DE LA RASARIT NU MAI VINE LUMINA, VINE GERUL SOVIETIC

Realegerea lui Barak Obama ca președinte al SUA a făcut, cu certitudine, să fie deschise multe sticle de șampanie la Kremlin. Rusia își vede acum larg deschis drumul spre Vest și spre dominația asupra unei Europe slăbite de criză, divizată politic și incapabilă să acționeze ca un bloc unitar în politica externă.

Pentru România, situația este cum nu se poate mai proastă. Barak Obama este cel care le-a promis rușilor că o va lăsa moale cu scutul anti-rachetă și, implicit, cu sprijinirea fostelor state comuniste din Europa de Est. Pentru cei care nu au văzut secvența surprinsă de microfoanele uitate deschise în timpul unei întrevederi Obama-Medvedev, reiau dialogul celor doi, care este în măsură să dea fiori reci oricărui român cu idei europene: ”Barack Obama: Toate aceste probleme, dar în special scutul anti-rachetă, pot fi rezolvate, dar este important ca el [Vladimir Putin n.t.] să-mi lase spațiu. Dmitri Medvedev: Da, înțeleg. Înțeleg mesajul tău despre spațiu. Spațiu de manevră pentru tine… Barack Obama: Acestea sunt ultimele mele alegeri. După alegeri, voi avea mai multă flexibilitate. Dmitri Medvedev: Înțeleg. Îi voi transmite această informație lui Vladimir, și îți sunt alături”.

Obama a învins, cu sau fără sprijinul rușilor. Acum va veni momentul în care băieții de la Kremlin vor veni să ceară plata pentru ”spațiul de manevră” pe care i l-au acordat președintelui SUA. Și știm, dureros de bine, cât de pricepuți sunt rușii atunci când este vorba de a colecta datorii. Rakeții ruși îi întrec mult în duritate pe cei mai răi colectori din Mafia italiana, iar URSS și urmașa sa, Rusia, au spoliat la sânge toate popoarele și țările care au avut nefericirea să intre sub influența lor.

Asistăm, practic, la o repetarea a situației din 1989, dar în negativ. La sfârșitul anilor optzeci, URSS era prinsă într-un conflict costisitor și imposibil de câștigat cu talibanii din Afganistan – sprijiniți puternic de americani și NATO – și cu rebelii teroriști (islamiști) din Cecenia. În același timp, URSS se afla într-o profundă criză economică, provocată de presiunile cursei înarmărilor. Politica dură a republicanului Ronald Reagan, urmată și de succesorul său la cârma SUA, George W. Bush senior (tot republican), au silit fostul imperiu comunist la eforturi economice atât de mari, pentru a ține pasul în domeniul militar, încât URSS a intrat în faliment. Criza economică a provocat, la rândul ei, o criză politică și o mișcare centrifugală, atât a republicilor componente ale URSS, cât și ale statelor-satelit din estul Europei. Conflictele din cadrul PCUS, între adepții liniei dure și reformatorii lui Gorbaciov au slăbit și mai mult imperiul comunist. Tentativele de salvare ale comunismului, făcute de Gorbaciov, prin ”perestroika” și ”glasnost” nu au făcut altceva decât să accelereze procesul de destrămare a URSS și a comunismului în general. Ce a urmat, este istorie. Revoluțiile din estul Europei, destrămarea URSS, extinderea NATO și a UE, reformele democratice din fostele țări comuniste, au conturat ideea unei lumi noi, cu o orientare clară spre democrația de tip occidental.

Din nefericire, am uitat cu toții de Rusia și de visele imperiale care îi domină pe conducătorii acestei țări, de la Petru cel Mare încoace. După ceva mai mult de două decenii, situația s-a inversat. SUA și NATO sunt acum prinse într-un conflict dur în Afganistan, la fel de costisitor și care pare la fel de imposibil de câștigat. Rolul cecenilor este îndeplinit de fundamentaliștii islamici din Al Qaeda. Lumea occidentală se confruntă cu o criză economică foarte gravă, provocată de lăcomia bancherilor și amplificată de prostia, nepriceperea și disensiunile dintre liderii vestici. Barak Obama nu a reușit să redreseze situația economică a SUA în primul mandat. Dimpotrivă, criza s-a amplificat.

Pe fondul acestei crize, SUA conduse de Obama au dat dovadă de o miopie extraordinară în politica externă. Țările din America de Sud devin, una câte una, socialiste și antiamericane, Ucraina și Georgia au intrat sub controlul Rusiei, țările baltice sunt amenințate de aceeași soartă, Africa a ajuns în buzunarul Chinei, Coreea de Nord și Iranul își văd nestingherite de procesul de înarmare nucleară. Revoluțiile din țările islamice, așa-numita ”Primăvara arabă”, pe care Barak Obama le-a salutat cu entuziasm, au adus la putere guverne islamist-fundamentaliste, profund antiamericane și antioccidentale și reduc tot mai mult influența SUA și NATO în Orientul Apropiat, izolând Israelul de lumea vestică. Americanii sunt bulversați de reformele semi-socialiste ale lui Obama, care au divizat profund societatea, astfel încât acordă tot mai puțină atenție restului lumii.

Pe acest fond, Rusia jubilează și își extinde, prin metodele vechi ale URSS, influența în Europa. Cel mai dur adversar al Rusiei din Europa, Polonia, și-a văzut conducerea decapitată în urma unui ”accident nefericit” de avion, produs, simplă coincidență, pe teritoriu rusesc. ”Europa Liberă” și ”Vocea Americii” au fost înlocuite de ”Vocea Rusiei”. Uniunea Europeană tace timidă, de frică ursului rus, care controlează robinetul de la conductele de gaz.

Și România? Scutul anti-rachetă și garanțiile de securitate ale SUA devin îndoielnice, în urma promisei flexibilități a lui Barak Obama. Alegerile parlamentare au mari șanse să fie câștigate de către o coaliție declarat slugarnică față de Moscova (să nu uităm masajul pe care l-a aplicat limba catifelată a fostului ministru de externe, Andrei Marga, pe dosul liderului de la Kremlin, ”Putin e un om foarte competent, ar fi bine ca liderii din Europa și de la noi să fie la fel de competenți”), antiamericană și anti-UE. Aceeași coaliție care a fost foarte puternic susținută de Moscova, prin ”Vocea Rusiei” și, foarte probabil, financiar și informativ, prin FSB (serviciul de securitate al Federației Ruse, fostul KGB), în vară, în timpul tentativei de lovitură de stat. Dacă USL câștigă alegerile, liderii de facto ai țării devin Ion Iliescu, vechi politruc comunist, școlit la Moscova, și Dan Voiculescu, slugă a Securității, brațul înarmat al PCR. Este mai mult decât clar că promisa schimbare de orientare a României, către Rusia și China, se va produce rapid, dacă vechii slugoi ai URSS vor ajunge la putere. Din păcate, pentru milioanele de asistați social care sunt votanți entuziaști ai USL, pierderea libertății, renunțarea la democrație și statul de drept, transformarea României într-un satelit al Moscovei, nu înseamnă nimic. Ca și Ivan Turbincă în iad, ei vor întreba ” Tabacioc este? Votchi este? Femei sunt? Lăutari sunt?”, și dacă răspunsul va fi ”Da”, o să le dea dracului de libertate și democrație.

AUTOR ADRIAN HORINCAR

SURSA NASUL TV 

PUTIN - KHAMENEI - OBAMA

Un ”mic și glorios” război regional sau semiglobal rămâne ultima speranță a multor grupuri de interese care sunt nesatisfăcute de modul în care se schimbă conjunctura internațională. Periodic, analiștii-propagandiști de la Stratfor sau Debka lansează în piață ”analize” care reaprind speranțele războinice ale celor care cred că ”timpurile bune” de odinioară pot fi reanimate printr-o salvă de tun și câteva ”bombardamente preventive”. După alegerile din Rusia, Iran și ultimele declarații a președintelui Obama, se poate spune că multe elemente ale ”problemei orientale” sugerează că scenariul militar devine extrem de improbabil, iar șansele de realegere a lui Barack Obama sunt mai mari decât erau acum două-trei săptămâni.

Elementul-cheie al problemei a fost victoria partidului lui Ayatollah Khamenei în cadrul alegerilor iraniene. Pentru a înțelege situația, vom face o prezentare extrem de laconică și schematică a peisajului politic iranian. Din perspectiva unui european sau american de rând, atât susținătorii lui Ahmadinejad cât și susținătorii lui Khamenei sunt niște fanatici religioși, agresivi și ultra-conservatori. Această viziune asupra lucrurilor este incorectă și contra-productivă. Elita politico-teocratică din Iran este împărțită în două tabere. ”Tabăra Ahmadinejad” reprezintă un curent de opinie care se bazează pe ideile naționalismului persan, religia fiind prețioasă și importantă din perspectiva ”elementelor de bază ale identității persane”. Atât oponenții cât și suporterii interni ai ”taberei Ahmadinejad” l-au comparat cu un Recep Tayyip Erdogan în varianta iraniană, sugerând că direcția în care se va îndrepta Iranul va fi direcția unei lupte dure pentru dominație regională. ”Tabăra Khamenei” este ultra-conservativă, însă fundamentul ideologic al acestei grupări nu este naționalismul persan, ci exepționalismul șiit, ceea ce îi face mult mai ”introverți” în comparație cu concurenții săi politici. Pentru ”tabăra Khamenei” securitatea ”ultimei citadele șiite” (adică a Iranului) este mult mai importantă decât mirajul efemer al dominației regionale și obținerii respectului în rândul ”ereticilor sunniți”. În aceste condiții, se prefigurează o concluzie paradoxală: un regim mai conservativ și mai religios va fi un negociator mai înțelept decât versiunea precedentă a regimului.

Rezultatele deja apar: Iranul a invitat inspectorii ONU să viziteze instalațiile pe care nu le-au putut vizita înainte de alegeri (instalațiile Parchin), retorica Teheranului a devenit mult mai calmă, iar Obama a declarat că ”au apărut oportunități diplomatice pentru inversarea crizei”.

Un observator atent își va aduce aminte că această schemă a fost prezentată într-unul dintre articolele pre-electorale ale lui Vladimir Putin. În schema președintelui rus Iranul va avea dreptul la orice tehnologie nucleară pașnică cu condiția ca toate obiectele nucleare să fie supravegheate permanent de observatori internaționali sub egida ONU. Vladimir Putin a explicat și interesul Rusiei: export de tehnologie nucleară, construcția de centrale nucleare în Iran etc. În contextul reorientării regimului de la Teheran, Iranul devine pentru Rusia o imensă piață de desfacere și se transformă dintr-o potențială problemă militară într-o colosală oportunitate de afaceri. Președintele rus a fost un apărător extrem de important al Iranului și fără el Teheranul nu ar fi reușit să evite un conflict armat. Liderii de la Beijing vor fi satisfăcuți de o asemenea evoluție: dacă Iranul nu are probleme, atunci livrările petrolului iranian nu vor fi întrerupte, lichidându-se astfel unul dintre riscurile economice majore ale Chinei.

Principalul beneficiar al întregului aranjament este nimeni altul decât Barack Hussein Obama. În timp ce republicanii cer un nou război, Obama va avea posibilitatea să-și asume rolul de diplomat și pacificator. Reorientarea Iranului și prevenirea unui nou război riscant și costisitor va deveni principala temă de campanie. Propaganda internă va face în așa fel încât toate meritele ”rezolvării problemei iraniene” și ”salvării vieților soldaților americani” să aparțină liderului de la Washington. Republicanii vor fi descriși drept ”warmongers”, adică persoane care-și doresc declanșarea unui război în timp ce mesianicul Obama va obține repetate ”victorii diplomatice” și va demonstra că este capabil să rezolve problemele internaționale fără a apela la bombardamente. În condițiile înrăutățirii situației economice, argumentul ”Obama a economisit un trilion de dolari pe care republicanii l-ar fi cheltuit pe un nou război” va fi extrem de puternic. Campania lui Obama are nevoie de un punct forte, de o demonstrație vizibilă a capacității de lider a actualului președinte și o victorie diplomatică majoră care va duce la evitarea unui război va fie extrem de binevenită. Memoria electorală este extrem de scurtă, deci ne putem aștepta la rezolvarea diplomatică a problemei iraniene în toamna anului curent, deși toate premisele există astăzi.

În acest scenariu (extrem de probabil) au de câștigat aproape toți: Iranul scapă de sancțiuni, China obține siguranța livrărilor de petrol, Rusia obține o colosală piață de desfacere, iar Barack Obama scapă de un potențial conflict armat și obține o victorie diplomatică care va influența serios rezultatul alegerilor. În România pricipalii perdanți vor fi neoconservatorii care sunt atât de necesari pentru menținerea forței unor grupulețe din cadrul puterii de la București, iar principalii beneficiari vor fi cei care demult s-au repoziționat corespunzător cu realitatea geopolitică.

SURSA CRONICA ROMANA

CLEPSIDRA LUI TRAIAN BASESCU

Ultimele acțiuni și declarații ale președintelui Traian Băsescu dau dovadă de o totală lipsă de coerență. Propunerile și aprecierile de ordin politic și economic pe care le-a făcut în ultima perioadă nu pot fi descrise altfel decât inepte, amatoricești și chiar stupide. Este dificil de înțeles cum poate un președinte să ajungă în situația în care fiecare declarație îl decredibilizează atât în fața cetățenilor raționali ai propriei țări cât și în fața unor importante forțe geopolitice.

Înțelegem că președintele Băsescu nu are studiile necesare ca să-și formeze în mod independent o opinie cu privire la problemele complexe ale economiei globale, dar un președinte trebuie să aibă și niște consilieri capabili să-i sugereze o interpretare adecvată a realității economice și geopolitice. Exemplul perfect este dat de declarațiile președintelui care au fost făcute după întâlnirile pe care le-a avut cu șefii băncilor austriece din România, Treichl și van Groeningen. Atunci când Banca Centrală a Austriei a început să ia măsuri menite să forțeze băncile austriece să-și reducă expunerile în România, noi am fost printre cei care am avertizat despre consecințele acestor măsuri și retragerile de capital din economia românească. Președintele și o mare parte din presa economică autohtonă au preferat să-i creadă pe cuvânt pe bancherii austrieci care au promis să nu retragă nimic. Recent, șefii Erste și Raiffeisen s-au întâlnit cu președintele Băsescu și i-au repetat aceleași povești, povești pe care președintele le-a reprodus în fața camerelor de luat vederi. Astăzi, se vede clar (pe cifre) că austriecii au mințit, iar președintele a repetat minciunile lor. Raportul Băncii Reglementărilor Internaționale arată faptul că băncile austriece au redus expunerea pe România cu 2 miliarde de euro în decursul trimestrului III din 2011. Nimeni dintre consilierii economici ai președintelui nu i-a explicat diferența între Austria și România. În România bancherii privați care lucrează pentru băncile străine fac ce vor cu Isărescu, iar Isărescu, de facto, lucrează pentru ei. În Austria, Banca Centrală se subordonează intereselor statului și nu a băncilor private. Mai trist este faptul că nu s-a găsit nimeni dispus să ia un raport de la BNR sau BRI și să verifice declarațiile bancherilor austrieci, iar problema principală constă în faptul că președintele, probabil, nici nu a cerut un asemenea raport.

Poziția președintelui în privința crizei economice și politice a Uniunii Europene nu poate fi catalogată altfel decât schizofrenică. Într-unul dintre discursurile sale, președintele a punctat (corect) că zona non-euro va ieși din criză înaintea zonei euro care se confruntă o acută criză a datoriilor suverane și a menționat că România va trebui să se bazeze pe resursele proprii în condițiile în care finanțarea externă va fi dificil de găsit. Astăzi, discursul prezidențial a fost reorientat la 180 de grade. Ideea Statelor Unite ale Europei îl bântuie pe Băsescu. În timp ce toți liderii politici europeni duc o luptă disperată pentru a-și menține suveranitatea, președintele României consideră că cedarea suveranității este un lucru benefic și necesar pentru asigurarea competitivității Uniunii Europene care trebuie transformată în Statele Unite ale Europei. Ne întrebăm dacă președintele crede că o uniune făcută cu personaje de genul lui van Groeningen sau Treichl chiar are șanse să fie o entitate competitivă. De unde a luat președintele idea că o uniune formată din state de facto falimentare ar putea fi performantă din punct de vedere economic? La fel cum o fuziune dintre mai multe companii insolvabile nu produce o companie performantă, nici uniunea statelor falimentare nu va produce o entitate competitivă în plan global. Experiența de până acum a Uniunii Europene a demonstrat că o economie continentală viabilă nu poate funcționa fără egalizarea veniturilor. Astăzi, cetățenii țărilor performante (a se citi: germanii, olandezii, finlandezii) nu vor dori să-și reducă veniturile, iar bani pentru creșterea veniturilor românilor, bulgarilor și altor cetățeni ai periferiei europene nu există. Datoriile acumulate de periferia europeană nu pot fi plătite decât prin utilizarea tiparniței și inflație galopantă, dar vor fi oare nemții de acord să-și sacrifice nivelul de viață, economiile și pensiile pentru a plăti datoriile acumulate de greci și italieni? Chiar dacă (prin absurd) vor fi de acord, problemele structurale ale economiei unionale fac ca viitorul dezastru economic să fie absolut inevitabil. Despre ce uniune poate fi vorba în aceste condiții? Lăsând la o parte considerentele de ordin economic, reamintim președintelui un fragment din jurământul pe care l-a depus:

“Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu !”
Astăzi, președintele Băsescu a spus:

”S-a accentuat cedarea de suveranitate, dar ea e insuficientă pentru ca în viitor să putem avea o UE competitivă. Pașii următori va trebui să-i facem destul de repede, pentru că aici nu mai e vorba de interes național, discutăm de un interes european… Va trebui să avem curajul să spunem că soluția corecta e realizarea Statelor Unite ale Europei… Va trebui să ne punem cu toții la un loc suveranitatea pentru a crea suveranitatea UE.”
(sursa: Hotnews)

Traian Băsescu înțelege să apere suveranitatea, independența și integritatea teritorială a României prin renunțarea la suveranitate în favoarea Statelor Unite ale Europei. Președintele consideră co cedarea suveranității este insuficientă! Înseamnă că dorește ceva mai semnificativ decât doar cedarea suveranității. Grav. E posibil ca în următoarele zile sau luni să vedem o nouă tentativă de a mima o nouă reorientare economică și geopolitică, însoțită de un nou discurs actoricesc, dar pentru președintele Traian Băsescu nisipul din clepsidră s-a scurs și credibilitatea nu mai poate fi restabilită.
SURSA CRONICA ROMANA