Raportul pe justiţie
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, ieri, după prezentarea raportului CE, că documentul citat relevă că „instituţiile neconvingătoare“ sunt ÎCCJ, CSM şi Parlamentul, arătând însă că nu este de acord întru totul cu aprecierea legată de Parlament, care a susţinut asumările de răspundere ale Guvernului pe legile privind justiţia. „Dacă mi-aş permite un comentariu, ar fi legat de Parlamentul României, unde trebuie să recunoaştem că a existat o majoritate care a susţinut asumările succesive de răspundere ale Guvernului pe toată legislaţia care viza justiţia. Dar faptul că Parlamentul a reacţionat mai puţin pozitiv la ridicarea de imunităţi sau la permisiunea de extindere a unor anchete a generat această apreciere pe care nu o susţin întru totul“, a afirmat şeful statului. El a mai spus că oricâtă voinţă ar fi avut Guvernul, dacă nu exista o majoritate parlamentară care să-l susţină nu ar fi putut implementa această legislaţie. „Este clar că oricâtă voinţă politică ar fi avut Guvernul, dacă nu exista o majoritate parlamentară care să îl susţină la asumarea răspunderii pe coduri, pe legea micii reforme şi pe multe altele, nu ar fi putut să implementeze această legislaţie. Pe de altă parte, este posibil ca la nivelul Comisiei Europene să se fi considerat că trecerea prin Parlament a Codurilor ar fi fost nesigură, spre exemplu, dacă ne referim la coduri. Şi eventualele modificări ar fi alterat conţinutul codurilor sau al legii micii reforme. Nu ştiu exact care au fost elementele luate în calcul de CE. Eu cred totuşi că, plecând de la premisa existenţei unei majorităţi care a susţinut Guvernul la moţiunile de cenzură cu ocazia asumării răspunderii, poate că este prea dură aprecierea legată de Parlament“, a mai declarat preşedintele.
Şeful statului a spus că, potrivit acestui raport, „dincolo de guvern, care fost a apreciat foarte pozitiv“, aprecieri pozitive primesc DNA, Parchetul ÎCCJ, DGA, Direcţia Antifraudă din IGPR şi ANI. Preşedintele a adăugat că susţine fără rezerve aprecierile pentru instituţiile menţionate. Traian Băsescu a mai spus că raportul arată progresele României şi că stabileşte un număr de 18 obiective pentru ca la anul să se poată discuta despre ridicarea MCV.
Pe de altă parte, preşedintele Traian Băsescu a declarat că România nu consideră corect ca raportul MCV să fie anexat la condiţiile de aderare la Spaţiul Schengen, însă constată că se află în faţa unei realităţi: sunt state care consideră că raportul MCV trebuie luat în considerare ca să spună „Da“ aderării la Schengen.
„O parte din presă nu mai poate minţi la nesfârşit“
Spre finalul intervenţiei sale, preşedintele Băsescu a făcut, ieri, un apel la ziarişti să prezinte corect raportul CE privind MCV, pentru că o „parte din presă nu mai poate minţi la nesfârşit“, el susţinånd că încercările jurnaliştilor şi ale unor politicieni de a arăta că instituţiile funcţionează la comandă îi „penibilizează“. „Apelul meu la dumneavoastră este ca presa să facă o prezentare corectă, echilibrată a acestui raport, pentru că nici presa nu mai poate - parte din presă - nu mai poate minţi la nesfârşit. Marile minciuni promovate de presă alături de grupuri de politicieni sunt legate de comanda politică la diverse instituţii, mai ales când este vorba de ANI, sau de DNA, sau de Parchetul General. Dragi jurnalişti, am rugămintea să înţelegeţi următorul lucru: instituţiile despre care am vorbit - ANI, DNA şi Parchetul General - nu mai sunt cele din 2004“, a spus preşedintele Băsescu. „Toată încercarea dumneavoastră de discreditare a acestor instituţii - a dumneavoastră, a politicienilor şi a altora - spunând că ar lucra la comandă politică, nu face decât să vă penibilizeze pe dumneavoastră şi pe politicienii care susţin acest lucru. Şi ei sunt din toate partidele politice. Nu vă mai crede nici măcar CE, care laudă ceea ce atacaţi şi desfiinţaţi dumneavoastră şi politicienii - ANI, DNA“, a mai spus Băsescu.
Şeful CSM: Criticile vin din cauza lipsei dialogului instituţional
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Horaţius Dumbravă, a declarat, după prezentarea Raportului, că documentul este pozitiv şi reflectă obiectiv progresele înregistrate de România, iar „majoritatea criticilor vin pe fondul lipsei de dialog şi a conlucrării adecvate şi susţinute între instituţii“. „Izolarea fiecărei autorităţi şi instituţii publice cu responsabilităţi în justiţie doar pe domeniul specific conduce la o lipsă de perspectivă a modernizării justiţiei, la ruperea unui ritm firesc pentru reforma în justiţie. Cearta şi gâlceava instituţională, uneori depăşindu-se limita rezonabilităţii instituţionale - cum ar fi acuzele vădit denigratoare la adresa întregului corp profesional al magistraţilor din partea unor autorităţi publice sau ale unor politicieni - reprezintă mai degrabă piedici majore în direcţia reformei în justiţie şi, în acelaşi timp, induc neîncredere şi nesiguranţă în rândul cetăţenilor“, a precizat Horaţius Dumbravă. Astfel, având în vedere recomandările Raportului Comisiei Europene din 20.07.2011, CSM adresează solicitarea către toate autorităţile publice, în special Guvernului României şi Parlamentului, precum şi Preşedintelui României, de a continua şi finaliza discuţiile cu reprezentanţii sistemului judiciar în vederea încheierii unui acord naţional transpartinic şi independent de ciclurile electorale, pentru susţinerea justiţiei ca domeniu strategic de interes naţional pentru România, de consolidare şi modernizare a justiţiei, inclusiv din punct de vedere legislativ, logistic şi financiar.
CE cere o lege pentru confiscare extinsă
Comisia Europeană solicită României ca în lupta anticorupţie să aibă rezultate convingătoare în recuperarea produselor infracţiunii, să adopte o nouă lege privind confiscarea extinsă şi să aibă rezultate în urmărirea în justiţie a cazurilor de spălare de bani ca infracţiune de sine stătătoare. Astfel, CE recomandă „îmbunătăţirea coordonării politicilor anticorupţie la cel mai înalt nivel şi elaborarea unei noi strategii multianuale solide pentru a preveni şi a pedepsi actele de corupţie, ţinând seama de recomandările făcute într-un studiu de impact independent“. De asemenea, CE doreşte crearea unui grup de monitorizare, împreună cu societatea civilă, pentru a supraveghea punerea în aplicare a strategiei. CE recomandă totodată „elaborarea de norme pentru prevenirea conflictelor de interese în gestionarea fondurilor publice şi în cadrul autorităţilor care reglementează, verifică şi adoptă decizii privind plângerile în domeniul achiziţiilor publice“, precum şi „consolidarea procedurilor şi a capacităţii autorităţilor competente, inclusiv printr-o continuare a procesului de revizuire a modului de funcţionare, aflat în desfăşurare în acest domeniu“.
Măsuri urgente pentru cazurile de mare corupţie
Totodată, în raport se mai menţionează că Bucureştiul trebuie să adopte măsuri „urgente“ care să ducă la accelerarea procedurilor în cauzele de mare corupţie, cu scopul de a fi evitată împlinirea termenului de prescripţie „în toate cazurile“, dar şi „norme procedurale clare“ de ridicare a imunităţii parlamentare. CE propune României adoptarea de măsuri urgente pentru îmbunătăţirea practicii judiciare şi pentru gestionarea cauzelor. O altă recomandare referitoare la eficacitatea acţiunii judiciare vizează „continuarea reformei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie“, pentru a consolida rolul de curte de casaţie al acesteia, pe de-o parte, şi pentru a dezvolta capacitatea acesteia de a soluţiona cauzele de corupţie la nivel înalt, pe de altă parte.
Comisia Europeană arată că sunt necesare măsuri active care să însoţească intrarea în vigoare a Codului civil şi adoptarea unui plan cuprinzător de aplicare a celorlalte trei noi coduri, furnizarea de resurse pentru reorganizarea instanţelor, sporirea capacităţii Institutului Naţional al Magistraturii. De asemenea, Comisia notează că este necesară finalizarea unei analize detaliate a dezechilibrelor legate de volumul de lucru în cadrul sistemului judiciar, în vederea revizuirii modului de funcţionare a sistemului judiciar care va avea loc în curând. CE mai arată că este necesar să fie finalizată revizuirea modului de funcţionare propus al sistemului judiciar şi punerea în aplicare a recomandărilor acesteia; crearea unui cadru de monitorizare a progreselor înregistrate în ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar, la care să participe părţile interesate din sistemul judiciar prin punerea în aplicare a acestui plan de acţiune.
SURSA CURENTUL
Se afișează postările cu eticheta judecator. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta judecator. Afișați toate postările
joi, 21 iulie 2011
vineri, 8 aprilie 2011
CEI PATRU VINOVATI DE FUGA LUI DINEL STAICU
După Omar Hayssam, Nicolae Popa şi alţi condamnaţi la pedepse grele cu închisoare, autorităţile române l-au scăpat printre degete şi pe Dinel Staicu, fostul baron al SIF Oltenia. România Liberă a încercat să identifice care sunt principalii vinovaţi de fuga omului de afaceri cu doar o zi înainte de a intra la puşcărie.
Fostul şef al SIF Oltenia, Dinel Staicu, a fost condamnat definitiv pe 4 aprilie, de Curtea de Apel Bucureşti, la şapte ani de închisoare cu executare, în dosarul privind fa-limentarea Băncii Inter-naţionale a Religiilor. A doua zi, poliţiştii l-au căutat pe Staicu ca să-l ducă la închisoare, dar nu l-au găsit, motiv pentru care acesta a fost dat în urmărire naţională. Între timp, oamenii legii au aflat că Dinel Staicu şi-a schimbat numele în Dinel Nuţu, demers aprobat de Primăria din Craiova. Pe 7 aprilie, instanţa l-a dat în urmărire internaţională pe omul de afaceri, după noul nume. Şeful Poliţiei Române, Liviu Popa, a declarat public faptul că omul de afaceri ar fi părăsit ţara în seara zilei de 3 aprilie, în Ungaria, „şi de acolo, mai departe cu avionul".
Evoluţia acestui caz este halucinantă şi nu poate ocoli o întrebare legitimă: este vorba despre un lanţ de erori monumentale sau Dinel Staicu a fost lăsat intenţionat să scape? România Liberă a stat de vorbă cu specialişti în drept şi a încercat să depisteze care sunt instituţiile care pot fi trase la răspundere pentru fuga omului de afaceri. În funcţie de rolul jucat în acest caz, ordinea vinovaţilor ar putea arăta astfel: procurorii de caz, judecătorii de la instanţele de fond şi apel, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Stare Civilă al Primăriei din Craiova.
Specialiştii contactaţi de RL susţin că, încă din faza de urmărire penală a lui Dinel Staicu, procurorii de caz puteau să ceară această măsură. „Este prevăzută de Codul Penal şi se poate aplica în cazul unor speţe unde urmăritul penal este vizat de o pedeapsă cu ani mulţi de închisoare. Există nenumărate alte cazuri în care procurorii au cerut acest lucru şi li s-a aprobat", a declarat pentru RL un reprezentant al Tribunalului Bucureşti, care nu a dorit să fie citat.
Paradoxal este faptul că într-un al dosar penal în care Dinel Staicu era acuzat de preju-di-cie-rea companiei Transgaz Mediaş, procurorii au cerut instanţei luarea acestei măsuri asiguratorii. Cererea a fost depusă pe 24 ianuarie la Judecătoria Sectorului 2 (acolo unde era s-olu-ţionat dosarul) şi era urmarea faptului că procurorii aflaseră de intenţia lui Staicu de a-şi schimba numele. La acel moment, Tribunalul Bucureşti tocmai îi majorase pedeapsa de la 4 la 12 ani de închisoare în dosarul de-valizării B-ăncii In-ter-naţionale a Religiilor (BIR).
Atunci, anchetatorii au depus cererea privind interdicţia în singurul dosar aflat pe rol, întrucât în recursul declarat de Staicu în cazul BIR abia se fixase termen de judecată.
Totuşi, pe 16 februarie Judecătoria Sectorului 2 a respins cererea DNA de impunere a interdicţiei de a părăsi ţara, deşi procurorii susţineau, pe de o parte, că demersul lui Dinel Staicu de schimbare a numelui ridică suspiciuni, iar pe de altă parte că fostul preşedinte al SIF Oltenia tergiversa finalizarea dosarului prin absentarea de la mai multe termene de judecată.
SURSA ROMANIA LIBERA
Fostul şef al SIF Oltenia, Dinel Staicu, a fost condamnat definitiv pe 4 aprilie, de Curtea de Apel Bucureşti, la şapte ani de închisoare cu executare, în dosarul privind fa-limentarea Băncii Inter-naţionale a Religiilor. A doua zi, poliţiştii l-au căutat pe Staicu ca să-l ducă la închisoare, dar nu l-au găsit, motiv pentru care acesta a fost dat în urmărire naţională. Între timp, oamenii legii au aflat că Dinel Staicu şi-a schimbat numele în Dinel Nuţu, demers aprobat de Primăria din Craiova. Pe 7 aprilie, instanţa l-a dat în urmărire internaţională pe omul de afaceri, după noul nume. Şeful Poliţiei Române, Liviu Popa, a declarat public faptul că omul de afaceri ar fi părăsit ţara în seara zilei de 3 aprilie, în Ungaria, „şi de acolo, mai departe cu avionul".
