VOR DOAR CAPUL LUI BASESCU!

Marele revolutionar Mircea Dinescu, cel care nici macar nu l-a luat de guler pe Iliescu sa-l intrebe despre mortii din decembrie ’89, despre teroristi, era indignat astazi ca un jandarm si-a sters bocancii de steagul unui protestatar! Cit tupeu! Cam aceasta este diferenta dintre evenimentele pe care eu le-am trait in strada, atunci, si teatrul ieftin pe care il vad astazi la televizor.

Revolutionari ratati si castrati de beneficiile bugetare, militari cu ochii iesiti din orbite ca li s-au taiat 11 milioane din pensia de, probabil 45, aurolaci si nebuni, pensionari securisti indoctrinati de turnatoriile “Felix”, tineri aventurieri si adolescenti romantici, baietii de cartier din galeriile fotbalului, studenti care descopera ca madam Andronescu este o extraterestra comparativ cu amaritul de Funeriu cu studii si colaborari in Franta, Japonia si Germania! Si multi oameni de buna credinta dar foarte saraci, sau saraciti, si usor de manipulat, amagiti inca din anii ’90 cu sloganul “Nu ne vindem tara! Noi muncim, nu gindim!”. Toti acesti oameni, aproape 10.000 in toata tara, sint pe strada, vor libertate si si il vor jos pe “dictatorul” Basescu!

Evenimentele de astazi, reflectate schizofrenic de catre mass media si imbratisate de CTP, Hurezeanu, Dinescu sau Tatulici, reprezinta o uriasa nedreptate fata de eroii din decembrie ’89! Atunci a fost lupta impotriva unei crunte dictaturi, atunci au fost tancuri si gloante adevarate si morti si raniti! Cum dracu’ se face ca, Tatulici – care se dadea in gasca cu Nicu Ceausescu, CTP – care a scris la Scinteia de dupa ’89, Dinescu – Primul Revolutionar al Tarii si Hurezeanu – “omul liber” de la Europa Libera, toti 4 sint in aceeasi  cumetrie si imbratiseaza, cu mare entuziasm, cacealmaua de “dimbovilutie”!? Un fel de “revolutie”, fara popor si fara revolutionari autentici!
In fapt, cei 4 sint reprezentantii Sistemului, un sistem obosit de virsta, ruginit de coruptie, gripat de lipsa de profesionalism. Un sistem care a crezut ca il va impacheta pe marinarul de la Constanta in foi de vita si va zburda peste Romania. Piratul a avut insa dintii tari! Sistemul a vrut sa-i rupa coltii in 2007, n-a reusit! In 2009 a fost cit p-aci, insa Piratul si-a folosit pistolul si i-a ciuruit! La mustata! La suvita! Pentru asta, ca a folosit poporul impotriva Sistemului, Traian Basescu nu va fi iertat niciodata! Dar fiindca nu a pierdut in 2009, Piratul din Marea Neagra trebuie pedepsit exemplar!
Ce atita vrajeala pe analistii patriei noastre, ce atita consum sa tii atitea televiziuni falite cind, de fapt, toti vor capul lui Basescu?! Dar Base nu e genul sa demisioneze, si nici nu ar fi suficient pentru vechiul sistem! Aia vor razbunare, sa-l umileasca, sa-l pedepseasca, sa-l… Tipic romanesc, Iliescu stie reteta, a mai aplicat-o, de Craciun, ca atunci era liber-cugetator!
Sint foarte curios sa vad ce va face cel de-al 4-lea ESCU, zau ca nu stiu! Dar voi scrie in continuare! Ca un om nascut si crescut in zodia ESCU, si cu bune si cu rele.
Sa fiti iubiti!
AUTOR RADU MORARU
SURSA www.nasul.tv 

TE IUBESC - GEN EPIC

Mie, ins pe cale de a ieşi din targetul agenţiilor de publicitate, 18-55 de ani, tinerii zilei de azi, înainte de a fi violenţi sau apatici, mi se par apatetici. În situaţii care pe mine mă emoţionează până la lacrimi, ei rămân indiferenţi sau ironici. Nu pun la inimă, nu fac caz, nu o iau în tragic. Refuză să se implice într-un sentiment.
Cel mai bine spune asta o vorbă de-a lor, gen, pusă la capătul propoziţiei: "Da, şi Adi a zis ceva, te iubesc - gen", "Carla e vreau să mă sinucid - gen", "Nu vrea să meargă cu mine la mare - gen". Tot ce se întâmplă nu poate avea nimic particular, unic, irepetabil, trebuie înscris într-o serie, într-o categorie fenomenologică, într-un gen.

Apărare prin clasificare.
Astfel, nu te poate afecta personal, nu te poate răni, tot aşa cum nu te poate răni un leu pus într-o cuşcă pe a cărei plăcuţă scrie în latineşte "Panthera leo".
A murit mama - gen.
Această glaciaţie a sentimentelor provoacă distrugerea clasei mijlocii printre tineri în materie de sex. Sau invers.

Mulţi devin hiperactivi sexual de la 13-14 ani, cu contacte multe şi la întâmplare, echivalate cu a fuma o ţigară sau a face un duş. Nematurizare afectivă, prematurizare sexuală.
Alţii rămân blocaţi, complexaţi, retractili, viaţa lor sexuală fiind zero sau redusă la masturbare în faţa computerului.
Dragostea e un sentiment social. A fost creată de trubaduri pe la începutul mileniului trecut. Tot atunci a început construirea marilor catedrale ale Europei.
Azi, nu se mai face vreo Notre Dame. Să vedem cât se va mai face dragoste.

Epic. Altă vorbă adoptată de tineri. Ai văzut ultimul Harry Potter? Nu. Cum e? Băi, epic. Cum a fost în Vamă aseară? Epic. A luat-o de-acasă după ce s-a bătut cu taică-su şi pe urmă s-au dus în club T. Epic.
Cuvântul ăsta e, ca să zic aşa, cult. Se pică bac-ul dacă nu ştii că una e genul dramatic şi alta genul epic. Dacă-i întrebi definiţia cuvântului pe tinerii care îl folosesc, răspunsurile sunt mai degrabă dramatice, dar tind totuşi spre sensul: spectaculos, măreţ, grandios, epopeic, care transformă oamenii în eroi.
Există curgerea măruntă a vremii de zi cu zi şi există secvenţe care trebuie povestite, scoase din malaxorul timpului, păstrate în memoria colectivă - "de-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii...".
Epică este o întâmplare care narată şi renarată îi poate face s-o trăiască, să participe sufleteşte la ea pe cei care n-au trăit-o.

Deci, mai întâi, tânărul de azi foloseşte gen pentru a refuza vieţii orice şansă de a ieşi din producţia de serie a timpului, după care zice epic, încercând contrariul, adică să rupă o bucată de viaţă şi s-o ridice la pătrat. Tot Eminescu: "Să smulg un sunet din trecutul vieţii/Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri...".
Alăturarea genului de epic, în argoul juvenil, dincolo de manualul de limbă şi literatură română, poate să însemne că sub blazarea, sub nepăsarea pe care o afişează, tânjesc să fie eroi într-o epopee pe care nu le-o oferă nimeni.
AUTOR CRISTIAN TUDOR POPESCU
SURSA gandul.info 

REGATUL PENTRU UN MAGAR

"Cel mai important lucru de dobândit după libertate este demnitatea". Surprinzător pentru mine să aud această frază rostită de fostul rege al României, Mihai I.Pentru că demnitatea o cred aşezată întotdeauna înaintea libertăţii. Poţi să renunţi la libertate ca să rămâi demn, iar dacă preţul libertăţii este pierderea demnităţii, atunci mai bine rămâi în temniţă. Libertatea omului poate depinde de alţii, demnitatea lui - doar de el însuşi.

Şi pentru că tocmai regele Mihai (pot să-i spun astfel, fără fost, potrivit cutumei politice care permite numirea unui fost preşedinte al ţării "domnule preşedinte", însă definiţia cuvântului "rege" în toate dicţionarele limbii române este "persoană care deţine puterea într-un regat, monarh") este o rară sursă de demnitate într-o ţară sufocată de demnitari nedemni.

Nu are rost să analizăm mesajul citit de rege, nu ştiu în ce măsură este compus de Domnia Sa şi este un discurs normal, obişnuit. Importantă este şansa extraordinară a poporului român de a putea vedea şi auzi un personaj din cartea de istorie.

Propaganda comunistă a suprimat pur şi simplu trecutul, când nu l-a transformat în soclu pentru dictator. Asta face şi actuala conducere a României, în frunte cu preşedintele. Dl. Băsescu nu găseşte decât măgării la adresa regelui Mihai, a preşedintelui Iliescu, a preşedintelui Constantinescu, conducători ai unei Românii democratice - dacă ar avea la dispoziţie condiţiile şi aparatul de propagandă al regimului comunist, i-ar şterge din istorie. Singurul pentru care are cuvinte de laudă este N. Ceauşescu, un dictator care a supus exterminării propriul popor.

Oamenii care populează la un moment dat un teritoriu se numesc popor atunci când au conştiinţa generaţiilor dispărute şi a celor viitoare. Un popor există în timp, nu doar în spaţiu, altfel nu e decât o gloată mai mare. La fel ca puterea comunistă, puterea actuală vrea să acopere trecutul şi viitorul cu prezentul ei josnic şi lacom. Aceşti înfulecători ai clipei vor să reducă naţiunea română la o adunătură în căutare de hrană şi senzaţii. Şi, în suficientă măsură, au reuşit.

Să fim lucizi, că atât ne-a mai rămas. Coroana regală nu este, cum spunea regele, o garanţie a stabilităţii şi unităţii statului român. După dispariţia fizică a regelui Mihai, care poate avea loc oricând, Casa Regală, dacă ne gândim la urmaşii care o ocupă, va rămâne o cochilie goală, bună de muzeu. Viitorul României depinde de cei pe care poporul îi va scoate în frunte prin alegeri.

Din perspectiva acelui viitor, nu cred că dacă dl. Băsescu va ajunge la vârsta de 90 de ani şi dacă România o mai exista atunci, Parlamentul îl va invita să ţină vreun discurs. Nu-mi rămâne decât să sper că asta se va întâmpla cu viitorul preşedinte.

PS

"Cele mai importante lucruri de dobândit după libertate şi democraţie sunt identitatea şi demnitatea", a spus regele. Expresia de dobândit înseamnă, precis, că libertatea şi demnitatea nu sunt încă dobândite, ca şi identitatea şi democraţia. De aici interpretarea mea bazată pe ierarhizare. Dacă se dorea sensul cronologic al frazei, atunci ea trebuia formulată astfel: "După ce libertatea şi democraţia au fost obţinute, cele mai importante lucruri care rămân de dobândit sunt identitatea şi demnitatea". În ambele sensuri, regele Mihai rămâne un exemplu de demnitate.''
AUTOR CRISTIAN TUDOR POPESCU
SURSA GANDUL