ARCA LUI DIACONOE

Faptul că un post de televiziune se transformă în partid nu trebuie să mire.

Partidul Poporului caută poporul partidului. O face agresiv, la limita grotescului, printr-un cocktail de mesianism speluncoid, demagogie galopantă, şuşanea festivistă şi folclor de tranziţie gata să promită raiul în fiecare frază. În mod normal, nicio construcţie politică nu poate izbândi dacă fondatorul ei e flancat ideologic de Sorin Ovidiu Bălan şi Florin Condurăţeanu. Numai că România e un spaţiu unde miracolul e cerşit pretutindeni şi de la oricine. Partidul Poporului făgăduieşte leacuri pentru toate relele şi pansamente pentru toate rănile, neuitând să adauge - produs obligatoriu în orice meniu axat pe revanşă - întemniţarea celor vinovaţi de prăbuşirea ţărişoarei. Cine sunt aceştia? Ciocoii, vezi bine. Şi cine sunt ciocoii? Toţi cei spre care se pot canaliza nemulţumirile populare, de la preşedinte la primar şi de la şeful Federaţiei de Fotbal la directorul de bancă surprins în supermarket cu jambon spaniol în loc de salam cu zgârciuri.

Faptul că un post de televiziune se transformă în partid nu trebuie să mire. Iar echivalarea partidului cu o tejghea unde se distribuie de toate, nici atât. Aşa se întâmplă când cei săraci cu buzunarul fac corp comun cu cei săraci cu duhul. Partidul Poporului e o apariţie care speculează, în haine noi, vaste resurse de naivitate populară. El e, la drept vorbind, continuatorul jocurilor piramidale care au scuturat România în anii nouăzeci. Caritas, Gerald, FNI şi celelalte forme de brigandaj organizat seamănă întru câtva cu ghişeul din spatele căruia pândeşte rictusul de rozător cu probleme la suprarenală al lui Dan Diaconescu. Ocrotit de autorităţi, Ioan Stoica oferea de opt ori suma depusă la Caritas, omiţând să spună cum era posibil un atare artificiu. La rândul lui, Diaconescu înşiră acum kilometri de promisiuni şi face escaladă pe nemulţumirile candizilor care, neavând mare lucru, cred tot ce li se flutură prin faţa ochilor. Acest comerţ cu naturi vulnerabile şi credule e posibil doar în lipsa oricăror urme de demnitate personală. Dar cine a fugit atât de mult din realitate încât să-l suspecteze pe Dan Diaconescu de aşa ceva?

Cu o jumătate de an în urmă, Partidul Poporului şi-a prezentat platforma-program la OTV, între găzduirea unei mirese furate de la nuntă şi un recital de manele. Pentru împrospătarea memoriei, iată câteva dintre liniile sale de forţă: mărirea tuturor salariilor şi pensiilor (de unde?), desfiinţarea impozitelor (cum?), abolirea şomajului (prin ce mişcare de baghetă?), cadorisirea fiecărui român cu 20.000 de euro (Dan Diaconescu, să-i dăm ce i se cuvine, se arată ceva mai chibzuit decât fostul candidat prezidenţial Mircea „Mihaela-dragostea-mea" Geoană) şi înfiinţarea unui fond naţional de întrajutorare, al cărui gestionar ar fi urmat să fie ales prin referendum. Toţi făuritorii de utopii se pot declara ruşinaţi în faţa unei asemenea plăsmuiri. Acum, Dan Diaconescu le vorbeşte bănăţenilor care i-au cumpărat portretul (1 leu sau 2, în funcţie de dimensiuni) despre mutarea Capitalei la Timişoara, iar oltenilor despre reînfiinţarea în regim de urgenţă a echipei de fotbal Universitatea Craiova. E uşor de ghicit ce urmează: mutarea cascadei Niagara la Rovinari, reîmpădurirea în patru zile a zonelor defrişate, transformarea Tecuciului în port la Mediterană şi eradicarea tuturor bolilor grave. Cine nu crede va deveni, de bună seamă, victimă a unei epidemii de pistrui declanşate la un semn.

Acţionat de cineva din umbră, care-l dirijează pe Dan Diaconescu, aşa cum bănuieşte multă lume, sau evoluând pe cont propriu, Partidul Poporului rămâne, oricum am privi lucrurile, o insultă naţională. O arcă la bordul căreia Diaconoe n-a îngrămădit animale pe care să le salveze de potop, ci doar cacealmişti fără Dumnezeu. Traficanţi de slăbiciuni, disperări şi iluzii în ţiplă..
AUTOR RADU PARASCHIVESCU
SURSA ADEVARUL

SACALII LUI VANTU SE LUPTA CU VULPOIUL GHITA PENTRU HOITUL REALITATEA TV

Bătălia dintre oamenii lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Sebastian Ghiţă pentru controlul postului de televiziune Realitatea TV a continuat, ieri, printr-o mutare ingenioasă şi atent pregătită în laboratoarele lui SOV. Administratorul judiciar al Realitatea Media SA, societatea Rovigo SPRL, a denunţat contractul de management semnat cu firma lui Sebastian Ghiţă, Asesoft Internaţional SA. „Administratorul judiciar al SC Realitatea Media SA denunţă «contractul pentru servicii de consultanţă şi management strategic şi asigurarea resurselor de finanţare ale activităţii», încheiat în data de 24.10.2010 între SC Realitatea Media SA în calitate de client şi SC Asesoft Internaţional SA în calitate de manager“ - se afirmă în notificarea trimisă ieri, 6 octombrie, firmei controlate de Sebastian Ghiţă.

Justificarea acestei decizii a administratorului judiciar este aşa-zisa „maximizare a patrimoniului debitoarei“ la care se face referire în legea insolvenţei (nr. 85/2006) unde, la art.86, alin 1 se precizează că „în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract(...)“. Este exact ceea a urmărit Elan Schwartzenberg atunci cånd a cerut intrarea în insolvenţă a firmei pe care tocmai o cumpărase de la Vîntu. Cum el nu-l putea îndepărta pe Ghiţă din Realitatea, a ales s-o facă prin intermediul administratorului judiciar. Teoretic, asta înseamnă că Ghiţă a fost scos din joc. Practic însă, el mai are cåţiva paşi de făcut chiar dacă, oficial, a anunţat doar unul: înscrierea la masa credală, poziţie din care, în virtutea faptului că deţine peste 51% din creanţe, va putea cere falimentul Realitatea Media, ceea ce ar putea însemna închiderea unuia dintre marile canale de dezinformare din mass-media romåneşti. Pånă atunci însă, beligeranţii mai au de dat nişte bătălii. Ceea ce a început la sediul Realitatea TV, atunci cånd Vîntu s-a desantat cu căruciorul şi bodyguarzii în studiourile lui Ghiţă, pentru a-i băga minţile în cap, a continuat apoi, ca într-un joc de ping pong, prin lovituri succesive pe care şi le-au aplicat reciproc cele două paravane implicate, la vedere, în acest război de uzură, managerul Sebastian Ghiţă şi patronul Elan Schwartzenberg. Ceea ce iniţial părea a fi o glumă, s-a dovedit a fi însă un conflict destul de interesant, mai ales după episodul interceptărilor cu morţii lui Vîntu din dealurile Moldovei şi cazarea golănasssului, pentru o scurtă perioadă, într-o celulă de lux de la Rahova. Conform declaraţiilor lui Gheorghe Piperea, avocatul Realitatea Media dar şi un apropiat al lui SOV, mişcarea de ieri a lichidatorului judiciar are un „efect imediat“, iar „singurul drept pe care îl are Asesoft este de a cere o despăgubire care de fapt nu e altceva decåt o declaraţie de creanţă la masa credală. Chiar dacă i se acordă de către instanţă, este trecut pe tabel şi stă la coadă ca toţi ceilalţi. Adică trebuie să suporte ordinea de prioritate“ a declarat avocatul pentru Hotnews. Reacţia lui Ghiţă a fost pe măsură, el afirmånd că, în acest caz, „singurul drum pe care îl văd pentru compania lor este falimentul. Asesoft Internaţional ar deveni cel mai mare creditor cu peste 51% din creanţe, şi va cere falimentul“. Mai mult, a precizat Ghiţă, jocul va continua deoarece el a pregătit deja o alternativă la ventilatorul lui SOV. „Oricum, vă spun încă o dată, Asesoft are o licenţă TV şi poate emite cu sau fără opoziţia domnilor Vîntu şi Schwartzenberg“ a declarat Ghiţă confirmånd astfel temerile grupării Elan-ului lui Vîntu. El a înfiinţat deja o altă firmă, RTV Satelitte Net, pe care a transferat majoritatea angajaţilor de la Realitatea TV, ajungåndu-se astfel în situaţia, deocamdată hilară, ca angajaţii de la televiziunea din Piaţa Presei Libere să figureze pe două ştate de plată.

Mişcarea lui Ghiţă

Lovitura de ieri clarifică, astfel, mişcările disperate făcute de Ghiţă şi Vîntu în ultimele luni, după ce managerul ploieştean s-a dovedit a fi un pion otrăvit pe care strategul FNI l-a „înghiţit“ în virtutea inerţiei. După ce Vîntu şi-a primit porţia de arest, în urma denunţului făcut de Sebastian Ghiţă, el a reacţionat, via Elan Schwartzenberg, cerånd pe 5 septembrie a.c. intrarea în insolvenţă a Realitatea Media SA, invocånd o reorganizare judiciară necesară din cauza situaţiei financiare a companiei. În realitate însă, aflåndu-se în imposibilitatea de a denunţa contractul de management încheiat cu firma lui Ghiţă, cåtă vreme acesta respectă contractul achitånd la timp salariile angajaţilor, datoriile firmei şi să menţină ratingul în anumiţi parametri, singura cale de a anula contractul rămånea administratorul judiciar. Reacţia lui Ghiţă la această măsură a venit destul de rapid, el introducånd în scenă RTV Satellite Net SRL, firma înfiinţată anul acesta şi pe care avea să preia plata salariilor angajaţilor de la Realitatea Media. El mai avea, de asemenea, atu-ul sediului, pe care îl preluase de la Coresi. Pentru a anihila avantajul lui Ghiţă, care nu putea fi evacuat, la o adică, din incinta Realitatea TV, Elan Schwartzenberg a anunţat deja, în vară, mutarea sediului televiziunii în spaţii care aparţin companiei Wilbrook International. Ca să contracareze lansarea de către Ghiţă a unei noi televiziuni pe scheletul Realitatea TV, după ce avea s-i ia contractul de management, Elan Schwartzenberg a trimis recent, către CNA, o adresă prin care a cerut respingerea oricărei „cereri de autorizare a realizării şi difuzării unui serviciu de programe TV aparţinånd unui alt titular de licenţă decåt Realitatea Media, în cazul în care amplasamentul sursei programului (spaţiile redacţionale şi de producţie, respectiv studioul TV) se află în spaţiile în care funcţionează postul de televiziune Realitatea TV“. Conform unor pagini de media apropiate lui SOV, Ghiţă ar fi intenţionat să lanseze un nou post tv prin intermediul unei firme din zona de influenţă a lui Victor Ponta, Ridzone Computers (Tårgu Jiu), liderul PSD fiind un bun amic al ploieşteanului Ghiţă. Penultima mişcare a fost făcută, vinerea trecută, de însuşi Vîntu, puşcăriabilul care, prezent într-o sală de judecată, a aruncat în jurnalişti cu nişte dosare compromiţătoare la adresa lui Ghiţă, ce conţineau nişte note ale ANAF adresate unor instituţii ale statului (Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi DNA), plus nişte înregistrări confuze din care ar fi rezultat că „stimabilul“ Ghiţă ar fi atentat la viaţa lui Vîntu. A urmat apoi, ieri, mutarea făcută de lichidatorul judiciar Rovigo, o firmă aleasă parcă special pentru a i se aplica lovitura decisivă lui Sebastian Ghiţă.
AUTOR DAN BADEA
SURSA CURENTUL

''NASUL'' SOMAT SA TRAGA PE DREAPTA

Radu Moraru, managerul postul 10 TV detinut de RCS&RDS, a declarat miercuri pentru HotNews.ro ca ia in calcul inclusiv "ipoteza presiunilor politice" in ceea ce priveste situatia postului. "Au dat oamenii afara, chiria sediului e neplatita, nu se mai intimpla nimic acolo. Iar eu nu reusesc sa-l gasesc pe marele miliardar Teszari la sediul lui din Budapesta, unde ma aflu acum. E acelasi om care a venit la mine acasa, a mincat mincare facuta de mama mea, si acum nu pot sa stau de vorba cu el", a spus Moraru.

Ziaristul a mai spus ca incearca in zadar sa obtina explicatii de la Zoltan Teszari, actionarul majoritar RCS, despre concedierea angajatilor de la 10 TV care a avut loc la inceputul acestei saptamini.
"Aici, in Budapesta, nu se poate purta asa cu angajatii. In Romania insa isi permite sa-i trateze ca pe sclavi, i-a dat afara, desi aveam un contract pe cinci ani. Iar 10 TV avea, dupa doar citeva saptamini de emisie, o audienta mai mare decit DigiSport 1 si 2, posturi in care a investit 150 de milioane de euro", a mai declarat Radu Moraru, care a realizat si emisiunea Nasul la postul controlat de RCS&RDS.

Moraru si-a anuntat intentia de a lansa blogul nasul.tv pentru a relata relatia cu conducerea companiei din telecomReprezentantii RCS-RDS contactati de HotNews.ro au refuzat sa comenteze afirmatiile lui Radu Moraru.Reamintim ca postul 10 TV a fost lansat pe 10 decembrie 2010, Radu Moraru si emisiunea Nasul fiind imaginea noii televiziuni din portofoliul RCS-RDS. Moraru a plecat impreuna cu echipa sa de la B1 TV, post unde a realizat emisiunea timp de zece ani.​
hotnews.ro

''Rad usor amar, pentru ca, incet-incet, cei mai premiati ziaristi vor fi ori free-lanceri, ori pe internet, ori pe bloguri, ori… (ca Mile Carpensian). Eu ma intreb – de multi ani ma intreb – oare eu cat voi mai rezista? Stiu ca se sapa puternic, de ani de zile… Ce trist: toate jegurile, toate lichelele si jafurile care iau bani multi si, pe masura ce fac servicii, iau bani si mai multi, aia prospera, au tupeu!… Cred ca singura solutie – pentru o presa curata – este sa facem o cheta publica. Poporul sa finanteze acest proiect si sa fie actionar direct!… Stiti de de ce? Eu m-am lamurit: nici un mogul nu vrea sa investeasca intr-o presa independenta. Nu vrea nimeni – dintre moguli – Adevarul!” - Radu Moraru
roncea.ro

Ce ar fi daca am rasfoi blogosfera si ne-am opri in data de 24 noiembrie 2010 la aceasta postare: Radu Moraru sau Nasul si-a gasit Nasul...., nu stiu de ce dar la vremea respectiva, mi-am zis sa notez acest articol intr-un colt al memoriei. Nu ar strica o lectura, sa vedem ce demisii s-au anuntat recent pe piata media, si la cine se vor angaja demisionarii. Unde au mai prestat Ion Cristiu si Robert Turcescu in trecut, vectorii principali la aceasta ora a postului B1?! Cu pasi repezi se apropie campania electorala, iar sforile de aceasta data au inceput sa se traga din timp, toate portile par sa se inchida in fata PDL-ului.

LECTIA CEHA PENTRU DREAPTA ROMANEASCA

Istoria recentă a Cehiei nu conţine doar lecţii pentru politicienii români care încearcă să-l reînvie pe Ceauşescu, ci şi pentru partidele de dreapta. Nu la fel de spectacu­loa­se, dar cu acelaşi mesaj: asuma­ţi-vă convin­gerile până la capăt şi fără minciuni inutile! Înaintea alegerilor anticipate pentru Camera Deputaţilor, programate iniţial pentru vara lui 2009, Partidul Social Demo­crat era considerat câştigător cert, fiind cotat cu peste 30% din voturi. În lu­nile dinaintea alegerilor, au apărut două forţe noi.

 Un partid politic nou, TOP 09, şi un lider nou, Radeck John, în frun­tea unui partid ceva mai vechi, dar care jucase până atunci un rol minor, „Afaceri Publice". Beneficiind şi de amânarea ale­gerilor cu aproape un an (s-au ţinut pe 28-29 mai 2010), TOP 09 a obţinut 17% din voturi şi a devenit a treia forţă politică a ţării, detronându-i pe comunişti. „Afa­ceri Publice" s-a situat pe locul cinci, cu aproape 11%.

 Social-democraţii au câştigat alegerile, însă nu cu 30%, ci cu 22%. Acest scor, dar şi faptul că al doilea partid clasat, cel Civic Democrat, care obţinuse 20%, s-a aliat cu TOP 09 şi cu „Afaceri Publice" i-au obligat pe social-democraţi să-şi recunoască înfrân­ge­rea chiar a doua zi după anunţarea rezultatelor. Şeful social-democraţilor, Jiri Paroubeck, şi-a dat demisia, ca şi liderul creştin-democraţilor, partidul din care se desprinsese TOP 09, deoa­rece a ratat pragul de 5% şi intrarea în Parlament.

 Amânarea alegerilor le-a dat răgazul necesar celor două noi forţe politice, TOP 09 şi „Afaceri Publice", să convin­gă. Însă esenţial a fost cum au făcut-o: prin campanii agresive şi inovative, cu mesaj clar. Ambele au avut un puter­nic discurs anticorupţie, îndreptat în spe­­cial împotriva fostului partid de guvernământ, cel Civic Democrat, adi­că a celor alături de care aveau să for­­meze ulterior coaliţia de guvernământ.

 De altfel, Partidul Civic Democrat, cel mai important partid de dreapta din Cehia, deşi s-a clasat pe locul doi şi a rămas la putere, numind chiar şi noul premier, a înregistrat pierderea cea mai severă. Din cele 81 de mandate pe care le câştigase în 2006 au pierdut 28 şi au mai rămas cu 53. Spre deosebire de ei, social-democraţii au pierdut doar 18.

 Motivul pentru care civic-democraţii au pierdut cele mai multe mandate este unul şi acelaşi cu motivul pentru care au rămas la putere. Celelalte formaţiuni de dreapta i-au atacat virulent şi cu argu­men­te şi, ca urmare, au câştigat pro­cen­te consistente, suficiente ca să le per­mită să guver­neze împreună cu partidul pe care în campania electorală îl trans­formaseră în sac de box. A fost surprinză­tor faptul că noile partide au format o coaliţie de guvernământ cu cei pe care îi identificaseră ca principali responsabili pen­tru problemele Cehiei? Da şi nu. Da, pentru că au acceptat să se facă frate cu dracu'; şi nu, pentru că alternativa ar fi fost să se facă frate cu ta'su.

 Cum a fost posibilă această salvare de ultim moment în urma căreia dreapta a rămas la putere deşi popularitatea ei se erodase considerabil ca urmare a măsurilor nepopulare dictate de criză?

 În primul rând, dreapta de la putere a fost atacată dinspre dreapta. Pe două direcţii. Dinspre o dreaptă cerebrală, TOP 09, focusată pe problema economică, care cerea reducerea şi mai drastică a risipei din sectorul public şi măsuri care să stimuleze economia. Şi care nu s-a mulţumit să mobilizeze alegătorii prin gargară ieftină pe forumurile de internet, ci a coborât în stradă, pentru a convinge Cehia reală, nu doar pe cea virtuală.

 Una dintre strategii a fost de a trimite tuturor alegătorilor imitaţii de facturi cu suma colosală la care a ajuns la dato­ria pu­blică şi cât le revine lor de plată din acea sumă. O alta a fost de a-şi trimite acti­viştii prin baruri pentru a explica, la o bere, care sunt soluţiile şi măsurile pen­­tru care vor milita ei dacă vor ajunge la putere. 

„Afaceri Publice" a atacat cu argu­men­tele dreptei populiste. Cerând măsuri drastice împotriva corupţiei, dar şi pentru combaterea criminali­tăţii care afectează cetăţeanul de rând. Nu au lipsit nici discursurile aluziv homo­fobe, sexiste şi anti-rroma. Şi ei au coborât în stradă şi au instituit pa­trule de voluntari în Praga pentru a ridica de pe  străzi drogaţii şi prostituatele.

 Ambele partide au lideri carismatici, care, deşi erau departe de a fi avut un trecut imaculat, la momentul alegerilor se bucurau de cea mai mare încredere din partea alegătorilor. Mai important decât orice, ei nu sunt invenţiile Partidului Civic Democrat. Opoziţia lor nu a fost mimată, iar criticile pe care le-au adus în campanie partidului de guvernământ nu au fost regizate.

 Ambii lideri şi oamenii lor de încredere au refuzat varianta comodă şi au ales-o pe cea mai dificilă. Cu toţii au fost curtaţi la un moment dat de Partidul Civic Democrat, dar au refuzat cu încăpăţâ­nare ofertele, preferând să-şi investească energia în propriile proiecte politice. Dacă ar fi ales să se unească cu partidul dominant în loc să încerce să-l învingă, ambele ar fi pier­dut. Din interior nu ar fi putut schimba nimic. Ar fi fost ultimii veniţi şi vocea lor ar fi fost, în cel mai bun caz, igno­rată. Iar la primul semn că nu respectă disciplina de partid şi critică în exterior ceea ce se întâmplă în interior ar fi fost demişi din funcţie şi chiar excluşi.

Ambele partide au evitat ambigui­tăţile. Nu au pretins că sunt altceva decât erau. Proiecte politice pursânge. Niciodată nu s-a pus problema ca ele să pozeze mai întâi în mişcări civice pen­tru ca după aceea, „la cererea publicu­lui", să se trans­forme în par­tide. Atât TOP 09, cât şi „Afa­ceri Pu­blice" au beneficiat însă, indirect, dar consis­tent, de campaniile antico­rup­ţie şi anti-SISTEM ale unor orga­nizaţii sau iniţiative civice de mare impact, precum „Defenestrarea 2010" sau „Înlo­cuiţi Politicienii", susţinute de intelec­tuali de mare probitate morală.

Astăzi, la peste un an de la instalarea noii coaliţii de dreapta, cu greu s-ar pu­tea spune că ea a împlinit toate speranţele celor ce i-au votat. Aproape că nu a exis­tat lună fără vreo criză, fără acuzaţii gra­ve de corupţie, fără demisii şi demiteri răsunătoare. La baza lor au stat de multe ori dezvăluirile făcute de un demnitar despre ilegalităţile comi­se de un coleg din coaliţia guvernamentală. Privit în retrospectivă, ce a rămas din imaginea justiţiară idealizată pe care cele două noi partide şi-au creat-o în campanie este destul de trist. Chiar jalnic. Cu toate acestea, potrivit sondajelor, alegătorii, deziluzionaţi cum sunt, încă o dată, de moralitatea multora dintre politicienii de dreapta pe care i-au votat, le-ar încredinţa tot acestora puterea. De ce?

Pentru că măcar un lucru funcţionează. Cele trei partide se pre­sează reciproc pen­tru a-şi atinge fie­care măcar agenda mi­ni­mală  pe baza căreia au fost votaţi. Iar dacă imple­mentarea măsurilor anti­corupţie încă trenează, lucrurile stau mult mai bine cu reformarea statului şi creşterea eficienţei administrative. Ex­plicaţia: priorităţile guvernamentale rezultă dintr-o concurenţă între diverse poli­tici de dreapta, şi nu dintr-un com­promis între măsuri de dreapta şi altele de stânga. Coerenţa şi eficienţa vin din faptul că lupta de la vârful puterii se duce în interiorul aceluiaşi sistem ideologic politic, nu între sis­teme diferite. Lucru care îi enervează la culme pe susţinătorii comuniştilor. Partidul lor ar primi astăzi un număr chiar mai mare de voturi decât în 2010.

Nu mă aştept ca Vadim, Voiculescu şi restul comuniştilor vopsiţi să-şi asu­me total şi sincer proiectul Ceauşescu. Întocmai precum fostul lor şef, şi ei trăiesc într-o fantasmă care îi împie­dică să perceapă cum sunt priviţi cu adevărat din afară. Dacă ar realiza o secundă că pe scara evoluţiei nu sunt nimic mai mult decât urmaşii lui Ceauşescu şi că unica lor misiune legitimă este aceea de a-i perpetua cât de mult moştenirea, nu s-ar mai complace în jalnicul efort de a ne dovedi că reprezintă altceva O şansă pentru a-şi clarifica poziţiile şi a-şi asuma până la capăt destinul politic o au cei ce spun că reprezintă dreapta. Cu o singură condiţie: să în­veţe ceva din lecţiile pe care ni le predau, gratuit, cei ce au trecut deja prin etapa în care ne aflăm noi.
AUTOR DAN CRISTIAN TURTURICA
SURSA ROMANIA LIBERA

FACULTATEA FARA BAC

Când crezi că ai trăit să vezi toate neroziile din lume, vine una care le întrece pe toate. Şi nu se întâmplă prin Barbados ori prin Trinidad Tobago, ci chiar aici, lângă noi, dintre noi, pentru noi.

Un grup de parlamentari PSD a iniţiat recent un proiect de lege de-a dreptul năstruşnic. Dacă respectivul proiect va deveni lege prin votul Parlamentului, absolvenţii de liceu ar dobândi dreptul de a studia la facultate, într-un „an pregătitor", chiar dacă nu au reuşit să promoveze Bacalaureatul! Carevasăzică, n-au fost în stare să ia 6 la Bac, dar sunt perfecţi  pentru studii universitare.

Motorul acestui proiect a fost Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei atât în Guvernul Năstase, cât şi într-unul dintre numeroasele Guverne Boc. Distinsa doamnă îşi susţine iniţiativa prin argumente ilare, de genul: „nevoia de a le oferi o soluţie celor aproximativ 100.000 de absolvenţi care nu au promovat"; pe aceştia, evident, „nu-i poţi lăsa în stradă" şi „nici nu rezolvi nimic dacă vor îngroşa numărul şomerilor"; pentru că, zice ex-ministrul, „aceşti elevi sunt părăsiţi de toată lumea".

Ce-o fi însemnând, oare, că 100.000 de tineri „au fost părăsiţi de toată lumea"? O avea doamna Andronescu informaţii că respectivii adolescenţi provin din familii dezorganizate, în care i-au abandonat şi părinţii, şi bunicii, ba chiar şi mătuşicile? Nu cumva drăguţii de ei s-au abandonat singuri, refuzând să înveţe cât să iasă de un 6 la Bac?
Şi apoi, de ce un tânăr de 18-19 ani, care nu are diplomă de Bacalaureat, trebuie să stea şomer? Există sute de meserii în care pot munci şi fără această dovadă a bravurii şcolare. A, dacă visează doar la posturi călduţe, mai mult cu mapa decât cu sapa, atunci s-avem pardon! Nu poţi fi ultimul la carte şi primul la avantaje. Dar nu-i nimic: viaţa e lungă, iar repetentul de azi poate deveni premiantul de mâine. Desigur, cu ambiţie şi trudă, că altfel nu se poate.

Pentru a fi cu adevărat iubiţi de popor, iar la alegerile viitoare să obţină 101%, parlamentarii PSD ar trebui să iniţieze alte câteva legi, care să consfinţească pe vecie că: şoferii au dreptul să gonească pe şosele fără permis de conducere; medicii pot opera fără să fi absolvit Medicina; preoţii vor ţine slujbe în biserică fără să fi trecut pe la Teologie; pentru a ţine manşa avionului nu mai e nevoie de brevetul de pilot. Şi multe asemenea năzbâtii, astfel încât vom deveni cea mai liberă ţară din lume. E drept că după o vreme vom dispărea cu toţii, căci medicii vor predica în biserică, preoţii vor opera în spitale, iar doamna Andronescu ne va întâmpina pe toţi, surâzătoare, în uşa balamucului.
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSA ADEVARUL

NU E REGE NU E PRINT, E DOAR DIN MEHEDINTI : FLORIN MITROI SOLISTUL RESTAURANTELOR

TRIBUL POALELOR IN CAP

Este diva de România singura vinovată pentru impasul identitar? Fără îndoială că nu. Presa trebuie convocată la rândul ei pentru explicaţii şi scuze.

E o glumă acră şi totodată o bună schiţă de portret naţional. O ştiţi, desigur. Un român în pijama îşi scarpină convexităţile şi fumează pe balcon, într-un bloc scorojit, la margine de oraş. La un moment dat, pe câmp, la vreo doi kilometri de bloc, un mic avion utilitar se prăbuşeşte peste un şopron. Bărbatul aruncă mucul de ţigară în capul cui se nimereşte, scuipă peste balcon şi mormăie blazat: „Ţară de doi lei, atentate de doi lei". Dincolo de cinismul poantei stau câteva lucruri care nu mai curentează pe nimeni de-un car de ani: apetenţa pentru derizoriu, dizolvarea criteriilor şi atrofierea exigenţei. Standardele cad sub tocătorul tabloid. Permisivitatea absolută, visul nutrit decenii la rând de români, se transformă din ideal în bumerang. Adrian Georgescu, prieten şi coleg de rubrică în „Adevărul", mi-a şoptit acum două luni că sloganul care ni s-ar potrivi cu adevărat, fără frunză şi tăieri de panglici, este „România doare". Nu-mi place să-i spun că are dreptate, însă are.

Una dintre expresiile derizoriului - mediatic, de data asta - este relativizarea cuvântului „divă", plasarea lui în preajma unor persoane care au dovedit repetat că nu se pot ridica la înălţimea lui. Aluzia la divinitate care palpită înăuntrul acestui cuvânt pare să se fi pierdut. Diva din România tranziţiei acoperă un gol de imaginaţie şi o lene crâncenă a gândirii. Vorbele rostogolite despre divele, divuliţele şi divetele carpatine sunt un balet stângaci pe covorul minimei rezistenţei. Dacă în alte timpuri şi locuri diva impresiona prin har, nobleţe şi serenitate, acum criteriile de legitimare provin mai degrabă din atlasul anatomic. Diva e omologată de public şi de presă dacă arată bine. În plus, ea trebuie să ştie să rateze toate ocaziile în care tăcerea i-ar fi adus foloase. Cu musculatura mereu încălzită, atentă la cel mai mic zgomot perturbator, diva noastră de uz intern pare gata în orice secundă să-şi înfigă mâna în şold şi să-şi pună poalele în cap. Indiferent cum o cheamă, ascunde un retevei în fiecare cuvânt şi o suliţă în fiecare privire. Secretă otrăvuri cu termen de garanţie nelimitat şi trăieşte în captivitatea unui nonsens: se răsfaţă sub reflectoarele notorietăţii, dar îşi doreşte, uneori ipocrit, discreţia care-i încojoară pe anonimi.

Este însă diva de România singura vinovată pentru impasul identitar? Fără îndoială că nu. Presa trebuie convocată la rândul ei pentru explicaţii şi scuze, deşi va refuza să se prezinte, la adăpostul alibiului comod şi imbecilizant al formulei „asta vrea publicul". Iar asta din două motive. Primul este sârguinţa scribilor tabloizi de-a torpila acalmia din viaţa divelor prin fabricarea de scandaluri. Ţin minte o emisiune TV de acum trei-patru ani în care un martor mincinos a povestit cum Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu montaseră nici mai mult, nici mai puţin decât o bătaie cu maioneză într-un hol de instituţie. Al doilea motiv este reflexul mahalagesc pe care presa de rigolă l-a dezvoltat la simpla pomenire a unui nume sau altul. Italienii, nici pe departe cei mai manieraţi cetăţeni ai lumii, au ajuns să le alinte pe dive spunându-le „La Callas", „La Cardinale" sau „La Loren", într-o expresie care adăuga iubirii şi respectului un strop de veneraţie. Prin contrast, flaşnetele cancaniere din România au optat pentru ţăţismul abrupt, pentru apelative pe care le poţi auzi din gura unei precupeţe, dar n-ai voie să le observi la un ziarist sau la un om de televiziune. Când te recomanzi ziarist şi scrii „Columbeanca", „Zăvoranca", „Bădeasca", „Prodanca", „Răduleasca", „Moculeasca" şi „Bahmuţeanca", înseamnă că nu numai atentatele văzute de fumătorul din balcon sunt de doi lei. Iar tribul poalelor în cap de care îţi baţi joc te include fără să-ţi dai seama.
AUTOR RADU PARASCHIVESCU
SURSA ADEVARUL