miercuri, 27 iunie 2012

SINUCIDEREA CA OPERATIE DE MARKETING POLITIC

Reamintesc: La puțin timp după evenimentele din decembrie 1989, mi-am exprimat în scris, ca gazetar, îndoiala față de ceea ce autorii loviturii de stat, în frunte cu Ion Iliescu, înfățișau drept rezultatul unei revolte spontane. După debarcarea Guvernului Roman prin mineriada din septembrie 1991, am scris negru pe alb că ne-am aflat în fața unei lovituri de stat mascate sub o mișcare violentă de protest social.
N-am crezut o clipă în autenticitatea scenei din 2 octombrie 2004, în care Traian Băsescu plîngea de i se zguduia cosița că Theodor Stolojan se retrăsese din cursa prezidențială.

Sînt și acum convins de adevărul celor pe care le-am spus chiar în zilele care au urmat  plînsului  în direct și la oră de vîrf, scoţîndu-i din minți pe propagandiștii portocalii:
A fost o nemaipomenită  manevră electorală.
M-am numărat printre puținii jurnaliști care n-au crezut în afacerea cu ziariștii răpiți din 2005.
 Am scris un lung serial de articole, bazat pe documente, în care demonstram făcătura.
Aceste poziții publice față de ceea ce la un moment dat, sub puterea emoției naționale de tip latin, dar și sub puterea implicării presei în chibițăreala politică, se manifesta   drept  ceea ce Ignacio Ramonet numea dictatura consensului, mi-au adus de fiecare dată strașnice bastoane pe spinare de la opinia publică inflamată pentru scurt timp, de la politicieni, ba chiar și de la confrați.

Eu însă am continuat și voi continua să pun la îndoială autenticitatea multor evenimente spectaculoase de pe scena noastră publică martor, deoarece știu imensa disponibilitate a politicienilor de a meșteri diversiuni prin care proștii sînt trași  pe sfoară.
Și această suspiciune programatică a mea își are temeiul într-un sentiment despre care am mai scris:
Spaima că undeva, în laboratoarele de manipulare ale ștabilor, companiilor și partidelor, niște inși își freacă mîinile, zicînd:
Le-am tras-o și de data asta!
Am șovăit să mă pronunț asupra celor întîmplate cu Adrian Năstase miercuri, 20 iunie 2010.
După ce s-a dezvăluit, chiar de polițistul care a fost cu el în încăpere, că Adrian Năstase  și-a schimbat singur cămașa, după ce mi-am reamintit imaginea de pe targă a fostului premier – cea de bărbat cu fularul de lux legat într-un nod de dandy - dar mai ales, după ce i-am surprins, în Salvarea care-l duce la penitenciar, binecunoscutul surîs diabolic, pe care i l-am întîlnit de zeci, sute de ori, în cei 22 de ani activitate publică a domniei sale, simt nevoia să scriu negru pe alb:
Am asistat la o premieră în viața românească postdecembristă: Sinuciderea ca operație de marketing politic.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA www.evz.ro 

Niciun comentariu: