Marele eveniment pe care echipa sa de zgomote, mână în mână cu aparatul de propagandă de la Federaţia Română de Fotbal, l-a umflat cu atâta osârdie, s-a fâsâit lamentabil. Meciul care inaugura noul stadion fusese gândit ca o nouă treaptă electorală, suită triumfal de Candidat, după deschiderea Pasajului Basarab. Zeci de mii de oameni în tribune plus milioane în faţa televizoarelor trebuiau să se extazieze de minunata realizare. Mimând modestia, popularul Doctor se pregătise de ceea ce îi place cel mai mult: o glorioasă baie de mulţime urmată de un maraton triumfal pe la televiziuni. În loc de asta, dezastru! Buşitura a fost cumplită. Cu atât mai dureroasă cu cât s-a produs de sus, acolo unde Oprescu însuşi cocoţase orizontul de aşteptare.
Un stadion splendid, e drept, dar absolut normal pentru o ţară care
se pretinde civilizată, a fost transformat de agenţii electorali ai
Doctorului în a opta minune a lumii. El însuşi a oferit muniţie
adversarilor. Acum are o nevoie disperată de ajutor. I-a plăcut imaginea
de lup singuratic, pe care şi-a cultivat-o cu grijă. Brusc, are nevoie
de aliaţi. De haită.
PSD a sesizat ocazia şi a reacţionat. Un document intern de partid, rătăcit în redacţia noastră, cere tutoror vectorilor de imagine ai partidului lui Ponta să facă paravan în jurul lui Oprescu. Toţi cei care apar la televiziuni şi în ziare să declare că bietul primar nu are nici o vină. După principiul deja enunţat: "Ce era să fac? Să dau ordin la firul ierbii să crească?" Şi să arunce toată răspunderea scandalului în cârca lui Adrian Oprişan, cel care a pus gazonul.
Manevra de diversiune este diabolică. Şi credibilă, de vreme ce Adrian Oprişan este fratele lui Marian, baronul PSD de Vrancea. Să dai vina pe un apropiat, ca să fii credibil! Şi să maschezi interesele pe care le ai la cel pe care vrei să îl scoţi basma curată! Totuşi, tertipul nu e nou. El repetă o situaţie similară din 2003, după nu mai puţin celebrul meci cu Danemarca. Şi atunci a ieşit un scandal monstru. Trebuiau urgent mimate nişte măsuri radicale!
Pentru a evita orice surprize electorale în anul următor, când se pregăteau alegerile, preşedintele PSD şi premier pe atunci, Adrian Năstase, îşi pune şeful corpului de control, Victor Ponta să îl ancheteze pe acelaşi Adrian Oprişan, care turnase basculante cu nisip pe teren, ca să ţină loc de iarbă. Şi propusese să-l vopsească în verde. Normal că de anchetă s-a ales praful. Tânărul Oprişan nu păţeşte nimic. Dimpotrivă, prestigiul lui de gazoneur creşte, astfel că, după opt ani de zile, tot la el se va apela pentru a realiza o nouă producţie memorabilă, "Splendoare în brazdă".
Spuneam că manevra de a sări în ajutorul lui Oprescu e isteaţă. PSD profită de necazul primarului, obligat să lase nasul mai în jos. Până acum, el şi-a jucat abil cartea independenţei. A rezistat bine pretenţiilor USL de a-şi pune sigla pe afişul lui sau a-i impune proiecte pentru speratul viitor mandat. Acum, dezastrul din meciul cu Franţa l-a făcut pe Oprescu vulnerabil. Paradoxal, mai ales în faţa celor ce şi-l doresc aliat. USL încearcă să-l racoleze folosind biciul şi zăhărelul simultan. Dulceaţa tovărăşiei la ananghie combinată cu şfichiul ameninţării că-l lasă din braţe. Sau chiar că-l ia la ţintă. Oprescu nu are prea multă marjă de manevră. E obligat să capituleze în faţa PSD. Bineînţeles, cu o mască de onorabilitate. El îşi va păstra morga de independent sigur şi singur în slujba bucureşteanului.
În realitate, este forţat la concesii. Voia să-şi impună zece consilieri pe listele USL. S-ar putea mulţumi cu cinci, sau cu mai puţini. Sau cu nici unul. Avea o listă de proiecte prioritare. Ar putea să mai facă schimbări în ea. Sau să primească una nouă, în plic. A refuzat să accepte sigla USL pe afişele sale electorale. Poate că acum se va lăsa convins să accepte una mică. O sigluţă. Diversiunea PSD din 2003 a eşuat. În 2004, a pierdut alegerile pe linie. Inclusiv Bucureştiul şi prezidenţialele. E adevărat că istoria se repetă?
AUTOR ADRIAN PATRUSCA
SURSA www.evz.ro
PSD a sesizat ocazia şi a reacţionat. Un document intern de partid, rătăcit în redacţia noastră, cere tutoror vectorilor de imagine ai partidului lui Ponta să facă paravan în jurul lui Oprescu. Toţi cei care apar la televiziuni şi în ziare să declare că bietul primar nu are nici o vină. După principiul deja enunţat: "Ce era să fac? Să dau ordin la firul ierbii să crească?" Şi să arunce toată răspunderea scandalului în cârca lui Adrian Oprişan, cel care a pus gazonul.
Manevra de diversiune este diabolică. Şi credibilă, de vreme ce Adrian Oprişan este fratele lui Marian, baronul PSD de Vrancea. Să dai vina pe un apropiat, ca să fii credibil! Şi să maschezi interesele pe care le ai la cel pe care vrei să îl scoţi basma curată! Totuşi, tertipul nu e nou. El repetă o situaţie similară din 2003, după nu mai puţin celebrul meci cu Danemarca. Şi atunci a ieşit un scandal monstru. Trebuiau urgent mimate nişte măsuri radicale!
Pentru a evita orice surprize electorale în anul următor, când se pregăteau alegerile, preşedintele PSD şi premier pe atunci, Adrian Năstase, îşi pune şeful corpului de control, Victor Ponta să îl ancheteze pe acelaşi Adrian Oprişan, care turnase basculante cu nisip pe teren, ca să ţină loc de iarbă. Şi propusese să-l vopsească în verde. Normal că de anchetă s-a ales praful. Tânărul Oprişan nu păţeşte nimic. Dimpotrivă, prestigiul lui de gazoneur creşte, astfel că, după opt ani de zile, tot la el se va apela pentru a realiza o nouă producţie memorabilă, "Splendoare în brazdă".
Spuneam că manevra de a sări în ajutorul lui Oprescu e isteaţă. PSD profită de necazul primarului, obligat să lase nasul mai în jos. Până acum, el şi-a jucat abil cartea independenţei. A rezistat bine pretenţiilor USL de a-şi pune sigla pe afişul lui sau a-i impune proiecte pentru speratul viitor mandat. Acum, dezastrul din meciul cu Franţa l-a făcut pe Oprescu vulnerabil. Paradoxal, mai ales în faţa celor ce şi-l doresc aliat. USL încearcă să-l racoleze folosind biciul şi zăhărelul simultan. Dulceaţa tovărăşiei la ananghie combinată cu şfichiul ameninţării că-l lasă din braţe. Sau chiar că-l ia la ţintă. Oprescu nu are prea multă marjă de manevră. E obligat să capituleze în faţa PSD. Bineînţeles, cu o mască de onorabilitate. El îşi va păstra morga de independent sigur şi singur în slujba bucureşteanului.
În realitate, este forţat la concesii. Voia să-şi impună zece consilieri pe listele USL. S-ar putea mulţumi cu cinci, sau cu mai puţini. Sau cu nici unul. Avea o listă de proiecte prioritare. Ar putea să mai facă schimbări în ea. Sau să primească una nouă, în plic. A refuzat să accepte sigla USL pe afişele sale electorale. Poate că acum se va lăsa convins să accepte una mică. O sigluţă. Diversiunea PSD din 2003 a eşuat. În 2004, a pierdut alegerile pe linie. Inclusiv Bucureştiul şi prezidenţialele. E adevărat că istoria se repetă?
AUTOR ADRIAN PATRUSCA
SURSA www.evz.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu