Traian Băsescu nu pare că are dreptate atunci când spune că criza economică va distruge statul social.
Dimpotrivă, un studiu Eurostat arată că, în primul an al crizei, în 2009, fiecare al şaptelea leu produs de economia României a fost cheltuit pentru protecţie socială. În 2008, 11,8% din PIB era redistribuit de autorităţile române către cei care, teoretic, aveau nevoie de sprijinul statului, iar 3,8% din PIB era alocat sănătăţii. În 2009, 14,2% din PIB era redistribuit către protecţia socială, iar 4,4% spre sănătate.
Ştiu, guvernul Boc a plătit astfel mita electorală acordată de PNL şi PSD în 2008. În plus, privind către cheltuielile altor state europene, observăm că, aparent, guvernul român este printre cele mai prudente. Danezii dau un sfert din PIB pe protecţia socială. În Germania, fiecare al cincilea euro produs de economia lor se cheltuie pe programe de asistenţă. Doar ciprioţii, cehii, slovacii, bulgarii şi letonii sunt mai economi decât românii. Problema este că, în interiorul UE, guvernul român reuşeşte contraperformanţa de a avea una din cele mai proaste rate de colectare – veniturile din taxe fiind de 27,8% din PIB, media UE fiind, în 2009, de 39,7%. Doar statul leton colectează un procent mai mic din PIB, respectiv 27%.
Poate că aceste date statistice nu spun mare lucru. Realitatea este că prea mare parte din cheltuielile sociale ale statului român reprezintă un amestec de perpetuă mită electorală, risipă şi corupţie. De exemplu, în primul trimestru din 2011, autorităţile locale au acordat circa 700.000 de euro pentru "ajutoare de urgenţă". Nu pare mult, dar aceasta este o formă de ajutor acordată pe criterii subiective şi netransparente. Cam 35% din sumele pentru "ajutoare de urgenţă" s-au acordat în Bucureşti, oraşul care, după ştiinţa mea, este cel mai bogat din România. Continuă programul "Cornul şi laptele", deşi studiile făcute chiar de guvern arată că elevii hrănesc animalele sau joacă fotbal cu produsele oferite de generosul guvern român. Alimentele sunt de cea mai proastă calitate, iar licitaţiile organizate de autorităţile locale sunt suspecte. Am căutat informaţii despre sumele alocate acestui proiect pe site-ul ministerului Educaţiei, cel care gestionează programul, dar am nimerit peste o pagină goală. Poate că sunt mulţi elevi care vin la şcoală pentru o bucată de corn şi astfel se reduce abandonul şcolar, după cum susţine ministrul Funeriu. Dar preţul cred că este prea ridicat, iar risipa imensă.
Exemplele ar putea continua. Întrebarea ar fi: are curaj guvernul Boc să îngroape această formă coruptă de stat asistenţial? Declarativ, răspunsul ar fi: "Da". Însă am rezerve că, în plină campanie electorală, PDL îşi va pune în practică teoriile despre reducerea chetuielilor sociale. Teodor Baconschi are dreptate când vorbeşte despre o Românie care cerşeşte. Din păcate, aceasta este şi România care votează, în cea mai mare măsură.
Un proiect de diminuare a statului social nu are şanse fără un acord între putere şi opoziţie. În Irlanda, de exemplu, aşa ceva a fost posibil. Spre deosebire de sudul Europei, o zonă marcată de revolte şi de manifestaţii de stradă, Irlanda a găsit un consens asupra măsurilor de austeritate, iar acum culege roadele: în trimestrul doi, economia acestei ţări a crescut cu 2,3%. Costurile muncii au scăzut dramatic, cu 20% faţă de 2008, dar investiţiile străine s-au majorat cu 19%, în primul semestru din 2011.
În România, adevărat, nu avem manifestaţii violente de stradă, dar suntem în plină campanie electorală, deşi mai sunt peste 12 luni până la alegeri. Avem o opoziţie anti-reformistă, naţionalistă şi populistă şi un partid de guvernământ din ce în ce mai îngrijorat pentru că, în sondaje, nu reuşeşte să ajungă la o intenţie de vot de peste 20%, prognoza cea mai optimistă fiind de 25%. Din păcate, această combinaţie mortală va face ca ţara noastră să rateze imensa oportunitate oferită de criza economică. Acea Românie care cerşeşte va decide soarta României care munceşte şi la alegerile din 2016.
Un proiect de diminuare a statului social nu are şanse fără un acord între putere şi opoziţie. În Irlanda, de exemplu, aşa ceva a fost posibil. Spre deosebire de sudul Europei, o zonă marcată de revolte şi de manifestaţii de stradă, Irlanda a găsit un consens asupra măsurilor de austeritate, iar acum culege roadele: în trimestrul doi, economia acestei ţări a crescut cu 2,3%. Costurile muncii au scăzut dramatic, cu 20% faţă de 2008, dar investiţiile străine s-au majorat cu 19%, în primul semestru din 2011.
În România, adevărat, nu avem manifestaţii violente de stradă, dar suntem în plină campanie electorală, deşi mai sunt peste 12 luni până la alegeri. Avem o opoziţie anti-reformistă, naţionalistă şi populistă şi un partid de guvernământ din ce în ce mai îngrijorat pentru că, în sondaje, nu reuşeşte să ajungă la o intenţie de vot de peste 20%, prognoza cea mai optimistă fiind de 25%. Din păcate, această combinaţie mortală va face ca ţara noastră să rateze imensa oportunitate oferită de criza economică. Acea Românie care cerşeşte va decide soarta României care munceşte şi la alegerile din 2016.
AUTOR MIRCEA MARIAN
SURSA www.evz.ro
Un comentariu:
Se vede de la o posta ca faci jocurile lui base. Datele voastre sunt masluite de SECU. Lucrati cu date care va convin crezand ca-i duceti de nas pe prosti. Pai MAREANE(cum zice BADEA), NU PE LA TVR, UNDE LUCREZI SE SIFONEAZA BANII PUBLICI CU VITEZA LUMINII? ESTI UN IDIOT . NE CREZI TAMPITI DUPA CA CE TE SI PLATM? Intr-o tara normala (nu a lui Base) postul de tv. se desfiinta in 24 de ore ,mai ales ca nu aduceti decat osanale lui zeus si boc. Il cunoastem noi mult mai bine pe boc . MAI BINE AI LUA-O PE LUPEA SI A-TI PLECA . PUR SI SMPLU DUHNESTE ECRANUL CAND APARETI.
Trimiteți un comentariu