Sinistrul personaj din decembrie 1989, distribuit în acele zile în rolul Morţii, a stabilit suma pe care noi, românii, ar trebui să i-o plătim pentru „suferinţele îndurate în timpul regimului comunist": 748.000 de euro.Dar să vedem despre ce suferinţe este vorba. În 1985, Voican a fost arestat şi condamnat la 11 luni de închisoare, fiind găsit vinovat de falsificarea unor deconturi şi de trafic de valută. „A fost o înscenare a Securităţii", zice barba falsă a Revoluţiei.
Chiar dacă Voican are certe manifestări de mitoman, e posibil ca în cazul dosarului de infractor mărunt să nu mintă chiar de la un capăt la altul. Justiţia lui Ceauşescu obişnuia să-i încadreze la infractori de drept comun pe opozanţii regimului, fie ei complotişti sau disidenţi. Un exemplu: generalul Ştefan Kostyal, agent sovietic dovedit, nu a fost arestat pentru trădare în favoarea unei puteri străine, ci pentru furt de curent electric prin măsluirea contorului din propriul apartament! Ceauşescu încerca astfel să împuşte doi iepuri: 1. să-i scoată din joc pe inamicii săi din interior fără a-i martiriza; 2. să nu supere prea mult „ursul" sovietic.
Nu e exclus ca infracţiunile de drept comun atribuite lui Voican să fi fost doar un paravan. Orice paravan are însă rolul de a ascunde ceva. Ce fapte teribile o fi săvârşit Voican astfel încât să merite o atenţie specială din partea Securităţii? O atenţie similară cu cea acordată generalului Kostyal, dar mai mare decât cea de care a avut parte un alt agent sovietic, generalul Militaru.
Misterul ar fi putut fi risipit de dosarele întocmite de contraspionajul românesc din anii '70-'80. Cu o condiţie: temutele dosare să nu fi picat pe mâna lui Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în primul guvern Petre Roman şi şef al fostelor structuri ale Securităţii! Există numeroase mărturii ale faptului că, în primele luni de după Revoluţie, Voican stătea efectiv cu fundul pe dosare, selectându-le pe cele mai preţioase. Chiar şi salteaua pe care dormea cioclul Ceauşeştilor era înţesată cu dosare.
Şi ajungem la adevărata „disidenţă" a lui Gelu Voican Voiculescu: jocul diabolic cu Securitatea. Dosarul de la CNSAS conţine dovezi clare ale colaborării lui Voican cu poliţia politică a lui Ceauşescu. Ba, mai mult, în anumite împrejurări se comporta ca un şef al ofiţerilor de Securitate, admonestându-i că au ratat un flagrant în cazul „Guru Bivolaru"!
Aceste curbe periculoase şi-au găsit o reflecţie uluitoare în ianuarie 1990, când proaspăt numitul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu l-a angajat ca sfetnic personal (pe o poziţie de consilier guvernamental) pe generalul Nicolae Doicaru, unul dintre cei mai mari torţionari din istoria Securităţii!
Acum, Gelu Voican Voiculescu vrea să-l mai şi despăgubim pentru combinaţiile sale monstruoase cu Securitatea. Poate ne va cere ceva bani şi pentru crimele din decembrie 1989, când a jucat în echipa Morţii...
AUTOR GRIGORE CARTIANU
articol preluat din ADEVARUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu