vineri, 18 martie 2011

PIROMANII PONTA SI ANTONESCU

Victor Ponta şi Crin Antonescu fac parte din a doua categorie. Să aprinzi focul naţionalist antimaghiar în timp de criză economică pentru că eşti incapabil să propui o alternativă la Codul lui Boc ori să gândeşti şi să exprimi argumente solide împotriva acestuia este o dovadă de primitivism politic.

Numărul mic de manifestanţi împotriva Codului Muncii poate reprezenta un indicator că salariaţii, cei care cred că drepturile lor sunt afectate de noul text legislativ, nu s-au simţit reprezentaţi de opoziţia parlamentară. Şi cum s-ar putea regăsi îngrijorările lor în discursul lui Crin Antonescu din care pot fi extrase două idei principale: că-l enervează Boc pentru că-l numeşte socialist şi că-l mai enervează şi Dinu Patriciu şi Grigore Cartianu. Lista rămâne deschisă. De altfel, intrarea triumfală a lui Victor Ponta şi Crin Antonescu în Piaţa Constituţiei, înainte de dezbaterea moţiunii, a fost întâmpinată cu o răceală tulburată doar de două, trei aplauze anemice. Opereta naţionalistă din parlament ar putea fi începutul declinului pentru USL dacă nu cumva, pe fondul crizei economice, românii şi maghiarii au acumulat frustrări ce au nevoie de o astfel de supapă.

Sunt câteva motive pentru care Ponta şi Antonescu au recurs la diversiunea naţionalistă. Primul este că nici unul, nici celălalt nu au citit Codul Muncii, nici măcar pastişa ce poartă propriile lor semnături şi a fost depusă la parlament ca variantă a USL. Cei doi lideri au avut treburi mai importante pe cap: primul poartă un război imaginar cu predecesorul său Mircea Geoană, cel de-al doilea se răfuieşte cu Dinu Patriciu, atacând-o nedemn şi sexist pe Adriana Săftoiu. Trebuie să recunoaştem că misiunile lor, evident în slujba interesului public, sunt mari consumatoare de energie.

Cel de-al doilea motiv este ceva mai relevant din punct de vedere politic. Ponta şi Antonescu şi-au făcut probabil un calcul cinic că, dacă aprind scânteia naţionalistă, partidului de guvernământ îi va fi mai greu să-şi îndeplinească promisiunile făcute UDMR. Iar rezultatul ar fi ruperea coaliţiei majoritare şi trecerea UDMR în opoziţie. O socoteală greşită: odată aprins incendiul, nici USL nu se va putea angaja că va adopta legile UDMR privind statutul minorităţilor şi regionalizarea.

Ponta şi Antonescu, încurajaţi şi de retorica naţionalistă de la Budapesta, ar putea însă apăsa în continuare pedala pericolului maghiar, în interes politic şi electoral. Cei doi lideri autişti ai opoziţiei par să nu fi auzit de experienţa preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, care, prin discursul privind siguranţa naţională şi campania de expulzare a romilor, a propulsat în fruntea sondajelor de opinie Frontul Naţional condus de fiica lui Jean Marie Le Pen. Nici Ponta şi nici Antonescu nu sunt credibili în rolurile de luptători naţionalişti, dar de incendiul stârnit de ei ar putea profita, pe fondul crizei economice şi identitare, extremişti care stăpânesc retorica. Şi nu Vadim Tudor ale cărui resurse de convingere sunt epuizate, ci un nou cavaler pe cal alb, aşa cum este şi Marine Le Pen în Franţa.

Radicalizarea ar putea atinge şi secuimea, încercată şi ea de criza economică şi identitară, pentru care drepturile obţinute de UDMR în 20 de ani nu înseamnă nimic pentru că acestea existau de facto. Situaţie care ar fi în dezavantajul UDMR şi din care ar trage foloase electorale noile organizaţii naţionalist-populiste ale maghiarimii. Psihologii crizelor avertizează că un rău imens poate fi atins când două populaţii, în acest caz cea majoritar românească şi cea minoritar maghiară, se găsesc în simetrie pe aceeaşi problematică, fiecare devenind pentru cealaltă "răul încarnat şi obiectul desemnat al violenţei persecutorii". România a mai experimentat aşa ceva la începutul anilor ’90 pe fondul crizei produse de tranziţia de la totalitarismul de factură comunistnaţionalist la democraţie.

Deocamdată răul nu s-a produs. Gesticulaţia naţionalistă a lui Victor Ponta şi cea a lui Crin Antonescu ţin mai degrabă de repertoriul de circ decât de încolonarea sub steag. Surprinzător, dar cel care a strivit cu piciorul scânteia aprinsă de opoziţie a fost Emil Boc: Ponta şi Antonescu au reuşit ceea ce părea imposibil, să resusciteze reflexele de politician ale premierului. Din fericire, au mai fost şi alţi politicieni raţionali, chiar din băncile opoziţiei. Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au înfăţişat publicului ca nişte piromani care aprind incendii politice pentru a le privi mulţumiţi de ei înşişi.
AUTOR IOANA LUPEA
SURSA: www.evz.ro 

3 comentarii:

Blue spunea...

M-am gândit mult de ce nu au impact la public acţiunile opoziţiei, indiferent da partid sau alianţă. Cred că în ultimii ani şi ceea ce ne e servit drept sindicate poate fi subsumat termenului de opoziţie politică.
La sindicate e simpu, ele nu sunt ceea ce se înţelege prin termenul de "sindicat" ci mai repede sunt un fel de platforme care sprijină drumul spre politică al liderilor.
Dacă e să vorbim de opoziţie în general, vedem că dacă încercâm să analizăm logic ceea ce vedem, la un moment dat dăm cu oiştea in abureală. Nu mai înţelegem nimic, dacă apicăm o cheie, lucrurile se clarifică rapid. Este cheia care aduce toate acţiunile opoziţiei în serialul de poveşti care a avut ca episod introductiv momentul în care patriciu a ieşit cu larcimi în ochi de la DNA şi a spus cu voce slabă, dar plină de ură: "cineva va plăti pentru asta". S-a văzut apoi la cine se referea, la Monica Macovei. A doua ziTăriceanu a vrut să o dea afară dar PD şi Băsescu s-au opus, atunci a încept primul episod al serialului: "Criza Palatelor".
De atunci totul face parte din asta.
Chiar şi la alegerea preşedinţilor PSD şi PNL chestia pe care s-a pus accent maxim a fost de genul: "Nu voi precupeţi nici un efort în lupta cu Băsescu".

P.S. Îmi amintesc acum de ceva. Tot timpul s-a încercat iducerea unei chestii: Băsecu, Boc, PDL, Guvernul Boc etc, pe rând sau în grup erau declarati a fi slabi. Asta pentru că în România, în mod subconştient, românii nu au simpatie faţă de cei slabi. Greşală fatală pentru cei care fac asta.
Opoziţia politică, trusturile media Intact şi Realitatea media, unele organizaţii patronale şi sindicale luptă de ani de zile pe faţă să îi emoleue pe cei de la putere dar nu le iese, deci, pe o logică simplă şi directă ca minţile cărora li se adresează acele afirmaţii de slăbiciune, se trage automat o concluzie: Dacă ăştia sunt slabi, dar ăia nu reuşesc să îi înlăture, înseamnă că ăia sunt şi mai slabi.
De multe ori m-am distrat de tentativele de manipulare făcute amatoriceşte.
Fii atent la ceva. Cei mai atacaţi oameni din România sunt Băsescu, Boc şi Udrea.
Până una alta, aflaţi sub "focul" rahatofililor, Băsescu a câştigat un nou madat, Udrea şi ea a câştigat un mandat de parlamentar din primul tur tocmai în Bucureşti, nefiind bucureşteancă, în vreme ce oameni consideraţi cu greutate au trebuit să apeleze la trucuri, Tăriceanu s-a dus să candideze la într-o localitate de care n-am auzit, Geoană, preşedinte de partid la Dăbuleni, Hrebenciuc undeva prim moldova unde ca mită electorală le-a făcut ălora o şosea de se descălţau babele când vedeau de la câmp să n-o murdărească, iar vacile ând veneau de la păscut mergeau frumos aliniate pe lângă drum deoarecew se fereu să calce pe ceva ce n-au mai văzut.
Au impact aceste canale de televiziune, dar, din păcatepentru ei, habar n-au ce să facă cu acest împact...

Neinfectat De Comunism spunea...

aceste 2 curve de politicieni dupa ca ce ca imbolnavesc clientul cu sifilis ii mai dau si la cap...chiar nu ne desteptam? chiar cred liberalii adevarati ca paiatza de crinolina de sters la cur, lucreaza dupa principii liberale?

la mine pe blog Euro-antropulogu' Adrian Severin, cu ambele maini ar fi apucat 100 000 de euro mita in numele socialismului european cu fata bovina!!!!

Anonim spunea...

mai mergeti LA DRACU,PORTOCALII IMPUTITI. DACA O PUPATI IN CUR PE LUPEA ,ATUNCI ASA STATI SI CU GRADUL DE CULTURA. SICTIR1