II VA GRATIA PARLAMENTUL USL PE NASTASE SI VANTU?

Dramatică, dar și penibilă prin rezultatul ei aproape „manelist”, tentativa ratată de suicid a lui Adrian Năstase a declanșat printre colegii săi de partid un veritabil „tsunami” de compasiune lacrimogenă. Preschimbați într-un cor antic de babe bocitoare, membrii de vază ai USL au început să-și dea cu părerea, în fel și chip și pe toate vocile, despre nenorocirea care s-a prăbușit brusc peste capul fostului premier. Și, cu mult înainte ca vechiul lor tovarăș Năstase  să fi apucat să facă măcar o secundă de pușcărie, bravii noștri politruci  aflați acum la putere au început să se dea peste cap, doar-doar or găsi niște soluții juridice care să-l scape de „zeghe” pe mult prea sensibilul Adrian.
Dincolo de penibila încercare de a scăpa de pușcărie, chiar și așa ratată, încercarea lui Năstase de a-și lua viața ar fi trebuit să fie tratată cu discreție și de ce nu, fără nici o tentă politică. Nu a fost să fie așa. Venit intempestiv, împreună cu Daciana Sârbu, în miez de noapte, la Spitalul Floreasca, premierul Ponta nu a ratat ocazia de a sări, hodoronc-tronc și în felul său specific, la gâtul președintelui. Chestionat de ziariști, el a spus, miercuri noapte, că medicii au situația sub control și că va aștepta pe parcursul întregii nopți vești despre starea lui Adrian Năstase. Apoi, s-a întrebat plin de niște subînțelesuri pe care doar el l-a priceput, dacă președintele Traian Băsescu este fericit de această situație. Ca și cum Băsescu i-ar fi pus lui Năstase pistolul în mână și i-ar fi apăsat pe trăgaci. Bineînțeles că pentru Premierul „Cârlan” nu a contat nici cât negru sub unghie faptul că președintele a telefonat la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov unde s-a interesat de starea lui Adrian Năstase după ce acesta a fost internat de urgență la Floreasca, în urma deja celebrei tentative de suicid.
Veniți parcă în  pelerinaj la „Sfintele Moaște”, alți politicieni și-au dat și ei cu părerea despre justiția haină care l-a determinat pe Năstase  să încerce să-și curme viața. Uitând și ea că sentința definitivă pronunțată de instanța supremă l-a preschimbat pe Adrian Năstase într-un deținut de drept comun, Corina Crețu,  europarlamentar PSD, a declarat că gestul lui Năstase, la care ea se aștepta, a fost făcut din demnitate față de umilințele pe care le-a îndurat în ultimii șapte ani.  Iar președintele PNL, Crin Antonescu, nu s-a sfiint să „pluseze” patetic: „Eu din nopțile din 13-15 iunie nu am mai avut astfel de nopți”.  Venit și el în pelerinaj „de partid” la Spitalul Floreasca, Liviu Dragnea, secretarul general al PSD a făcut un apel la membrii partidului să fie solidari cu Adrian Năstase, apreciind că gestul acestuia dovedește că fostul premier se consideră nevinovat. Dar în privința unei eventuale cereri de grațiere, a spus că PSD nu va merge cu mâna întinsă la Băsescu. Mai mult decât atât, Dragnea a susținut că exprimă opinia tuturor membrilor de partid: „Vorbesc oficial în numele PSD, mă adresez membrilor PSD din toată țara și simpatizanților noștri. În primul rând, vreau să le cer tuturor să dea dovadă de unitate, vorbim din punct de vedere uman, trebuie să fim alături de Adrian Năstase care trece prin momente cumplite și alături de familia lui. Nu comentăm decizia judecătorească, nu comentăm conținutul hotărârii judecătorești, dar trebuie să fim alături de un om care a fost un lider-simbol al acestui partid, unul dintre cei mai importanți lideri politici ai României”.Și tot el a fost cel care, poate că fără să vrea, a aruncat o umbră de neîncrederea asupra sincerității gestului comis de Adrian Năstase. Concret Dragnea a condamnat faptul că „adversari" ai fostului premier încearcă să acrediteze ideea că acesta și-ar fi înscenat tentativa de suicid: „Constat un lucru cutremurător, adversarii lui Adrian Năstase care își exprimă de câteva ore, și aseară, și azi-noapte și azi dimineață, ura față de acesta. Este inuman să încerci să spui că cineva și-a înscenat sinuciderea. Este inuman să dorești moartea unui om. Este inuman ce se întâmplă, faptul că în ultimele ore am văzut o dorință de sânge ce contrazice profund tradiția creștină a poporului român”.

Soluții juridice

Apoi, pe parcursul zilei de ieri a devenit din ce în ce mai clar că multă lume caută o soluție pentru a-l scăpa pe Năstase de contactul „intim” cu  pușcăria. După cum era și de așteptat, primii care au promis că vor face tot posibilul să-l ferească pe Adrian Năstase de spectrul pușcăriei au fost chiar avocații lui, cei care l-au reprezentat în toate fazele juridice ale procesului „trofeul Calității”. Astfel, avocatul Ion Cazacu a anunțat că apărătorii lui Năstase vor depune, joi, o cerere de amânare a executării pedepsei, motivată de condițiile extraordinare în care se află fostul premier, condiții ce s-ar putea răsfrânge în mod negativ și asupra familiei acestuia. „Vom depune la Tribunalul București o cerere în acest sens, în acord cu dispozițiile Codului de procedură penală”. Totuși avocatul Cazacu a precizat că amânarea executării pedepsei în cazul clientului său poate fi cerută o singură dată, pentru o perioadă de maximum trei luni.

Grațiază-l „Măi dragă”  

Bineînțeles că Ion Iliescu, actualul președinte de onoare al PSD, nu putea să rateze, nici el, ocazia de a-și da cu părerea despre cazul lui Adrian Năstase. Uitând că, pe vremuri, fusese extrem de deranjat de comportarea  „Arogantului”, bătrâna „Cucuvea” a declarat: „Fiecare este responsabil în fața legii, indiferent de statutul pe care îl are, dar actul de justiție trebuie să fie corect și fundamentat. Toți oamenii sunt supuși legii, dar și justiția și cei care aplică legea trebuie să o facă cu grijă. Eu nu pot să judec pe fond, pentru că nu cunosc toate elementele care au fost la mâna judecătorilor, dar mi se pare că a fost un act nedrept, care lansează dubii asupra acestei sentințe. Chestia asta cu amestecul politic e ceva inevitabil în societatea româneasca, dar nu acesta este elementul esențial”. El s-a lăudat că, dacă ar mai fi ocupat fotoliul de la Cotroceni ar fi găsit el o rezolvare a „cazului Năstase”: „Cred că da, l-aș fi grațiat. Dar în ecuație mai trebuie să intre cineva despre care nu vreau să spun nici o vorbă”. Cine ar putea fi acel „cineva” la care se referă Iliescu? Probabil că Traian Băsescu, de la care ar fi de așteptat să dea un decret de grațiere. Adică un demers similar cu cel pe care l-a făcut el însuși atunci când l-a grațiat și l-a pus în libertate pe Miron Cozma. Un decret pentru care tot el, Ion Ilici Iliescu a trebuit să-l îndrepte cumva, după ce o țară întreagă l-a huiduit ca la ușa cortului.

Hai să vedem ce spune legea!

În conformitate cu Art. 1 din Legea nr. 546/2003,  „Grațierea este măsura de clemență ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanță ori în comutarea acesteia în una mai ușoară”. Iar  Art.2 spune că „Grațierea poate fi acordată individual, prin decret al Președintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituția României, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție”. Iată că, legea spune clar că, în cazul în care  Președintele nu-l grațiază printr-un decret individual, sarcina de a-l scăpa pe Năstase de pușcărie poate fi rezolvată chiar de către prietenii săi politici din Parlamentul în care au o majoritate zdrobitoare. Așadar, dacă-l vreți liber pe Năstase, dragi useliști puneți mâna și scoateți rapid din joben o „Lege organică” referitoare la o grațiere colectivă. Ei hai, că acum sunteți „fără număr, fără număr” și puteți. Cu atât mai mult că, printr-o grațiere colectivă aveți ocazia  să împușcați mai mulți iepuri dintr-un singur foc (să ne scuzați domnule Năstase că vorbim de glonț în fața împușcatului). Și astfel să-i  puneți în libertate și pe câțiva intre prietenii voștrii care lâncezesc sau vor lâncezi  după gratii. Concret, “Art. 12. al Legii 546/2003, spune că „Grațierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracțiunile pentru care au fost pronunțate”. Iar  Art. 13. – (1) zice că „Grațierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanță pentru fapte săvârșite anterior datei prevăzute în legea de grațiere”. Păi dacă vă mișcați „mai cu talent”, și treceți în legea organică și infracțiunea de șantaj, prin același decret de grațiere îl puteți scăpa de la  „brutărie”, și pe Sorin Ovidiu Vântu, cel trimis ieri, „la răcoare”, tot printr-o sentință definitivă. Hrebenciuc știe cum să tragă sforile pentru ca Parlamentul să voteze o lege organică prin care să-i grațieze pe bunii săi prieteni Năstase și Vîntu. Reamintim că mai există un precedent, petrecut în vremea guvernării Năstase (ce vremuri!). În 2002, Parlamentul dominat  de PSD a adoptat Legea 543 prin care au fost grațiate colectiv toate pedepsele până la cinci ani de închisoare inclusiv, precum și pedepsele cu amenzi. Dacă atunci s-a putut e greu de crezut că nu se va reuși acum , când partidul lui Ponta, premierul celui mai cinstit guvern din istorie , se bate cu pumnul în piept că poate adopta orice lege dorește în Parlament. Prin urmare,  așteptăm cu interes să vedem dacă pesediștii chiar mor de dragul lui Năstase și sunt gata să adopte o lege organică, lege care ar putea purta numele fostului premier, acest Antoine de Saint Exupery al României, după cum la descris, inutil, unul dintre avocații săi, în pledoaria finală.

Presa externă îl compară pe Năstase cu Bettino Craxi, condamnat și el pentru corupție
Informația potrivit căreia fostul premier Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu doar câteva ore înainte de a ajunge la pușcărie a  făcut rapid înconjurul lumii.  Prezenți la fața locului, jurnaliștii AFP l-au văzut pe Năstase în timp ce era scos pe targă, inconștient și transportat la spital. Explicând pe scurt detaliile dosarului în care Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare, ziariștii AFP au făcut o comparație între acesta și fostul președinte al Consiliului italian, Bettino Craxi, condamnat definitiv la închisoare în anii 90, în diferite dosare, demnitar care a părăsit Italia exact pentru a nu-și ispăși pedeapsa.
Ulterior știrea AFP a fost preluată de marile publicații franceze, începând cu Le Monde, Le Parisien sau Liberation, care au prezentat cazul în detaliu. Agenția belgiană Belga, a precizat că Năstase va fi operat pentru a i se extrage glonțul rămas în zona gâtului, în timp ce site-ul elvețian swissinfo.ch a precizat că fostul premier este oficialul politic cu cel mai înalt rang condamnat până în prezent pentru fapte de corupție în România postcomunistă. Iar Reuters, după ce a prezentat în detaliu cazul în care a fost condamnat Adrian Năstase, precum și tentativa lui de suicid a apreciat că decizia Curții Supreme care l-a condamnat pe fostul premier să ispășească doi ani de închisoare, i-a surprins pe mulți care credeau că politicienii sunt deasupra legii în România. În plus agenția a subliniat că „Eșecul de a combate corupția endemică a împiedicat accesul României și Bulgariei, cele mai noi și cele mai sărace state membre UE, la spațiul Schengen”. Iar Associated Press a apreciat că sentința de condamnare a lui Adrian Năstase este un semnal trimis Uniunii Europene, care a cerut României să combată corupția endemică. Decizia Curții Supreme, care a menținut sentința inițială, a trimis însă unde de șoc în întreaga țară, susține AP, amintind că Năstase este cel mai important politician român condamnat după 1989.
AUTOR VASILE SURCEL
SURSA CURENTUL

ADEVARUL : INTERVIU CU LAURA CODRUTA KOVESI

De ce scapă oamenii cu bani de închisoare? Sunt foarte multe cauze complexe în care sunt vizaţi politicieni sau oameni de afaceri, care trenează de ani buni pe rolul instanţelor. Greşesc procurorii?
 Cred că această întrebare nu trebuie să o adresaţi Ministerului Public. Aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Când este vorba despre un furt simplu, despre o persoană necunoscută sau despre o faptă de mică corupţie se dau soluţii definitive în trei luni de la flagrant. Sunt foarte multe soluţii. Poate 70% din soluţiile date de instanţe anul trecut pe cauze de mică corupţie. Şi aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Sunt cauze complexe în care soluţia nu poate fi dată în trei luni, dar poate fi dată în şase luni, în opt luni. Să ştiu şi eu: a greşit procurorul? Dar răspunsul trebuie să îl găsiţi la instanţă. Şi se invocă probleme legislative, probleme de resursă umană, dar asta trebuie să fie preocuparea CSM.

Este o înfrângere grea decizia Curţii de Apel Bucureşti de a-l pune în libertate pe Sorin Ovidiu Vîntu şi pe ceilalţi învinuiţi  în dosarul ,,Petromservice"?

Nu cred că este niciun fel de înfrângere. Nu suntem plătiţi în funcţie de cât de multe arestări avem, scopul nostru, ca procurori, este să administrăm probe şi să efectuăm urmărirea penală. Nu aş vrea să comentez decizia instanţei în acest caz. Am comentat doar ce a făcut Ministerul Public şi eu cred că aici procurorii şi-au făcut treaba.

Credeţi că nu au existat scăpări ale procurorilor în acest dosar?

Vă asigur că nu a existat niciun fel de scăpare. Ştim cu toţii, şi nu e o noutate, că de-a lungul timpului au fost anumite scăpări, intenţionate sau nu, nu ştiu, e treaba CSM-ului să stabilească, în toate dosarele în care a fost cercetată această persoană, şi nu numai ea. Deci, vă asigur că în acest dosar s-a lucrat pe procedură de la cap la coadă. Şi chiar îi felicit pe colegii mei pentru operativitate, pentru profesionalism şi pentru fermitate. Nu comentez ce a făcut instanţa. Repet, comentez ce au făcut procurorii într-un dosar în care ai 72.000 de persoane vătămate, ai un prejudiciu estimat la peste 80 de milioane de euro, ai un dosar de o complexitate deosebită, ai mutări de sume de bani în străinătate, ai elemente de extraneitate, ai cooperări cu colegi din străinătate care-ţi furnizează informaţii.

Spuneaţi că CSM ar trebui să verifice scăpările din dosarele în care a fost cercetat SOV...

Da, mă refer la scăpările din dosarul ,,FNI",  din dosarul „BID", din toate dosarele care au existat. Şi există o soluţie de infirmare pe care am făcut-o în vară, ocazie cu care am constatat toate scăpările care au avut loc. Acum, că au fost intenţionate, neintenţionate, nu e treaba mea. Doar am constatat că nu s-au respectat toate normele şi toate dispoziţiile legale în acest dosar. CSM a anunţat că face verificări pe aceste aspecte, e competenţa lor. Competenţa mea este să verific legalitatea, să constat că nu s-a respectat legea, să infirm soluţiile şi să redeschid aceste dosare. Mai departe, este treaba CSM cine a fost vinovat: că a greşit poliţistul, că a greşit procurorul, că a greşit sau nu instanţa, e treaba CSM, eu nu comentez.
Procurorul general nu se sfiieşte să arate problemele din sistem
În dosarul „Petromservice", valoarea bunurilor sechestrate este foarte mare. Au mai fost şi alte cauze cu valori apropiate acesteia?

Dacă vorbim despre cauzele în care se instrumentează fapte care produc prejudiciu, instituirea măsurilor asigurătorii, potrivit legii, este obligatorie. Sigur că sunt foarte multe situaţii în care colegii, când încearcă să instituie o măsură asigurătorie, nu găsesc bunuri sau bunurile sunt pe numele altor persoane. De aceea, noi am susţinut în mod pozitiv acel proiect privind confiscarea extinsă. Într-un singur caz, cel pe care l-aţi amintit (Petromservice), într-adevăr valoarea măsurilor asigurătorii este semnificativă şi nu ştiu dacă s-au instituit măsuri de o asemenea amploare în alte dosare. Dar s-au indisponibilizat 130 de imobile, şi când spun imobile mă refer la spaţii comerciale cu câte 20-30 de încăperi, mă refer la blocuri, la terenuri, dar au fost indisponibilizate şi sume care au fost găsite în conturile bancare.

În conturile bancare din România?

Da, în conturile bancare din România. Dar s-a solicitat şi blocarea conturilor bancare din străinătate. Este Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Statului care funcţionează în Ministerul Justiţiei, prin intermediul căruia am transmis solicitările noastre de a se bloca toate sumele din conturile bancare din străinătate.

Prin intermediul acestui Oficiu pot fi puse sub sechestru şi proprietăţile pe care aceşti oameni le deţin în străinătate?

Da, se pot institui astfel de măsuri asigurătorii pe orice bunuri mobile sau imobile. Măsurile luate până în prezent sunt pe bunurile din România pentru că a fost mult mai uşor de verificat. Noi am cerut, prin solicitări de asistenţă judiciară, blocarea acestor bunuri mobile sau imobile în străinătate şi sigur că, în acest dosar, se continuă identificarea tuturor bunurilor mobile pe care aceste persoane suspectate de comiterea de infracţiuni le deţin în străinătate.

Aţi cerut CSM să apere reputaţia procurorilor jigniţi în sala de judecată, dar CSM a sesizat CNA pentru că jurnaliştii au mediatizat excesiv acest episod. Aţi avut o discuţie cu colegii de la CSM?

Ştiţi cum e? E ca şi cum te-ai duce la magazin, ai cere un kilogram de mere şi ai primi un kilogram de pere... Eu nu am avut o discuţie cu cei de la CSM, am aflat doar seara, de la televizor, ce s-a întâmplat acolo şi apoi am vorbit cu procurorul de caz, care mi-a povestit ce s-a întâmplat în sala de judecată.

Inspecţia judiciară a CSM va face o anchetă în acest caz?

Eu cred că trebuie să facă, din moment ce noi am sesizat acest lucru. Eu l-am sesizat din două puncte de vedere. În primul rând pentru că a fost jignit întreg corpul  profesional al procurorilor. Nu poţi să calomniezi toţi procurorii din ţară fiindcă aşa vrei tu. Şi, în al doilea rând, poliţia şedinţei de judecată cine o asigură? Ce afirmaţii pot fi făcute invocând dreptul la apărare? Pentru că n-au fost jigniţi numai procurorii, nu e treaba mea să apăr judecătorii, dar au fost jigniţi chiar şi judecătorii... Eu am aşteptat toată dimineaţa ca CSM, care e garantul independenţei şi care trebuie să intervină în astfel de situaţii, să o facă. Nu am întrebat de ce nu au intervenit. Eu am făcut o sesizare şi le-am cerut clar să verifice aceste aspecte. Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici. Când iese un om politic şi spune că justiţia nu este eficientă, fără a da exemple concrete, CSM are o reacţie promptă. Aştept aceeaşi reacţie promptă atunci când corpul profesional al procurorilor este jignit, este calomniat în mod nedrept. Sper ca Inspecţia judiciară să aibă un răspuns prompt şi rapid.

Care este relaţia Ministerului Public cu actualul CSM?

Dacă vreţi o părere despre relaţia noastră cu CSM, pot să vă spun că acum este un dialog mai bun decât cu vechiul CSM. Există mai multă deschidere. Problema pe care o văd eu în CSM este alta. Acolo, fiecare a venit cu nişte priorităţi proprii, cu un program propriu. Şi, când se adună în plen, când trebuie să ia o decizie ca organ colegial se vede că nu este eficienţă şi nu este consecvenţă, chiar dacă fiecare are idei bune, are principii sănătoase şi chiar doreşte să reformeze. Problema este că nu gândesc ca un organ colegial care trebuie să ia nişte decizii consecvente, corecte şi care să schimbe lucrurile ce nu merg în sistem. Dacă fiecare o ia pe cont propriu, nu merge, fiindcă o decizie a CSM trebuie să fie una colectivă, asumată de o majoritate... Cred eu că asta este problema la CSM, nu de rea voinţă sau de lipsă de
interes.

"Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici.''

În dosarele în care există probe suficiente mai e nevoie de expertize costisitoare?

Costurile cu expertizele sunt destul de mari, se suportă de la bugetul de stat şi sunt două categorii de probleme care apar. Prima - noi avem specialişti în cadrul DNA şi DIICOT care fac anumite constatări. De multe ori, în instanţă se spune că nu se poate ţine cont de aceste constatări, pentru că aceşti specialişti sunt angajaţi ai unor instituţii publice. Or, eu cred că nu expertul trebuie să fie independent şi imparţial, ci judecătorul.

Se vehiculează de ani că multe dintre dosarele instrumentate de Parchetul General şi de DNA sunt doar parte a unui război politic...

Resping categoric ideea că noi facem parte dintr-un război politic. Noi nu facem cercetare în funcţie de culoarea politică şi chiar aţi văzut că în ultimii ani procurorii au atins în anchetele lor toate sferele publice, chiar dacă a fost politică, a sportului, a culturii şi indiferent de calitatea de membru al unui partid sau al altuia. Au fost cercetate persoane din toate partidele. Şi nici nu ne putem conduce ancheta după agenda publică a nu ştiu cărui partid. Că am mai auzit: „Da, acum a început urmărirea penală, când personajul X face ceva". Păi, dacă eu acum am fost sesizat, acum fac anchetă, e vina mea că persoana publică sau partidul lui are altă agendă? 

Omul de rând se gândeşte că în România cu cât furi mai mult, cu atât scapi mai repede...

Este adevărat că se poate crea neîncredere în ceea ce se face, chiar dacă un dosar este bine făcut şi se administrează toate probele. Eu nu cred că evaluarea unui procuror se face numai pe baza obţinerii mandatului de arestare. În cele mai multe dintre cazuri nu se dispune arestarea preventivă, însă se dispune interzicerea părăsirii ţării, care e tot o măsură preventivă. Asta înseamnă? Că există faptă, că există indicii că s-a comis o faptă penală, că există probe, dar că persoana respectivă nu trebuie neapărat să stea în arest preventiv. Dacă există diferenţe de interpretare între ce face procurorul şi ce face judecătorul, am mai înţelege. Judecătorul este mai echilibrat, vrea să vadă şi apărarea, şi acuzarea şi trebuie să ia o decizie, iar procurorul, să zicem, este preocupat de acuzare. Ei, problema cea mai mare apare când între judecători sunt opinii diferite. Şi aici mă refer la judecătorul de la fond, care judecă o cerere de arestare preventivă, îşi însuşeşte opinia procurorului şi se ajunge în recurs, când alt judecător, cu aceeaşi pregătire, pe aceeaşi lege, în acelaşi dosar, pe aceleaşi probe, judecă diferit. Aici cred eu că CSM ar trebui să se implice şi să rezolve această problemă, care nu face bine nici judecătorilor, şi nici procurorilor şi nici persoanelor care sunt suspectate.

Am văzut judecători de la Înalta Curte suspectaţi de fapte de corupţie. E posibil să vedem şi procurori ai Parchetului General sau ai DNA, cercetaţi pentru astfel de fapte?

Orice e posibil. Cei care comit fapte penale trebuie investigaţi. De când sunt eu procuror general nu există această practică. Pe vremuri, în sistem era o practică: lua cineva mită sau făcea o boacănă, era chemat de şef, i se spunea dă-ţi demisia, şi pleca. Da, sunt foarte mulţi colegi care au plecat prin demisie şi toată lumea crede că aşa au ales ei alt drum în viaţă, dar, de fapt, au fost chemaţi de şefi şi li s-a pus în vedere să plece. Aşa ceva acum nu se mai întâmplă: dacă ai comis o faptă penală, răspunzi pentru ea.

Mai aveţi mai puţin de un an de mandat ca procuror general. Veţi rămâne la conducerea PG?

Asta este o întrebare la care nu vă pot răspunde eu, nu mă pot numi singură. Decizia de a numi procurori pe o funcţie de conducere aparţine ministrului Justiţiei şi preşedintelui. Ce vă pot spune sigur este că nu voi mai fi procuror general. Nu am luat o decizie cu privire la ce voi face după ce voi termina acest mandat. Dar cert este că
mi-am propus să rămân în sistemul judiciar.

Pe cine vedeţi şef la DNA în locul lui Daniel Morar?

Este o problemă, ma ndatul lui Daniel Morar va expira în februarie şi va trebui să discut şi cu el, va trebui să discut şi cu ministrul Justiţiei, pentru că, vă spun, în situaţii similare, când a expirat o funcţie de conducere, pentru continuitate, noi am delegat acea persoană să conducă structura din care făcea parte până la momentul unei numiri sau a ocupării prin concurs a acelei funcţii. Aceeaşi situaţie va trebui să o discutăm şi pentru DNA. Va trebui să discut cu ministrul Justiţiei dacă doreşte ca în februarie să facă direct o numire pe o funcţie de conducere sau dacă doreşte să se asigure un interimat şi să facă o numire când expiră celelalte funcţii de conducere.
SURSA ADEVARUL

SACALII LUI VANTU SE LUPTA CU VULPOIUL GHITA PENTRU HOITUL REALITATEA TV

Bătălia dintre oamenii lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Sebastian Ghiţă pentru controlul postului de televiziune Realitatea TV a continuat, ieri, printr-o mutare ingenioasă şi atent pregătită în laboratoarele lui SOV. Administratorul judiciar al Realitatea Media SA, societatea Rovigo SPRL, a denunţat contractul de management semnat cu firma lui Sebastian Ghiţă, Asesoft Internaţional SA. „Administratorul judiciar al SC Realitatea Media SA denunţă «contractul pentru servicii de consultanţă şi management strategic şi asigurarea resurselor de finanţare ale activităţii», încheiat în data de 24.10.2010 între SC Realitatea Media SA în calitate de client şi SC Asesoft Internaţional SA în calitate de manager“ - se afirmă în notificarea trimisă ieri, 6 octombrie, firmei controlate de Sebastian Ghiţă.

Justificarea acestei decizii a administratorului judiciar este aşa-zisa „maximizare a patrimoniului debitoarei“ la care se face referire în legea insolvenţei (nr. 85/2006) unde, la art.86, alin 1 se precizează că „în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract(...)“. Este exact ceea a urmărit Elan Schwartzenberg atunci cånd a cerut intrarea în insolvenţă a firmei pe care tocmai o cumpărase de la Vîntu. Cum el nu-l putea îndepărta pe Ghiţă din Realitatea, a ales s-o facă prin intermediul administratorului judiciar. Teoretic, asta înseamnă că Ghiţă a fost scos din joc. Practic însă, el mai are cåţiva paşi de făcut chiar dacă, oficial, a anunţat doar unul: înscrierea la masa credală, poziţie din care, în virtutea faptului că deţine peste 51% din creanţe, va putea cere falimentul Realitatea Media, ceea ce ar putea însemna închiderea unuia dintre marile canale de dezinformare din mass-media romåneşti. Pånă atunci însă, beligeranţii mai au de dat nişte bătălii. Ceea ce a început la sediul Realitatea TV, atunci cånd Vîntu s-a desantat cu căruciorul şi bodyguarzii în studiourile lui Ghiţă, pentru a-i băga minţile în cap, a continuat apoi, ca într-un joc de ping pong, prin lovituri succesive pe care şi le-au aplicat reciproc cele două paravane implicate, la vedere, în acest război de uzură, managerul Sebastian Ghiţă şi patronul Elan Schwartzenberg. Ceea ce iniţial părea a fi o glumă, s-a dovedit a fi însă un conflict destul de interesant, mai ales după episodul interceptărilor cu morţii lui Vîntu din dealurile Moldovei şi cazarea golănasssului, pentru o scurtă perioadă, într-o celulă de lux de la Rahova. Conform declaraţiilor lui Gheorghe Piperea, avocatul Realitatea Media dar şi un apropiat al lui SOV, mişcarea de ieri a lichidatorului judiciar are un „efect imediat“, iar „singurul drept pe care îl are Asesoft este de a cere o despăgubire care de fapt nu e altceva decåt o declaraţie de creanţă la masa credală. Chiar dacă i se acordă de către instanţă, este trecut pe tabel şi stă la coadă ca toţi ceilalţi. Adică trebuie să suporte ordinea de prioritate“ a declarat avocatul pentru Hotnews. Reacţia lui Ghiţă a fost pe măsură, el afirmånd că, în acest caz, „singurul drum pe care îl văd pentru compania lor este falimentul. Asesoft Internaţional ar deveni cel mai mare creditor cu peste 51% din creanţe, şi va cere falimentul“. Mai mult, a precizat Ghiţă, jocul va continua deoarece el a pregătit deja o alternativă la ventilatorul lui SOV. „Oricum, vă spun încă o dată, Asesoft are o licenţă TV şi poate emite cu sau fără opoziţia domnilor Vîntu şi Schwartzenberg“ a declarat Ghiţă confirmånd astfel temerile grupării Elan-ului lui Vîntu. El a înfiinţat deja o altă firmă, RTV Satelitte Net, pe care a transferat majoritatea angajaţilor de la Realitatea TV, ajungåndu-se astfel în situaţia, deocamdată hilară, ca angajaţii de la televiziunea din Piaţa Presei Libere să figureze pe două ştate de plată.

Mişcarea lui Ghiţă

Lovitura de ieri clarifică, astfel, mişcările disperate făcute de Ghiţă şi Vîntu în ultimele luni, după ce managerul ploieştean s-a dovedit a fi un pion otrăvit pe care strategul FNI l-a „înghiţit“ în virtutea inerţiei. După ce Vîntu şi-a primit porţia de arest, în urma denunţului făcut de Sebastian Ghiţă, el a reacţionat, via Elan Schwartzenberg, cerånd pe 5 septembrie a.c. intrarea în insolvenţă a Realitatea Media SA, invocånd o reorganizare judiciară necesară din cauza situaţiei financiare a companiei. În realitate însă, aflåndu-se în imposibilitatea de a denunţa contractul de management încheiat cu firma lui Ghiţă, cåtă vreme acesta respectă contractul achitånd la timp salariile angajaţilor, datoriile firmei şi să menţină ratingul în anumiţi parametri, singura cale de a anula contractul rămånea administratorul judiciar. Reacţia lui Ghiţă la această măsură a venit destul de rapid, el introducånd în scenă RTV Satellite Net SRL, firma înfiinţată anul acesta şi pe care avea să preia plata salariilor angajaţilor de la Realitatea Media. El mai avea, de asemenea, atu-ul sediului, pe care îl preluase de la Coresi. Pentru a anihila avantajul lui Ghiţă, care nu putea fi evacuat, la o adică, din incinta Realitatea TV, Elan Schwartzenberg a anunţat deja, în vară, mutarea sediului televiziunii în spaţii care aparţin companiei Wilbrook International. Ca să contracareze lansarea de către Ghiţă a unei noi televiziuni pe scheletul Realitatea TV, după ce avea s-i ia contractul de management, Elan Schwartzenberg a trimis recent, către CNA, o adresă prin care a cerut respingerea oricărei „cereri de autorizare a realizării şi difuzării unui serviciu de programe TV aparţinånd unui alt titular de licenţă decåt Realitatea Media, în cazul în care amplasamentul sursei programului (spaţiile redacţionale şi de producţie, respectiv studioul TV) se află în spaţiile în care funcţionează postul de televiziune Realitatea TV“. Conform unor pagini de media apropiate lui SOV, Ghiţă ar fi intenţionat să lanseze un nou post tv prin intermediul unei firme din zona de influenţă a lui Victor Ponta, Ridzone Computers (Tårgu Jiu), liderul PSD fiind un bun amic al ploieşteanului Ghiţă. Penultima mişcare a fost făcută, vinerea trecută, de însuşi Vîntu, puşcăriabilul care, prezent într-o sală de judecată, a aruncat în jurnalişti cu nişte dosare compromiţătoare la adresa lui Ghiţă, ce conţineau nişte note ale ANAF adresate unor instituţii ale statului (Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi DNA), plus nişte înregistrări confuze din care ar fi rezultat că „stimabilul“ Ghiţă ar fi atentat la viaţa lui Vîntu. A urmat apoi, ieri, mutarea făcută de lichidatorul judiciar Rovigo, o firmă aleasă parcă special pentru a i se aplica lovitura decisivă lui Sebastian Ghiţă.
AUTOR DAN BADEA
SURSA CURENTUL

CARACATITA PETROMSERVICE

Oamenii lui Liviu Luca au scos peste 8,5 milioane de euro din Petromservice pentru plata unor aşa-zise studii de piaţă copiate de pe internet. Oamenii de bază ai sindicalistului-patron Liviu Luca de la Petromservice, Gheorghe Şupeală, directorul general al societăţii, şi Zizi Anagnastopol, directorul financiar, au fost trimişi în judecată, ieri, de procurorii Parchetului General pentru delapidare şi spălare de bani.

Alături de ei, sunt acuzaţi în dosar Adrian Eftime, fiul sindicalistului Ion Eftime, desemnat de Sorin Ovidiu Vîntu să administreze Realitatea Media. Din acelaşi lot mai fac parte şi consultantul offshore în România Kiss Laszlo şi directorul executiv al firmelor pe care acesta din urmă le controla, Mariana Iordăchescu. Potrivit procurorilor Parchetului General, cei cinci au devalizat Petromservice, folosind o schemă simplă, gândită de Kiss şi aplicată de acesta şi în cazul altor afaceri, prin offshore-uri controlate de el şi de asociatul său, neozeelandezul Ian Tayler. Cele peste 8,5 milioane de euro au fost scoase din conturile companiei patronate de Liviu Luca sub forma unor plăţi pentru o serie de studii de piaţă, sigle şi spoturi menite să ajute la crearea unei noi imagini a societăţii pe care, arată anchetatorii, au trimis-o de fapt în insolvenţă.

Studiile, ca şi siglele şi spo­turile TV, fie erau nişte falsuri grosolane, fie conţineau informaţii descărcate de pe internet. Banii au intrat în conturile a două firme - Boaz Active SRL şi Laveco SRL  - controlate de Kiss Laszlo şi de reprezentata sa, Mariana Iordăchescu.

O schemă internaţională
Mare parte a sumei, peste 6,8 milioane de euro, au ajuns apoi în contul societăţii IT&Media, cu sediul în Delaware (SUA) - un offshore creat de Kiss Laszlo pe conturile căruia a fost împuternicit Adrian Eftime. Eftime a retras integral cele 6,8 milioane de euro, în perioada 9 aprilie 2008 - 28 mai 2008, din conturile offshore-ului, deschise la o bancă din Bulgaria.

 Adrian Eftime reprezintă însă doar interfaţa. Anchetatorii nu au reuşit să ajungă la omul de afaceri care controlează, de fapt, offshore-ul. ,,Destinatarul final poate fi Liviu Luca sau Sorin Ovidiu Vîntu, dar, în acest caz, Adrian Eftime este beneficiarul real al ingineriilor financiare, pentru că el este cel care a retras, sub formă de tantieme (indemnizaţii de participare la şedinţe în calitate de director al societăţii), toţi banii scoşi de la Petromservice şi viraţi în conturile offshore-ului din Delaware", susţin surse judiciare.

Secretele lui Kiss
De altfel, Laszlo Kiss a descris în cartea sa ,,United States, Tax Heaven - Uncle Sam Will Fight Your Taxes!" (Statele Unite, raiul taxelor  - Unchiul Sam va lupta cu taxele voastre!) cum se poate ascunde un afacerist deştept în spatele unui offshore: ,,Orice declaraţie publică care îl leagă pe Domnul X (adevăratul proprietar) de companii româneşti sau de partenerii săi de afaceri sunt contrazise de datele de la Oficiul Registrului Comerţului. Dacă totuşi cineva insistă şi reclamă că există o legătură între Domnul X şi compania din Delaware, nu va putea obţine nicio probă. În plus, Domnul X se poate adresa instanţei, în cazul în care consideră că este hărţuit".

Pentru reţeta livrată însă oamenilor lui Luca, Laszlo Kiss şi partenera sa, Mariana Iordăchescu, au păstrat doar un ,,comision" din ,,tunul" dat Petromservice, adică aproximativ 1,6 milioane de euro, arată anchetatorii.

În ciuda insistenţelor reporterilor „Adevărul", Liviu Luca a refuzat să-şi exprime un punct de vedere faţă de aspectele menţionate de procurori în rechizitoriu.

8,5 milioane de euro este prejudiciul cauzat de Kiss şi presupuşii săi complici societăţii PSV Company (fostă Petromservice).

Bani pentru Nicolae Popa, după aceeaşi reţetă
Aceeaşi reţetă a fost folosită de oamenii tandemului ,,Vîntu-Luca" şi pentru a umple cu milioane de euro din conturile Petromservice, conturile unui alt offshore, Comac Ltd - Nicosia (Cipru), din care au fost alimentate apoi conturile din Indonezia ale fugarului Nicolae Popa, ,,tatăl FNI". În acest caz, împuterniciţi pe conturile Comac erau Octavian Ţurcan şi Ghenadie Nipomici, oamenii lui Vîntu. Zeci de milioane de euro au intrat, în perioada 2003 - 2007, în conturile Comac Ltd, care a încheiat, din octombrie 2003, un contract de management cu Petromservice. Apoi, în decembrie 2003, Liviu Luca a fost abilitat şi de Adunarea Generală a Acţionarilor Asociaţiei Salariaţilor din SNP Petrom (PAS) să negocieze şi să încheie un contract de management cu aceeaşi Comac Ltd.

Aceiaşi oameni, aceleaşi proceduri
Procurorii Parchetului General au stabilit apoi, în dosarul în care Sorin Ovidiu Vîntu a fost acuzat de favorizarea infractorului Nicolae Popa, că în spatele Comac se afla, de fapt, patronul Realitatea Media şi că din conturile acestei firme nu erau alimentate doar conturile lui Popa, ci erau plătite chiar şi salariile jurnaliştilor din trustul lui SOV.

,,Transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu, prin contribuţia inculpatului Octavian Ţurcan, prin transfer bancar, din contul Comac Limited Nicosia, Cipru, deschis la Marfin Popular Bank Public CO Ltd Cipru, în contul societăţii comerciale PT Caascorm International Trading înregistrate în Indonezia, deschis la Bank Central Asia -Bali, Indonezia, la care condamnatul Popa Nicolae are acces", notau anchetatorii în referatul prin care cereau arestarea lui SOV.

De altfel, anchetatorii au ajuns tot la directorii Petromservice, la Laszlo Kiss şi la Adrian Eftime în urma anchetei în care Vîntu a fost acuzat de favorizarea lui Popa.

"Transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu, prin contribuţia inculpatului Octavian Ţurcan, prin transfer bancar, din contul Comac Limited Nicosia."
procurorii Parchetului General
referat de arestare a lui SOV

Judecaţi pentru spălare de bani şi delapidare
Gheorghe Şupeală şi Zizi Anagnastopol au fost trimişi în judecată, ieri, pentru delapidare, în timp ce Laszlo Kiss, Adrian Eftime, Mariana Iordăchescu vor fi judecaţi pentru complicitate la delapidare şi spălare de bani.

În perioada februarie-martie 2008, Gheorghe Şupeală, directorul general la SC Petromservice SA (în prezent SC PSV Company SA) şi Zizi Anaganstopol, director financiar în cadrul aceleaşi companii, au pus la punct o adevărată reţea de spălare de bani. Ei au încheiat cu două societăţi comerciale cu răspundere limitată, reprezentate de Laszlo Kiss şi Mariana Iordăchescu, trei contracte de prestări servicii având ca obiect realizarea unor studii. Preţul contractului: 7.028.068 de euro. În baza acestor contracte, susţin procurorii DIICOT, în cursullunii aprilie 2008, SC Petromservice SA a transferat în conturile bancare ale celor două societăţi, precum şi a  unei alte firme, suma totală de 30.981.000 de lei (aproximativ 7,3 milioane de euro).

Adrian Eftime a fost cel care s-a ocupat de întocmirea tuturor formalităţilor, deşi nu avea nicio calitate în aceste societăţi. Anchetatorii susţin însă că toate cele trei contracte au fost fictive, singurul scop al tranzacţiilor fiind justificarea formală a operaţiunilor prin care banii au fost retraşi din patrimoniul SC Petromservice SA şi au fost transferaţi în cel al lui Adrian Eftime. Transferul a fost făcut cu ajutorul lui Laszlo Kiss şi al Marianei Iordăchescu, care ar fi primit în schimb un comision de aproximativ 10% din valoarea contractelor.

Milioane de euro pentru studii copiate de pe net
În plus, studiile plătite cu milioane de euro nu erau necesare pentru activitatea firmei, iar societăţile care le întocmeau nu aveau nici măcar pregătirea necesară.

De altfel, „studiile" reprezentau copii ale unor articole din ziare sau referate descărcate de pe internet. Pentru a ascunde provenienţa banilor, Iordăchescu, Kiss şi Eftime au efectuat mai multe tranzacţii în care au fost implicate companii offshore la care ei erau beneficiari reali şi pe care le controlau în mod direct. Iniţial, realizarea studiilor a fost subcontractată unor societăţi din Cipru.

Plimbarea banilor în conturi
Kiss a dispus, în perioada aprilie - mai 2008, transferul sumei de 6.868.093 de euro într-un cont al unei companii controlate de Eftime, deschis în Bulgaria. Din acest cont, Adrian Eftime a retras întreaga sumă. Diferenţa dintre suma încasată de SC Petromservice SA şi cea transferată lui Adrian Eftime, a reprezentat comisionul de intermediere, care a ajuns în conturile personale ale lui Laszlo Kiss şi ale Marianei Iordăchescu. Societatea PSV Company  (fostă Petromservice SA) a fost prejudiciată în acest mod cu aproape 8,5 milioane de euro.

Sechestru şi conturi blocate
Procurorii au pus sechestru pe imobilele acuzaţilor. Pentru recuperarea presupusului prejudiciu, anchetatorii au pus sechestru pe conturile bancare şi pe un autoturism deţinut de Adrian Eftime.

Kiss Laszlo, ,,regele offshore"
Avocatul Kiss Laszlo Gyorgy (42 de ani), specializat în Drept Comercial, a devenit unul dintre cei mai căutaţi consultanţi offshore. El s-a asociat cu unul dintre cei mai importanţi oameni din domeniu, neozeelandezul Ian Tayler. ,,Inculpatul intermedia pentru persoanele interesate înfiinţarea de companii în diferite jurisdicţii, cel mai adesea în Cipru, statul Delaware din SUA, Noua Zeelandă sau Insulele Seychelles", notează anchetatorii în rechizitoriul prin care Kiss a fost trimis în judecată. Cei doi au devenit astfel exponenţii unui imperiu uriaş, format din câteva sute de offshore-uri. La percheziţia din casa lui Kiss din Bucureşti, procurorii au ridicat sute de înscrisuri cu identitatea beneficiarilor reali ai tuturor acestor companii folosite de oameni de afaceri din toată lumea.

În România, Kiss controlează la rândul lui mai multe firme, prin intermediul unor offshore-uri înfiinţate de el în Cipru şi în Noua Zeelandă. Pe lângă afaceri, consultantul şi-a dezvoltat în ţară şi pasiunea pentru aeronave. A devenit preşedintele Asociaţiei Piloţilor şi Proprietarilor de Aeronave Ultrauşoare.
SURSA ADEVARUL

MARCEL PAVEL, MANELISTUL DE CASA AL PSD SI-A BATUT JOC DE IMNUL NATIONAL

Bătăliile politice între putere şi opoziţie  au ajuns să ne otrăvească nu numai minţile, dar şi sufletele.  Românii au devenit victimele ambulante ale unor războaie în care nu doresc neapărat să fie angrenaţi, dar devin victime colaterale. Disputele  care se duc azi în planul manipulării maselor sunt  la fel ca în urmă cu 21 de ani . Concret, este vorba despre episodul petrecut marţi seară, când Marcel Pavel, un soi de „wannabe Pavarotti“ de Galaţi transformat în  artist emerit al poporului, s-a gândit el cu mintea lui, să modifice imnul naţional. De la el putere. Probabil crezând că face o improvizaţie manelistică, gen muzical care l-a lansat în showbiz-ul autohton. Astfel, cântăciosul mai sus amintit s-a gândit, independent ca primarul Oprescu, să execute o partitură în stil personal. În loc să interpreteze două strofe din imnul naţional, ultimele două versuri din cea de-a doua strofă „Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume/ Triumfător în lupte, un nume de Traian!“ - au fost înlocuite cu ultimele două versuri din prima strofă „Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă/ La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!“, acestea constituind un soi refren. Întrebat în legătură cu această improvizaţie, Pavel a declarat senin că nu a dorit să se interpreteze politic. Ca şi cum românii ar fi nişte bivoli care nu ştiu cine e primordialul Traian şi îl vor asimila cu Traian Băsescu. Dar aşa se întâmplă când un lăutar de la nunta  lui Borcea este adus, la o săptămână distanţă, să facă onorurile muzicale la primul stadion naţional de talie europeană inaugurat în România. Nu se putea ca o sărbătoare a tuturor românilor, un episod frumos, să nu rămână neatins de faţa hâdă a politicii.

Prestator de imn pe arginţi socialişti
Deşi majoritatea l-a catalogat ca pe un gafeur, Marcel Pavel, nu este doar atât, interpretul  fiind atins de „flacăra roşie“. „A fost ca un îndemn pentru echipa naţională“, a spus Pavel privind reluarea celor două versuri, în locul celor din strofa a doua. Acesta şi-a motivat prostia prin faptul că celor de pe Arena Naţională le va fi mai uşor să cânte cu el două versuri pe care le-au auzit deja. „Am vrut să cântăm aceste versuri ca pe un îndemn. N-a fost rea-voinţa, n-a fost nimic tendenţios. A fost alegerea mea, ca toţi suporterii să cânte cu noi. Sunt onorat că am fost invitat să cânt imnul de stat“, a spus Marcel Pavel, adăugând că în urma interpretării sale a primit mesaje de felicitare. „N-a deranjat pe nimeni, decât presa“ - (Imnul n.r.) L-am cântat cu patos, cu demnitate, cu plăcere. Penibila explicaţie a lui Marcel Pavel nu a convins pe nimeni, el fiind cunoscut pentru plăcerea cu care prestează la cântările de campanie, acolo unde multe formaţii consacrate din România au ales să nu se murdărească şi să-şi vândă conştiinţa pe doi arginţi roşii, galbeni sau portocalii. În 2008, în plină campanie, Marcel presta la Târgu-Mureş. „E sfântă libertatea pe pământ, a tuturor şi a oricui“, aşa îşi începea recitalul Marcel Pavel la lansare a candidaţilor Alianţei PSD-PC pentru Camera Deputaţilor şi Senat. A cântat atunci imnul PSD, scris de Adrian Păunescu pe muzică de Victor Socaciu, amândoi membri ai partidului. Dar acesta nu a rămas nici măcar un eveniment singular. Pavel şi-a uns corzile vocale pentru mai multe concerte electorale în ţară pentru PSD.  Cu mult tupeu, aşa cum stă bine unul manelist reşapat, Marcel se plânge nu demult că afacerile cântăcioase i-au cam fost afectate de criză şi că niciun partid nu prea îl mai cheamă la eveniment. Un mesaj evident de disponibilitate. „Nu m-a căutat absolut nimeni pentru campania electorală. Şi am pierdut bani mulţi pe chestia asta. De când s-a stricat treaba cu Ridzi, s-au ferit toţi, probabil, să mai facă evenimente de acest gen, zic eu“, declara Pavel în 2009, anul alegerilor prezidenţiale. Presa scria la ultimul scrutin că tariful lui Marcel Pavel pentru un concert electoral era de 3.000 de euro. Totuşi ar fi interesant de aflat cât a costat prestaţia „apolitică“ a lui Marcel Pavel.

Amendă pentru „improvizaţii“
Episodul nu a fost trecut cu vedea de oamenii legii. Deşi prejudiciul de gust amar şi scârbă pe care l-a creat cu mizeriile  sale disonante nu poate fi „răsplătit“, Marcel Pavel a fost amendat. Probabil se va decontat în Kiseleff sau s-a decontat deja pe la nunta lui Borcea din partea primarului independent Oprescu, cel care a politizat excesiv evenimentul inaugurării National Arena, întrucât nu l-a invitat nici pe premierul Emil Boc, deşi ultimele tranşe pentru finalizarea construcţiei au venit de la Guvern. Nu de la Primărie, acolo unde Oprescu era mai preocupat să cumpere, împreună cu ALPAB-ul lui Radu Popa, ceasuri stradale de 300.000 de euro bucata. În urma acestui episod de mare angajament prestat de „maestru“ Pavel, acesta s-a ales cu o amendă din partea autorităţilor. Marcel Pavel a explicat senin că el a făcut „improvizaţii“ de capul lui şi că cei de la FRF au acceptat. „Nu putea fi intonat integral imnul. Strofele au fost alese de Federaţia Română de Fotbal. Nu aruncaţi cu pietre în munca omului. S-au ales strofele, nu puteau fi toate cântate. E o obrăznicie. Mi s-a zis să cânt acele două strofe. Am ales strofele împreună cu Federaţia. Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume/Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, apoi am repetat primul refren. Primul refren l-am ales ca să îi îndemnăm la luptă. Dacă spuneam Triumfător în lupte, un nume de Traian!, se interpreta politic. E ca o glumă acum. Dacă cântam asta după spuneaţi de ce aţi cântat asta“, a declarat ofuscat  Marcel Pavel. Pentru gusturile sale politice probabil ar fi fost mai bună varianta „Triumfător în lupte, un Crin şi un Cârlan.
Pentru „apogiaturile“ sale pe imn, Marcel Pavel, dar şi Federaţia Română de Fotbal, au fost amendaţi de către Prefectura Capitalei cu suma de 5.000 de lei pentru  intonarea imnului României cu alt text decât cel oficial.  „E o lege foarte clară, nr. 75 din 1994 în a cărei anexă e redat imnul naţional şi tot în această anexă se spune că la manifestările sportive imnul se cântă, potrivit acestui text de lege, în varianta prescurtată, adică strofele 1,2, 4 şi ultima. În alt text de lege se prevede foarte clar că constituie contravenţie intonarea textului naţional cu alt text decât cel prevăzut de lege. Nu ai voie să intonezi imnul pe altă partitură sau cu alt text, sub nicio o formă, e contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 la 5000 de lei. Una dintre persoanele care pot constata această contravenţie fiind prefectul Capitalei. Luând act, aseară fiind prezent la meci, de această contravenţie, voi emite un act prin care organizatorul şi persoana vinovată, adică domnul Marcel Pavel, vor fi sancţionaţi cu amendă de 5000 de lei pentru încălcarea unui text de lege expres şi, pentru al doilea motiv, pentru că dacă noi în ţară nu respectam valorile naţionale ce pretenţii să avem să fim respectaţi în competiţiile internaţionale. Vă reamintesc că drapelul, imnul şi stema sunt simboluri ale statului român, de la respectarea cărora nu avem voie să abdicăm, nici moral, nici legal“, a declarat Mihai Cristian Atănăsoaie, prefectul Capitalei.

Lăutar la Vântu pe 666 de lei
Prietenia cu prietenii PSD-ului este notorie. Ziarul „Curentul“ scris în urmă cu un an despre banii pe care îi împărţea Sorin Ovidiu Vîntu cântăreţilor românii. Cum Pavel, „nu face nicio discriminare“, acesta nu a avut nici o reţinere să fie trecut pe ştatul de plată al mogulului. Ridicol, acesta a încasat în 2008 de la Realitatea Media, oficina lui Vîntu, suma de 666 de lei. „Nu ştiu ce să vă spun. Trebuie să verific. Momentan sunt în vacanţă“, declara la fel de fâstâcit ca acum Marcel Pavel pentru „Curentul“. Acesta nu a „performat“ întotdeauna melodii precum „Frumoasa mea“. La începutul anilor ‘90, Marcel Pavel era doar un simplu interpret  de muzică turcească, grecească şi manele în formă incipientă . Pe vremea aceea, Pavel făcea furori la concursurile de Miss Piranda. Astăzi, acest personaj abject a ajuns să ne cânte în versiune proprie (a se citit USL -n.r.) imnul Naţional din care Traian dispare într-un nouă variantă rolleriană. Şi ăsta nu e un manelist!
AUTOR NICOLAE BUCUR
SURSA CURENTUL

SAID BAAKLINI OMUL LUI SOV, CERCETAT DIN NOU PENTRU O FRAUDA DE 22 DE MILIOANE DE EURO

Opt percheziţii au avut  ieri  loc în Bucureşti şi Snagov, iar a noua la vila din Ştefăneşti a lui Baaklini, cercetat pentru complicitate la o fraudă de 80 de milioane de lei (aproximativ 20 de milioane de euro), spun surse judiciare.

Percheziţiile DIICOT de ieri de la punctele de lucru ale firmei lui Said Baaklini sunt în cadrul investigaţiei privind fraudarea societăţii Rodipet cu peste 35,5 milioane de euro. 
Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală efectuează un număr de nouă percheziţii domiciliare la sediul şi punctele de lucru ale SC Libarom Agri SRL şi la locuinţa învinuitului Said Baaklini, în vederea ridicării mai multor documente financiare contabile şi a altor mijloace materiale de probă utile în soluţionarea cauzei.

Acţiunea de ieri este o continuare a documentării investigative realizate de către procurorii DIICOT în dosarul privind activitatea infracţională derulată prin intermediul SC Rodipet SA (actuală SC Network Press Concept SA) de către învinuiţii Hassan Awdi etc.
La desfăşurarea acţiunii au participat ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul BCCO Bucureşti şi ai Jandarmeriei Române.

În 22 iunie 2010, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) a început urmărirea penală faţă de nouă persoane care au fraudat cu 35,5 milioane de euro societatea Rodipet, firmă de difuzare de presă, după ce aceasta a fost privatizată.
Potrivit DIICOT, în toată perioada post-privatizare, respectiv ulterior încheierii contractului de privatizare 62/2003, administratorii SC Rodipet SA, profitând de inexistenţa controlului post-privatizare, a controalelor vizând respectarea regulilor financiare, dar şi de poziţia dominantă în AGA, au desfăşurat o politică de falimentare a societăţii concretizată în încheierea unor contracte de împrumut, consultanţă, reprezentare, vânzare, prestări servicii, total defavorabile societăţii.

În această modalitate membrii grupului infracţional coordonaţi de învinuiţii Hassan şi Mehdi Awdi au procedat la cauzarea unui prejudiciu în sumă totală de 35,5 milioane euro.
Cei doi sunt acuzaţi că, prin intermediul mai multor firme, aproximativ 70 de societăţi comerciale, au comis infracţiuni de delapidare, constituire de grup infracţional organizat şi spălare de bani, prejudiciind statul român.
În cauză, în care cercetările au fost demarate în cursul anului 2009, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri mobile şi imobile. Astfel, au fost indisponibilizate 25 de imobile şi 156 de autovehicule şi utilaje.

În 2009, fostul preşedinte al AVAS Mircea Ursache declara că Rodipet va reveni în proprietatea statului, din cauza neîndeplinirii prevederilor din contractul de privatizare de către cumpărător, firma Magnar Two, care a respins acuzaţiile şi a solicitat AVAS încheierea procesului de monitorizare.
Rodipet Bucureşti a fost privatizată în anul 2003, când Magnar Two a preluat integral firma.
AUTOR NICOLAE BUCUR
SURSA CURENTUL 

TATAL FNI FACE PE POPA PROSTU'

Nicolae Popa susţine că habar nu avea de anchetele desfăşurate în ţară împotriva sa şi dă vina pe cea considerată mama FNI, Ioana Maria Vlas. El îl dezvinovăţeşte pe Sorin Ovidiu Vîntu. „Adevărul“ a intrat în posesia unor documente care atestă că Popa a fugit din ţară, în 2000, cu intenţia de a se sustrage anchetelor, şi nu a plecat în concediu, cum susţine acum!

Fostul director al Gelsor Nicolae Popa (45 de ani) susţine în cererea de rejudecare a dosarului FNI că nu s-a mai întors în ţară, întrucât ar fi găsit oportunităţi pentru a lucra la o societate comercială şi de a-şi deschide o afacere în Indonezia.

Acum, Nicolae Popa cere la Tribunalul Bucureşti rejudecarea dosarului FNI în care este condamnat definitiv şi irevocabil la 15 ani de detenţie. Popa susţine non-şalant în solicitarea adresată magistraţilor şi prezentată de www.ancheteonline.ro că a aflat despre faptul că este urmărit abia în decembrie 2009, când a fost arestat de autorităţile indoneziene în Jakarta.

Mirajul Bali

„Eu nu m-am sustras de la executarea niciunei pedepse, întrucât nu am avut cunoştinţă nici de vreun proces deschis împotriva mea şi nici de vreo condamnare. Pur şi simplu, am rămas în Bali (Indonezia), deoarece era un loc unde îmi puteam câştiga existenţa, iar în continuare mi-am văzut de treburile mele, fără să mă mai intereseze viaţa socială din România", notează cel considerat tatăl prăbuşirii FNI.

Ziarul „Adevărul" are însă dovada că Nicolae Popa minte când spune că habar nu avea despre procesele sale din România şi singura raţiune pentru care a rămas în luxoasa insulă Bali au fost condiţiile sociale din România.

Declaraţiile olografe din 2003

La 18 aprilie 2003, la trei ani de la dispariţia sa din România, Nicolae Popa, prin avocat, a transmis anchetatorilor din România, prima sa declaraţie olografă pe 14 pagini. De altfel, în finalul declaraţiei transmise de Popa, acesta nota „Aceasta este prima mea declaraţie, pe care o dau, o susţin şi o semnez". Nicolae Popa precizează clar în acea declaraţie, folosită ca probă atât la Parchet, cât şi în instanţă, că este stabilit în străinătate şi că nu-şi asumă nicio faptă pentru care este acuzat şi enumeră o serie de argumente în favoarea sa în încercarea de a demonstra că nu are nicio contribuţie la prăbuşirea FNI.

În 2003, Popa susţinea că prăbuşirea FNI a fost cauzată de manevre executate de Ioana Maria Vlas. Acum, acelaşi Popa dă vina pe atacurile politicului, care ar fi creat o imagine negativă Fondului, ceea ce ar fi condus la retrageri masive de bani şi, implicit, prăbuşirea FNI. El îl dezvinovăţeşte pe „creierul" prăbuşirii FNI, Sorin Ovidiu Vîntu.

Discuţiile cu SOV, „uitate"

„Nu am avut nici cea mai vagă intenţie de a locui în Indonezia în mod clandestin, pentru a mi se pierde urma, întrucât nu luasem act de nicio cercetare întreprinsă împotriva mea şi nici nu-mi puneam măcar problema că ar exista aşa ceva", mai notează Nicolae Popa în cererea sa de rejudecare. Tatăl prăbuşirii FNI nu explică nici măcar într-un rând de ce - dacă într-adevăr habar nu avea că este urmărit - îl contacta frecvent pe Sorin Ovidiu Vîntu pentru a-i cere sume mari de bani, sub ameninţarea că, în cazul în care nu-i va primi, se va întoarce în România. Potrivit convorbirilor telefonice, înregistrate de SRI, SOV s-ar fi înţeles cu prietenul său Nicolae Popa să-l întreţină în Indonezia, oferindu-i 200.000 de euro anual.

Arestat în 2009

Fostul director Gelsor Nicolae Popa, născut în satul Ţepeşti-Vâlcea, a fost arestat în Indonezia, la 2 decembrie 2009, în oraşul Jakarta. Popa a fugit din România în iunie 2000, imediat după declanşarea anchetei privind căderea Fondului Naţional de Investiţii. Localizarea fugarului a fost posibilă după ce discuţiile telefonice pe care le avea cu prietenul său Sorin Ovidiu Vîntu au fost interceptate de ofiţerii SRI. Popa a fost condamnat în lipsă, în România, în dosarele căderii FNI - 15 ani de închisoare şi a FNA- 12 ani de închisoare.

Prejudicii imense

Popa urmează să dea explicaţii magistraţilor unde au dispărut banii investitorilor. Statul român a despăgubit o parte dintre investitori cu suma de 95 de milioane de euro, dar autorităţile au estimat că anul acesta vor mai fi plătite alte 300 de milioane de euro.
SURSA ADEVARUL

CUM L-A IMPUSCAT VANTU PE OSAMA BIN LADEN

„Ţin să precizez că luni îi voi pregăti eu o surpriză lui Traian Băsescu, de care veţi afla toţi", a anunţat Sorin Ovidiu, pe un ton misterios-ameninţător, vinerea trecută, când a fost încarcerat pentru 29 de zile.

Şi a început agitaţia: oare ce bombă va detona „părintele FNI"? Ce înregistrări devastatoare o deţine de pe vremea când avea relaţii cordiale cu actualul preşedinte? Ce afaceri tenebroase vor fi devoalate?
Odată cu apropierea zilei de luni, a crescut şi curiozitatea gazetărească: oare cum, pe ce cale îşi va transmite SOV marile secrete? O strecura un bileţel în strachina cu varză, sub privirile neatente ale vreunui gardian prietenos? Ori le-a lăsat instrucţiuni precise locotenenţilor săi, „golanilor" săi - cum îi place să le zică?

Primul şoc a fost duminică în zori: cutremur în Vrancea, 4,9 grade pe scara Richter. Văleu, asta să fie surpriza anunţată de Vîntu? Ori beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea? Nu cred, totuşi, mai ales că ziua Z nu sosise încă. Iar beatificarea nici măcar nu era o surpriză.
Duminică seară am adormit cu gândul că a doua zi vom avea parte de o megadezvăluire. Nici nu e de mirare că ieri-dimineaţă mâna mi-a fugit direct pe telecomandă. Iute-iute pe Realitatea TV, să vedem dacă nu cumva s-a grăbit Vîntu cu dezvăluirea...  Şi am citit: Osama e mort. Am dat repede pe CNN, să confirm ştirea: Bin Laden is dead. Eiii, mi-am zis, asta da bombă de presă.  Ştia ce ştia Sorin Ovidiu Vîntu...
Dar dacă, totuşi, alta e surpriza? Căci, oricum ai pune problema, nu prea găseşti legătura dintre Osama bin Laden şi Traian Băsescu. Ba da, ceva-ceva s-ar găsi: noi suntem aliaţi cu americanii în NATO, americanii i-au făcut de petrecanie lui Bin Laden, aşadar suntem într-un fel părtaşi la capturarea Marelui Terorist. Mă rog, nici asta nu prea ţine...

Şi atunci, care să fie surpriza? Orele au trecut una după alta, iar dinspre domnul Vîntu n-a mai venit nicio veste. Nimic, nimic, nimic... E clar, la Bin Laden s-a referit! Mai ales că, aşa cum se lăuda în discuţia cu Sebastian Ghiţă, a împuşcat sute de rackeţi, nu zeci! Şi că numai el ştie câţi a îngropat prin dealurile de pe acolo din Moldova. De ce n-ar fi îngropat unul şi prin dealurile de pe acolo din Pakistan?! Mai ales că şi Osama bin Laden tot un fel de racket era...
Alo, domnu' Vîntu, a venit gustarea! Şi nu mai împuşcaţi, dom'le, atâţia rackeţi prin arestul de la Cercetări Penale!..
AUTOE GRIGORE CARTIANU
SURSA ADEVARUL 

STRANIA SI INEXORABILA SINUCIDERE A PRESEI ROMANE

Inutil efortul majorităţii televiziunilor de a trece peste halucinantele conversaţii dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Sebastian Ghiţă.

Până la urmă, publicul tot va afla sau îşi va da seama ce se întâmplă: cum a aranjat managerul Realităţii TV interviul cu Victor Ponta (iar liderul PSD ar fi spus "fac ce vreţi voi"!), cum a fost atras într-o cursă ministrul sănătăţii (Tatulici, pus de Ghiţă să-l execute pe Cseke Attila) sau cum a intervenit Vîntu în favoarea unei emisiuni realizate de Adrian Cioroianu ("e spălat, e inteligent"). Oarecum, nimic nou. Sub "managerul" Ghiţă, la Realitatea TV se întâmplă acelaşi lucru ca şi sub "patronul" Vîntu - şi anume un amestec brutal al unui golan ("tânăr", zice Vîntu cu tandreţe) în politica editorială. Nicio diferenţă faţă de vremurile în care patronul Realităţii spunea: "Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi...".

Ne iluzionăm noi, cei din presă, că publicul îşi închipuie că ceea ce se întâmplă la Realitatea este un caz izolat? Că ar crede că în alte trusturi de presă ziariştii zburdă în libertate şi scriu sau spun numai ce le dictează conştiinţa? Dacă aş fi doar un consumator al informaţiilor oferite de presa română, nu aş citi un rând şi nu aş asculta un cuvânt fără să mă întreb: de ce mi se livrează această informaţie? Cine-i plăteşte? Cine vrea să mă manipuleze? Întrebări fireşti, după ce, de ani buni, cea mai mare parte a presei nu a fost nimic altceva decât un instrument în slujba unor interese politice şi economice. Şi cred că trebuie să trecem peste lozinca potrivit căreia de vină sunt doar mogulii cei răi - Vîntu, Voiculescu sau Patriciu. Cei tineri, în frunte cu Ghiţă, se dovedesc a fi mai răi, mai lipsiţi de scrupule, mai intruzivi. În umbra mogulilor a crescut o generaţie tip Dinu Păturică. Cazul lui Victor Ciutacu, redactor-şef la "Jurnalul Naţional", mi se pare exemplar. Omul are BMW, recunoaşte că ar câştiga mii de euro pe lună, dar stă într-o locuinţă socială, care ar trebui să fie ocupată de bătrânii evacuaţi din case sau de persoane cu handicap. Plăteşte către statul român o chirie cu puţin peste 30 de euro pe lună. Probabil că o mare parte din subalternii săi, care au un salariu sub 2.000 de lei, locuiesc în apartamente închiriate cu 150-200 de euro. Orice om de bun-simţ, prins într-o asemenea situaţie, ar fi evacuat locuinţa socială imediat şi şi-ar fi găsit o casă pe piaţa liberă. Ciutacu are bani să şi-o cumpere sau să o închirieze. Dar, dimpotrivă, redactorul-şef al "Jurnalului Naţional" anunţă că nu pleacă din locuinţa socială până când statul nu-i oferă alt apartament. Spun că acest caz este exemplar nu numai pentru că se dovedeşte o dată în plus că ziariştii români sunt şi corupţi, şi obraznici, dar şi pentru că arată cum gândeşte această specie. Impresia mea este că Ciutacu chiar crede că i se cuvine o casă dată de stat (presa anilor ’90 este plină de poveşti despre alţi jurnalişti înstăriţi care au primit locuinţe sociale). Nici lui Bogdan Chirieac nu i s-a părut nimic anormal să se folosească de statutul său de ziarist pentru a promova un consistent contract al fostei sale firme cu statul român. Iar Andreea Creţulescu continuă să se prezinte drept "moderator" (DEX: "factor care moderează") al unor emisiuni televizate după ce a lucrat pentru Mircea Geoană în campania electorală.

Aş putea să-mi apăr profesia şi să spun că nu toţi ziariştii sunt pătaţi. Că s-a creat un sistem perveres de selecţie, care-i promovează în prima linie doar pe cei şantajabili şi/sau controlabili. Că procentul celor corupţi este relativ mic în comparaţie cu numărul mare de jurnalişti care continuă să-şi facă meseria în mod cinstit. Dar cine ne mai crede? Este pentru prima oară când un sondaj - mă refer la cel efectuat de CURS la sfârşitul lui martie - arată că încrederea în media a scăzut sub 50%. Trendul este descrescător. Se apropie alegerile, iar cea mai mare parte a presei se luptă să înhaţe cât mai mulţi bani de la politicieni, nu să evite repetarea (şi repararea) greşelilor din 2009. Cât de jos va ajunge această meserie? Şi nu mă refer doar la încrederea populaţiei...
AUTOR MIRCEA MARIAN
SURSA www.evz.ro 

IN PROSTIA LUI VANTU

Împăratul e gol! Nu numai că Sorin Ovidiu Vîntu nu este un geniu financiar, nu este un geniu malefic, nu este un mare maestru al combinaţiilor, nu este nimic din toată mitologia creată în jurul lui. Nu numai că este un găinar de duzină, dar este şi prost. Prost bâtă, dacă e să folosim o expresie care să sugereze lumea mardeiaşilor din care Vîntu se laudă în înregistrarea cu Ghiţă că face parte. Vîntu nu este nici măcar un mafiot. Mafioţii sunt complicaţi, au o anumită sofisticare pe care ţi-o dă jocul pe muchie de cuţit al crimei. Vîntu e simplu. Prin comparaţie cu Vîntu, Dinu Patriciu este un mare gentleman. Patriciu e rafinat, plăteşte burse la Atlantic Council of the United States şi se mişcă prin lumea mare cu o lejeritate care pare naturală. Vîntu este un golan, după cum el însuşi recunoaşte. Pentru Vîntu, Atlantic Council este altă planetă. Universul lui este planeta „bulibaşilor‘‘ care fură fier vechi şi a maradoniştilor. Restul nu este şi nu a fost niciodată decât o mare cacealma menită să facă un singur lucru: să nu îl „dea în fapt de unde vine si cine este‘‘. Ideea vehiculată de unii cum că ar fi vorba de joc genial şi sofisticat al lui Vîntu este complet ridicolă. Joc genial ca să ce? Să te împuşti singur în picior  şi să te aresteze în Joia Mare în aceeaşi zi în care apare şi Popa? Da, absolut genial! Să te faci de râsul lumii şi să „te dai în fapt‘‘ ca Titi duru’ de mahala? Briliant!

Nu, cei care plimbă aceste aberaţii prin târgul mediatic o fac din acelaşi motiv şi singurul pentru care toată povestea asta cu Vîntu are vreo importanţă: Pentru că s-au lăsat cu toţii la un moment dat seduşi de acest cacealmist de duzină, pentru că una este să te cumpere un borfaş prost şi alta e să te cumpere un geniu – rău, ce-i drept – dar geniu.

Pentru că aceasta este întrebarea: Cum a fost posibil? Cum a fost posibil ca o asemenea nulitate să conducă reţeaua eficientă de securişti care au fost escrocheriile Gelsor şi FNI? Cum a fost posibil ca un personaj atât de primitiv să seducă sute de mii de oameni astfel încât aceştia să îi ofere de bunăvoie avuţia personală? Suntem chiar atât de proşti încât suntem mai proşti ca un hoţ prost? Cum a fost posibil ca un ticălos fără calităţi ca Vîntu să cumpere en gros sute de ziarişti care şi-au compromis credibilitatea, dar şi personalităţi de prestigiu precum Emil Hurezeanu sau Mircea Dinescu? Apropo, vă mai amintiţi de „filologul‘‘ Vîntu şi sensibilitatea lui poetică excepţională? Mai citiţi o dată înregistrările cu Ghiţă! Aia e toată „sensibilitatea poetică‘‘ a lui Vîntu, care îl face de ruşine pe Dinescu. Şi, mai ales, cum a fost posibil ca o asemenea o canalie măruntă să bage în buzunar un număr atât de mare de judecători şi politiceni, mulţi dintre ei cu ambiţii prim-ministeriale sau prezidenţiale? Cum a fost posibil ca o ţară întreagă, de la oameni de rand la elita economică şi intelectuală să se legene liniştită în prostia lui Vîntu?

Răspunsul este că nu a fost posibil. Dacă totuşi s-a întâmplat este pentru că Vîntu nu a fost decât un paravan în spatele căruia se ascund cei care au făcut cu adevărat jocurile în România, singurii care puteau să tocmească redutabila armată de securişti Gelsor&FNI, singurii care puteau să distrugă atâtea destine şi să murdărească atâtea conştiinţe.

AUTOR CRISTIAN CAMPEANU

SURSA ROMANIA LIBERA 

FNI SI NICOLAE POPA

Nicolae Popa, fostul director general al grupului Gelsor (din care făcea parte şi Fondul Naţional de Investiţii), a fugit din România în iunie 2000, la puţin timp după declanşarea anchetei legată de căderea FNI.

Popa, considerat a fi unul din vinovaţii prăbuşirii FNI şi, implicit, de păgubirea a peste 300.000 de „investitori“ a fost condamnat, în lipsă, la 15 ani de închisoare. Reţinut în 2009 în Indonezia, acesta s-a întors în ţară joi spre vineri noaptea.

Întoarcerea sa ar putea redeschide cazul FNI şi ar putea duce la condamnarea omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, considerat a fi în spatele fraudelor ce au semnătura – pe hârtie – a lui Nicolae Popa sau a Ioanei Maria Vlas. 

FNI „a investit“ pentru tine

Fondul Naţional de Investiţii s-a lansat pe 19 octombrie 1995, când o valoare a unităţii de fond era de 10.000 de lei vechi (un leu nou). Mii de români creduli au format cozi lungi în faţa sediilor fondului, mulţi dintre aceştia depunându-şi toate economiile sperând la o „înmulţire“ peste noapte a banilor.

Teoretic si pe hârtie, investitorii puteau obţine profituri uriaşe în mai puţin de doi-trei ani. La începutul anului 2001, o unitate de fond valora aproximativ 100.000 lei vechi, deci cu 1000% mai mult decât în momentul lansării fondului. Însă, mulţi dintre cei peste 300.000 de români care şi-au dat banii pe mâna FNI au rămas doar cu ideea că s-au îmbogăţit.

Însă, conform unui audit comandat la acea vreme de AVAB (Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare) FNI avea active de 107 miliarde de lei vechi iar în piaţă se aflau în circulaţie peste 79 de milioane de unităţi de fond, de unde rezultă că o unitate valora cu puţin peste 1350 lei vechi, cu mult mai puţin decât valoarea iniţială.

În cei cinci ani de funcţionare fondul a făcut mai multe achiziţii, cumpărând o serie de societăţi comerciale la preţuri supraevaluate. Toate achiziţiile s-au făcut din banii românilor care au dorit să se îmbogăţească peste noapte. În timp ce FNI cheltuia banii, publicul larg afla de dobânzi tot mai mari, dobânzi care erau însă numai în diverse reclame. Asta se întâmpla pentru că fondul trebuia alimentat în continuare cu lichidităţi, iar populaţia nu putea fi atrasă decât prin dobânzi.

În momentul căderii fondului s-a constatat că peste 90% din banii fondului fuseseră „investiţi“ în companii necotate şi cu o valoare extrem de mică comparativ cu sumele folosite din activele FNI. Astfel, „investiţiile“ nu au adus bani FNI, deci activele fondului erau reprezentate numai de banii depuşi de populaţie.

În momentul când fluxul de bani care intra în visteria fondului a scazut şi tot mai mulţi oameni îşi retrăgeau banii, FNI s-a văzut în imposibilitatea de a-şi mai onora plăţile.

De ce se face vinovat Nicolae Popa

Într-un comunicat al Poliţiei Române se arată că în 18 septembrie 1998, Nicolae Popa, "în calitate de director general al unei societăţi comerciale a însuşit din depozit 65.359 acţiuni la valoarea de 25.376 lei/acţiune, pe care le-a remis unui intermediar în scopul de a fi vândute la un preţ de 765.000 lei/buc., prejudiciul creat fiind de aproximativ 50 de miliarde lei vechi".

Popa a fost condamnat la închisoare în dosarul FNI, printr-o sentinţă definitivă dată de Tribunalul Bucureşti în 2006, alături de Ioana Maria Vlas, la 15 ani de închisoare. Sorin Ovidiu Vântu a scăpat de condamnare din lipsa unor probe relevante. Majoritatea tranzacţiilor de achiziţionare a unor companii nelistate de către FNI fiind semnate de Vlas şi Popa.

Fugit din ţară, Popa a fost dat în urmărire generală prin Interpol în 2002 după ce fusese acuzat de delapidare în dosarul FNI. El a fost reţinut abia în 2009 de poliţia indoneziană, la Jakarta.

Ce a făcut Popa din 2000 până astăzi

Nu se ştiu foarte multe despre activităţile lui Nicolae Popa din anii în care a fost dat dispărut. Din mai multe înregistrări ale convorbirilor lui Popa cu Sorin Ovidiu Vântu reiese că cei doi aveau o înţelegere prin care Vântu îl alimenta pe Popa cu bani, lunar, până la un total de 200.000 euro/anual.

Sorin Ovidiu Vîntu: Am înţeles. Ţi-ai fixat care e suma lunară, după aia, de care ai nevoie?
Popa Nicolae: O... suma anuală, Sorin... m-am gândit că un 200 000 ar acoperi inclusiv generalul, salariul lui lunar... anual.
Sorin Ovidiu Vîntu: Te referi la suma anuală, da?
Popa Nicolae: Da, da, da.
Sorin Ovidiu Vîntu: S-a făcut. Deal.
Popa Nicolae: Preferabil de primit întodeauna cam în perioada asta, ca să fie şi înainte de sărbători, să nu stau de sărbători să aştept.
Sorin Ovidiu Vîntu: Bine, s-a făcut. (...)

SURSA ROMANIA LIBERA

NELU LEGIUNE RACKETUL DE SERVICIU

Numele lui Ion Ilie Cezar apare alături de cel al lui Vîntu în două contexte: în conducerea Realitatea TV şi în tentativa de asasinare a fostului şef al SIE. Considerat „locotenentul“ lui SOV, cel poreclit Nelu Legiune l-a cunoscut pe Vîntu la o casă de schimb valutar. Miercuri seara a fost arestat alături de stăpânul său.
A fost folosit şi ca racket, dar şi ca onorabil reprezentant al lui Sorin Ovidiu Vîntu la Realitatea Media. Aşa ar putea fi descris, extrem de schematic, traseul profesional al personajului misterios, reţinut miercuri seara, alături de Sorin Ovidiu Vîntu. Nu este pentru prima dată când numele lui Ion Ilie Cezar, zis Nelu Legiune, este alăturat celui al fostului patron de la Realitatea TV, în fapte situate la graniţa legalităţii.

În trecut, Nelu Legiune a fost cercetat sub acuzaţia de tentativă de asasinare a fostului director al SIE, Cătălin Harnagea, la ordinul patronului său, Sorin Ovidiu Vîntu. După o anchetă ce sugerează mai degrabă fiascoul total, dosarul lui Ilie Cezar a fost închis de către procurori, cu o concluzie seacă: nu există probe în baza cărora Sorin Ovidiu  Vîntu să poată fi acuzat că l-ar fi plătit pe angajatul său pentru asasinarea fostului şef al SIE.

Dosarul inutil
Primele informaţii privind presupusa tentativă de asasinat a lui Cătălin Harnagea au apărut în presa centrală, în 10 decembrie 2001. Jurnaliştii pretindeau că au intrat în posesia unor casete audio ce conţineau înregistrarea unei discuţii a lui Nelu Legiune, care pregătea asasinarea fostului şef SIE, Cătălin Harnagea. După aproape două luni, Direcţia Poliţiei Judiciare din cadrul IGP anunţa întocmirea unui dosar penal pe numele lui Ilie Cezar. Acesta era chemat pentru o serie de şase declaraţii olografe, în care, potrivit materialului aflat la dosar, „a negat în mod constant implicarea sa în vreo activitate care ar fi avut drept scop uciderea lui Cătălin Harnagea, susţinând, în consecinţă, că nu vocea sa este înregistrată pe caseta audio în cauză".

Prietenie de afaceri
Deşi în primă instanţă Nelu Legiune s-a declarat de acord cu testul poligraf, ulterior, acesta a refuzat orice expertiză cu detectorul de minciuni, invocând neobligativitatea acestui test, până la momentul începerii urmăririi penale împotriva sa. În ultima declaraţie oferită anchetatorilor, datată 1 martie 2002, Nelu Legiune preciza că „până la începerea urmăririi penale" nu este de acord cu „proba de voce şi nici cu administrarea oricărei alte probe", deoarece nu a săvârşit nicio faptă penală.

Adoptând acelaşi model de apărare, Sorin Ovidiu Vîntu a refuzat să dea o declaraţie olografă cu privire la presupusa instigare a cuiva în uciderea lui Cătălin Harnagea. Declaraţiile aflate la dosarul din acea perioadă oferă şi indicii privind modul în care SOV l-a cunoscut pe Nelu Legiune. Potrivit fostului patron al Realitatea TV, cei doi ar fi devenit apropiaţi din perioada 1997-1998, când, prin casa de schimb a lui Ion Ilie Cezar, Vîntu ar fi efectuat mai multe schimburi valutare.

Martorul, arestat
În rezoluţie se concluziona: "Vîntu a mai afirmat că nu este implicat sub nicio formă în tentativa de asasinare a cuiva, nu a comandat aşa ceva, nu i-a cerut să ucidă sau să contacteze ucigaşi pentru persoanele menţionate în presă, iar interesele sale sunt ca aceşti oameni să trăiască pentru a obţine bani de la ei (datorii, procese-daune)". Alături de fostul şef al SIE, pe presupusa "listă neagră" a lui SOV s-ar mai fi aflat şi jurnaliştii Dan Andronic şi Petre Mihai Băcanu, dar şi oamenii de afaceri Dan Fischer şi Costel Bobic. În acest caz a fost audiat şi Mihai Săpunărescu, un bărbat care era arestat preventiv în Penitenciarul Weiterstadt din Germania.

Potrivit procurorilor, „acesta a relatat despre discuţiile purtate, din care ar fi reieşit că Vîntu îi ceruse să caute o persoană care să poată înfăptui «la comandă», în schimbul sumei de 1 milion de dolari, uciderea lui Cătălin Harnagea. Detaliile date de Vîntu ar fi fost următoarele: costul operaţiunii era de 1 milion de dolari, iar asasinul era din afara României. "Din câte îmi aduc aminte era vorba de un cetăţean din Republica Moldova. (...) Eu am început să râd când am auzit ce mi-a spus Vîntu, însă acesta m-a avertizat că vorbeşte serios şi că băieţii ăştia, adică Harnagea, «vor muri de mâna lui» (...)", declara Săpunărescu.

Un alt nume-cheie de care SOV s-ar fi folosit pentru a organiza presupusele asasinate ar fi fost Călin Mailat. Numele acestuia apare în Raportul "Armaghedon 2", cel privind presupusa activitatea infracţională a lui Vîntu, dar şi în expertiza contabilă din dosarul FNI. Din aceasta se constată că, începând cu iulie 1999, în contul lui Mailat au fost virate 67,4 miliarde lei, din care 64,4 au fost transferate cu ordine de plată din contul personal al lui SOV.

Concluzia oficială: au vrut să-l fraierească
Un alt martor-cheie din acest caz a fost un interlop din Galaţi, audiat în acea perioadă. Acesta a declarat că unul dintre „locotenenţii" săi ar fi fost contactat de o persoană din Bucureşti, pentru ca, în schimbul sumei de 100.000 de dolari, să alcătuiască o echipă ce urma să-l asasineze pe Harnagea. Potrivit procurorilor, acest „locotenent", alături de Nelu Legiune', a „tranşat afacerea": au achiziţionat un pistol cu glonţ, armă ce a fost probată la marginea unei păduri de la marginea oraşului".

Totul s-a oprit aici însă. Parchetul a cerut SRI şi SIE toate informaţiile deţinute în acest caz. Răspunsul SRI (condus la acea vreme de Radu Timofta, un vechi cunoscut şi prieten al lui SOV) răspundea: „Din analiza datelor şi informaţiilor deţinute nu se pot trage concluzii care să infirme sau să confirme intenţia lui... de a organiza asasinarea fostului director al SIE, Cătălin Harnagea". În baza acestor probe, anchetatorii au stabilit că, în fapt, Nelu Legiune n-ar fi intenţionat decât să-l înşele pe SOV şi să-i ia banii acestuia, fără însă a întreprinde vreo acţiune împotriva celor vizaţi.

"Eu am început să râd, însă Vîntu m-a avertizat că vorbeşte serios şi că băieţii ăştia, adică Harnagea, «vor muri de mâna lui».''
declaraţia unui martor din dosarul tentativei de asasinare a lui Cătălin Harnagea

Foloseşte rackeţi şi ca armă psihologică
„Prietenul tău Măgureanu îţi poate confirma că mi-a dat OK-ul ca să împuşc rackeţii care vor să se stabilească pe teritoriul României. Şi că am împuşcat sute, nu zeci", îi transmite SOV lui Sebastian Ghiţă în interceptările de la dosarul procurorilor. Ameninţările lui SOV, rostite la peste 10 ani distanţă de la presupusa tentativă de asasinat, cea care îl viza pe Cătălin Harnagea (53 de ani), au fost recepţionate ieri de către cei implicaţi, într-o notă mai degrabă relaxată şi îngăduitoare. La auzul declaraţiilor lui SOV, Virgil Măgureanu (70 de ani), amintit direct de Vîntu, a declarat râzând în hohote: „Acum aud prima dată. Ce rackeţi, care rackeţi? E prima dată când aud asemenea bazaconie. Ce hram mai poartă Vîntu? L-au încolţit rău sau ce?".

În aceeaşi notă a răspuns şi Costin Georgescu, cel care a preluat mandatul de şef al SRI de la Măgureanu. "E prima oară când aud aşa ceva. Nu cred nimic de acolo. Care rackeţi? Nu ţin minte să fi existat vreo problemă de felul acesta sau să fi primit vreun raport despre astfel de fapte. Singurul moment în care am dat peste numele lui Vîntu a fost într-un raport despre fenomenul FNI. Mă miră astfel de declaraţii. Hai, dacă zicea că a omorât şi a îngropat patru-cinci rackeţi, mai ziceam, dar chiar aşa, zeci, sute?".

„Nişte poveşti fabuloase"
Dan Andronic (41 de ani), jurnalistul presupus vizat în aceeaşi listă din care făcea parte şi Cătălin Harnagea, îl consideră pe SOV "din ce în ce mai labil psihic". "Tonul stenogramelor variază de la replici prieteneşti: vestitul „bătrâne" sau chiar mai caldul „Sebi", la „Bă puştiule, (...) ţi-au şuierat gloanţe pe la urechi". Totul îmi arată că SOV se simte într-adevăr încolţit". În plus, Andronic îl cataloghează pe Vîntu ca fiind "un mafiot ratat şi un actor prost". "Mafiot ratat pentru că este pe cale să facă din nou cale întoarsă la puşcărie (nu ar fi prima dată).

Actor ratat pentru că tertipurile la care apelează SOV sunt mai degrabă din registrul comicului şi al parodiei". O opinie mult mai tranşantă vine din spaţiul psihiatric. Florin Tudose cataloghează discursul lui SOV ca fiind „plin de minciuni gogonate, o uriaşă gonflare a eului, caracteristică unei personalităţi paranoice". „Sunt nişte poveşti fabuloase acolo. Mimează adevărul perfect şi e normal să fie aşa cât construieşte portretul definitiv al escrocului: o persoană despre care ai putea băga mâna în foc că te va ajuta. Promit să folosesc fragmentele astea într-un viitor manual de psihiatrie. Discursul este foarte bun, SOV ştie exact pe ce pedale emoţionale să apese ca să-l facă pe cel de lângă să simtă ameninţarea ca fiind una reală", explică Tudose.
 Vîntu cunoaşte „piaţa" asasinatelor plătite
În afara referinţei la rackeţii îngropaţi în România, prezentă în înregistrările discuţiei dintre SOV şi Ghiţă, Vîntu a oferit, de-a lungul timpului, şi o altă declaraţie surprinzătoare despre ucigaşii plătiţi veniţi în România dinspre est. În timpul unui interviu cu Alex Mihai Stoenescu, realizat în 2003 şi reprodus în cartea "Interviuri despre Revoluţie", SOV se prezintă ca un fin cunoscător al "pieţei".

Într-o discuţie despre generalul Ştefan Kostyal, fost coleg de celulă cu SOV în anii 1980, Vîntu decide să nu se aventureze în comentarii prea stufoase, declarându-i interlocutorului: "Mai mult nu vă spun, pentru că nu sunt sigur că în România a dispărut asasinatul politic. N-am chef să mă trezesc cu un glonţ în cap (...) O mână de ucrainean costă 3.000 de dolari. Aşa că fiţi şi dumneavoastră prudent".
SURSA ADEVARUL

STENOGRAMA SOV-GHITA

Vîntu: Să discutăm chiar pe şleau, pe şleau. Nu am nimic de înregistrat.

Ghiţă: Nici eu…

Vîntu: Tocmai că am venit cu o maşină care nu e monitorizată de aştia de la SRI, că nu se ştie că e din parcul meu de maşini..

Ghiţă: Da…

Vîntu: Discutăm acum ca între doi băieţi, un golan bătrân şi unul tânăr. Te-ai bazat pe forţă. Ţi-am arătat că te piși pe forţa ta la cur, că mă piş pe forţa ta, cu golani şi cu alea că tu totuşi vii dintr-o lume cinstită, ordonată, ai tăi au fost ok…Eu vin, bă, dintr-o mahala ţigănească, vin prin pârnaie, vin prin contrabandă cu d-ăştia. Asta e o lume.. Bă, eu am făcut eforturi disperate să nu mă dau în fapt de unde vin şi cine sunt. Prietenul tău Măgureanu îţi poate confirma că mi-a dat ok-ul că să împuşc racheţii de pe teritoriul României.

Ghiţă: nu-l cunosc

Vîntu:…şi că am împuşcat sute, nu zeci, sute. Şi când spun împuşcat mă refer la propriu. Eu vorbesc clar, nu mi-e teamă că ai ceva pe  tine. Mă doare în p..ă. Acum discutăm doar între noi. Deci pe chestii de forţă şi cu ţigani, prietene, am condus, …bă, ascultă-mă cu atenţie, că să ştii şi tu: toată reţeaua de bulibaşi din România a lucrat pentru mine. Toată.Pe timpul certificatelor de proprietate. Lucrau pentru mine. Riscau 25 de ani sau glonţul. Furau din fabrici: macarale, alea, alea. Şi duceam la italieni. Tu nu ştii despre mine, nimic. Decât legendele făcute de proşti. Ca tine, la modul cel mai serios, am îngropat prin dealurile de prin Moldova.

Ghiţă: e a treia oară..

Vîntu: Iniţial am vrut să te …(neinteligibil)

Ghiţă: să mă îngropaţi?

Vîntu: să dau o lecţie tuturor care îndrăznesc să mă..

Ghiţă: să mă îngropaţi?

Vîntu: bă, puştiule! La mine aşa ceva nu înseamnă că e politică interzisă. La mine face parte din arsenalul de lucru când sunt supărat sau când am un interes mare de apărat. Eu nu glumesc cu astea. M-am gândit după aceea că ai venit cu inima deschisă. Fii atent aici. Ţi-au  şuierat gloanţele pe la urechi. Mă refer la propriu. Când ai vorbit de moarte ţi-am spus să nu vorbeşti de ce nu ştii. Deci bătrâne, la propriu m-am gândit!

Ghiţă: eu nu!

Vîntu: da tu ai venit cu inima deschisă
SURSA www.evz.ro

JUSTITIA ROMANA, UN FENOMEN DEMN DE DOSARELE X

Justitia romana din regimul democratic, este un fenomen demn de dosarele X. Daca muti un par un centimetru pe terenul arabil al vecinului, esti bun de puscarie, exemplu imi sta batranica care a fost gratiata de presedintele Traian Basescu. Daca prin mijloacele de transport te faci cu un portofel nou, sau cu o gaina din curtea vecinului, garantat ai 4-5 ani de puscarie. La mizilicuri, justitia romana este promta. Unde-i lege nu-i tocmeala. In momentul cand trebuie sa rezolve cazuri grele de coruptie, crima organizata sau evaziuni fiscale de milioane de euro, justitia romana intra in moarte clinica. Poti sa le pui pe masa judecatorilor mii de dovezi concrete, daca inculpatul este un magnat, ei sufera de orbul gainilor. Daca din intamplare se gaseste un judecator cu un caz greu pe mana si vrea sa-si faca meseria facand dreptate, se gaseste tot timpul un superior, un coleg care-i da la cap. Un exemplu concret este Camelia Bogdan, care peste noapte a fost scoasa din dosarul lui Sorin Ovidiu Vantu, cu o motivatie halucinanta. Il convoaca prea des la boxa acuzatilor pe inculpat iar cel din urma nu avea timpul necesar sa-si pregateasca apararea. Ca tacamul sa fie complet, de gat Elenei Bogdan, i s-a agatat si o acuzatie de antepronuntare in cazul lui Ovidiu Turcan.

In ultimul timp am avut imensul scandal al vamilor. Toti erau interesati de regina de pe tabla de sah. Din aceasta zona nu se mai aude nimic. Singura noutate este ca un amarat de vames, care a fost in lotul arestatilor de frica sau rusine s-a spanzurat. Prin stenograme, si autodenunturi, acuzatiile ajungeau si la liderul de sindicat Vasile Marica. Nu am auzit niciodata ca acest pungas la drumul mare sa ajunga sa dea cu subsemnatul la DNA. O luna de zile Marica a disparut de pe sticlele Realitatii, dupa ce apele s-au linistit individul a aparut din nou sa se ia la tranta cu Guvernul pe la Realitatea TV. Tot pe aceasta speta se mai vehicula un nume. Un mosneag cu carnet de membru PDL, Eugeniu Petrescu. Din nou stenograme si autodenunturi duceau catre acest personaj. La fel ca si in cazul liderului de sindicat, nu am auzit ca acest personaj sa dea cu subsemnatul la DNA. Mai mult acum cateva zile in emisiunea lui Radu Moraru de pe 10TV, am vazut cateva fotografii cu acest domn in Palamentul Romaniei, stand la taclale cu diferiti parlamentari indiferent de culoarea politica. Din cate stiu acest personaj e un biet membru de partid. Cum il caracteriza Vasile Blaga mai mult un simpatizant PDL.

Dupa cum bate vantu in justitia romana, in curand din parnaie unde se milogea pentru putina sunculita ca murea de foame, aterizeaza in Parlamentul Romaniei, celebru Catalin Voicu. Dupa un an de racoare, Catalin Voicu va fii liber ca pasarea cerului sa-si poata pregati apararea. Nu mai poate influienta ancheta. Cu atat ramane, individul va scapa basma curata. Atat timp cat a reusit pe comision sa rezolve diferite dosare penale de ce nu va reusi acum sa si-si rezolve propiul dosar? Camarazii de spaga sunt tot in sistemul judiciar, de acolo doar cu picioare inainte vor pleca.

In prezent Dinel Staicu, fost militian pe timpul impuscatului si mare capitalist dupa era impuscatului, a sters-o din Romania cand a fost instintat ca trebuie sa petreaca 7 ani la mititica. Condamnarea se trage de la devalizarea Bancii Internationale a Religiilor. Cazul Hayssam e nuvela pe langa noua telenovela din justitia romana. Ciudat este faptul ca Dinel a reusit sa-si schimbe domiciliul si numele de familie, iar caschetele noastre din ministerul de interne,  habar nu aveau de acest lucru. Pana fac mandatul de arestare pe noul nume, poate-l prind pe CNP. Cu sigurnata a schimbat si o cifra doua din CNP. Cunoaste foarte bine sistemul si are relatii cu baieti grei din fosta si actuala securitate romana. Daca te duci in Craiova si intrebi autoritatile unde-i Dinel, toti ridica din umeri. Parerea mea personala este ca autoritatile din Craiova l-au condus la aeroport. I-au strans mana, s-au pupat la despartire si i-au urat succes in noua viata de peste hotare. Cand va fii nevoie, printr-o campanie electorala va fii scos ca iepurele din joben, pana atunci nu-l va deranja nimeni. In locul lui Hayssam mi-as baga ghiare-l gat. El pleca in delegatii diplomatice in acelasi avion cu marele sef de stat Ion Iliescu, si a fost nevoit sa se ascunda prin blana oilor de export, iar Dinel fanul numarul 1 a lui Ceausescu a trecut fluierand prin vama romaneasca.

Mai nou aflam ca in maxim o luna pe Otopeni, aterizeaza faimosul Nicolae Popa. Va avea si presa o paine de mancat. Eu fac pariu cu oricine ca Nicolae Popa in 4-5 luni de zile va disparea din nou ca magarul in ceata. Va cere redeschiderea dosarului FNI, fiindca a fost judecat in lipsa. Dintr-o data brusc se va imbolnavi, si va ajunge internat de urgenta la spitalul Floreasca. Ajuns pe mainile lui Bradisteanu va fii liber ca pasarea cerului. In libertate, Popa o va sterge in masina lui Sorin Ovidiu Vantu pentru alti 11 ani din tara. La nevoie isi va aduce aminte cineva de el. In cazul FNI, niciodata adevarul nu va iesi la suprafata. Nu doreste nimeni acest lucru. Ce rost are sa deschizi cutia pandorei daca nu te doare capul!!??

SOV A INVINS-O PE JUDECATOAREA CAMELIA BOGDAN

Daca nu ma insel in timpul campaniei electorale din 2009, sacalul Sorin Ovidiu Vantu, ne sugera printr-o interventie telefonica la postul propiu, Realitattea TV, sa ne intarim statul. Cat timp statul va fii slab, personajele nocive de teapa lui vor profita. Am tradus atunci si traduc si acum ceva de genul ''va furam fiindca sunteti fraieri, si nu sunteti in stare sa va aparati''. In momentul in care statul reactioneaza si vrea sa se apere, realizeaza ca nu are cu ce. Statul este sabotat din interior, de niste spagari, platiti din bani publici, afiliati la crima organizata de pe teritoriul Romaniei.

Un stat puternic, are nevoie de o justitie corecta. Cat timp in sistemul judiciar avem personaje corupte, vom avea o justitie oarba si un stat slab. In statul cu o justitie oarba si corupta niciodata nu va decide poporul. In acest gen de stat, se va instala o democratie de fatada,  si va dicta oligarhia. Un stat care se potriveste perfect randurilor de mai sus este Romania.

Toata presa si suflarea romaneasca o felicita pe judecatoarea Camelia Bogdan ca a avut curajul sa se ia la tranta cu magnatul Sorin Ovidiu Vantu. In sfarsit cineva-i vine de hac sacalului, dosarul nu mai este ratacit pe un raft dintr-un birou, acoperit de praf. Termenele de judecata vin unul dupa altul, cu viteza luminii. In momentul in care Camelia Bogdan a descoperit ca SOV isi controleaza inima bolnavioara, la un medic ginecolog din Viena, toti am crezut ca se strange lantul in jurul sacalului. Intimidat de acest judecator incomod si in lipsa de solutii magnatul media, isi fractura rotula pe scarile din vila personala. Se saturase de lift si se apucase de sport. SOV intrase in panica, nici el nu mai credea ca mai apuca rasaritul soarelui in libertate. Linsajul mediatic facut de Realtitatea si Nistorescu la adresa judecatoarei, vanatoarea lui Basescu in care se lansase, nu-si facuse efect asupra Cameliei Bogdan.

In final SOV si-a umflat muschii si a rupt prin vocea judecatoarei Elena Burlan, lantul ce-l inlantuia din ce in ce mai strans din ultimul timp. Judecatorea Elena Burlan a decis schimbarea Cameliei Bogdan din dosarul lui Sorin Ovidiu Vantu, fiindca judeca mult prea repede procesul si inculpatul nu reusea sa-si puna la punct apararea. Mai mult ar fii acuzat-o si de autopronuntare in cazul lui Ovidiu Turcan, partener de afaceri cu SOV in momentul cand i-a respins lui Turcan cererea de a parasi temporar tara. Motivul pentru care eroul nostru din justitie a ramas fara dosar este unul halucinant. Din cate stiu in justitia romana se vorbeste de o mica reforma. Aceasta sa refera la accelerarea proceselor, pentru a inlatura taraganarea deciziilor. Datorita tergiversarilor dosarelor penale, foarte multi inculpati cu finante si darnici in stanga sau dreapta au reusit sa ajunga la prescriptia faptei.

Procurorul general Laura Codruta Kovesi a sesisat CSM-ul in legatura cu acest caz. Urmeaza sa se demareze o ancheta pe aceasta speta. Frectie la picior de lemn. SOV a tras sforile necesare. A reusit sa traga semnalul de alarma la care vor ciuli urechile toti judecatorii care vor avea pe mana cate un dosar de-al domniei sale. Justitia romana este in moarte clinica. Cand vrea sa dea semne de revenire oligarhii ii pun repede pumnul in gura. In curand Nastase si marionetele pe care le manuieste va urca la putere. Noapte buna Romania, dormi in voie, SOV si acolitii sai vegheaza pentru tine.!!