Evoluţia acestui caz este halucinantă şi nu poate ocoli o întrebare legitimă: este vorba despre un lanţ de erori monumentale sau Dinel Staicu a fost lăsat intenţionat să scape? România Liberă a stat de vorbă cu specialişti în drept şi a încercat să depisteze care sunt instituţiile care pot fi trase la răspundere pentru fuga omului de afaceri. În funcţie de rolul jucat în acest caz, ordinea vinovaţilor ar putea arăta astfel: procurorii de caz, judecătorii de la instanţele de fond şi apel, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Stare Civilă al Primăriei din Craiova.
Procurorii
De ce nimeni nu a cerut măsura interdicţiei de părăsire a ţării împotriva lui Dinel Staicu în condiţiile în care acesta era judecat în cel puţin două dosare penale? În cazul în care un reprezentant al autorităţii statului ar fi decis acest lucru, ar fi existat şanse mari ca Dinel Staicu să fie acum în închisoare.Specialiştii contactaţi de RL susţin că, încă din faza de urmărire penală a lui Dinel Staicu, procurorii de caz puteau să ceară această măsură. „Este prevăzută de Codul Penal şi se poate aplica în cazul unor speţe unde urmăritul penal este vizat de o pedeapsă cu ani mulţi de închisoare. Există nenumărate alte cazuri în care procurorii au cerut acest lucru şi li s-a aprobat", a declarat pentru RL un reprezentant al Tribunalului Bucureşti, care nu a dorit să fie citat.
Judecătorii
Un profesor de Drept Penal a declarat pentru RL că judecătorii puteau decide singuri că Dinel Staicu nu poate părăsi ţara. Este vorba atât despre completul de judecători de la fond, cât şi cel de la apel. „Potrivit articolului 350, aliniat 1, din Codul de Procedură Penală modificat prin Legea nr.356/2006, judecătorul poate decide singur această măsură. Având în vedere că în acest caz, în apel, instanţa l-a condamnat pe Staicu la 12 ani de închisoare, atunci instanţa trebuia să-i interzică inculpatului să părăsească ţara", argumentează profesorul de drept penal.Paradoxal este faptul că într-un al dosar penal în care Dinel Staicu era acuzat de preju-di-cie-rea companiei Transgaz Mediaş, procurorii au cerut instanţei luarea acestei măsuri asiguratorii. Cererea a fost depusă pe 24 ianuarie la Judecătoria Sectorului 2 (acolo unde era s-olu-ţionat dosarul) şi era urmarea faptului că procurorii aflaseră de intenţia lui Staicu de a-şi schimba numele. La acel moment, Tribunalul Bucureşti tocmai îi majorase pedeapsa de la 4 la 12 ani de închisoare în dosarul de-valizării B-ăncii In-ter-naţionale a Religiilor (BIR).
Atunci, anchetatorii au depus cererea privind interdicţia în singurul dosar aflat pe rol, întrucât în recursul declarat de Staicu în cazul BIR abia se fixase termen de judecată.
Totuşi, pe 16 februarie Judecătoria Sectorului 2 a respins cererea DNA de impunere a interdicţiei de a părăsi ţara, deşi procurorii susţineau, pe de o parte, că demersul lui Dinel Staicu de schimbare a numelui ridică suspiciuni, iar pe de altă parte că fostul preşedinte al SIF Oltenia tergiversa finalizarea dosarului prin absentarea de la mai multe termene de judecată.
Motivaţie: „Nu constituie motive necesare şi suficiente"
În cele din urmă, judecătoarea Carmen Constanţa Balaci a respins cererea DNA, arătând că "motivele invocate în cerere nu constituie motive necesare şi suficiente care să conducă la concluzia că pentru realizarea scopului procesului penal şi buna desfăşurare a acestuia este utilă luarea acestei măsuri". Surse judiciare au declarat însă pentru RL că magistratul a interpretat cererea DNA „mecanic". „Tehnic vorbind, magistratul este acoperit de lege. Practic, cererea DNA putea fi privită într-un context mai larg. Nimeni însă nu avea ce să îi impute magistratului dacă lua acea măsură întrucât este oricum o decizie lăsată la latitudinea magistratului. Dinel Staicu avea la acel moment o condamnare de 12 de ani închisoare. Avem demersul de schimbare a numelui. Practic avea suficiente motive să fugă. O eventuală interdicţie de a părăsi ţara îi putea fi ridicată dacă pe parcursul procesului se arăta că suspiciunile DNA nu erau întemeiate. Mai exact, dacă Curtea de Apel Bucureşti nu îl condamna, Dinel Staicu putea scăpa şi de interdicţie", au declarat sursele RL.SURSA ROMANIA LIBERA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
