CRIZA POLITICA RIDICA BURSA. DE CE?

La fel ca ultimii ani, şi 2012 a adus cu sine, în plan economic, ingredientul nelipsit al vremurilor noastre: incertitudinea. Incertitudine privind veniturile sau cheltuielile, incertitudine privind legislaţia, privind politica economică a statului etc.

Este un mediu incert, unde a prognoza este o loterie, unde a programa este o himeră. Această stare a economiei şi, putem spune, a societăţii, a produs o evidentă stagnare a pieţei bursiere româneşti, care nu a mai înregistrat aceeaşi volatilitate ca în ultimii ani, în timp ce lichiditatea a fost adesea la „cota de avarie“.
Ca atare, vara acestui an nu pornea de la cele mai bune auspicii. Experienţa ultimilor ani ne punea în gardă: puteam vedea o piaţă dominată de vânzători şi de dorinţa de siguranţă, de „debarasare“ de active riscante. Declanşarea crizei politice interne era astfel mobilul perfect pentru o altă perioadă negativă a pieţei bursiere autohtone.

Surprinzător, bursa românească nu a înregistrat şocul tulburărilor interne. Dacă leul s-a depreciat puternic, indicii bursei autohtone nu au scăzut, ci au înregistrat uşoare aprecieri. De la începutul lui iulie, indicii au crescut cu peste 5%, indicând o insensibilitate surprinzătoare a pieţei la zbuciumul politic pe care întreaga ţară l-a parcurs în ultimele săptămâni. Cum am putea explica o atare contradicţie? Nu cred că este nevoie de explicaţii savante, ci cred că motivele sunt destul de simpliste. După ce am intrat în al cincilea an de stres pentru pieţele financiare, multe dintre elementele negative au fost mai mult decât integrate în preţurile de tranzacţionare. De exemplu, faptul că România este o ţară cu un mediu intern instabil nu mai poate surprinde pe nimeni. La fel, sentimentul că funcţionarea greoaie a statului nu poate fi, pe termen scurt, din păcate, nici accelerată, nici frânată este unul omniprezent. Poate mai interesant de comentat ar fi semnificaţia acestui început de trend pozitiv într-un context politic negativ. Dacă analizăm evoluţia anuală a indicilor bursieri şi evoluţia PIB, putem observa că şi bursa românească posedă calitatea de barometru al economiei: indică „vremurile“ bune sau rele cu circa şase luni - un an înainte ca economia reală să constate schimbarea economică. După căderea brutală a pieţei din 2008, PIB-ul a decelerat extrem de puternic, revenirea bursei din 2009 şi stagnarea din 2010 au adus o frânare puternică a scăderii PIB, şi ulterior revenirea la creştere economică. Scăderea bursei din 2011 a avut ecou în infirmarea prognozelor optimiste de creştere pentru 2012, în prezent, guvernul ajustând la doar 1,2% prognoza de avans a PIB pentru acest an. 

n contextul datelor prezentate mai sus, aprecierea din acest an, de circa 11%, dublată de o rezistenţă la scădere a pieţei nemaiîntâlnită de mult timp, ne indică faptul că anul viitor ar putea fi un an mai bun decât ne lasă să sperăm actualul context intern, pe care am putea să îl caracterizăm cel puţin ca fiind neproductiv. Cauzele posibile ale acestei schimbări de trend economic: epuizarea perioadei electorale interne, cât și din alte mari economii (în frunte cu cea americană), avansarea mult mai rapidă spre furnizarea de soluţii durabile pentru problema datoriilor suverane din zona euro şi, nu în ultimul rând, o consolidare a economiei globale, care să ofere baza intrării într-un nou ciclu economic.
AUTOR ALIN BENDREA
SURSA www.capital.ro 

LOVITURA DE STAT A ESUAT. URMEAZA APOCALIPSA ECONOMICA

De luni, Crin Antonescu pleacă acasă, iar Victor Ponta se apucă să buchisească parametrii economici ai guvernării sale. Sau cel puţin aşa vor arăta lucrurile dacă România se va comporta ca un stat de drept.

Pentru că tentativa de lovitură de stat poate fi considerată în mod oficial eşuată. În special prin efortul instituţional al unor structuri importante într-un stat de drept, în ciuda voinţei unor oameni politici. Acum, numai nişte inconştienţi ar continua şicanele prin jocul cvorumului sau cel al publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial. Personal dau foarte puţin credit acestei posibilităţi, dar dinamica politicii dâmboviţene ne-a arătat că meandrele concretului depăşesc puterea noastră de prognoză. Vorba lui Ion Iliescu: "Pus astfel în lumină, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului".

Reîntoarcerea la o atmosferă mai calmă ne va da răgazul unei priviri mai atente asupra a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Mai ales vom putea contempla prăpastia ce se cască sub economia României. Am tot arătat modul în care presa străină, în special cea economică, a prezentat evoluţia ultimelor şase săptămâni. Nu are rost să reiau articolele din The Economist, Financial Times, Le Monde, Frankfurter Allgemaine Zeitung, Wall Street Journal şi câte şi mai câte, pentru că ele au avut acelaşi efect: îndepărtarea investitorilor serioşi de România. Toate aceste articole, câteva sute în ultimele două luni, au fost rodul strategiei produse de minţile înfierbântate de la Bucureşti. Care vor trebui făcute responsabile pentru ceea ce va urma.

Avem deja primele semne. Rectificarea bugetară ne-a dat primele frisoane. Creşte deficitul bugetar, iar inflaţia a atins 3,5 la sută. Ţinta de 2,3 la sută asumată de guvernul Boc în privinţa creşterii economice a fost înjumătăţită de guvernul Ponta. Dar şi această prognoză pare foarte optimistă până la sfârşitul anului, un zero mare cât roata carului fiind colacul de salvare al guvernului. Vreţi să căutăm şi semne bune? Au crescut încasările la bugetul de stat din impozitele pe salarii, arieratele au o tendinţă de reducere. Contrabalansăm printr-un eşec total la atragerea fondurilor europene.

România domină ultimul loc în clasament la nivelul Uniunii Europene, dar nu vă aşteptaţi ca vreunul din miniştri cabinetului Ponta să aducă vorba de acest lucru. Erau curajoşi doar în opoziţie, când înfierau cu mânie proletară incapacitatea guvernului Boc. Acum tac mâlc, preferând discuţiile despre referendum. Majorările salariale promise de USL vor fi date în detrimentul investiţiilor care sunt reduse spre nivelul unei specii pe cale de dispariţie. Nu trebuie uitat şi fondul de rezervă aflat la dispoziţia primului- ministru, care a fost umflat cu peste 320 de milioane de lei, o sumă numai bună de împărţit în campania electorală.
Că doar nu aţi crezut că Ponta şi Antonescu, când îl acuzau pe Boc de aceleaşi practici, se vor ţine de promisiunea de a proceda altfel?! Personal îmi pare rău că nu se pot aloca direct din bugetul de stat nişte bani şi către contul lui Crin Antonescu, pentru a nu-l văduvi de plăcerea împărţirii "dividendelor" guvernării.
Urmează trei luni de aceeaşi politică ameţită, în care vom vedea cum rezerviştii lui Dogaru vor primi pensiile majorate, Dan Voiculescu va pune mâna pe Loteria Naţională şi pe ce-o mai vrea el, Relu Fenechiu şi Dan Ruşanu vor "organiza" privatizările, iar Liviu Dragnea îi va strânge periodic pe cei 40 de preşedinţi de consilii judeţene pentru a mârâi în cor la Victor Ponta şi Florin Georgescu. După care începe căderea…
Vom putea contempla îndelung prăpastia ce se cască sub economia României.
AUTOR DAN ANDRONIC
SURSA www.evz.ro 

CUPRU MIN. TRADARE NATIONALA

Peste 60% din cuprul României a ajuns în mâna unei companii canadiene cvasi-anonime. Posibilitatea de exploata 900 000 de tone de cupru a fost obținută de ”canadieni” cu pentru un preț de 200,78 milioane de euro. La prețurile actuale, valoarea depozitului vândut (calcul net la o redevență de 6%) este 5,26 miliarde de euro. Chiar dacă presupunem un cost de extracție de 2000 de dolari pe tonă (foarte pesimist), trebuie să constatăm că statul român a vândut unor ”canadieni” un activ de 4 miliarde de euro pentru o plată cash de 200 de milioane de euro, adică discontul oferit de statul român a fost de 95%. Din punctul nostru de vedere, o asemenea tranzacție poate fi catalogată drept înaltă trădare și subminare a economiei naționale. Statul român avea posibilitate să exploateze acest minereu fără niciun fel de ajutor extern și fără să fie necesară o privatizare a întreprinderii.

Partea deosebit de suspectă a tranzacției (pe lângă prețul microscopic) constă în faptul că Ministerul Economiei a fost incapabil să precizeze cine este acționarul companiei Roman Copper Corp chiar și în ziua licitației. În mod normal, însăși participarea la licitație a unei companii despre care nu se știe absolut nimic ar trebui să constituie un motiv de suspendare a acesteia, dar România este țara tuturor posibilităților pentru șmecherii avizați și agreați de guvern.

În presă au apărut informații despre legăturile existente între controversatul om de afaceri Frank Timiș și Roman Copper Corp, iar reacția ”canadienilor” nu a întârziat să apară. Casa de avocatură Mararu & Mararu, angajată de Roman Copper Corp a emis un comunicat prin care s-a negat vehement existența oricărei legături între Frank Timiș și compania care a pus mâna pe 60% din resursele de cupru ale țării noastre. Avocații ”canadienilor” susțin că Roman Copper Corp a fost înființată de banca de investiții Bayfront Capital Partners. Mesajul transmis de Mararu & Mararu are lacune importante. De exemplu, avocații au evitat să declare că Bayfront Capital Partners este beneficiarul final și solitar al Roman Copper Corp, ceea ce sugerează faptul că micro-banca canadiană nu este altceva decât un paravan în spatele căruia se ascunde adevăratul proprietar al companiei.

Bayfront Capital Partners (BCP) este o bancă investițională înființată pentru a deservi nișa companiilor mici, cu necesități de finanțare în jurul cifrei de 15 milioane de dolari. Portofoliul Bayfront Capital Partners cuprinde operațiuni de finanțare sau plasamente private de acțiuni cu valori cuprinse între 0,8 și 32 de milioane de dolari, iar valoarea tranzacției efectuate pentru cumpărarea Cupru Min este de 200 de milioane de euro, depășind substanțial orice altă tranzacție făcută de această bancă. Profilul operațiilor făcute în trecut de acest ”butic investițional” arată că banca nu utilizează la scară largă capitalul propriu și nici nu dispune de capital propriu suficient pentru a deveni proprietarul unor proiecte de dimensiunea Cupru Min, ceea ce susține ipoteza că BCP nu este beneficiarul final al companiei Roman Copper Corp. Schema cea mai probabilă a structurii companiei este următoarea: proprietarul real a finanțat BCP, iar BCP a semnat cu proprietarul final un contract prin care se obligă să gestioneze Roman Copper Corp în beneficiul proprietarului final și în conformitate cu ordinele acestuia.Ultimul element necesar pentru a trage concluziile proprii este următorul: trei dintre fondatorii BCP sunt foști angajați ai grupului de companii Canaccord care au intermediat plasamentele pe piața de capital a acțiunilor companiilor Regal Petroleum și SLDC deținute de Frank Timiș.Cercul s-a închis. Întrebare pentru premierul MRU: ”foștii” colegi nu v-au atras atenția asupra acestei privatizări dubioase? Sau poate ei sunt chiar cei care aufacilitat-o?
SURSA CRONICA ROMANA

DE CE ESTE STATUL CEL MAI PROST MANAGER

Nu cred să existe problemă mai tergiversată de statul român în ultimii anii decât arieratele companiilor de stat. Erau pe vremea lui Petre Roman, au continuat cu Stolojan, Radu Vasile, Isarescu. Toată lumea recunoaşte că este o problemă, dar rezistenţa sistemului la reforma în acest domeniu a avut câştig de cauză până acum.

De ce ? Pentru că o soluţie radicală interferează cu instinctul de autoconservare al clientelei adunate de ani buni de zile în jurul şi la vârful companiilor de stat. S-a format un « parteneriat » foarte avantajos între manageri şi stat, consolidat în timp şi care acum este foarte dificil de spart. Schema este foarte simplă şi a fost aplicată cu succes de « băieţii deştepţi », odată cu începutul anilor 1990 : aceştia s-au aşezat în spatele principalelor întreprinderi de stat, dar cel care a achitat nota de plată şi care îşi asumă răspunderea datoriilor generate de sistemul Şpăgi-Pile-Relaţii este Statul. Din buzunarul nostru!
Consecinţele pentru economia României se văd cel mai bine în bilanţul economic al acestor companii. Intreprinderi precum Oltchim, Termoelectrica, CFR, Metrorex, Compania Naţională a Huilei, etc., au ajuns să nu reprezinte altceva decât găuri negre ale bugetului de stat.

Efectul modului defectuos în care statul a manageriat aceste companii se va simţi cel mai bine în 2012 şi în general, în anii care vor urma. Pentru că ţinta de deficit a României, stabilită pentru 2012, trebuie să fie mai mică de 3% din PIB, şi după cum spune guvernul, Comisia Europeană şi FMI, atingerea sau ratarea ei depinde în mare parte de evoluţia arieratelor companiilor de stat. Doar recent am citit o analiză care arăta că în 2010, primele 120 de întreprinderi de stat costau economia României 1 milion de euro zilnic. Vorba regretatului Ulm Spineanu, un ministru al economiei pe care l-a uitat toată lumea: Avem de câştigat dacă toate ar intra în grevă!

Continuarea acordului cu FMI este un lucru pozitiv şi din acest punct de vedere. Pentru că, dacă statul nu a reuşit de capul său decât să mărească arieratele la companiile de stat, în acest an, companiile monitorizate în programul cu FMI şi Comisia Europeană au înregistrat o scădere a datoriilor publice cu 0,3% din PIB.
Iar pentru 2012, numărul companiilor de stat monitorizate, ale căror pierderi vor fi luate în calculul deficitului bugetar a fost redus la 10. Dacă ne uităm doar la aceste companii, pierderile se ridică la 500 milioane de euro, adică 1% din PIB. De exemplu, cu arierate ce se ridică la peste 300 milioane de euro, Compania Naţională de Căi Ferate, afectează deficitul cu 0,1% din PIB. CFR Marfă a avut pierderi de 127 milioane de euro şi Termoelectrica a ieşit pe minus cu peste 100 milioane de euro. Şi doar în primele nouă luni din 2011, combinatul Oltchim a înregistrat pierderi de 180 milioane lei, în creştere în comparaţie cu 2010.
Cifrele sunt corespondente doar anului 2010, pentru că în ultimii ani nota de plată se ridică la ordinul a câteva miliarde de euro, cu sacrificarea altor programe guvernamentale. În plus, prin alimentarea deficitului de stat, datoriile companiilor de stat afectează capacitatea acestuia de a se împrumuta în termeni mai avantajoşi pentru segmente ce merită a fi finanţate şi care pe termen mediu sau lung, ar aduce plus valoare.
Cel mai dezolant este faptul că, deşi statul şi politicul se lamentează de valoarea arieratelor, « uită » să spună, că sub atenta sa supraveghere s-a ajuns în această situaţie. Cu alte cuvinte, statul şi-a furat singur căciula timp de 20 şi ceva de ani. De fapt, s-a lăsat furat, pentru că era mai avantajos să se prefacă că doarme în post...
AUTOR DAN ANDRONIC
SURSA hydepark.ro 

EVZ: INTERVIU CU EMIL BOC

Ştirea zilei este legată de negocierile cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). Care sunt termenii înţelegerii cu FMI? Câte companii vor fi restructurate?  

Cea mai importantă concluzie a discuţiilor cu FMI este că România are toate şansele să iasă din recesiune, ca prim pas spre ieşirea din criză. Reformele pe care le-am promovat şi-au dovedit corectitudinea. De aici am plecat în discuţiile cu FMI şi am încercat să găsim cea mai bună modalitate de a grăbi redresarea economică, prin accelerarea reformelor.

Nu mi-aţi răspuns la întrebare: câte companii vor fi restructurate? Dacă economia românească merge aşa de bine, de ce trebuie daţi afară oameni de la companiile de stat?
Trebuie înţeles faptul că redresarea economică nu se poate face cu găuri negre la stat. Trebuie să ieşim din logica statului care oferă un loc călduţ de muncă, indiferent dacă se munceşte sau nu. Că statul finanţează lipsa de performanţă. Nu statul plăteşte lipsa de performanţă, ci românii care din munca lor plătesc taxe şi impozite. Statul de stânga care a finanţat găurile negre la nivelul regiilor şi companiilor şi care aproape a pus România pe butuci nu mai poate continua.

E nevoie de un stat performant care să sprijine mediul privat, nu să fie o piatră de moară. Deci, da, trebuie să restructurăm companiile de stat. Deja la CFR aceste restructurări au început şi vor urma şi alte companii. Nu am luat însă aceste decizii uşor. Am discutat pe fiecare caz în parte cu reprezentanţii FMI şi, acolo unde am considerat că respectivele companii îşi pot reveni, ne-am susţinut punctul de vedere. Dar acolo unde restructurările trebuie făcute, ele vor avea loc.

Ne puteţi da un exemplu din care să reiasă clar succesul unei măsuri de reformă luate de către dumneavoastră?
Partea mai grea a trecut. Continuarea reformelor este necesară pentru a grăbi redresarea economică. Am moştenit o Românie de stânga, căreia politicienii i-au fluturat prin faţă ajutorul social ca soluţie la toate problemele. Prin reformele pe care le-am făcut, am creat fundaţia pentru o Românie de dreapta. Şi vă dau exemplul Codului Muncii. Nu este o întâmplare că, în primele zile de la intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii, 78.000 de locuri de muncă au ieşit din zona economiei subterane. Asta înseamnă că 78.000 de români au ieşit din "sclavagism", căci asta este munca la negru, şi au intrat în sistemul contribuţiilor sociale.

România de stânga a ascuns 20 de ani gunoiul sub preş şi a lăsat munca la negru să înflorească, pentru a nu fi deranjat sistemul ajutorului de la stat. A sosit timpul să curăţăm mizeria de sub preş. Asta înseamnă să continuăm măsurile de reformă. Reformele, aşa grele cum sunt, le oferă oamenilor o perspectivă. O speranţă că pot să îşi găsească un loc de muncă, nu să trăiască din ajutorul social. Şomajul este în scădere şi, lună de lună, apar noi locuri de muncă. În România de dreapta numai cine nu vrea nu va avea unde să muncească.

Mediul privat a avut de suferit mult în urma restrângerii activităţii economice cauzate de recesiune. Pentru oamenii de afaceri există un mesaj din partea dumneavoastră?
Prin reforme, am lăsat companiile private să respire şi le-am asigurat un mediu sănătos pentru a se dezvolta. Sunt semne din piaţă, de la bănci, că treptat se produce o relansare a creditării. Asta înseamnă că patronii, companiile private încep să profite de pe urma măsurilor de reformă.

Şi totuşi, ce le spuneţi românilor din companiile de stat care şi-ar putea pierde locurile de muncă?Le spun că îşi vor putea găsi alte locuri de muncă. Era o chestiune de timp până când aceste companii ar fi fost restructurate. Important este să creezi noi locuri de muncă, nu să conservi locurile de muncă în companiile de stat neperformante. Şomajul este în scădere şi, lună de lună, apar noi locuri de muncă. În România de dreapta, numai cine nu va dori nu îşi va găsi un loc de muncă.

Mai sunt câteva zile până vor veni datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică privind creşterea economică pe primul trimestru din 2011. Mai devreme spuneaţi că preconizaţi un raport pozitiv…
Sper ca datele Institutului Naţional de Statistică să fie încurajatoare, să confirme creş terea economică din ultimele luni şi prognozele pentru a putea spune ceea ce ne dorim cu toţi să auzim: România a ieşit oficial din recesiune şi intră pe creştere economică. Astfel, în 2011 vom putea avea o creştere economică de 1,1 la sută, iar în 2012 România va avea o creştere economică şi mai mare, de 3,5 la sută.

Aceste evoluţii vor reprezenta dovada cea mai bună că PDL a pus România pe drumul drept. De aceea şi spun că PDL poate şi trebuie să conducă în continuare România şi după 2012. Pentru că vom ieşi din recesiune şi vom învinge criza economică, iar România trebuie condusă de învingători, nu de o stângă iresponsabilă care nu ştie decât să critice, fără a avea nicio soluţie.

Totuşi, când vor simţi românii creşterea economică în buzunarele proprii?
Nu vreau să cădem în capcana populismului, aşa cum au făcut atâtea alte guverne în trecut. Nu putem oferi creşteri de salarii, pensii şi alte prestaţii sociale fără o bază în economia reală. Salariile vor creşte odată cu creşterea economică. Dacă lucrurile merg pe traseul actual, la sfârşitul lui 2011, începutul lui 2012, bugetarii vor recupera scăderile salariale din vara lui 2010.

Este de ajuns că în România USL promite creşteri de salarii pe hârtie, cu 50%. PDL trebuie să fie partidul care va creşte salariile românilor în mod real, nu pe hârtie, astfel încât ei să simtă acest lucru pe termen lung, nu pe câteva luni.
Unele voci vorbesc despre o separare a guvernului de partid, pentru ca partidul să nu fie afectat de costurile guvernării.
PDL a susţinut guvernul şi a acceptat toate pasivele măsurilor de austeritate. Ar fi o greşeală ca PDL să nu îşi asume în continuare guvernarea, când România se redresează economic. Nu trebuie să facem jocurile USL care îşi doreşte un PDL cât mai distanţat de mesajul de re formă al preşedintelui şi cât mai divizat în interior. PDL va câştiga alegerile din 2012 cu un mesaj de dreapta şi promovând o Românie de dreapta. În ultimul an, cel mai puternic mesaj de dreapta al PDL a fost guvernarea. Şi aşa trebuie să rămână….

Sondajele de opinie prezintă însă o altă realitate…
PDL nu a condus niciodată cu ochii la sondaje. Şi acesta a fost şi secretul victoriilor electorale. Am arătat ro mânilor că suntem capabili să luăm deciziile bune pentru ţară, nu bune pentru scorurile din sondaje. Sondajele se schimbă de la o lună la alta. Sunt sigur că, în urma redresării economice, PDL va creşte electoral. De altfel, chiar sondajele USL dau PDL în creştere şi USL în scădere.   
De unde va veni creşterea în sondaje a PDL?
Există foarte mulţi români de dreapta, care sprijină reformele fără însă a sprijini, momentan, PDL. Îi vom atrage pe aceşti români de partea noastră, pe măsură ce reformele îşi vor face simţit efectul. Mai mult, o mare parte din electoratul de dreapta al PNL a fost dezamăgit de faptul că Crin Antonescu şi-a vândut partidul pentru o presupusă susţinere politică la următoarele a legeri prezidenţiale de la PSD şi mai ales de la Antenele lui Voiculescu. PNL este acum un partid de stânga, într-o alianţă de stânga fără soluţii. Foştii votanţi de dreapta ai PNL nu se mai regăsesc într-un mesaj de stânga şi sunt pregătiţi să sprijine o agendă de dreapta.

Ieri aţi fost în rândurile organizaţiei PDL Bucureşti. Cum vi se pare strategia USL pe Legea Capitalei?
Vreau să spun că Alianţa Socialistă a luat o mare ţeapă pariind pe un discurs negativ. Singura strategie a politicienilor din USL este să folosească politica fricii. Aşa au încercat şi la Bucureşti. Au deschis corturi în fiecare intersecţie pentru a ataca PDL fără a spune niciun cuvânt despre ce propun. Astăzi corturile USL au dispărut pentru că bucureştenii s-au săturat de politica fricii, de politica lui "apără Bucureştiul de Elena Udrea" şi vor o politica lui "munceşte pentru Bu cureşti".

Alegerile din interiorul PDL sunt doar peste câteva zile. Veţi câştiga un nou mandat?
Sunt sigur că voi câştiga pe 14 mai. Voi câştiga competiţia din PDL, pentru că proiectul "România dreaptă. România puternică" poate aduce victoria partidului la alegerile din 2012. PDL este în faţa unei şanse unice. Timp de 2 ani de zile, ne-am asumat reforme dificile care au schim bat România şi au repus-o pe o fundaţie solidă. Ce era mai greu a trecut. PDL va merge înainte fără ezitare pentru a construi o România de dreapta, o Românie puternică.

Îl respect pe Vasile Blaga şi pe toţi ceilalţi colegi care îi susţin moţiunea. Eu cred însă că PDL trebuie să aibă în fruntea sa un învingător. Ca şi candidat al PDL, am câştigat de două ori Primăria Cluj- Napoca. Ca preşedinte al PDL, am câştigat toate alegerile de când ocup această funcţie. PDL are nevoie de o conducere formată din învingători. Eu sunt un învingător, iar cei care mă susţin sunt de a semenea oameni care au câştigat alegerile în organizaţiile lor.
SURSA www.evz.ro