Zilele acestea avem parte de numeroase analize pe marginea eșecului
usturător al PDL la alegerile locale, cel mai adesea responsabilii
pentru dezastru fiind căutați în afara partidului. Ba că e de vină criza
cu valul de politici restrictive, ba că e de vină Ungureanu pentru că a
pierdut guvernarea etc. Fuga de responsabilitate e de regulă sport
național în România, iar liderii PDL nu fac excepție. Președintele PDL
Emil Boc, a declarat cu seninătate,
luni seara, după ce a răsuflat ușurat în urma câștigării mandatului de
primar la Cluj, că dacă ar fi pierdut Primăria ar fi demisionat din PDL,
dar acum, fiind victorios n-o mai face. "O să fiu primarul clujenilor,
așa cum am primit onoarea votului cetățenilor din oraș. Sunt
președintele PDL, rămân în această funcție. Dacă aș fi pierdut primăria,
primul gest pe care l-aș fi făcut ar fi fost acela de a demisiona din
fruntea PDL". Problema e că domnia sa nu e șef la organizația PDL Cluj,
ca să se raporteze la eșecul sau succesul acestei organizații la
alegerile locale. Emil Boc este președintele PDL, partid care a suferit
un eșec dureros la alegerile de duminică, contabilizat de datele
oficiale de la BEC într-un procent de 15% . Acest procent se traduce
prin câștigarea a două consilii județene și a circa 500 de primării.
Prin comparație, USL a câștigat 18 consilii județene și vreo 1650 de
primării. Or, dacă acest scor în alegeri obținut de PDL în timpul
mandatului de președinte al lui Emil Boc nu-l determină pe acesta să-și
asume responsabilitatea rezultatului dezastruos e clar că există o
problemă de percepție a realității la nivelul partidului. De altfel,
toate declarațiile date luni seara de Emil Boc merg către această
constatare. "Rezultatul PDL merge în direcția pe care ne-o dorim, adică
un trend care să ne ducă spre un 20-30% la parlamentare".
Optimismul
președintelui PDL este total nejustificat, cel puțin în acest moment, în
care partidul a pierdut în fiefurile sale tradiționale , iar lideri
marcați ai democrat-liberalilor, precum Gheorghe Flutur sau Ioan Oltean
au pierdut aproape totul în fața tăvălugului USL.
Dezastrul PDL de
duminică putea fi anticipat încă din luna mai a anului trecut, când Emil
Boc, cu sprijinul Elenei Udrea, a obținut încă un mandat în fruntea
partidului, deși era cât se poate de clar că problemele de la guvern
nu-i vor lăsa răgaz pentru partid, iar din această ecuație va pierde
doar partidul, fapt demonstrat de votul de duminică. Personajul din
umbră care a tras sforile pentru realegerea lui Boc în fruntea PDL a
fost chiar Elena Udrea, care a „cumpărat“ practic voturile
organizațiilor inventând PNDI, program prin care primarilor li s-au
promis investiții pe care nu le-au mai văzut niciodată. Minciuna însă a
funcționat , iar Boc a fost reales în fruntea PDL cu un scor
confortabil și cu o echipă de conducere aleasă aproape după chipul și
asemănarea doamnei Udrea, cu mici excepții. S-a vorbit încă de atunci că
echipa câștigătoare a lui Boc este echipa pierzătoare pentru PDL, iar
votul de duminică nu face altceva decât să confirme afirmațiile de
atunci.
Boc a pierdut țara , Udrea Capitala
Cea
mai importantă pierdere a PDL la alegerile locale de duminică este cu
certitudine la nivelul Capitalei. Bucureștiul a devenit roșu, după 20 de
ani și din cauza Elenei Udrea, nu doar a crizei, având în vedere modul
în care a gestiona întregul proces electoral, de la desemnarea cu
întârziere a candidaților la organizarea campaniei. Scorul dezastruos
din București, de la alegerile locale, unde PDL ar fi putut cu ușurință
să fie întrecut și de PPDD, se datorează probabil și promovării rapide a
doamnei Udrea , de la rolul de aplaudac al elicopterului premierului în
funcție Adrian Năstase la aterizare în Delta Dunării , la rolul de
consilier prezidențial în 2005, când era și crâșmărița în Dorobanți cu
prietena sa Narcisa Georgescu și la dubla calitate de ministru și
președinte al organizației PDL București. Mai mult, preocupată în mod
firesc de conducerea Ministerului Dezvoltării, Udrea a delegat
atribuțiile sale de șef al PDL București către buna sa prietenă Ana
Maria Topoliceanu , care, potrivit informațiilor noastre, se ocupa de
treburile partidului în paralel cu dirijarea câștigătorilor
licitațiilor la Compania Națională de Investiții și cu rezolvarea
problemelor prietenului său de suflet, Horațiu Țica. În acest context,
picătura care a umplut paharul dezastrului a fost blatul patronat de PDL
București la alegerile locale. A fost vizibil cu ochiul liber că
această campanie s-a desfășurat într-o atmosferă generală de non combat
la nivelul primelor două formațiuni care chipurile s-au bătut între ele
pentru voturile bucureștenilor. La fel ca în proverbul românesc
„câinele care latră nu mușcă“, și liderii politici cu declarații
sforăitoare au rămas în sfera non combat-ului politic, fapt vizibil de
la o poștă. Întârzierea în desemnarea unui contracandidat viabil și cu
șanse reale în fața lui Sorin Oprescu, a fost primul semn de întrebare
care s-a ridicat privind strategia PDL București la alegerile locale din
acest an. Așa cum a declara chiar Băsescu, cel care l-a bătut de două
ori pe Oprescu în București, actualul edil putea fi învins, cu condiția
să-l ataci acolo unde-l doare cel mai tare:la proiecte. Practic Oprescu
nu ar niciun proiect important început și terminat de el în Capitală,
doar țepe cu ceasuri de aur, rațe mandarine de sute de mii de euro și
alte „realizări“ de acest gen. În acest context, în loc să vină cu un
candidat credibil, serios, capabil să demonstreze neputința și
nepriceperea lui Oprescu, PDL București l-a aruncat în lupta electorală
pe măscăriciul Silviu Prigoană, reprezentat, cum altfel, cu pliciul
devenit celebru în urma scandalurilor sale conjugale.
Candidatura
lui Prigoană, anunțată pe ultima sută de metri înainte de debutul
campaniei electorale, într-un heirupism politic greu de înțeles pentru
un partid care dorește să câștige o bătălie electorală importantă nu a
făcut decât să confirme că de fapt PDL a mimat confruntarea electorală.
Miza blatului? Păstrarea intereselor de afaceri ale clientelei politice
a PDL, plus ceva șefii importante de comisii la nivelul primăriilor.
Și, nu în ultimul rând, negocierea protecției afacerilor care, la
nivelul Capitalei sunt multicolore, indiferent de primarul de sector
care le păstorește.
Tactica de non-combat practicată de PDL
București a dat rezultatele scontate, iar Capitala a devenit , cu
ajutorul neprecupețit al PDL București și al Elenei Udrea, roșie precum
trandafirii PSD, spre marea mulțumire a lui Ion Iliescu. Probabil nici
în visele sale cele mai frumoase nu spera să vadă vreodată steagul PSD
pe cea mai importantă redută a rezistenței antipesediste: Capitala.
Ce-i drept, după ce și-a adus aportul la această realizare măreață a PSD
, Elena Udrea și-a dat demisia din funcția de președinte al PDL
București. Pentru modul în care a desemnat candidații la alegerile de
duminică doamna Udrea are cu siguranță ușa deschisă la USL și, de
asemenea poate să bată cu succes și la ușa UNPR. Prietenii știu de ce!
AUTOR IULIA NUELEANU
SURSA CURENTUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu