BAIETII DESTEPTI DIN ENERGIE SE MISCA PE BANDA LUI MOEBIUS

Băieţii deştepţi din energie au programat zilele acestea, la Bucureşti, cea de-a şasea ediţie a Forumului Internaţional de  Energie, în regia lui Bogdan Popovici, preşedinte al Forum Invest şi coinculpat cu Adrian Năstase în dosarul „Trofeul calităţii“. Printre finanţatorii întrunirii se află Ionuţ Costea, preşedintele Eximbank şi cumnatul lui Mircea Geoană, dar şi, directorul fondului Proprietatea, Mark Mobius, care a reuşit performanţa de a fi cel mai deştept băiat din energia românească, întrecându-l astfel pe Bogdan Buzăianu, după ce a devenit membru în consiliul de administraţie al OMV Petrom din partea Lukoil, dovedind astfel că în România totul e posibil. Sigur, oficial, Mobius este reprezentantul Fondului Proprietatea în OMV Petrom, dar el mai este şi membru în board-ul Lukoil Rusia, prin urmare are acces la deciziile şi informaţiile din Petrom, ca de altfel şi din alte companii interesante pentru subordonații lui Vladimir Putin precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica etc.
Dacă, însă, conducerea Fondului Proprietatea are interese evidente în zona energetică, deci poate sponsoriza justificat întrunirea, ce interese are Ionuţ Costea, cel mai scump dintre bugetarii români? Trecem peste faptul că şi el este unul dintre cei chemaţi să dea cu subsemnatul la Parchet, pentru sponsorizarea campaniei electorale a cumnatului Geoană, şi observăm că printre participanţi este şi firma care a tras cel mai mare tun legalizat din istoria Hidroelectrica, adică Energy Holding. Ce legătură ar fi însă între Ionuţ Costea şi Energy Holding? Aparent, niciuna. Numai că există o legătură între Ionuţ Costea şi Nicolae Bogdan Buzăianu, fostul patron al firmei Energy Holding, supranumit de preşedintele Băsescu în urmă cu câţiva ani drept „cel mai deştept băiat din energie“. După tunul care avea să aducă firmei înfiinţate de el câştiguri de câteva miliarde de euro, Bogdan Buzăianu avea să şteargă legăturile sale vizibile cu acea firmă şi apoi să-şi schimbe total imaginea, el devenind, printre altele, membru al Forumului Crans Montana (Elvetia), sub numele de Nicolas Buzaianu, fiind astfel fondator şi preşedinte executiv al Consiliului pentru Afaceri Publice Internaţionale (World Public Affairs). Sigur, între timp Buzăianu a renunţat la cetăţenia română, pentru că a aflat că în România există un dosar în care este cercetat penal, alături de nişte foşti directori de la Hidroelectrica, dar şi de pupilul lui Dan Voiculescu, Codruţ Şereş. Deşi Buzăianu a spus că nu mai are legătură cu Energy Holding şi cu energia în general, el este prezentat, pe site-ul Forumului Crans Montana, ca fiind un industriaş elveţian al cărui holding este implicat în producţia şi distribuţia de energie electrică, precum şi în producţia de echipamente pentru centralele electrice, în special în Europa de Sud-Est.
Cum de acest tip de echipamente se ocupă UCM Reșița, controlată de elvețieni prin paravanul penal Adrian Chebuțiu, primul semnatar al contractului dintre Energy Holding (Holding ApS Romania) și Hidroelectrica, s-ar întrezări o legătură a lui Buzăianu cu firma reșițeană. Ei bine, şi acum ne apropiem de Costea, Forumul Crans Montana a parafat, la sfîrşitul anului trecut, un parteneriat cu două instituţii româneşti, Eximbank şi ANEIR (Agenţia Naţională a Exportatorilor şi Impor­tatorilor din România), parteneriat despre care nu se spune nimic pe site-ul Eximbank. La fel ca şi la Forum Invest Energy de la Bucureşti, alături de Eximbank, printre partenerii oficiali ai Crans Montana se află şi Energy Holding, fosta firmă a lui Buzăianu. Costea se plimbă, așadar, pe aceleași poteci cu Energy Holding, dar și cu Buzăianu.

Acuzat de escrocherie cu aur în Zambia, ambasadorul Buzăianu şi-a pierdut rangul

Transformarea lui Buzăianu, în perspectiva dosarului penal în care este cercetat, este uluitoare. Trecem peste faptul că nu este exlus ca masoneria să-l  fi ajutat să pătrundă în cercuri altfel inaccesibile unui comerciant obscur de energie şi ajungem tocmai în Zambia, unde cetăţeanul elveţian Nicolas Bogdan Buzăianu a devenit, atenţie!, ambasadorul acelei ţări la UNESCO şi adjunct al ambasadorului Zambiei în Franţa. Transformarea sa este mai mare chiar şi decât a cumnatului lui Costea, Geoană, care din arbitru de fotbal în divizia secundă avea să ajungă ambasador în SUA şi preşedintele PSD, de unde era cât pe ce să se pupe pe gingii cu Vîntu, dacă devenea preşedintele României. Buzăianu a devenit ambasador al unei ţări al cărei cetăţean nu era şi, luna trecută, a fost în centrul unui scandal internaţional după ce noul preşedinte al Zambiei ales la 23 septembrie, Michael Sata, succesorul lui Rupiah Banda, l-a acuzat ca fiind implicat într-o escrocherie cu aur. Acesta a fost motivul pentru care Buzăianu şi-a pierdut, rapid, rangul de ambasador şi a anunţat că-l dă în judecată pe preşedintele Sata, cerându-i despă­gubiri de 100 de milioane de dolari. Cum a ajuns el tocmai în Zambia e greu de ghicit, dar până şi aici se întâlneşte cu omniprezentul Ionuţ Costea-Eximbank. Asta deoarece în urmă cu exact 13 ani, Ionuţ Costea a produs şi el Zambiei, şi implicit României, o mare bucurie pecuniară. În calitatea lui de secretar de stat la Finanţe, Ionuţ Costea a semnat în 1998 contractul de cesiune privind recuperarea creanţelor României din Republica Zambia dintre Guvern şi firma Donegal International Ltd, reprezentată de Michael Sheehan, contract prin care creanţa de 29,8 milioane de dolari a fost vândută americanului cu 3,3 milioane dolari, iar acesta, după ce a dat Zambia în judecată, a primit 15,4 milioane de dolari. Bun afacerist, acest Ionuţ Costea!

Băieţi de băieţi: Buzăianu şi Stamen Stantchev electrizează Viena

Revenind la Buzăianu, cel care a înfiinţat firma care se „înfiinţează“ din nou zilele acestea la Bucureşti, el a mai apărut recent într-o companie selectă, specifică băieţilor deştepţi din Europa de Sud-Est. În luna mai 2011 Buzăianu s-a implicat, prin intermediul societăţii Selectra AG, al cărei președinte este, în sponsorizarea şi lansarea la Viena a asociaţiei Center for Global Dialogue and Cooperation („Centrul pentru Dialog Global şi Cooperare“)  - CGDC, printre fondatorii şi sponsorii căreia se numără Stamen Stantchev (secretar general şi fondator), alături de fostul preşedinte al Bulgariei, Petar Stoyanov. La prima întrunire a membrilor CGDC de la Viena, din 20-21 mai 2011, el a participat însă în calitate de ambasador al Zambiei la UNESCO şi de membru al comitetului executiv al UNESCO din partea acestei ţări. Dintre participanți nu puteau lipsi partenerii lui Stantchev, din dosarul spionilor, Vadim Benyatov și Mustafa Oral. Tot aici a participat și un oarecare Dragoș Nițescu, CEO la Investime Winning (posibil firmă fantomă), nimeni altul decât soțul secretarei lui Buzăianu, Delia Catrinel Nițescu. Același personaj l-a însoțit pe Buzăianu și la Forumul Crans Montana de la Bruxelles din iunie 2011, unde reprezenta firma Investime Mining Africa (probabil aceeași cu firma reprezentată la CGDC). Printre participanții la întâlnirea de la Bruxelles au fost și Adrian Năstase, Ion Iliescu, Dan Ion Drăgoi (Comvex), Cristian Gabriel Costea (Plasty Prod) dar și președintele Energy Holding SRL, Maybud Roy Amir.

Punga Energy Holding care-l dă de gol pe Buzăianu tocmai la Tokio

Buzăianu zice că nu mai are legături cu Energy Holding. Deşi e absurd să crezi că a vândut o firmă după ce a încheiat un contract care îi aduce câştiguri de trei miliarde de euro, în zece ani, el asta încearcă să spună, deşi nimeni nu-l crede. Beat Carpataux, unul dintre paravane, a murit deja prin iunie anul acesta, iar Adrian Chebuţiu, paravanul numit în fruntea UCM Reşiţa, a fost deja trimis în judecată alături de locotenentul său Adrian Coriolan Preda şi de arabul Said Baaklini. Prin urmare nu mai e nimeni credibil, să-l contrazică. Sigur, ar mai fi avocatul Doru Boştină, fostul coacţionar de la Energy Consult, transformată ulterior în Energy Holding, dar şi el a încasat-o penal, fiind condamnat anul acesta la câteva luni de închisoare cu suspendare, pentru fals şi uz de fals, după ce i-a luat (sustras) fostei soţii, Mihaela Gruia, un imobil. În aceste condiţii, când nimeni nu mai credea că „deşteptul“ de Buzăianu mai are vreo legătură cu Energy Holding, apare surpriza. Anul trecut, cu ocazia Cam­pionatului Mondial de Judo, Buzăianu a primit din partea lui Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo (IJF), centura neagră onorifică a IJF după ce, între timp, devenise ambasador anorific al Federaţiei. Anunţul primirii „centurii negre onorifice“ este însoţit de o foto extrem de sugestivă, în care elveţianul apare strângând, cu dreapta, mâna lui Vizer, iar cu stânga o pungă. Pe pungă scrie clar Energy Holding şi Buzăianu. Sigur, mai scrie şi Gazprom, dar asta doar pentru că şeful lui Buzăianu în această ierarhie este nimeni altul decât Vladimir Putin, premierul Rusiei şi preşedinte onorific al IFJ, dar şi comandantul suprem al Gazprom.

Veriga lipsa de la Hidroelectrica era fiul lui Traian Oprea

Celebrul contract de energie de la Hidroelectrica, încheiat de firma lui Buzăianu la începutul anului 2004, care le-a băgat în conturi celor de la Energy Holding, trei miliarde de euro, a fost precedat de un altul încheiat în anul 2002, după ce Energy Consult s-a transformat în Holding ApS Romania SRL. El a fost semnat din partea noii firme de către Adrian Chebuţiu, iar din partea Hidroelectrica, printre alții, de către Traian Oprea, cel care semna în numele directorului general Eugen Pena. Ulterior, Traian Oprea avea să devină el însuşi director general, numit de PSD şi menţinut de PNL. El este astăzi trimis în judecată și pentru acel contract care, alături de altele, au prejudiciat statul cu peste 135 milioane de euro. Oprea este acuzat de complot și subminarea economiei naționale, fiind judecat în același dosar cu pupilul lui Voiculescu, Codruț Șereș.
Ceea ce nu se ştie este faptul că, ulterior semnării contractului cu firma lui Buzăianu, fiul lui Oprea a intrat în relaţii de afaceri cu Adrian Chebuţiu, cel care avea să preia conducerea Consiliului de Adminsitraţie al UCM Reşiţa, fiind de fapt paravanul unui investitor elveţian, INES AG, despre care presa a afirmat că ar aparţine tocmai lui Bogdan Nicolas Buzăianu, deși era administrată de Carpataux. Astfel, fiul directorului general al Hidroelectrica Traian Oprea şi-a înfiinţat o firmă cu sediul într-o clădire a UCM Reşiţa, firmă care a primit bani de la AC Management SRL şi UCM Reşiţa. În vreme ce Oprea semna contracte cu Buzăianu, firma fiului lui Oprea primea fonduri din partea societăţilor controlate indirect de Buzăianu prin intermediul lui Chebuţiu. Asta deoarece AC Management, înfiinţată de penalul Chebuţiu, avea ca acţionar societatea franceză Forces Motrices France (fosta Everest Consult, înfiinţată în anul 2003), printre fondatorii căreia s-au aflat şi fostele soţii ale cuplului Chebuţiu-Buzăianu, adică Dana Chebuţiu (fosta soţie a lui Adrian Chebuţiu) şi Simona Codruţa Lăslean (fosta soţie a lui Buzăianu), prima ramânând ulterior asociat unic. Singurul client al firmei ACM Management a fost, cum altfel?, UCM Reşiţa. Pe de altă parte, firma franceză a avut un contract de consultanţă pe perioadă nedeterminată cu Energy Holding, deci totul a rămas în familie. Culmea, aşa de mare a fost coincidenţa în afacerea Hidroelectrica, cea care a băgat în conturile Energy Holding peste trei miliarde de euro, încât cel care l-a înlocuit pe Traian Oprea la conducerea firmei de stat s-a „întâmplat“ să fie chiar fratele fostei soţii a lui Chebuţiu, Mihai Ciprian David. Cât de mică trebuie să fie lumea mafioţilor din energie pentru a se produce o asemenea coincidenţă!?

Au furat atâta curent încât li se ard becurile...între coloane

Deşi nu se ştie dacă are vreo relevanţă, trebuie ştiut că acest Chebuţiu este şi el mason, ca şi Buzăianu, sau alţi şmecheri din energie, el fiind membru al Lojei Masonice „Lumină şi Adevăr“ din Reşiţa. Cât „adevăr“ e în loja asta nu se ştie, dar „lumină“ e suficientă ca să le pocnească becurile între coloane, dacă ne gândim la câtă energie au  sustras ei, legal, desigur, de la Hidroelectrica.
Prepusul său paravanul Chebuțiu, cum a fost numit de presă, este și cel care a pus pe butuci UCM Reșița, căpușând-o sistematic. După numirea sa în fruntea acestei societăți, a externalizat toate zonele profitabile din societate, plasându-le unor firme controlate de el sau de Buzăianu prin offshoruri din Cipru sau prin societăţi elveţiene. Ulterior, a vândut acţiunile deţinute de UCMR la firmele nou create care au înregistrat profit (Hydro SRL, Reductoare Reşiţa SA, Hydro Engineering SA, Aquaris Crivaia SRL etc. etc) către firmele pe care le patrona. La fel, a preluat active din cadrul UCMR cum ar fi Debarcaderul din Văliug, transformat apoi într-un hotel de lux și intrat recent în proprietatea lui Chebuţiu, printr-un transfer pe una dintre firmele controlate personal. Toate preluările de active le-a făcut în cadrul Consiliului de Administraţie al UCMR, cu ajutorul locotenentului său, Adrian Coriolan Preda, a actualei soţii, Lăcrimoara Chebuţiu, fost secretar al CA al UCM Reşiţa, dar şi a acţionarului majoritar Inet AG. Un alt activ preluat este Vila de protocol a societăţii, Reşiţa Rank. A preluat, la fel, monopostul Lola 3000, cumpărat anul trecut pe clubul UCM Sport şi evaluat la aproximativ 300.000 euro. Paravanul și-a făcut datoria, dar asta nu înseamnă că paravanul nu va fi judecat și pentru jaful de la UCM Reșița. Până atunci însă, le urăm succes energicilor participanți la forumul energiei care începe mâine, inclusiv lui Dan Constantin, trimisul special la Forum al unui alt băiat deștept din energie, Dan Voiculescu.
Deocamdată, știm doar că băieții deștepți din energie, cu Mobius, Stantchev sau Buzăianu în frunte, s-au mișcat răsuciți pe sârmele statului și au ajuns nevătămați în punctul de unde au plecat. Au mers pe burtă și s-au trezit pe spate, fără să-și schimbe poziția. Au mers pe banda lui Moebius.
AUTOR DAN BADEA
SURSA CURENTUL 

CARACATITA PETROMSERVICE

Oamenii lui Liviu Luca au scos peste 8,5 milioane de euro din Petromservice pentru plata unor aşa-zise studii de piaţă copiate de pe internet. Oamenii de bază ai sindicalistului-patron Liviu Luca de la Petromservice, Gheorghe Şupeală, directorul general al societăţii, şi Zizi Anagnastopol, directorul financiar, au fost trimişi în judecată, ieri, de procurorii Parchetului General pentru delapidare şi spălare de bani.

Alături de ei, sunt acuzaţi în dosar Adrian Eftime, fiul sindicalistului Ion Eftime, desemnat de Sorin Ovidiu Vîntu să administreze Realitatea Media. Din acelaşi lot mai fac parte şi consultantul offshore în România Kiss Laszlo şi directorul executiv al firmelor pe care acesta din urmă le controla, Mariana Iordăchescu. Potrivit procurorilor Parchetului General, cei cinci au devalizat Petromservice, folosind o schemă simplă, gândită de Kiss şi aplicată de acesta şi în cazul altor afaceri, prin offshore-uri controlate de el şi de asociatul său, neozeelandezul Ian Tayler. Cele peste 8,5 milioane de euro au fost scoase din conturile companiei patronate de Liviu Luca sub forma unor plăţi pentru o serie de studii de piaţă, sigle şi spoturi menite să ajute la crearea unei noi imagini a societăţii pe care, arată anchetatorii, au trimis-o de fapt în insolvenţă.

Studiile, ca şi siglele şi spo­turile TV, fie erau nişte falsuri grosolane, fie conţineau informaţii descărcate de pe internet. Banii au intrat în conturile a două firme - Boaz Active SRL şi Laveco SRL  - controlate de Kiss Laszlo şi de reprezentata sa, Mariana Iordăchescu.

O schemă internaţională
Mare parte a sumei, peste 6,8 milioane de euro, au ajuns apoi în contul societăţii IT&Media, cu sediul în Delaware (SUA) - un offshore creat de Kiss Laszlo pe conturile căruia a fost împuternicit Adrian Eftime. Eftime a retras integral cele 6,8 milioane de euro, în perioada 9 aprilie 2008 - 28 mai 2008, din conturile offshore-ului, deschise la o bancă din Bulgaria.

 Adrian Eftime reprezintă însă doar interfaţa. Anchetatorii nu au reuşit să ajungă la omul de afaceri care controlează, de fapt, offshore-ul. ,,Destinatarul final poate fi Liviu Luca sau Sorin Ovidiu Vîntu, dar, în acest caz, Adrian Eftime este beneficiarul real al ingineriilor financiare, pentru că el este cel care a retras, sub formă de tantieme (indemnizaţii de participare la şedinţe în calitate de director al societăţii), toţi banii scoşi de la Petromservice şi viraţi în conturile offshore-ului din Delaware", susţin surse judiciare.

Secretele lui Kiss
De altfel, Laszlo Kiss a descris în cartea sa ,,United States, Tax Heaven - Uncle Sam Will Fight Your Taxes!" (Statele Unite, raiul taxelor  - Unchiul Sam va lupta cu taxele voastre!) cum se poate ascunde un afacerist deştept în spatele unui offshore: ,,Orice declaraţie publică care îl leagă pe Domnul X (adevăratul proprietar) de companii româneşti sau de partenerii săi de afaceri sunt contrazise de datele de la Oficiul Registrului Comerţului. Dacă totuşi cineva insistă şi reclamă că există o legătură între Domnul X şi compania din Delaware, nu va putea obţine nicio probă. În plus, Domnul X se poate adresa instanţei, în cazul în care consideră că este hărţuit".

Pentru reţeta livrată însă oamenilor lui Luca, Laszlo Kiss şi partenera sa, Mariana Iordăchescu, au păstrat doar un ,,comision" din ,,tunul" dat Petromservice, adică aproximativ 1,6 milioane de euro, arată anchetatorii.

În ciuda insistenţelor reporterilor „Adevărul", Liviu Luca a refuzat să-şi exprime un punct de vedere faţă de aspectele menţionate de procurori în rechizitoriu.

8,5 milioane de euro este prejudiciul cauzat de Kiss şi presupuşii săi complici societăţii PSV Company (fostă Petromservice).

Bani pentru Nicolae Popa, după aceeaşi reţetă
Aceeaşi reţetă a fost folosită de oamenii tandemului ,,Vîntu-Luca" şi pentru a umple cu milioane de euro din conturile Petromservice, conturile unui alt offshore, Comac Ltd - Nicosia (Cipru), din care au fost alimentate apoi conturile din Indonezia ale fugarului Nicolae Popa, ,,tatăl FNI". În acest caz, împuterniciţi pe conturile Comac erau Octavian Ţurcan şi Ghenadie Nipomici, oamenii lui Vîntu. Zeci de milioane de euro au intrat, în perioada 2003 - 2007, în conturile Comac Ltd, care a încheiat, din octombrie 2003, un contract de management cu Petromservice. Apoi, în decembrie 2003, Liviu Luca a fost abilitat şi de Adunarea Generală a Acţionarilor Asociaţiei Salariaţilor din SNP Petrom (PAS) să negocieze şi să încheie un contract de management cu aceeaşi Comac Ltd.

Aceiaşi oameni, aceleaşi proceduri
Procurorii Parchetului General au stabilit apoi, în dosarul în care Sorin Ovidiu Vîntu a fost acuzat de favorizarea infractorului Nicolae Popa, că în spatele Comac se afla, de fapt, patronul Realitatea Media şi că din conturile acestei firme nu erau alimentate doar conturile lui Popa, ci erau plătite chiar şi salariile jurnaliştilor din trustul lui SOV.

,,Transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu, prin contribuţia inculpatului Octavian Ţurcan, prin transfer bancar, din contul Comac Limited Nicosia, Cipru, deschis la Marfin Popular Bank Public CO Ltd Cipru, în contul societăţii comerciale PT Caascorm International Trading înregistrate în Indonezia, deschis la Bank Central Asia -Bali, Indonezia, la care condamnatul Popa Nicolae are acces", notau anchetatorii în referatul prin care cereau arestarea lui SOV.

De altfel, anchetatorii au ajuns tot la directorii Petromservice, la Laszlo Kiss şi la Adrian Eftime în urma anchetei în care Vîntu a fost acuzat de favorizarea lui Popa.

"Transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu, prin contribuţia inculpatului Octavian Ţurcan, prin transfer bancar, din contul Comac Limited Nicosia."
procurorii Parchetului General
referat de arestare a lui SOV

Judecaţi pentru spălare de bani şi delapidare
Gheorghe Şupeală şi Zizi Anagnastopol au fost trimişi în judecată, ieri, pentru delapidare, în timp ce Laszlo Kiss, Adrian Eftime, Mariana Iordăchescu vor fi judecaţi pentru complicitate la delapidare şi spălare de bani.

În perioada februarie-martie 2008, Gheorghe Şupeală, directorul general la SC Petromservice SA (în prezent SC PSV Company SA) şi Zizi Anaganstopol, director financiar în cadrul aceleaşi companii, au pus la punct o adevărată reţea de spălare de bani. Ei au încheiat cu două societăţi comerciale cu răspundere limitată, reprezentate de Laszlo Kiss şi Mariana Iordăchescu, trei contracte de prestări servicii având ca obiect realizarea unor studii. Preţul contractului: 7.028.068 de euro. În baza acestor contracte, susţin procurorii DIICOT, în cursullunii aprilie 2008, SC Petromservice SA a transferat în conturile bancare ale celor două societăţi, precum şi a  unei alte firme, suma totală de 30.981.000 de lei (aproximativ 7,3 milioane de euro).

Adrian Eftime a fost cel care s-a ocupat de întocmirea tuturor formalităţilor, deşi nu avea nicio calitate în aceste societăţi. Anchetatorii susţin însă că toate cele trei contracte au fost fictive, singurul scop al tranzacţiilor fiind justificarea formală a operaţiunilor prin care banii au fost retraşi din patrimoniul SC Petromservice SA şi au fost transferaţi în cel al lui Adrian Eftime. Transferul a fost făcut cu ajutorul lui Laszlo Kiss şi al Marianei Iordăchescu, care ar fi primit în schimb un comision de aproximativ 10% din valoarea contractelor.

Milioane de euro pentru studii copiate de pe net
În plus, studiile plătite cu milioane de euro nu erau necesare pentru activitatea firmei, iar societăţile care le întocmeau nu aveau nici măcar pregătirea necesară.

De altfel, „studiile" reprezentau copii ale unor articole din ziare sau referate descărcate de pe internet. Pentru a ascunde provenienţa banilor, Iordăchescu, Kiss şi Eftime au efectuat mai multe tranzacţii în care au fost implicate companii offshore la care ei erau beneficiari reali şi pe care le controlau în mod direct. Iniţial, realizarea studiilor a fost subcontractată unor societăţi din Cipru.

Plimbarea banilor în conturi
Kiss a dispus, în perioada aprilie - mai 2008, transferul sumei de 6.868.093 de euro într-un cont al unei companii controlate de Eftime, deschis în Bulgaria. Din acest cont, Adrian Eftime a retras întreaga sumă. Diferenţa dintre suma încasată de SC Petromservice SA şi cea transferată lui Adrian Eftime, a reprezentat comisionul de intermediere, care a ajuns în conturile personale ale lui Laszlo Kiss şi ale Marianei Iordăchescu. Societatea PSV Company  (fostă Petromservice SA) a fost prejudiciată în acest mod cu aproape 8,5 milioane de euro.

Sechestru şi conturi blocate
Procurorii au pus sechestru pe imobilele acuzaţilor. Pentru recuperarea presupusului prejudiciu, anchetatorii au pus sechestru pe conturile bancare şi pe un autoturism deţinut de Adrian Eftime.

Kiss Laszlo, ,,regele offshore"
Avocatul Kiss Laszlo Gyorgy (42 de ani), specializat în Drept Comercial, a devenit unul dintre cei mai căutaţi consultanţi offshore. El s-a asociat cu unul dintre cei mai importanţi oameni din domeniu, neozeelandezul Ian Tayler. ,,Inculpatul intermedia pentru persoanele interesate înfiinţarea de companii în diferite jurisdicţii, cel mai adesea în Cipru, statul Delaware din SUA, Noua Zeelandă sau Insulele Seychelles", notează anchetatorii în rechizitoriul prin care Kiss a fost trimis în judecată. Cei doi au devenit astfel exponenţii unui imperiu uriaş, format din câteva sute de offshore-uri. La percheziţia din casa lui Kiss din Bucureşti, procurorii au ridicat sute de înscrisuri cu identitatea beneficiarilor reali ai tuturor acestor companii folosite de oameni de afaceri din toată lumea.

În România, Kiss controlează la rândul lui mai multe firme, prin intermediul unor offshore-uri înfiinţate de el în Cipru şi în Noua Zeelandă. Pe lângă afaceri, consultantul şi-a dezvoltat în ţară şi pasiunea pentru aeronave. A devenit preşedintele Asociaţiei Piloţilor şi Proprietarilor de Aeronave Ultrauşoare.
SURSA ADEVARUL

REGELE LEMNULUI DE PE VESER

Vasile Coman, zis „Vărzaru", a instaurat un adevărat monopol pe valea Vaserului.
Mai mulţi oameni de afaceri din industria forestieră îi acuză pe silvicii maramureşeni că i-au dat monopol pe lemnul de pe Vaser miliardarului Vasile Coman zis „Vărzaru", fost consilier judeţean, acum consilier local în Vişeu de Sus. Acesta, prin firma sa, Conrep SA, are în întreţinere şi reparaţie calea ferată forestieră, iar prin altă firmă de-a sa, RG Holz Company, exploatează şi transportă lemnul pe calea ferată.
„Adică, în zonă poţi să transporţi lemn doar dacă vrea «Vărzaru» şi la preţul pe care-l impune el. În pofida argumentelor silvicilor, că având o singură cale de acces spre Vaser, care este «făcută cadou» lui «Vărzaru», nu există furturi, chiar în acest an, în 21 aprilie, firma miliardarului «Vărzaru», RG Holz Company, a fost surprinsă în timp ce transporta cu mocăniţa, ilegal, lemn în valoare de peste 10.000 de euro", spun surse din cadrul Ministerului Mediului.

„În Gura Novăţului, lucrătorii formaţiunii de ordine publică Vişeu de Sus au oprit pentru control trenul forestier de pe Valea Vaserului, cele 15 vagoane fiind încarcate cu aproximativ 200 de metri cubi de lemn de esenţă răşinoasă, exploatat din Ştevioara. Conductorul de tren nu a putut prezenta documente de provenienţă a materialului lemnos. Reprezentantul firmei din Vişeu de Sus (n.red., RG Holz Company) a fost amendat cu 10.000 de lei şi s-a dispus confiscarea cantităţii de lemn, estimat la 40.000 de lei", a declarat Gabriela Liahovici, purtător de cuvânt IPJ Maramureş.

Istoria exploatării lemnului din pădurile sălbaticului defileu al Vaserului a început în secolul al XVIII-lea, când primul fiu al Mariei Tereza şi al lui Francisc I, împăratul Iosif al II-lea al Imperiului Roman, rege al Ungariei, Croaţiei, Boemiei şi arhiduce al Austriei, a colonizat zona cu etnici germani din nord-estul actualului teritoriu al Slovaciei. După mai bine de 100 de ani de la începutul exploatării industriale a lemnului din zonă, în 1916, butinarii au început să croiască primele drumuri de acces către bazinul forestier Vaser. Nici unul din acele drumuri nu mai există decât pe vechile hărţi silvice, iar instituţia statului care administrează cele 19.000 de hectare de pădure de acolo, Direcţia Silvică Baia Mare, nu are nici un interes să refacă vreun drum auto. Explicaţia oficială este terifiantă, bazată pe principiul drobului de sare: dacă nu există drum, nu există nici hoţi. „Am analizat treaba asta, să ştiţi, numai că... aşa ca la noi, în România. Se analizează să se vadă cu cât creşte preţul lemnului. Păi, poate creşte cu 20-30 de lei pe metru cub, merită? Nu merită, bun, atunci ce facem? Acesibilizăm un bazinet unde nu-i acces deloc. Principii de astea funcţionează când se decide dacă se face investiţia într-o zonă sau nu", a explicat Vasile Vlad, şef Ocol Silvic Vişeu de Sus.

Şeful silvicilor maramureşeni, Mihai Sajerli, spune că un drum auto forestier ar costa în zonă vreo 75 milioane de lei şi că, în condiţiile în care există o cale de acces, calea ferată forestieră cu ecartament îngust, autorităţile au alocat peste şapte milioane de lei pentru refacererea acesteia, afectată după viitura din 2008. „A fost simplu, un calcul matematic. Diferenţă de bani, deci nu facem drumul, facem calea ferată. Eu vă spun şi o părere personală: dacă facem drum pe Vaser, Vaserul ajunge ce e Borşa astăzi. Deci unde este accesibilitate sunt furturi de lemne, unde nu este accesibilitate, nu se fură lemn. Este o chestie de logică elementară", a raţionat directorul Direcţiei Silvice Baia Mare, Mihai Sajerli.
Monopol pentru Vărzaru

Numai că mai mulţi oameni de afaceri din industria forestieră îi acuză pe silvicii maramureşeni că i-au dat monopol pe lemnul de pe Vaser miliardarului Vasile Coman, zis „Vărzaru", fost consilier judeţean, acum consilier local în Vişeu de Sus. Acesta, prin firma sa, Conrep SA, are în întreţinere şi reparaţie calea ferată forestieră, iar prin altă firma de-a sa, RG Holz Company, exploatează şi transportă lemnul pe calea ferată. „Adică, în zonă poţi să transporţi lemn doar dacă vrea «Vărzaru» şi la preţul pe care-l impune el. În pofida argumentelor silvicilor, că având o singură cale de acces spre Vaser, care este «făcută cadou» lui «Vărzaru», nu există furturi, chiar în acest an, în 21 aprilie, firma miliardarului «Vărzaru», RG Holz Company, a fost surprinsă în timp ce transporta cu mocăniţa, ilegal, lemn în valoare de peste 10.000 de euro", spun surse din cadrul Ministerului Mediului.
„În Gura Novăţului, lucrătorii formaţiunii de ordine publică Vişeu de Sus au oprit pentru control trenul forestier de pe Valea Vaserului, cele 15 vagoane fiind încărcate cu aproximativ 200 de metri cubi de lemn de esenţă răşinoasă, exploatat din Ştevioara. Conductorul de tren nu a putut prezenta documente de provenienţă a materialului lemnos. Reprezentantul firmei din Vişeu de Sus (n.red. - RG Holz Company) a fost amendat cu 10.000 de lei şi s-a dispus confiscarea cantităţii de lemn, estimat la 40.000 de lei", a declarat Gabriela Liahovici, purtător de cuvânt IPJ Maramureş. În realitate, lemnul nu a fost confiscat, ci a fost lăsat în custodia firmei lui „Vărzaru", surprinsă în ilegalitate. „Nu putem depozita mai mult de 50 de metri cubi de lemn la depozitul nostru şi avem posibilitatea de a-l preda la agentul de la care s-a confiscat. El (n.red., «Vărzaru») are depozitul ăla mare. I-am făcut inventarul, i-am făcut proces verbal de confiscare, dare în custodie, deci... fără nici un fel de problemă. După trei zile (n.red., în duminica Paştelui!) l-am scos în licitaţie, s-o vândut, l-am încasat... Păi tot firma (n.red. RG Holz Company) s-a dus şi l-a cumpărat, tot firma", a recunoscut şeful Ocolului Silvic Vişeu de Sus. Şi şeful silvicilor maramureşeni, Mihai Sajerli, a precizat că „sunt cazuri în care contravenientul vine şi-şi cumpără lemnul, legislaţia permite acest lucru".
Au mers la pont

În pofida declaraţiilor oficiale, surse din sistemul silvic au precizat că în cazul capturii lemnului transportat cu mocăniţa, autorităţile au mers la pont. Operatorilor din prima garnitură de tren forestier, aflată în legalitate şi postată ca antemergător, autorităţile le-au blocat comunicarea cu cea de-a doua mocăniţă. Astfel, operatorii din prima garnitură de tren nu au putut să îi prevină pe cei din cea de-a doua mocăniţă, care reprezenta un transport ilegal.
SURSA ROMANIA LIBERA

CULISELE ESCROCHERIEI ''GRIPA AVIARA''

România Liberă prezintă astăzi culisele uneia dintre cele mai spectaculoase afaceri pe bani publici din timpul crizei gripei aviare, în care 14 persoane, inclusiv oficiali ai statului român, au fost trimise în judecată de procurorii DNA pentru un prejudiciu creat bugetului de şase milioane euro.
Ancheta a vizat modul în care cele două companii din subordinea Ministerului Transporturilor, CNADNR şi CFR, s-au implicat ilegal în contractarea unor aşa-zise servicii de dezinfecţie pe calea ferată şi pe drumurile din ţară. Procurorii au demonstrat faptul că nici Compania de Autostrăzi, nici Cările Ferate nu aveau, de fapt, calitatea să deruleze astfel de contracte. Potrivit rechizitoriului, toate demersurile făcute de Aurel Băluţ (ca director al CNADNR), Traian Preoteasa (ca director al CFR), Mihaela Hîncu (fost director general al Agenţiei de Sănătate Publică din Ministerul Transporturilor) şi Victor Butean (director în agenţia condusă de Hîncu) „au fost făcute doar în scopul efectuării de plăţi nelegale a unor mari sume de bani". Beneficiarul celor circa şase milioane de euro a fost omul de afaceri ieşean Tonel Ursachi, care a subcontractat către alte firme toate serviciile care i-au fost achitate prin cele două instituţii de stat.
Cum, prin intermediul CNADNR şi CFR, au fost organizate filtre rutiere şi feroviare de dezin¬fecţie la zeci şi sute de kilometri distanţă de focarele de gripă aviară, şi pentru a se lămuri asupra modului în care Ministerul Transporturilor a ajuns să se implice în aşa ceva, procurorii DNA au audiat mai mulţi specialişti - medici veterinari, virusologi, profesori universitari. Aceştia din urmă au indicat însă că virusul gripei aviare nu se transmite decât prin contact fizic, de la o pasăre infectată la alta sau direct la om. Probele au demonstrat că instalarea filtrelor de dezinfecţie rutieră şi feroviară, la sute de kilometri de focare, nu a fost decât rodul imaginaţiei grupului infracţional organizat, alcătuit din Victor Butean, Tonel Ursachi şi Mihaela Sorina Hîncu, cu unicul scop de a obţine bani ilegal.

Cine l-a introdus pe Ursachi

Principalul beneficiar al celor câteva milioane de euro tocate ilegal de instituţiile subordonate Transporturilor în cazul „gripa aviară" a fost, potrivit procurorilor DNA, ieşeanul Tonel Ursachi. Ancheta a arătat că acesta a fost introdus în schemă de Mihaela Hîncu, fost director general al Agenţiei de Sănătate Publică din minister. Potrivit DNA, într-o şedinţă din 2005, Hîncu le-a declarat secretarilor de stat că la nivelul Comandamentului Antiepizootic s-ar fi stabilit ca şi acest minister să se implice în combaterea gripei aviare. Procurorii au stabilit însă că acest lucru era total fals. Chiar şi aşa, Mihaela Hîncu le-a mai spus respectivilor secretari de stat că o singură persoană din România poate derula acest tip de operaţiune, recomandându-l pe Tonel Ursachi, administratorul firmei Lumi SRL Iaşi. Însă societatea lui Ursachi nu avea nici o autorizaţie pentru deţinerea şi utilizarea de produse şi substanţe toxice.
În anchetă, Tonel Ursachi s-a recomandat ca fiind cercetător în domeniul medicinii veterinare, autor al unor invenţii şi studii, lucru pe care nu l-a probat.

 Fără licitaţie

După ce s-au „aranjat ploile" la Ministerul Transporturilor, directorul CFR de la acel moment, Traian Preoteasa, sprijinit de doi subordonaţi - Traian Papa şi Dorina Voicu, au încredinţat şi ei direct un contract de dezinfecţie firmei Lumi a lui Ursachi. Deşi aveau obligaţia ca, în maximum 30 de zile de la încredinţarea directă, să organizeze licitaţie, şefii CFR au prelungit permanent contractul cu firma ieşeană.
Oficialii menţionaţi nu au sesizat nici faptul că Lumi SRL subcontractase integral, în aceeaşi zi, activităţile către SC MIOR SRL, lucru interzis expres printr-o clauză contractuală. Subcontractarea s-a făcut pentru un tarif de 6 lei / vagon / locomotivă faţă de 30 lei, cât urma să încaseze firma lui Ursachi de la CFR. Tot în aceeaşi zi, MIOR SRL a subcontractat lucrările mai departe, către PRIMOSAL SRL, la 2 lei /vagon / locomotivă, acesta fiind un tarif 15 ori mai mic decât cel achitat inţial de CFR lui Lumi SRL.

Presiuni de la minister
La CNADNR, fostul director general adjunct economic, Iulian Poenaru, şi un al doilea adjunct, Anton Ioan Harkel, s-au opus încheierii contractului cu firma Lumi, controlată de Tonel Ursachi. A încercat însă să-i convingă secretarul de stat din Ministerul Transporturilor, Constantin Dascălu. Presiuni s-au făcut şi asupra directorului general din companie, Aurel Băluţ, care a şi cedat.
Pe 19 octombrie 2005, CNADNR a semnat cu Lumi SRL contractul care avea ca obiect dezinfecţia tuturor autovehiculelor care treceau prin anumite puncte rutiere, la preţuri nefundamentate economic, de 9 lei/autoturism, 20 lei/microbuz, respectiv 30/ autobuze şi autocamioane.
SURSA ROMANIA LIBERA

MINERIADA 13-15 IUNIE 1990

PROXENENETISM LA PDL BOTOSANI

Mafia, nu are culoare politica. Mafiotii sunt infiltrati in structura politica, plecand de la nivelul local ajungand pana la nivelul national : parlament, guvern, presedentie, justitie. Astazi nu poti arata cu degetul doar un partid politic, afirmand : uite mafiotii si coruptii tarii. Acest gen de personaje se afla in toate partidele politice, fie ele parlamentare sau neparlamentare.
Despre prostitutie se spune ca este cea mai veche meserie, dar si foarte banoasa. Avand in vedere ca din prostitutie rezulta bani frumosi, proxenetismul era meseria de baza a lui Marian Verenciuc, membru PDL Botosani, acesta ocupand si functia de presedinte a organizatiei de tineret a partidului de pe raza judetului. Faptul ca astazi cand buba a explodat in presa, a fost exclus din partid e frectie la picior de lemn. Daca individului nu i se instrumenta un dosar penal, banii proveniti din proxenetism erau foarte utili portocaliilor, in 2012 la alegerile parlamentare. Era foarte posibil ca acest individ sa devina deputat de Botosani din 2012.
Anchetatorii cazului, au precizat ca in reteaua individului era implicat Sergio Matei Buga, un om de afaceri din Iasi si un numar de elevi de la liceul sportiv din aceiasi localitate.
Potrivit procurorilor, Verenciuc racola fete din judeţul Botoşani, le ducea în cluburi, le plătea consumaţia şi întreţinea relaţii sexuale cu ele. Apoi le propunea să lucreze în Grecia ca baby-sitter. Sergio Buga, si elevii sportivi l-ar fi ajutat pe Verenciuc să racoleze tinere şi din Iaşi.
Fetele ajungeau în Grecia la fratele tânărului, care le-ar fi obligat să se prostitueze în diferite locaţii. Conform rechizitoriului, Cristinel Grigoraş, fratele lui Verenciuc, le lua actele fetelor, le bătea şi chiar le viola, dacă acestea refuzau să întreţină relaţii sexuale cu dieferite persoane.
Jumătate din banii câştigaţi de tinere ar fi ajuns în buzunerele lui Grigoraş. Doar de pe urma a două tinere bărbatul ar fi câştigat aproximativ 77.000 de euro. O parte din bani ar fi ajuns şi la Verenciuc.
În faţa anchetatorilor preşedintele Organizaţiei de Tineret al PDL Botoşani nu şi-a recunoscut faptele. Procurorii l-au trimis pe tânăr şi pe Sergio Buga în judecată pentru trafic de persoane, iar pentru Grigoraş dosarul s-a disjuns.
Contactat de presa, Verenciuc nu-si recunoaste faptele, ba mai mult ameninta sus si tare ca va da statul in judecata pentru aceasta mizerie care a fost instrumentata, pentru ai pata imaginea, mentionand ca se supune deciziei partidului, referitor la excludere.