În plină luptă televizată pentru detronarea reginei şpăgilor din vămi, raportul Comisiei Europene pe justiţie a venit ca o reconfirmare a tuturor vechilor scepticisme.
Verigile lipsă din lanţul trofic în lupta anticorupţie sunt aceleaşi: parlamentul şi judecătorii. Doar numele actorilor se schimbă de la o reprezentaţie la alta. Ieri au fost Năstase şi PSD, azi sunt Ridzi, Păsat şi PDL. Parlamentul, în orice combinaţie, rămâne acelaşi zid inexpugnabil. Corupţia fără corupţi are picioarele bine înfipte în instanţe şi în parlament. Din raport în raport, marile dosare îşi aşteaptă sentinţele definitive. Aparent, acesta e repetitiv: DNA îşi face treaba, ANI e pe drumul cel bun, politicienii îşi apără, ca întotdeauna, corupţii şi împiedică anchetele. Şi totuşi, pentru prima oară, raportul are de menţionat şi lucruri aflate în mişcare: revigorarea CSM prin accesul unor oameni noi şi respingerea validării celor aflaţi în conflict cu legea ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale şi campania „şpaga din vamă“. Cu alte cuvinte, racilele rămân aceleaşi, ca şi punctele forte, dar după ani de stagnare în aceşti parametri ceva pare să se urnească.
Şi aici ajungem la punctul fierbinte pe care raportul îl menţionează doar extrem de vag şi printre rânduri. Nu poate să facă altfel. Anticorupţia, ca şi opoziţia feroce la aceasta s-au reactivat sub presiunile făcute de Traian Băsescu. Împotriva propriului partid, a coaliţiei şi chiar a guvernanţilor. Dar, mai ales, împotriva marii uniuni a opoziţiei (în care văd că s-a strecurat prin catacombe şi PRM), care îşi anunţă pe faţă determinarea de a pune pe butuci orice viitoare anchetă. Legea micii reforme are premisele să aducă, într-un timp rezonabil, la sentinţe definitive marile dosare îmbârligate în proceduri şi amânări, CSM poate deveni un factor de descurajare a clientelismului, corupţiei şi inactivităţii premeditate din zona magistraţilor, iar afacerea vămilor, o lovitură mortală dată caracatiţei, arată că DNA, SRI şi DGPI îşi pot uni eforturile atunci când există strategie şi determinare.
Evenimentele din ultima perioadă au băgat însă spaimă în sistem, care nu lasă pe dinafară nici opoziţia, nici PDL. Cu cât loviturile sunt mai puternice şi destructurarea reţelelor, similare celor din vămi, mai amplă şi mai rapidă, cu atât reacţiile politice vor fi mai furioase.
Factorul-cheie în relansarea anticorupţiei este însă chiar partidul de guvernământ. Asupra căruia Băsescu mai are puţin şi pierde controlul. De aici presiunile pentru adoptarea „criteriilor Macovei“, pentru ca alegerile din partid să nu-i readucă la timonă pe grei şi baronii lor, prinşi într-un fel sau altul în marele ghem al corupţiei, preocupaţi acum doar de faptul că nimeni nu le mai garantează imunitatea la boxa acuzaţilor. Ieri, Gutâu, Solomon, Ridzi şi Păsat, mâine, cine ştie, Blaga, Berceanu sau Falcă. Dacă o majoritate din PDL va înţelege că relansarea şi recredibilizarea anticorupţiei trebuie să înceapă cu partidul, alegerile se mai pot juca. Dacă nu, nu.
Timpul presează. Mandatul lui Daniel Morar şi al altor procurori DNA expiră anul viitor. Suspendarea poate deveni realitate dacă UDMR sau câţiva pedelişti schimbă tabăra. Opoziţia are pregătite liste negre cu indezirabilii din parchete, instanţe şi nu numai. Analizaţi declaraţiile liderilor USL, tovarăşii nici măcar nu se mai feresc, şi veţi vedea că principala preocupare o constituie controlul, prin oamenii lor, după modelul „reţeaua Voicu“, a justiţiei. Prima mişcare: anihilarea DNA şi ANI. Nu există declaraţie a lui Ponta, Năstase, Antonescu, Voiculescu în care să nu se facă referire la cele două instituţii şi răul pe care li-l fac. La PDL, în loc ca urmăriţii penal să fie daţi rapid afară, asistăm la milogeli politicoase pentru o plecare încununată cu laurii curajului. Sfântă ipocrizie! Sunt convinsă că, dacă se va ajunge la suspendarea preşedintelui, ca şi în 2007, miza va fi tot justiţia şi dosarele care se apropie de scadenţă. Presiunea este însă mai mare. Iar neliniştea pare că s-a extins dincolo de cei 322.
Spuneam la început că actualul raport al CE este, în linii generale, o confirmare a scepticismelor. Să fim mulţumiţi că este aşa. Următorul, cel de anul viitor, ar putea să ne trezească nostalgii.
AUTOR ANDREEA PORA
sursa REVISTA 22
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu