CUM A DEVENIT ION ILIESCU MONARHIST!

Loviţi pe veci de năravul reacţiei spontane, plecată din ovare, şi nu din creier, românii trăiesc exclusiv în prezent.

La nici una dintre dezbaterile convocate de mine, în hotarele emisiunii „Ultimul cuvânt", de pe B1TV, n-am avut posibilitatea de a spune ce cred despre vopsirea de ultimă oră în monarhişti neîmblânziţi a unor duşmani de moarte ai Regelui Mihai, precum Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Faţă de invitaţii din platou, moderatorul se supune protocolului la care e obligată gazda faţă de invitaţii săi la un ceai. Când omul a acceptat să vină şi să-ţi ronţăie fursecurile, cum să te răţoieşti la el că-i descheiat la şliţ?! Dacă aş fi fost însă invitat şi nu moderator al emisiunii, aş fi zis următoarele:

Fireşte, monarhismul de ultimă oră al lui Ion Iliescu, al lui Corneliu Vadim Tudor şi al altor politicieni şi jurnalişti, afirmaţi până nu demult tocmai prin jubilaţia cu care administrau ciomege zdravene Înaltei Spinări Regale, rămâne expresia deplină a unui nărav funciar de care sunt lovite vedetele vieţii noastre publice: năpârlirea conjuncturală.

A rămâne însă doar la exprimarea revoltei faţă de asemenea şmecherii unsuroase ar fi o imensă greşeală. Viaţa ne arată că individul urcat pe două picioare din cele patru, ale maimuţei, îşi poate face de cap câtă vreme ştie că nu va fi sancţionat. E treaba unor astfel de personaje să fie abjecte.Problema, marea problemă trimite la întrebarea: De ce-şi permit să fie astfel în văzul întregii naţiunii? Şi răspunsul e menit să ne îngrijoreze: Ele ştiu că nu vor fi sancţionate de opinia publică, fie şi în întruchiparea pe care o constituie presa.
Şi nici opinia publică nu sancţionează astfel de transformări peste noapte, cum ar fi infinitele transformări ale lui Ion Iliescu - din stalinist în dejist, din dejist în ceauşist, din ceauşist în gorbaciovist, din gorbaciovist în capitalist şi, mai nou, din republican precum Miţa Baston în monarhist precum Ionel Bră­tianu, pentru că românii n-au memorie.

Loviţi pe veci de năravul reacţiei spontane, plecată din ovare, şi nu din creier, românii trăiesc exclusiv în prezent. Într-un prezent şi acela redus la clipa trecătoare. Se precipită cu toţii într-o vâlvătaie sentimentală faţă de un personaj sau faţă de un eveniment, ard până la scrum, după care uită cu desăvârşire ce au trăit. Brusc aprinşi de un alt foc de paie. De această amnezie colectivă au profitat şi profită toţi vânzătorii politici de alba-neagra din postdecembrism.
Umpluţi de scuipat în piaţa publică pentru ticăloşiile lor de la un moment dat, se şterg frumos cu batista de la piept, stau pitiţi un timp, după care revin pe scena politică a ţării  plini de ei şi surâzători, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În aceste condiţii, cum să nu fure, să nu facă miş-maşuri toţi cei ajunşi la Putere?
Uitării de la mână până la gură i se adaugă, pentru a explica monarhismul subit al unor personaje, şi un alt nărav al românilor, destăinuit de proverbul „Doar boul e consecvent!". Încăpăţânarea într-un crez, într-un ideal sau măcar într-o idee nu e o trăsătură a românilor: Ca atare, ei n-au sancţionat şi nu vor sancţiona niciodată traseismul politic, schimbarea nădragilor ideologici peste noapte, năpârlirea în funcţie  de conjuncturi.

Prin această nepreţuire a tăriei de caracter se explică realităţi aberante, cum a fost, de exemplu, supravieţui­rea lui Mihail Ralea sub regimuri politice succesive: Ţărănist, carlist, comunist.
Singurii care au refuzat politica giruetei care şi-au păstrat credinţa într-o idee au fost legionarii. Da, dar ei au fost macedoni, nu români! N.B. Între ianuarie 1990 şi noiembrie 1992, perioada crâncenei sforţări a regimului Iliescu de a-l terfeli pe Regele Mihai pentru ca nu cumva republicii neocomuniste să-i ia locul monarhia constituţională, am scris numeroase articole despre Maiestatea Sa. Cine parcurge volumele care reunesc textele tipărite de mine la vremea respectivă îşi dă seama imediat de poziţia mea în favoarea lui Mihai I fie şi numai dacă vede titluri precum: „Regele Mihai ne-a făcut mat!", „Maiestatea Sa ştie şah!", „Cîştigător: Regele Mihai".
Deşi cele două recente scan­daluri s-au declanşat în urma unor dialoguri de-ale mele cu Traian Băsescu la TV, nu m-am pronunţat asupra chestiunii. Sunt însă sigur că, dacă aş fi făcut-o, amendând felul pieziş în care Casa Regală a înţeles să-l sărbătorească pe Regele Mihai I la împlinirea vârstei de 90 de ani (vânzându-l lui Dan Voiculescu, pentru ca acesta să şi-l pună la epoleţi!), aş fi fost acuzat pe toate drumurile şi la toate răscrucile că sunt un duşman de moarte al Maiestăţii Sale.
Şi asta din simplul motiv că nimeni nu şi-ar fi amintit că, în vremurile cumplite ale dictaturii FSN-iste, am avut curajul de a fi un susţinător constant al Regelui Mihai I.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA ADEVARUL

EVZ : INTERVIU CU ION CRISTOIU

EVZ: Corneliu Vadim Tudor a spus că declaraţiile au fost făcute "în glumă". E un mod de a-şi cere iertare?
Ion Cristoiu: Nu, deoarece în "Tricolorul", ziarul pe care îl conduce, a scris, săptămâna trecută, imediat după şedinţa de judecată,  o notă nesemnată, care e a lui, în care reiterează acuzaţia că aş fi fost turnător la Securitate, nu de turnător al lui. Eu am prezentat în instanţă dovada zdrobitoare, aceea că, în arhivele CNSAS şi ale SRI-ului, nu există nicio probă că eu aş fi colaborat cu Securitatea.

Dacă n-ar fi scris în "Tricolorul" a doua zi, l-aţi fi iertat?
Aş fi retras acţiunea, ca şi în cazul lui Radu Moraru, dacă recunoştea în instanţă că a greşit. Invocă memoria sa infailibilă, dar nu mai ţine minte nimic din perioada respectivă. I-am adus documentul care demonstrează că îl înşeală memoria.

Care credeţi că este adevărata miză a acestei acuzaţii făcute de Corneliu Vadim Tudor?
Foarte important este că Vadim Tudor nu are dosar de urmărire informativă. Sunt mai multe note în care apare numele lui intr-un dosar de urmărire a lui Eugen Barbu. Dumnealui nu a găsit o notă în care o sursă, nu un informator, o sursă "Coroiu" susţinea că Vadim Tudor s-a prezentat la redacţia "Scânteia Tineretului" cu un grupaj de versuri. Iar sursa respectivă, "Coroiu", i-ar fi reţinut doar o poezie pe care urma să o publice şi acelaşi personaj susţinea că Vadim Tudor era necăjit că volumul său intitulat "Idealuri", dedicat tovarăşului Ceauşescu, n-a primit răsplata dorită. Însă s-a mulţumit că primarul Constantin Olteanu i-a dat o vilă pentru asta. Nota este din dosarul "Presă şi Propagandă".

În acestă situaţie, Corneliu Vadim Tudor trebuia să meargă la CNSAS şi să facă o cerere ca să afle cine era sursa Coroiu. El s-a dus repede la "Naşul": la vremea respectivă era supărat pe mine pentru că-l critic pe Traian Băsescu. La emisiune se vedea această teză: "Iată cine-l critică pe Traian Băsescu, un om care a turnat la Securitate". Între timp şi-a schimbat poziţia faţă de preşedinte

În ce relaţii eraţi cu Vadim Tudor în acea perioadă?
Corneliu Vadim Tudor era un scriitor oficial şi aducea de obicei redactorului şef, nu mie, nişte texte despre Ceauşescu, Elena Ceauşescu, reportaje despre Scorniceşti. Nu eram în asemenea relaţii în care să stăm de vorbă între patru ochi.

Nu aţi vorbit niciodată cu el?
Nu, erau momente în care venea şi întreba dacă trebuie să corecteze textele respective. Ceea ce este interesant este că o parte din notele respective spun că eu, Ion Cristoiu, mă abăteam de la politica partidului şi chiar ofiţerul de securitate propunea o informare către partid ca să mă dea afară. În aceste note eram acuzat că nu sunt patriot, că nu cultiv literatura patriotică.

Spuneaţi că prin natura funcţiei de şef al publicaţiei eraţi obligat să staţi de vorbă cu ofiţerul de securitate.
Da, nu numai cu mine, ci cu toată redacţia, pe baza legitimaţiei pe care o avea.

Cum decurgeau discuţiile?
În dosarul de urmărire al lui Stelian Tănase există o notă în care se spune că ofiţerul i-a cerut socoteală lui Ion Cristoiu pentru că a publicat o proză de Stelian Tănase. Intervenţiile erau oficiale cu întrebări de genul "de ce publică ăla". L-a acuzat şi pe Alex Ştefănescu că are un roman în care critică politica partidului şi i-am explicat tovarăşei ofiţer că Alex Ştefănescu nu scrie proză.

Liderul PRM a uitat ce i s-a publicat La un moment dat aţi declarat că nu-l veţi da în judecată pe CVT, deoarece procesul ar putea dura ani întregi, timp în care vă puteţi împăca cu domnia sa. De ce v-aţi răzgândit?
Atunci, deşi era o calomnie, am pus totul pe seama unei probleme de memorie a lui Corneliu Vadim Tudor: oricine se poate înşela, nimeni nu mai ţine minte ce s-a întâmplat acum 30 de ani. El, de exemplu, întrebat de mine în instanţă dacă poezia aia i s-a publicat vreodată, a spus că nu mai ţine minte, că are memorie selectivă. Acuma ţine minte că s-a întâlnit cu mine şi mi-a dat respectivele poezii, dar nu ţine minte dacă i-a apărut sau nu. Orice scriitor ţine minte ce i-a apărut, ce nu i-a apărut publicat. Mai ales că era vorba de o poezie de dragoste. Ea nu a apărut niciodată în supliment.

Un om care continuă în felul ăsta înseamnă că urmăreşte un scop. Cred că vrea să arate opiniei publice ce hăituit era el de Securitate prin intermediul lui Ion Cristoiu. Este o situaţie ridicolă.

Credeţi că, într-un final, îşi va cere scuze?Nu, pentru că a şi publicat a doua zi acele acuze la adresa mea. De 20 de ani a contat pe intimidare justiţiei, ca şi în acest caz. Corneliu Vadim a început să invoce statutul său de europarlamentar, de politician, a început să întrebe ce caută acolo, aşa face la toate instanţele. Aşa se explică, deşi sunt tone de calomnii, de la Emil Constantinescu, cu Rona Hartner, până la Andrei Pleşu, nu i s-a întâmplat nimic, dacă a fost dat în judecată, procesul a rămas în coadă de peşte.

Nu s-ar fi comportat aşa dacă el ar fi simţit severitatea justiţiei, care e valabilă pentru alţii, inclusiv pentru mine, pedepsit să plătesc 700 de milioane. Si nici măcar nu am făcut afirmaţii atât de grave ca în cazul lui şi nici nu mi s-a dat posbilitatea să-mi cer scuze în ultimă instanţă. El beneficiază de un statut special în România ultimilor 20 de ani, poate să insulte, să scrie orice şi să nu i se întâmplă nimic.

Corneliu Vadim Tudor a căpătat, după Revoluţie, acea imagine de "poet de curte". Cum vedeaţi atunci statutul său?
A scris un volum, "Idealuri", dedicat lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. N-am ce să-i reproşez, fiecare scrie ce vrea, iar în "Supliment" a publicat articole şi poezii omagiale. Vă daţi seama că nu puteam să împiedic publicarea acestora la acea vreme. Împreună cu Eugen Barbu şi alţii, alcătuiau o grupare care îi ţinea în şah pe cei care încercau cât de cât să scrie liber. Nu e doar părerea mea, ci a scriitorilor din perioada respectivă care spun acest lucru.

Cum apreciaţi evoluţia procesului împotriva lui Vadim Tudor?
A trecut atât de mult pentru că CNSAS a trebuit să răscolească prin arhivă pentru a da răspunsul. Eu cred că nu se va lungi. Am invocat paguba morală, că aceast "Coroiu" mai dă note, mai există. Profitând de această informaţie, nu a susţinut că eu l-am turnat, ci că eu sunt sursa "Coroiu". E o informaţie destul de gravă, întrucât sursa respectivă mai dă informaţii şi cu privire la alţi oameni, cu care eu nu aveam niciun fel de relaţie. Aştept o hotărâre, pentru că singura care poate lua o decizie, care poate să-l şi liniştească, este instanţa .

Când credeţi că se va finaliza?
El nu se linişteşte nici măcar în această perioadă. Şi eu am avut procese intentate împotriva mea, am fost destul de prudent pentru că putea să se considere circumstanţă agravantă. Dacă el vine a doua zi şi continuă acuzaţia... Îi ofer posibilitatea să se scuze în instanţă, nici măcar în public sau să-mi dea vreo sumă de bani. Înseamnă că vrea să plătească suma de bani ca să scrie în continuare, nu pot să-mi dau seama ce urmăreşte Corneliu Vadim Tudor.

Şi ce îi cereţi în noul proces?
Într-unul îi cer 50.000 de lei, iar în celălalt 10.000 de lei. Toţi jurnaliştii din România sunt prudenţi, pentru că există acest proces de pagube morale, unde trebuie să aduci dovezi şi poţi să-l pierzi. Eu am pierdut două şi am plătit aproape 700 de milioane de lei. Corneliu Vadim Tudor, de 20 de ani, născoceşte tot felul de nebunii, nu doar despre mine, despre toţi politicienii, adversarii lui... Si, cu toate acestea, nu i se întâmplă nimic. Oricine ar fi, jurnalist, politician, şef al statului, înainte de a scrie ceva trebuie să se mai gândească.

Mai are opţiunea de a-şi cere scuze?
Nu, de data aceasta nu, pentru că e vorba de rea intenţie. Putea să-şi ceară. Nici în procesul pe care i l-am intentat în 2008 nu mai are posibilitatea, pentru că eu nu mai pot să-l continui. E clar că nu vrea să-şi ceară scuze.
SURSA www.evz.ro

VADIMIZAREA LUI CRIN ANTONESCU

Ca presedintele PNL muta partidul cu arme si bagaje pe stanga scenei politice nu mai e nicio noutate. Uimitor ramane insa efortul pe care Crin Antonescu il depune in mod constat, singurul efort pe care il face de altfel, pentru a deveni noul Corneliu Vadim Tudor al politicii romanesti, loc care risca sa raman gol acum ca titularul nu se simte prea bine in relatiile cu Parchetul.

Din arsenalul politic al lui Crin Antonescu a disparut aproape complet argumentul, prezentat elegant si convingator. I-a luat locul insulta, batjocura vulgara. In locul spadei si al fandarii elegante, Crin Antonescu foloseste ghioaga pe care o napusteste asupra adversarului rapus de forta bruta a vorbei marlanesti, nu de puterea mintii.

S-a suparat Crin Antonescu pe Ramona Avramescu de la TVR pentru ca nu i-a scos ochii cu dintii si nu i-a mancat ficatii presedintelui in direct? A facut-o servitoare. S-a suparat ca Andrei Plesu i-a atras atentia asupra suficientei si inconsistentei sale, l-a facut comunist si prieten cu Ceausescu. A indraznit Adriana Saftoiu sa remarce inadecvarea aliantei liberalilor cu Voiculescu? Imediat Crin Antonescu a gasit raspunsul potrivit: e o femeie pedista care scoate tipete ascutite.

L-a avertizat Sebastian Lazaroiu, in interviul de luni din EVZ, ca trage partidul pe stanga si si-a exprimat speranta ca Dinu Patriciu se va opune acestei miscari? Sebastian Lazaroiu este o omida care trebui aruncata de pe haina inainte de o pata, spune emfatic si multumit de sine Crin Antonescu. Niciunuia dintre cei insultati, Crin Antonescu nu s-a obosit sa-i dea un contrargument decent la afirmatiile care l-au deranajat atat de mult.

Asa s-a impus si Vadim Tudor in politica romaneasca a anilor '90. N-a avut niciodata, la fel ca dl. Antonescu, niciun proiect, niciun argument rational, insa improsca jeturi sulfuroase din gura urlatoare catre orice adversar, in aplauzele multimii extaziate care "se radea" cu gura pana la urechi. Singurele diferente sunt ca Vadim Tudor avea o prezenta cu mult mai buna in Parlament si nu isi tundea parul la un stilist din Bruxelles.

Nu, memoria nu va joaca nicio festa. Acelasi Corneliu Vadim Antonescu candida la precedentele alegeri prezidentiale in numele revolutiei bunului simt si se arata profund intristat si ingrijorat de nivelul la care a coborat discursul public din Romania, din cauza si numai din cauza lui Traian Basescu, se-ntelege. Iata-l acum prabusit intr-o vulgaritate si violenta verbala dincolo de orice limite ale bunului simt.

Dar mai este un aspect al vadimizarii lui Crin Antonescu - derapajul nationalist. Cu motiunea pe Codul muncii in dezbatere, dl. Antonescu se lupta cu iredentismul de traducere gresita al premierului Orban, de parca trupele Budapestei ar fi fost deja la granita de vest a Romaniei gata sa infiga steagul ros'- alb - verde drept in mijlocul Clujului. Este o strategie extrem de transparenta incercarea aceasta de a capta electoratul nationalist, in lipsa de proiecte care sa miste marea masa de nehotarati care stau inca departe de Crin Antonescu, dupa cum ne arata sondajele. Doar ca ea este incredibila pentru un politician dintr-o tara UE, liberal, intelectual si pe deasupra casatorit cu un europarlamentar roman.

Involutia aceasta nu este unica in politica romaneasca, dar este, cred, cea mai socanta. Si ea ar trebui perceputa ca un semnal de alarma. Este o mostra pentru ceea ce se intampla atunci cand un politician nu se bazeaza pe o minima viziune, pe un minim proiect care sa-i dea greutate, care sa-l ancoreze intr-un anumit spatiu politic. Fara el este ca un vagabond politic in cautarea culcusului cel mai cald, iar pentru domnul Antonescu culcusul vizat este Palatul Cotroceni.

Daca i se pare ca intr-acolo il duce vorba grea, vulgaritatea, bascalia grosiera de mahala, faultul cu si fara minge, nationalismul flescait, pe ele le promoveaza fara nicio retinere si tarand intreg partidul in aceasta aventura degradanta. Iar daca electoratului liberal si intelectual nu-i place, nu conteaza, caci socoteala votului arata ca electoratul vizat e mai numeros decat cel pierdut.
SURSA www.ziare.com

CORNELIU VADIM TUDOR, SARAC IN ACTE NABAB IN REALITATE

După ce la începutul anului s-a ales cu dosar penal pentru ultraj, Vadim Tudor este cercetat de ieri şi pentru evaziune şi fals în declaraţia de avere. Din declaraţia de avere a „Tribunului“ reiese că e sărac, dar stă într-o vilă în Cotroceni, are Mercedes cu şofer la scară în numele partidului şi are conturi în euro nedeclarate.

Primele nereguli pe care le-au sesizat inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate  (ANI) sunt legate de două dintre declaraţiile de avere depuse de  Corneliu Vadim Tudor (62 de ani) în anul 2009  în calitate de membru al Parlamentului European.

Conform celor două declaraţii de avere, Vadim nu ar fi realizat niciun fel de venit în anul fiscal 2008. Mai mult, Vadim Tudor ar fi ascuns timp de cinci ani faptul că a încasat sume de bani din drepturi de proprietate intelectuală de la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor şi de la firma Clauet 99 SRL, aparţinând unui  fost partener de afaceri, Claudiu Tănasescu (fost senator PRM).

Din ambele părţi ar fi primit un total de 36.000 de lei (8.500 de euro), nedeclaraţi. Europarlamentarul ar fi omis să-şi declare în 2009 şi 150.000 de lei (35.000 de euro), bani ce ar fi reprezentat dividendele  de la Editura „Speranţa".
În schimb, potrivit ANI, Vadim a trecut în aceleaşi documente venituri ce nu se regăsesc în evidenţele fiscale. Preşedintele PRM  a susţinut în mai multe acte că, în perioada 2006-2008, ar fi încasat de la revista „România Mare" 40.000 de lei (9.500 de euro), numai că inspectorii ANI au descoperit că această sumă nu apare în evidenţele Administraţiei Finanţelor Publice.
Mai grav, în declaraţiile sale de avere, Vadim Tudor ţine să specifice punctual: „Nu am niciun fel de conturi nici în România, nici peste hotare". Cu toate astea, pe numele său sunt deschise două conturi însumând 11.000 de euro.

„Patriotul" nu-şi plăteşte dările la stat

Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Corneliu Vadim Tudor mai apare acţionar doar în două firme: Editura „Speranţa" SRL, unde are 95% din părţile sociale, şi la Editura România Mare, deţinută în totalitate de  actualul europarlamentar.
Potrivit Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Guvernul a început deja demersurile pentru executarea silită la ambele firme pentru nepalta mai multor datorii înregistrare la bugetul de stat.

Astfel, campioană este Editura „România Mare" SRL care  nu a  plătit încă la  buget 210.000 de lei (50.000 de euro), la care se adaugă alţi 155.000 de lei (47.000 de euro) datorii la asigurările sociale şi de sănătate.
Cealaltă firmă a eurodeputatului figurează în evidenţele Administraţiei Financiare Sector 5 cu datorii totale de peste 150.000 de lei (45.000 de euro). De la înfiinţare şi până astăzi, firmele sale mai mult ­i-au adus pierderi decât profit, ceea ce înseamnă că afacerile sale au reprezentat o gaură în plus în bugetul familiei.

 Astfel, potrivit  bilanţurilor publicate de Editura „România Mare" la Ministerul de Finanţe, firma a înregistrat din 2002, de la înfiinţare, şi până în 2008, la ultimul bilanţ publicat, pierderi totale de 313.000 de lei (76.000 de euro).
Din cei şapte ani, doar doi s-au încheiat cu profit la execuţia bugetară, restul fiind pe pierdere. An catastrofal a fost şi 2005, când s-au cheltuit cu 300.000 de lei (71.000 de euro) mai mult decât veniturile.

„Sărmanul" care visa o televiziune

În intervalul 2002-2005, perioada de glorie politică a Partidului România Mare, ambele afaceri ale lui Vadim au înregistrat pierderi totale record de 532.000  lei (130.000 de euro). Şi totuşi, în 2006, deşi pe minus în afaceri, Vadim găseşte suficiente resurse pentru a mai începe un business.
Aşa cum reiese de la Monitorul Oficial, a investit 10.000 de euro pentru a lansa Cosmos TV, un SRL care ar fi trebuit să administreze o nouă televiziune. Şi această societate avea să înregistreze în acel an o pierdere de 120.000 de lei (28.500 de euro).
Ulterior, Vadim Tudor s-a retras din firmă. Pierderile masive de la „România Mare" SRL au mai fost atenuate de profitul obţinut de Editura „Speranţa" care a înregistrat în total, în perioada 2004-2008, un profit de 260.000 de lei (62.000 de euro).

130.000 de euro este datoria totală a firmelor europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor la bugetul de stat.

Avere declarată

- Vilă de 178 de metri pătraţi, în Cotroceni, primită de la stat (valoare impozabilă - 70.000 de euro, preţ de piaţă- peste 500.000 de euro)
- Dacia Logan 2007, dar circulă cu un Mercedes ML (în valoare de peste 70.000 de euro) de la partid
- Colecţie "inestimabilă" de autografe
- 34.000 de euro, obţinuţi din indemnizaţia de europarlamentar
  

După executoarea „curvă", „baschetbalista mutantă"

Dotat cu o maşină de ras, trei peruci şi o pereche de cătuşe, Vadim Tudor şi-a făcut apariţia în faţa Parchetului General în jurul orei 16.30. A susţinut o scurtă conferinţă de presă, după care a plecat, fără a mai intra în clădire. Liderul PRM şi-a început discursul cu o serie de  acuzaţii la adresa politicienilor români, vizându-i în special pe şeful statului şi pe premierul Boc. El a acuzat şi o posibilă complicitate între şefii ANI şi procurorul general Laura Codruţa Kovesi şi a adresat cuvinte jignitoare la adresa tuturor celor pe care-i consideră vinovaţi. În viziunea „Tribunului!", procurorul general al României, Laura Codruta Kovesi, nu este decât „baschetbalista mutantă, o muiere pe care nu o ia nimeni de nevastă". Astfel, Vadim riscă un nou dosar penal sub acuzaţia de ultraj.

În ceea ce priveşte acuzaţia de evaziune fiscală, acesta susţine că este „ridicolă" întrucât banii găsiţi în cont ar proveni din indemnizaţia de europarlamentar, impozitată la Bruxelles. Argumentul său a fost pus în scenă într-un spectacol penibil. La un moment dat, Vadim Tudor i-a cerut fostului senator Marius Marinescu, zis Bideu, un aparat electric de ras. „Vă rog să observaţi că am venit nebărbierit", a spus liderul PRM, după care a pornit maşina şi a început să se bărbierească, spunând: „Ştiţi ce-i fac lu' Chioru'? Îl rad!".

Cei care îl însoţeau i-au mai înmânat liderului PRM, la cererea acestuia, trei peruci, „pentru Băsescu, Udrea şi Boc, când vor ajunge la puşcărie", dar şi o pereche de cătuşe. Secretarul general al Agenţiei de Integritate, Horia Georgescu, a declarat pentru „Adevărul" că impozitarea la Bruxelles a indemnizaţiei de europarlamentar nu are nicio legătură cu fapta pentru care a fost sesizat Parchetul.

Alt dosar, de ultraj

În prezent, Vadim Tudor este trimis în judecată sub învinuirea de ultraj şi nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti. Este vorba despre celebrul episod, din ianuarie 2011, al evacuării sediului PRM din strada Emile Zola, din Capitală. Principalul „adversar" al lui Vadim Tudor a fost executorul judecătoresc Paula Daniela Şomăldoc. În timpul încercărilor de evacuare, aceasta a fost apelată, pe rând, „Pitica dracului", „Fă, proasto!", „Escroaco", „Căţea turbată", „Vită încălţată", „Marş în mă-ta de curvă!".
SURSA ADEVARUL