oprescu – acuzat, cu dovezi clare, de plagiat. Mă întreb ce se petrece cu țara noastră atunci când, în orașul cel mai prosper, avem de aleși între hoți, risipitori, interlopi, agramați și/sau violatori.
Cât trebuie să mai îndurăm acest blestem? Chiar nu putem aspira la normalitate? De ce n-am pregăti conspirația binelui cetățenesc împotriva răului feudal-baronial?
AUTOR MIHAIL NEAMTU
SURSA www.contributors.ro  

DAR PE ELENA UDREA CAND O EXCLUDETI?

PDL are certe apucături sinucigaşe. Cum altfel ar putea fi numită excluderea din PDL a europarlamentarului Cristian Preda?

Dar haideţi să vedem cine l-a excomunicat pe ereticul Preda din Parohia Democrat-Liberală. Inchiziţia de partid se numeşte Biroul Permanent Naţional al PDL. Ieri, în cadrul acestui organism, voturile s-au distribuit astfel: 30 pentru excludere, două contra excluderii şi o abţinere. Procentual, eliminarea lui Preda a fost susţinută de 91% din voturile exprimate. Mai era un pic şi se atingea unanimitatea de pe vremuri, de la PCR!

Cum în spatele oricărui vot stă un om, merită pomeniţi câţiva inchizitori. Să începem cu cel care, formal, a făcut propunerea de excludere: Ştefan Pirpiliu - o somitate a politicii româneşti... Regăsim apoi felurite personagii: Alin Popoviciu (vitezomanul-mincinos de la Timişoara), Romeo Raicu, Florin Popescu, Daniel Buda, William Brânză, Gheorghe Flutur, Traian Igaş, Gheorghe Ştefan-Pinalti, Mihai Stănişoară, Ioan Oltean, Roberta Anastase, Emil Boc... şi ajungem la capul răutăţilor, Elena Udrea.

O fi mai onorabil un Oltean sau un Popoviciu decât un Cristi Preda? În PDL or fi apreciate mai bine calităţile de Iosefini ale Robertei Anastase decât pregătirea unui profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti? E nevoie mai mare de politruci caragialeşti decât de oameni serioşi?
Exmatriculatul Preda a declarat că aruncarea sa peste bord este „un abuz pus la cale de Elena Udrea". Performanţa doamnei Cocoş este de-a dreptul impresionantă: deşi nu şi-a tocit prea mult coatele pe băncile şcolii, mătură podelele partidului cu un universitar de vocaţie. Şi asta, în condiţiile în care şi pe plan politic a spart borcanele. Filiala Bucureşti a PDL este pulverizată, a ratat toate alianţele posibile şi imposibile. Candidaţii partidului sunt fantome, hoţi sau clovni, iar organizaţia doamnei Udrea nu are ca obiectiv să câştige, ci să nu piardă la un scor prea sever!

Dacă mai adăugăm şi imensul capital de ură populară pe care şi l-a asigurat în ultimii ani, descoperim în Elena Udrea o piatră de moară agăţată de gâtul PDL. Una care, în loc să facă pasul înapoi, scoate sabia şi taie capete. Va veni vremea când i-l vor reteza alţii pe al ei... Şi acele zile nu sunt prea departe!
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSA ADEVARUL 

CINE VREA SA-L COMPROMITA PE UNGUREANU?

În nesfârşita lor înţelepciune politică şi dând dovadă de curaj şi integritate morală nesmintită, liderii PDL au profitat de lipsa lui Traian Băsescu din ţară şi au dat fuga la Palatul Victoria ca să-i bată cu pumnul în masă premierului Ungureanu pentru bani. Tipic pentru politica românească. Atipic a fost refuzul premierului.
Argumentul Sulfinei Barbu că primarii PDL au proiecte în derulare care trebuie finalizate nu ţine. Ce proiecte? Mai multe parcuri la sate, ca să se plimbe vacile pe alei în drum spre şi dinspre păscut? Niscaiva piscine în localităţi fără apă curentă şi canalizare? Piste de biciclete pe marginea drumurilor neasfaltate? Dacă ar fi fost vorba de proiecte cu adevărat importante - infrastructură, şcoli, dispensare - pedeliştii le-ar fi făcut publice iar Ungureanu nu le-ar fi trântit uşa în nas.

„Liderii'' pedelişti au făcut ceea ce fac toţi politicienii români de 22 de ani încoace: şi-au revendicat dreptul sacrosanct de a prădui bugetul ţării în an electoral pentru avantaje de partid, că doar de-aia sunt la putere. Pentru că, în România, clasa polică este încredinţată că politica este despre banii altor oameni şi acţionează în consecinţă. Excelentul raport realizat de Institutul pentru Politici Publice privind transparenţa arată că în 2009-2010 valoarea contractelor realizate prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice a fost de aproximativ 2,9 miliarde de euro în vreme ce contractele netransparente au valorat aproape 17 miliarde, adică 86%. Potrivit aceluiaşi raport, „Dacă ar fi existat o minimă preocupare pentru standardizarea în intervale rezonabile a preţurilor la care autorităţile publice achiziţionează diferite servicii şi produse, am fi avut o economie din bugetul total de achiziţii de circa 23% - adică aproximativ 4,5 miliarde de euro în 2 ani''.

Când nu este vorba de achiziţii publice, politicienii noştri subvenţionează de la bugetul statului miliardari de genul lui Ion Niculae, care este prea bogat ca să plătească gaz la preţul pieţei, iar dacă sunt prin consiliile de admnistraţie la NuclearElectrica vând electricitatea sub preţul pieţei la Arcelor Mittal, că nu sunt banii lor, sunt banii statului.

Şi-atunci când le arde buza electorală nici măcar nu se gândesc să se sprijine pe buna lor guvernare ci pe fondul de rezervă al primului ministru din care să verse asupra alegătorilor binecuvântările pomenilor electorale. Liderii PDL au dovedit că nu sunt capabili să gândească politica în alţi termeni şi au năvălit în mod laş asupra premierului pentru a-i forţa mâna. Spre onoarea sa Mihai Răzvan Ungureanu a rezistat.
Dacă nu ar fi rezistat, s-ar fi compromis pentru că ar fi dovedit că nu este cu nimic diferit de cei dinaintea sa şi că teza uselistă după care Ungureanu nu este altceva decât o altă marionetă a lui Băsescu, ce răspunde la comenzi politice este adevărată. Dar cine ar avea interesul să compromită credibilitatea lui Ungureanu în tabăra puterii? Să fie posibil ca aleşii locali ai PDL să fie atât de disperaţi după bani de campanie încât să rişte să torpileze şansele partidului de a obţine un scor bun în alegerile parlamentare? Este posibil, dar nu e raţional. Măcar şi din instinct de conservare ar trebui să realizeze că de performanţa acestui guvern depinde performanţa electorală a PDL la alegerile din toamnă. Or, dacă liderii partidului decid să facă opoziţie premierului, atunci se sinucid politic pentru că este mai mult ca sigur că vor reveni la scoruri electorale de o cifră şi vor pierde tot ce au câştigat în era Băsescu.

Nu plecarea unor inşi precum Frunzăverde din partid reprezintă o catastrofă pentru PDL ci torpilarea acestui guvern şi a acestui premier. Şi atunci, răspunsul este limpede: Cei care vor să îl compromită pe Ungureanu sunt cei care ar prefera un PDL de 7-8% dar nereformat şi aflat ferm sub controlul lor decât să rişte să fie aruncaţi la groapa de gunoi a istoriei de o nouă generaţie de oameni politici.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA