ARMATA NU-I CU NOI! CINCI MINUNTE DE TRADARE NATIONALA!

Pot să înţeleg orice.
Pot înţelege nemulţumirea, lipsurile, disperarea, sărăcia, foamea, scârba, lehamitea, nesimţirea, critica, protestul paşnic, manipularea, demagogia, lupta politică oarbă şi sălbatică, lipsa de scrupule, lipsa de principii, trădarea, trocul politic, politicianismul, cuţitul înfipt în spate.
Pot înţelege tot ce doresc simplii cetăţeni ori actorii scenei politice şi n-am înşirat aici.
Nu pot înţelege nici în ruptul capului, însă, ce român şi, mai ales, ce militar este acela care nu respectă imnul României.
E impardonabil, e de neiertat.
Protestatarii de la Iaşi puteau huidui şi scanda ce doreau şi cât doreau, minus minutele în care se intona imnul naţional sau se depuneau coroane de flori.
Aveau destule ore la dispoziţie.
Cinci minute au fost suficiente pentru a da seamă de preţul pe care-l pun pe onoarea militară, pe datoria faţă de acest popor.
Au murdărit imnul, într-un loc istoric, într-o zi istorică.
Au pângărit simboluri cu care militarii nu au voie să se joace.
Nu mă interesează nici ce justificări îşi găsesc, nici ce scopuri urmăresc, nici ce angajamente/aranjamente au rezerviştii cu opoziţia, nu mă interesează nimic.
Poate i-aş fi putut crede, până ieri.
De astăzi, nu-i mai pot credita. Au demonstrat că pentru bani calcă orice în picioare: onoare, demnitate, simboluri naţionale, însemne naţionale, jurăminte.
Azi, militarii, rezervişti sau nu, au dezonorat Armata română.
Azi, militarii, rezervişti sau nu, i-au sfidat şi batjocorit pe români.
Armata nu e a unei puteri sau a alteia, ea este în slujba românilor, a ţării.
Militarii rezervişti au demonstrat că onoarea lor, de care vorbesc continuu, uneori cu emfază, alteori cu aroganţă, se opreşte la banii lor.
Când toată România s-a vândut pe nimic, până în 2004, de către Năstase şi ai lui, când regimul Iliescu dădea tun după tun, liberalii şi social-democraţii nu erau vânzători de ţară, trădători sau javre ordinare.
Hoţii adevăraţi nu constituiau axa răului.
24 ianuarie nu este ziua lui Traian Băsescu, a lui Victor Ponta, Crin Antonescu, a unui partid sau a altuia.
Nici ziua rezerviştilor, care puteau alege orice altă zi pentru proteste, dacă tot invocă haina militară şi onoarea.
Iar dacă au ales această zi sfântă pentru istorie şi pentru români, datorau istoriei şi românilor 5 MINUTE DE TĂCERE.
Rezerviştii nu sunt apărătorii de nădejde ai ţării. Sunt apărătorii buzunarelor lor, drepturilor şi privilegiilor lor. Doar atât.
La atâta lipsă de onoare, eu, românul care aştept să fiu apărat de armată, inclusiv de rezervişti, în cazul unui război, pot crede că ei ne vor vinde primului inamic care le promite pensii de 5 ori mai mari dacă se lasă bătuţi, permiţând invazia şi ocupaţia ţării.
Când nici imnul naţional, pe care se depune jurământul, nu este respectat de militari, eu, român, nu mai am ce aştepta de la armie, nu mai pot avea încredere în ea.
Şi dacă domnii rezervişti vor să mă contrazică, să justifice credibil de ce n-au tăcut preţ de 5 minute.
Nu au cum.
Nici un militar din nici o ţară din lume nu ar putea găsi explicaţii sau scuze.
24 ianuarie 2011 e o zi tristă pentru România.
Pe civili nu-i poate judeca nimeni – nici eu - că nu-şi respectă imnul naţional.
Dragostea de ţară şi patriotismul par a fi vorbe goale.
De fapt, azi ni s-a demonstrat că, la români, totul trece prin stomac.
Şi că sunt politicieni dispuşi să speculeze foamea şi sărăcia pentru propriile interese.
Noi, cei ce mai avem idealuri, nu mai avem loc în ţara asta.
Democratic, trebuie să ne supunem majorităţii.
Sau putem emigra liniştiţi.
Sau putem lupta pentru a deschide ochii părinţilor noştri, fraţilor noştri, bunicilor noştri, vecinilor noştri, prietenilor noştri, pentru a putea alege grâul de neghină.
Ce alegem?
Tare mă tem că nici din ziua de azi nu învăţăm nimic.
Şi că vom ajunge să ne retrăim istoria, că vom ajunge de unde am plec ...
ARTICOL SCRIS DE NICOLETA SAVIN